Decizia civilă nr. 29/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
R.
T. ul Specializat C. Dosar nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
Decizia civilă nr. 29/A/2013 Ședința publică din data de_ Completul este compus din: Președinte - I. P.
Judecător - V. L. O. Grefier - S. M.
Pe rol fiind examinarea apelului declarat de către apelanta S.C. P.
R. SRL împotriva sentinței civile nr. 2206/_, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, dată în contradictoriu și cu intimata C. E. J. A., O., Ș. și A., cauza având ca obiect în primă instanță, încuviințarea executării silite.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei, avocatul Alexandru Rățoi.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul apelantei depune la dosar încă o împuternicire avocațială întrucât în împuternicirea avocațială depusă la dosar la fila 19 s-a indicat greșit numărul contractului de asistență juridică. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat, instanța apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, desființarea încheierii atacate și admiterea cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea S.C. P. R. S.A. pentru executarea silită împotriva debitoarei S.C. Fin Construct S.A. Încheierea de respingere a încuviințării executării silite este netemeinică, întrucât apelanta deține o creanță certă,lichidă și exigibilă,conform prevederilor art. 662 C.pr.civ. Încheierea de respingere a încuviințării silite este nemotivată. Se impune desființarea încheierii nr. 2206/_ și încuviințarea executării silite împotriva S.C. Fin Construct S.A., în virtutea contractului de garanție reală imobiliară intervenit între apelantă, în calitate de creditor, și această societate, în calitate de garant ipotecar. Contractul de vânzare-cumpărare dintre apelantă și debitoarea S.C. Lissim S.R.L., a fost încheiat în forma unui înscris sub semnătură privată. În baza acestui contract, apelanta a emis
mai multe facturi fiscale, neachitate de societatea debitoare Lissim S.R.L., în valoare totală de 1.105.940,09 lei. In contextul deschiderii procedurii insolvenței împotriva societății debitoare, apelanta a formulat cerere de admitere a creanței, cerere care a fost admisă, apelanta fiind înscrisă pe tabel cu întreaga sumă solicitată. Apelanta se prevalează de un titlu executoriu în sensul art. 638, al. (1) pct. 2 C.pr.civ. împotriva garantului ipotecar, S.C. Fin Construct S.A., pentru a solicita încuviințarea executării silite. Actul autentificat de notarul public constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 C.pr.civ. Caracterul cert și lichid al acestei creanțe reiese din chiar prevederile titlului executoriu, dar și din înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor S.C. Lissim S.R.L. cu o creanță necontestată de 1.105.940,09 lei, echivalentul sumei de 300.000 euro la data deschiderii procedurii. Caracterul cert al acestei creanțe reiese și din împrejurarea că, în condițiile în care apelanta figurează în tabelul definitiv al creanțelor Lissim S.R.L., cu atât mai mult are și calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței împotriva acestei societăți, fiind titularii unei creanțe certe, lichide și exigibile constate printr- un înscris autentic, conform art. 3, pct. 6 din Legea nr. 85/2006. Creanța apelantei nu a fost contestată de niciunul dintre creditori ori de debitor,fiind admisă integral în tabelul definitiv de creanțe. Se poate afirma astfel că administratorul judiciar sau lichidatorul, organe ale procedurii insolvenței, prin natura atribuțiilor și competențelor care le sunt conferite de lege, precum și prin consecințele juridice pe care le au respectivele atribuții și competențe, reprezintă organe cu atribuții jurisdicționale. În eventualitatea respingerii cererii de încuviințare a executării silite prin hotărâre definitivă, executarea garanțiilor va fi imposibilă deși acestea au fost consfințite întocmai pentru garantarea obligațiilor debitorului principal. Stadiul în care se află procedura insolvenței declanșate împotriva debitoarei, nu permite și nu va permite nici în viitor obținerea unui alt titlu executoriu împotriva acesteia în afara sentințelor pronunțate de