Decizia civilă nr. 18/2013. Reexaminare anulare cerere
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 18/2013
Ședința Camerei de consiliu din 30 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta S. R. DE R.
, împotriva Încheierii civile nr. 4537/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ /a1, având ca obiect reexaminare anulare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prezenta cauză se află la primul termen de judecată în apelul declarat împotriva încheierii prin care s-a pronunțat respingerea cererii de reexaminare, pronunțată fără cale de atac, cererea de reexaminare fiind formulată împotriva încheierii prin care s-a anulat acțiunea în etapa regularizării cererii de chemare în judecată în conformitate cu prev. art. 200 alin.6 NCPC.
Având în vedere obiectul cererii, tribunalul din oficiu, invocă excepția inadmisibilității declarării apelului împotriva unei încheieri definitive și reține cauza în pronunțare pe excepție.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin Încheierea civilă nr. 4537/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ /a1, s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a Încheierii de anulare nr. 2800/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, formulată de reclamanta S. R. DE R. .
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Din analiza cererii introductivă de instanță ce constituie obiectul dosarului civil nr._, conform dispozițiilor art. 200 alin. 4-7 din Codul procedură civilă, rezultă că instanța a procedat la verificarea regularității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S. R. de R., în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Bistrița. În hotărâre s-a reținut că cererea introductivă nu a fost regularizată în sensul că nu a făcut dovada calității de reprezentant al directorului departamentului economic pentru reclamantă, întrucât reprezentantul legal al acesteia este directorul general, nefăcându-se dovada delegării atribuției de reprezentare în instanță către directorul departamentului economic.
Sub aspectul căii procesuale, instanța reține că, în conformitate cu prevederile legale precizate, "(4) împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai
cerere de reexaminare…(5)…în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii;
(6) cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. 2";.
Din verificarea dovezii existente la fila 32, instanța a constatat că în mod pertinent s-a reținut de către judecătorul învestit aleatoriu cu soluționarea cererii pe fond că reprezentantul reclamantei nu și-a îndeplinit obligațiile privind completarea cererii în termenul de 10 zile de la data primirii înștiințării, respectiv_, sub aspectul nedepunerii dovezii calității de reprezentant.
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție instanța înlătură liberul acces al petentului la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act juridic care pretinde că îi vatămă drepturile.
Instanța a reținut că dreptul consacrat de art. 21 din Constituția României și cel prevăzut de art. 6 paragr. 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut, însă trebuie să fie efectiv, deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective, nu drepturi teoretice și iluzorii (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție (cauza Golder c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile legale enunțate anterior și care vizează condițiile de promovare a unei acțiuni în justiție.
Prin urmare, petenta putea să prevadă în mod rezonabil că dacă nu va respecta prescripțiile procedurale pentru promovarea cererii, aceasta va fi anulată.
Așa fiind și văzând că instanța sesizată cu acțiunea introductivă din dosarul civil nr._ a respectat prevederile legale, în sensul că i-a comunicat petentei neregularitatea acțiunii sale și i-a acordat termen de 10 zile pentru a o îndrepta (filele 31-32 din dosarul civil nr._ ), precum și faptul că aceasta nu a procedat la completarea cererii cu mențiunea expres învederată de instanță, în aplicarea prevederilor art. 200 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de reexaminare formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelanta S. R. DE R., care a solicitat admiterea apelului, anularea încheierii civile atacate și obligarea intimatei SC RCZ SRL la plata taxei pentru serviciu public de radiodifuziune și penalități aferente, cu cheltuieli de judecată.
In motivare se arată că instanța a respins în mod eronat cererea de reexaminare
formulată de reclamanta S. R. de R. pe motiv că, nu și-a îndeplinit obligațiile privind completarea cererii în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii înștiințări, respectiv_, sub aspectul nedepunerii dovezii calității de reprezentant.
Se învederează instanței faptul că, reclamanta s-a conformat celor învederate de instanță și a transmis, împreună cu precizările înreg.sub nr.B/14290/_ și dovada calității de reprezentant legal a semnatarului cererii de chemare în judecată în termenul indicat de instanță.
Se evidențiază faptul că adresa instanței a fost comunicată cu data poștei_ și raportat la dispozițiile cuprinse la art.165 Cod proc.civ., S. R. de R. și-a îndeplinit obligația în termenul indicat de instanță, respectiv_ .
Pârâta, în calitate de persoană juridică, datorează reclamantei taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, obligația fiind una legală, iar nu convențională, fiind expres prev.de art.40 ali.3 din Legea nr.41/1994, legiuitorul instituind o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice indiferent dacă acestea dețin sau nu receptoare radio.
SRR este o instituție publică ce desfășoară un serviciu public autonom de interes național potrivit art.1 din legea de înființare, nu o persoană juridică oarecare obligată la încheierea de contracte pentru stabilirea de raporturi juridice pentru activitățile prestate. Beneficiarului principal al serviciilor prestate de SRR îl reprezintă întreaga populație a României, având în vedere disp.Leg.nr.41/1994, întrucât prin înființarea SRR, aceasta asigură pluralismul, libera exprimare a ideilor și opiniilor publice, nu doar a anumitor persoane în mod particular, societatea românească de pretutindeni fiind cea care are un real folos din serviciile oferite prin diverse modalități de aceasta, motiv pentru care consideră total greșită interpretarea făcută de pârâtă, "calității de beneficiar";.
Art.31 din Constituție prevede dreptul tuturor cetățenilor la informare, iar serviciile publice de radiodifuziune constituie modalitățile principale prin care statul asigură respectarea acestui drept.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca această taxă să fie achitată doar de cei cu privire la care se poate stabili calitatea de beneficiar al serviciului respectiv, cum eronat se interpretează, textul de lege ar fi avut un conținut mult mai clar. Legiuitorul ar fi folosit conjuncția "dacă";, care din punct de vedere gramatical ar exprima un raport condițional: "dacă beneficiază de aceste servicii";, în loc de "în calitate de beneficiari ai acestor servicii";, (calitate prezumată pentru toate persoanele juridice, așa cum s-a arătat mai sus).
Solicită să se observe că prin prezumția absolută prevăzută expres în condiția legală se stabilește astfel un fapt recunoscut, un fapt pe care legea însăși îl consideră că există și cu privire la care nu se admit și nici nu se cer probe. În acest sens, literatura de specialitate statuează faptul că, existența unei prezumții legale dispensează de necesitatea de a se administra vreo probă în stabilirea situației de fapt pe care legea o presupune. Prin urmare, toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile, au prezumată calitatea de beneficiar în accepțiunea Legea nr.41/1994 art.40, alin.3, iar instanța nu poate da o altă interpretare termenului de beneficiar, față de cea pe care a avut-o în vedere legiuitorul la momentul adoptării legii, precum și Curtea Constituțională la momentul când a stabilit prin Decizia nr.297/2004 că textul de lege este constituțional. Legiuitorul nu a înțeles să facă deosebire între societățile care dețin și care nu dețin receptoare radio, instituindu-se așa cum rezultă în mod clar din norma legală amintită doar obligativitatea plății acestor două taxe.
Având în vedere că pârâta are calitate de persoană juridică cu sediul în România, îi sunt aplicabile prevederile legale mai sus menționate și îi revine obligația de achitare a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.
Tribunalul examinând apelul declarat prin prisma textelor legale incidente în cauză constată că această cale de atac este inadmisibilă în speță.
Astfel potrivit prev.art.200 alin.6 prima teză din N.C.P.C., cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu prin încheiere definitivă, iar potrivit prev.art.634 alin.1 pct.1 sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
Or, având în vedere că art.200 alin.6 nu prevede posibilitatea atacării cu apel sau recurs a încheierii prin care se respinge cererea de reexaminare exercitarea unei căi de atac în această situație este inadmisibilă.
Având în vedere incidența în cauză a acestei excepții, tribunalul nu mai poate cerceta fondul cauzei.
In aceeași ordine de idei este de observat și faptul că în alin.4 al art.200 se menționează că împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, legiuitorul excluzând astfel exercitarea unei alte căi de atac, respectiv a apelului sau recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția inadmisibilității apelului.
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de S. R. DE R., cu sediul în B., str.G. B. nr.60-64, sector l, în contradictoriu cu intimata S.C. RCZ SRL cu sediul în Mun.Bistrița, Bdul.Independenței, nr.52, bloc E, ap.41, jud.Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.4537 din 30.05.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr. 2422/l90/2013/a1.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
V. C. | I. P. L. | C. | A. |
Ch.V./VF.
2 ex./_ .
Jud.fd.O. C.V.
| ← Sentința civilă nr. 3429/2013. Radiere societate după dizolvare | Încheierea civilă nr. 3370/2013. Reexaminare anulare cerere → |
|---|