judecătorul-sindic în procedura insolvenței, din cel puțin două considerente:pe de o parte, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și pe de altă parte, închiderea procedurii falimentului debitoarei conduce la radierea acesteia din Registrul comerțului, ceea ce atrage dispariția persoanei juridice. Or, în aceste condiții, apelanta nu mai poate acționa în niciun fel. Creanța împotriva S.C. Lissim S.R.L. este exigibilă, iar împrejurarea că nu este indicat termenul de plată în cadrul titlului executoriu nu poate fi considerat un argument în sprijinul respingerii cererii de încuviințare. Exigibilitatea creanței împotriva debitorului și, implicit, posibilitatea de a proceda la executarea silită a garanției constituite de garantul ipotecar S.C. Fin
Construct S.A. reiese din facturile fiscale emise de subscrisa în temeiul contractului intervenit cu debitorul principal, dar și a tabelului definitiv de creanțe al debitoarei S.C. Lissim S.R.L., în cadrul căruia apelanta figurează cu o creanță certă, lichidă și exigibilă echivalent a 300.000 euro. În situația în care prezenta cerere de executare silită nu ar fi încuviințată, consecința este că s-ar impune creditorului să aștepte o perioadă îndelungată până la închiderea procedurii falimentului debitoarei principale, pentru ca apoi să se constate că nu mai există bunuri pe care să le poată executa. Într-un final, tot garantul ar fi executat. În această situație s-ar aduce atingere dreptului oricărei persoane la un proces echitabil, protejat prin art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului. Solicită admiterea apelului împotriva încheierii civile nr. 2206, pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în ședința camerei de consiliu din data de_, în dosarul nr._, desființarea încheierii atacate și admiterea cererii de încuviințare a executării silite privind pe creditoarea S.C. P. R. S.A. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea civilă nr. 2206/2013, pronunțată în data de 4 martie 2013 în dosarul nr._ a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către Judecătoria Cluj-Napoca, cererea de încuviințare a executării silite înaintată de către petenta SCPEJ A., OSZOSZKI, Ș. ȘI A. privind-o pe creditoarea SC P. R. SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 665, al. 5 C.pr.civ. ea poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă nu este certă, lichidă și exigibilă creanța. Prin cererea de executare silită, creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei SC FIN CONSTRUCT SA în baza contractului de garanție reală imobiliară de rangul I autentificat prin încheierea nr. 462/_ de către notarul public Apostu L. Cătălin și A. . Astfel, potrivit art. 67 din Legea nr. 36/1995 "actul autentificat de notarul public care constată o creanța certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia."; Instanța a reținut că documentul în baza căruia se solicită încuviințarea executării nu îndeplinește condițiile impuse de art. 665, al. 5, pct. 4 C.pr.civ. Potrivit art. 662 alin. 1-4 C.pr.civ. executarea silită nu se poate face decât dacă este certă, lichidă și exigibilă creanța. Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Obiectul contractului l-a constituit garantarea de către SC FIN CONSTRUCT SA, până la concurența sumei de 300.000 euro, a obligațiilor de plată asumate de către SC LISSIM SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 407/_ încheiat cu SC P. R. SRL, prin constituirea unei ipoteci de rangul I asupra imobilelor indicate în cuprinsul contractului, contract de garanție care este accesoriu pe lângă contractul de vânzare-cumpărare menționat. În cauză, instanța a reținut că deși creanța creditoarei îndeplinește condițiile prevăzute de 662, al. 2 și 3 C.pr.civ., nu este realizată condiția creanței de a fi exigibilă, în contractul de garanție reală imobiliară de rangul I nefiind indicat termenul de plată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în data de 1 aprilie 2013 creditoarea SC P. R. SRL, solicitând desființarea încheierii atacate și admiterea cererii de încuviințare a executării silite formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că cererea de executare silită este temeinică, iar apelanta a demonstrat temeinicia pretențiilor sale în cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc și în documentele atașate. Astfel, se impune desființarea încheierii nr. 2206/_ și încuviințarea executării silite împotriva S.C. Fin Construct S.A., în virtutea contractului de garanție reală imobiliară intervenit între apelantă, în calitate de creditor și această societate, în calitate de garant ipotecar. Contractul de vânzare-cumpărare dintre apelantă și debitoarea S.C. Lissim S.R.L., a fost încheiat în forma unui înscris sub semnătură privată. În baza acestui contract, apelanta a emis mai multe facturi fiscale, neachitate de către societatea debitoare Lissim S.R.L., în valoare totală de 1.105.940,09 lei. În contextul deschiderii procedurii insolvenței împotriva societății, apelanta a formulat o cerere de admitere a creanței pe tabelul de creanțe al debitoarei, cerere care a fost admisă, aceasta fiind înscrisă pe tabel cu întreaga sumă solicitată. Apelanta a arătat că se prevalează de un titlu executoriu în sensul art. 638, al. (1), pct. 2 C.pr.civ. împotriva garantului ipotecar, S.C. Fin Construct S.A., pentru a putea solicita încuviințarea executării silite. Conform celor arătate, s-a solicitat încuviințarea executării silite în privința bunurilor imobile enumerate în cuprinsul cererii în temeiul contractului de garanție reală imobiliară de rangul I nr. 462/_ autentificat prin încheierea nr. 462/_ de către notarul public Apostu L. Cătălin și A., prin care S.C. Fin Construct S.A. a garantat către apelantă, pentru o sumă de 300.000 euro, obligațiile de plată asumate de către S.C. Lissim S.R.L. În acest sens, conform art. 101 din Legea nr. 36/1995 a notarilor și a activității notariale, actul autentificat de
către notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia. Actul autentificat de către notarul public constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 C.pr.civ. Caracterul cert și lichid al acestei creanțe reiese din chiar prevederile titlului executoriu, dar și din înscrierea în tabelul definitiv al creanțelor S.C. Lissim S.R.L. cu o creanță necontestată de 1.105.940.09 lei, echivalentul sumei de 300.000 euro la data deschiderii procedurii. Caracterul cert al acestei creanțe reiese afortiori și din împrejurarea că în condițiile în care apelanta figurează în tabelul definitiv al creanțelor Lissim S.R.L., cu atât mai mult avea și calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței împotriva acestei societăți, fiind titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile constate printr-un înscris autentic, conform art. 3, pct. 6 din Legea nr. 85/2006. De altfel, potrivit documentelor depuse la dosar, reiese că apelanta a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei Lissim S.R.L., iar această cerere a fost conexată unei cereri de deschidere a procedurii formulate anterior de un alt creditor al societății, care a fost admisă, apelanta fiind parte în procedură, având calitatea de creditor chirografar. În acest context, debitoarea Lissim S.R.L. a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii prin formulare unei "Contestații"; (rămase fără obiect după conexarea cererilor de deschidere a procedurii), ea arătând că "creanța reclamantei debitoare îi dă acesteia în primul rând dreptul contractual de a executa ipoteca, urmând ca, ulterior, în cazul în care creanța nu ar fi satisfăcută în întregime prin executare ipotecii, să aibă dreptul incontestabil de a promova, cu îndeplinirea celorlalte condiții legale, o astfel de acțiune de deschidere a procedurii insolvenței";. Cu alte cuvine, chiar debitoarea Lissim S.R.L. recunoaște caracterul cert și lichid al creanței împotriva sa, motivul invocat pentru respingerea cererii de deschidere al procedurii nepunând în discuție acest aspect. Caracterul cert al creanței reiese cu prisosință și din
"Raportul de verificare a creanțelor Lissim S.R.L";, întocmit de către administratorul judiciar al societății și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 1597/_ . Având în vedere împrejurările menționate, apelanta a susținut că deține un titlu executoriu pentru suma datorată de debitoarea S.C. Lissim S.R.L. Titlul executoriu de care apelanta înțelege să se prevaleze este reprezentat de tabelul definitiv al creanțelor debitoarei
S.C. Lissim S.R.L. Astfel, potrivit art. 635 C.pr.civ.., pot fi puse în executare hotărârile arbitrale, chiar dacă sunt atacate cu acțiunea în anulare, precum și alte hotărâri ale organelor cu atribuții jurisdicționale rămase definitive, ca urmare a neatacării lor în fața instanței judecătorești
competente. Având în vedere faptul că în cadrul procedurii insolvenței, legiuitorul a conferit atribuții importante administratorului judiciar sau lichidatorului, de care depinde în mare parte, o reorganizare cât mai bună a debitorilor și plata a cât mai multor creditori, corelativ, legiuitorul a stabilit că instanța de judecată, anume judecătorul sindic are un rol mai redus în aceste cauze decât în pricinile care se judecă în temeiul dreptului comun. Așadar, importanța administratorului judiciar și lichidatorului se reflectă prin natura atribuțiilor care le sunt conferite. Astfel, practicianul în insolvență are dreptul de a analiza și de a dispune care dintre creanțele pretinse urmează să fie menționate în tabelele de creanță. Importanța acestor organe ale procedurii se reflectă prin faptul că aceste tabele nu sunt supuse verificării judecătorului sindic decât în cazul în care este contestată o creanță și ceea ce este cel mai important, în limita creanței contestate, astfel cum reiese în mod neîndoielnic din art. 66, al. 32 din Legea nr. 85/2006. Conform art. 66, al. 3 din Legea nr. 85/2006 toate creanțele prezentate pentru a fi admise și înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile și corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditor. Or, creanța apelantei împotriva S.C. Lissim S.R.L. nu a fost contestată de niciunul dintre creditori ori de debitor, fiind admisă integral în tabelul definitiv de creanțe. Acesta este numai unul dintre exemplele de cazuri în care administratorul judiciar sau lichidatorul ia decizii, iar acestea nu sunt supuse controlului instanței sau sunt supuse acestui control numai în situații excepționale. Se poate afirma astfel că administratorul judiciar sau lichidatorul, organe ale procedurii insolvenței, prin natura atribuțiilor și competențelor care le sunt conferite de lege, precum și prin consecințele juridice pe care le au respectivele atribuții și competențe, reprezintă organe cu atribuții jurisdicționale. Ceea ce dispun administratorii judiciari sau lichidatorii în cadrul procedurii insolvenței reprezintă hotărâri ale acestora. Având în vedere caracteristicile acestora, prezentate anterior, precum și rolul pe care îl au în procedură (hotărârile administratorului judiciar/lichidatorului necontestate în termen sunt obligatorii inclusiv pentru judecătorul sindic), acestea reprezintă hotărâri ale organelor cu atribuții jurisdicționale. L. hidatorul are atribuția de a distribui sumele rezultate din valorificarea bunurilor debitorului, în măsura existenței acestora, deci are atribuția de a pune în executare tabelul definitiv de creanțe. Pe lângă faptul că o eventuală insuficiență a bunurilor din patrimoniul debitoarei nu impietează asupra caracterului obligatoriu al sumelor înscrise în tabel, însăși prerogativele de care dispune lichidatorul în acest sens confirmă caracterul acestuia de titlu executoriu. Debitoarea
nu a contestat în niciun fel creanța solicitată, înscrisă în tabelul de creanțe al acesteia. Având în vedere faptul că tabelul definitiv de creanțe reprezintă titlu executoriu, în sensul art. 635 C.pr.civ., caracterul acestuia de titlu executoriu va declanșa scadența plății prevăzute în contractul de garanție reală imobiliară. Astfel, din moment ce tabelul de creanțe este titlu executoriu, nimic nu se opune declanșării executării silite a contractului de garanție reală imobiliară. Pe de altă parte, este necesar a se observa că în eventualitatea respingerii cererii de încuviințare a executării silite prin hotărâre definitivă, executarea garanțiilor va fi imposibilă deși acestea au fost consfințite întocmai pentru garantarea obligațiilor debitorului principal. În susținerea celor menționate anterior, este necesar a se observa că stadiul în care se află procedura insolvenței declanșate împotriva debitoarei, împotriva acesteia dispunându-se măsura trecerii la faliment, nu-i permite apelantei și nu îi va permite nici în viitor obținerea unui alt titlu executoriu împotriva acesteia în afara sentințelor pronunțate de către judecătorul-sindic în procedura insolvenței, din cel puțin două considerente. Pe de o parte, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor debitorului sau bunurilor sale";. Prin urmare, nu poate fi luată în considerare promovarea unei cereri de chemare în judecată cât timp societatea debitoarea se află în faliment care să urmărească obținerea unei hotărâri de condamnare a acesteia la achitarea sumelor pe care i le datorează apelantei în virtutea facturilor fiscale emise în baza contractului de vânzare-cumpărare menționat. Pe de altă parte, închiderea procedurii falimentului debitoarei conduce la radierea acesteia din Registrul comerțului, ceea ce atrage dispariția persoanei juridice. Or, în aceste condiții, apelanta nu mai poate acționa în niciun fel împotriva S.C. Lissim S.R.L., întrucât aceasta va fi dispărut la momentul închiderii procedurii falimentului, pierzându-și personalitatea juridică și implicit, capacitatea procesuală. În acest context, trebuie menționat că soarta implacabilă a unei societăți aflate în faliment, de altfel dizolvată la acest moment, este radierea acesteia din Registrul comerțului după ce vor fi fost valorificate toate bunurile acesteia și, implicit, pierderea personalității juridice. Extincția personalității juridice antrenează și stingerea datoriilor debitorului. În ambele ipoteze, având în vedere împrejurarea că debitoarea S.C. Lissim S.R.L. se află în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006, se consideră că nu i se poate impune apelantei obținerea unui alt titlu executoriu împotriva acesteia pentru a putea declanșa executarea silită împotriva garantului ipotecar S.C. Fin
Construct S.A., fiind suficiente înscrisurile autentice care atestă împrejurarea că garantul ipotecar a consimțit instituirea unei ipoteci asupra bunurilor a căror executare silită o solicită, coroborate cu împrejurarea că are calitatea de creditor în cadrul procedurii falimentului debitoarei, înscris pe tabelul definitiv consolidat al creanțelor și că nu există nicio posibilitate reală de a-și recupera sumele de bani datorate de debitor. Orice altă soluție ar aduce atingere dispozițiilor art. 6266C.pr.civ. și ar lipsi-o pe apelantă de posibilitatea reală de a urmări pe garantul
ipotecar S.C. Fin Construct S.A. și de a-și recupera, în acest mod, creanța datorată de S.C. Lissim S.R.L. și necontestată nici un moment de aceasta. O astfel de consecință echivalează cu o atingere adusă dreptului de proprietate al apelantei, respectiv a creanței înregistrate împotriva debitoarei Lissim S.R.L., atingere contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. În sprijinul acestor susțineri se află și doctrina consacrată, care subliniază posibilitatea creditorilor care nu își recuperează creanțele din averea debitorului să urmărească bunurile afectate de alte persoane (terții - garanți ipotecari) drept cauțiune reală (garanție reală imobiliară) pentru obligațiile debitorului. Pentru aceleași considerente nu se poate susține că apelanta ar trebui să aștepte închiderea procedurii insolvenței declanșate împotriva debitoarei. Prorogarea urmăririi garanților ipotecari la un astfel de moment ar conduce la inexistența, în egală măsură, a unui alt titlu executoriu împotriva debitoarei principale în afara tabelului definitiv de creanțe și imposibilitatea obținerii acestuia; efectul extinctiv al sentinței de închidere a procedurii falimentului; după acest moment nu mai există capacitatea de folosință a debitoarei, în consecință, lipsirea creditoarei de orice posibilitate de a-și recupera creanța de la garantul ipotecar și ulterior momentului închiderii procedurii, situația fiind neschimbată prin raportare la acest moment. Cu privire la beneficiul de discuțiune și diviziune pe care terțul garant și le-a rezervat prin contractul de garanție reală imobiliară s-a arătat că potrivit contractului de garanție reală imobiliară, în caz de nerespectare a obligațiilor de plată asumate de către societatea comercială S.C. Lissim S.R.L. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 407/_, S.C. P. R. S.R.L., în calitate de creditor, va solicita executarea contractului de garanție reală imobiliară, care constituie titlu executoriu, fără nicio formalitate prealabilă și se va îndestula cu sumele obținute prin executarea silită a imobilelor ipotecate, garantul ipotecar renunțând la invocarea oricărei excepții prin care ar tinde să amâne sau să împiedice executarea garanției de către creditor, cu excepția beneficiilor de diviziune și discuțiune. Conform dispozițiilor art. 1.662-1.668 C.civ.,
beneficiul de discuțiune și beneficiul de diviziune sunt efectele fidejusiunii între creditor și cauționator. Fidejusiunea este prevăzută în Titlul XIV și este acea garanție personală potrivit căreia o persoană se obligă să execute obligația celui pentru care garantează, dacă acesta nu o poate executa. Ipoteca este prevăzută într-un titlu distinct, Titlul VIII, fiind considerată o garanție reală, care conferă creditorului un drept real asupra bunului garantului. Având în vedere caracterele drepturilor reale și faptul că beneficiul de discuțiune și de diviziune sunt efecte caracteristice garanției personale, clauza contractuală prin care garantul renunță la orice excepții în afara celor două beneficii nu poate fi considerată valabilă, prin urmare nu se poate reține aplicabilitatea acestora. Dacă, prin absurd, s-ar accepta validitatea clauzei contractuale anterior menționată, în ceea ce privește beneficiul de discuțiune, acesta are în vedere o facultate oferită de lege garantului de a cere creditorului, care s-a îndreptat cu urmărirea împotriva sa să urmărească mai întâi bunurile debitorului și numai după aceea, dacă nu va fi îndestulat, să-1 urmărească pe el. Cu privire la situația existentă în speță, s-a apreciat că declanșarea executării silite nu va putea fi împiedicată de invocarea de către garant a acestei excepții. S-a apreciat în doctrină că una dintre condițiile care trebuie îndeplinită pentru a se invoca cu succes beneficiul de discuțiune este indicarea de către garant a bunurilor debitorului care pot fi urmărite, cu mențiunea că nu pot fi luate în considerare bunurile litigioase și nici bunurile ipotecate pentru plata datoriei și care nu mai sunt în posesia debitorului. În speță nu este îndeplinită condiția care prevede indicarea de către garant a bunurilor ce pot fi urmărite. Debitorul principal se află în faliment, dreptul de administrare asupra patrimoniului său a fost ridicat, iar orice procedură prin care s-ar putea valorifica bunurile este suspendată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Având în vedere specificul acestei proceduri, S.C. Fin Construct S.A. nu poate indica bunurile debitorului care pot fi urmărite, deoarece un efect al măsurii falimentului este o indisponibilizare a acestora până la închiderea procedurii. În situația în care s-ar interpreta că indicarea bunurilor pentru a fi urmărite nu are în vedere și posibilitatea efectivă de aducere la îndeplinire a urmăririi, este necesar totuși să se constate că aceste bunuri, aparținând unei societăți comerciale aflate în faliment, pot fi calificate din această cauză, bunuri litigioase. Pe de altă parte, s-a prevăzut în doctrină, referitor la regimul juridic al delegației, faptul că este recomandat ca delegantul să stipuleze în favoarea sa un beneficiu de discuție, caz în care delegatarul va trebui să-1 urmărească mai întâi pe de delagat și numai după constatarea insolvabilității sale va avea posibilitatea să ceară și să
obțină realizarea creanței originare împotriva delegantului. Având în vedere faptul că prin operațiunea de delegație debitorul aduce creditorului un al doilea debitor alături de el, aceasta se aseamănă cu fidejusiunea. Rezultă deci că nimic nu împiedică să se considere acest raționament drept un principiu general și să se aplice și situației de față. Astfel, dacă se constată insolvabilitatea S.C. Lissim S.R.L., se va putea executa garantul ipotecar. Prin adresa nr. 7642/_, lichidatorul S.C. Lissim S.R.L. s-a pronunțat referitor la posibilitatea de încasare a creanței de către S.C. P.
R. S.A. că "dat fiind cuantumul masei credale al debitoare și calitatea dvs. de creditor chirografar, nu sunt șanse de recuperare a creanței pe care o dețineți față de S.C. Lissim S.R.L". Având în vedere că a demonstrat insolvabilitatea debitoarei, apelanta a apreciat că poate trece la executarea terțului garant. În ceea ce privește beneficiul de diviziune, o eventuală invocare a acestuia este fără obiect, deoarece nu există doi sau mai mulți terți garanți, care să garanteze față de unul și același creditor, pentru una și aceeași datorie. Mai mult, clauza contractuală este nefirească, deoarece ipoteca este, potrivit art. 1746, al. 2 din C.civ., indivizibilă. Încheierea de respingere a încuviințării executării silite este nemotivată. Din considerentele încheierii civile nr. 2206/_ rezultă că cererea de încuviințare a executării silite a fost respinsă deoarece "nu este realizată condiția creanței de a fi exigibilă, în contractul de garanție reală imobiliară de rangul I autentificat prin încheierea nr. 462/_ nefiind indicat termenul de plată". Astfel, este necesar a se observa că motivarea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite s-a realizat într-o frază, ceea ce poate denota faptul că instanța de fond a avut în vedere, la pronunțarea soluției, numai contractul de garanție reală imobiliară, fără a analiza în amănunt cererea de executare silită, cererea de încuviințare a executării silite, precum și ansamblul documentelor depuse de apelantă în anexa cererii. Creanța împotriva S.C. Lissim S.R.L. este exigibilă, iar împrejurarea că nu este indicat termenul de plată în cadrul titlului executoriu nu poate fi considerat un argument în sprijinul respingerii cererii de încuviințare. Potrivit dreptului comun, în lipsa unui termen de plată, obligația urmează a fi executată într-un termen rezonabil, aceasta fiind exigibilă imediat. În plus, exigibilitatea creanței împotriva debitorului principal și implicit, posibilitatea de a proceda la executarea silită a garanției constituite de garantul ipotecar S.C. Fin Construct S.A. reiese din facturile fiscale emise de apelantă în temeiul contractului intervenit cu debitorul principal, dar și a tabelului definitiv de creanțe al debitoarei S.C. Lissim S.R.L., în cadrul căruia apelanta figurează cu o creanță certă, lichidă și exigibilă echivalent a 300.000 euro. Este necesar
să fie menționat că instanțele de judecată au interpretat cerința nemotivării în sens larg, statuând că "motivarea sumară și confuză a unei hotărâri judecătorești echivalează cu nemotivarea hotărârii";. Având în vedere faptul că motivarea într-o frază echivalează unei motivări sumare a încheierii, apelanta a apreciat că se impune de către instanța de apel admiterea apelului și rejudecarea cererii de încuviințare a executării silite și pronunțarea unei hotărâri prin prisma tuturor argumentelor menționate în cererea de încuviințare, precum și a documentelor depuse în anexă, care se găsesc la dosarul cauzei. În concluzie, în situația în care prezenta cerere de executare silită nu ar fi încuviințată, consecința este că s-ar impune creditorului să aștepte o perioadă îndelungată până la închiderea procedurii falimentului debitoarei principale, pentru ca apoi să se constate că nu mai există bunuri pe care să le poată executa. Într-un final, tot garantul ar fi executat. În aceasta situație s-ar aduce atingere dreptului oricărei persoane la un proces echitabil, protejat prin art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului. Executarea silită reprezintă cea de-a doua etapă a procesului civil, iar noțiunea de "proces" prevăzută de Convenție este interpretată în sens larg, având în vedere și executarea silită. De asemenea, prin acest interval foarte mare până la executarea garantului, creditoarea este privată de dreptul său de proprietate, protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene al Drepturilor Omului, o decizie de respingere a prezentei cereri de executare silită constituind în mod evident o violare a articolului anterior menționat. De asemenea, este necesar să se precizeze faptul că prin hotărârea pronunțată în dosarul nr.627/_, aflat pe rolul Judecătoriei Zărnești, s-a respins contestația la executare formulată de garanții ipotecari ai debitoarei societate comercială aflată în insolvență, care nu achitase datoria, împotriva creditorului acestora.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul va respinge calea de atac, ea nefiind întemeiată.
M. ivarea instanței de fond în sensul imposibilității încuviințării executării silite pe motiv că nu este exigibilă creanța constatată prin actul autentificat ce se dorește a fi executat, este legală și temeinică. Contratul de garanție reală imobiliară este un act accesoriu unui alt contract ce consfințește obligația principală a creditoareiSC Lissim SRL. De sine stătător, un contract accesoriu, de garanție, chiar autentificat fiind, nu poate fi pus în executare. Or, pentru ca acest contract să poată fi executat, creditoarea trebuie să dețină un titlu executoriu care să constate temeinicia pretențiilor sale sau chiar actul principal să fi fost autentic și să fi conținut, în el, scadența. Un astfel de titlu executoriu nu îl poate reprezenta, în niciun fel,
trecerea creditoarei în tabelul preliminar/definitiv al creanțelor debitoarei SC Lissim SRL, legea neprevăzând o astfel de variantă de titlu executoriu. Hotărârile și măsurile adoptate de către administratorul/lichidatorul judiciar nu reprezintă echivalentul unei hotărâri judecătorești și nici măcar al unui act autentic.
Trecând peste aceste argumente, nici legătura între trecerea creditoarei în tabelul preliminar al creditorilor debitoarei SC Lissim SRL și contractul de garanție reală imobiliară încheiat cu urmărita SC Fin Construct SA nu a fost făcută printr-un titlu executoriu. Niciunde o instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul că achitarea sumelor datorate de către debitoare și acceptate ca fiind o datorie a acesteia față de urmăritoare, de către lichidatorul judiciar, au fost garantate prin contractul menționat. Toate argumentele aduse în susținerea cererii sale de către creditoare, pot fi invocate doar în cadrul unui proces prin care s-ar tinde la obținerea unui titlu executoriu împotriva garantului și nu în această procedură sumară a încuviințării executării silite a unui titlu presupus ca fiind executoriu. Instanța de executare, în acest litigiu, nu poate analiza fondul cauzei, situație în care nici măcar nu se mai poate pune problema existenței unui titlu executoriu. Deci, urmărirea silită a garantului este posibilă doar în urma obținerii unui titlu care să fie cu adevărat executoriu, dat împotriva lui, conform prevederilor legale. Faptul că urmărita a încercat să "scurteze"; durata de timp în care poate obține satisfacție, "sărind"; peste anumite etape prevăzute de lege, încercând, probabil și o minimizare a costurilor pe care le presupune un astfel de demers, o privește, întârzierea survenită ca urmare a acestui fapt fiindu-i doar ei imputabilă.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de către apelanta SC P. R. SRL Bragadiru, județul Ilfov, având sediul procesual ales în B., S. U.
, nr. 223, et. 3, sector 3, împotriva încheierii civile nr. 2206/4 martie 2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
I. | P. V. | L. | O. | S. M. |
Red. IP/MM 4 ex./02.0.
Judecător fond: B. I. A., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 133/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 123/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
