Decizia civilă nr. 356/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.356/2013
Ședința publică din data de 27 mai 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. D. JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: A. VLAIC
Pe rol fiind recursul declarat de recurenta C. P. (G. ) LTD prin mandatar C. R. C. CRC SRL în contradictoriu cu intimații B. B.
D. M., D. N. și D. L., împotriva încheierii nr.9685/2012 pronunțate la data de 28 noiembrie 2012, în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, cauza având ca obiect, în primă instanță, încuviințare executare silită.
La apelul nominal efectuat în cauză la ambele strigări, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a solicitat de către recurentă, în temeiul dispozițiilor art.242 C.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
T. ul, deliberând, apreciind cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că, prin încheierea nr.9685/2012 pronunțată la data de 28 noiembrie 2012, Judecătoria C. N. a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B. D. M., pentru încuviințarea executării silite a titlului executoriu contractul de credit nr. NPFG899/446798/_ privind pe debitorii D. N., D. L., la cererea C.
P. (G. ) LTD prin mandatar C. R. C. CRC SRL.
În considerentele hotărârii pronunțate, prima instanță sa reținut că întrucât contractul de credit nr. NPFG899/446798/_ privește alta persoana juridica decât C. P. (G. ) LTD prin mandatar C. R. C. CRC SRL, respectiv pe cedent, contractul de cesiune de creanță depus în copie la dosar, denumit formular de certificat de vânzare, nu reprezintă un titlu executoriu și cesiunea de creanță nu transferă titlul executoriu, ci doar creanța atestată de conținutul său, în limita stabilită prin contractul de cesiune și care constituie titlul cesionarului. Astfel, prima instanță a reținut că titularul cererii de executare silită nu face dovada că este îndreptățit la realizarea dreptului pretins, astfel că în cauza nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3731C. proc. civ., raportat la art. 3711alin. 3 și 3713alin. 1 C. proc civ, unde se prevede ca executarea silită are drept scop realizarea drepturilor recunoscute prin titlul executoriu în favoarea creditorilor.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat că cererea formulată este neîntemeiată și, în temeiul art. 336 C. proc. civ., a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta C. P. (G. ) LTD, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a încheierii recurate și admiterea cererii de încuviințare a executării silite cu privire la contractul de credit și de garanție nr. NPFG899/446798 din_ privind acordarea unei facilitați de credit de către C. EUROPE BANK (România) SA, depusa prin intermediul B. B. D. M. .
În motivare recurenta a arătat că a solicitat Judecătoriei C. - N., prin intermediul executorului judecătoresc, încuviințarea executării silite a contractului de credit sus-menționat. Judecătoria Cluj-Napoca a respins cererea de încuviințare a executării silite pe considerentul ca "...intrucat Contractul de credit nr. NPFG899/446798/_ privește alta persoana juridica decât C. P. (G. ) LTD prin mandatar C. R. C. CRC SRL, respectiv pe cedent, contractul de cesiune de creanța depus in copie la dosar, denumit formular de certificat de vânzare, nu reprezintă titlu executoriu si cesiunea de creanța nu transfera titlul executoriu, ci doar creanța atestata de conținutul sau, in limita stabilita prin contractul de cesiune si care constituie titlul cesionarului..." si totodată"...instanța reținând că titularul cererii de executare silita nu face dovada ca este îndreptățit la realizarea dreptului pretins... "
Recurenta a mai arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ. care menționează că modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
De asemenea recurenta a arătat că solicită să se țină seama și de dispozițiile art. 3041C.pr.civ., care precizează ca recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele". Hotărârea pronunțata de instanța este netemeinica si nelegala ținând seama de următoarele argumente:
La data de 12 august 2009, intre C. Europe Bank (R. ța) SA (in calitate de cedent) si C. P. (G. ) Ltd, (in calitate de cesionar) a fost încheiat un Contract cadru de Cesiune de creanțe, iar la data de_, intre cele doua societăți a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe nr. 14.
În baza celor doua contracte, societatea cesionară a dobândit un portofoliu de creanțe printre acestea numărându-se și creanța reieșind din contractul de credit și de garanție nr. NPFG899/446798 din_, privind acordarea unei facilitați de credit de către C. Europe Bank (România) SA, debitorilor D. N. si D. L. . Este bine cunoscut faptul ca cesiunea de creanțe reprezintă operațiunea prin care creditorul (cedent) transmite în mod voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanța unei alte persoane (cesionar) care devine astfel creditor in locul sau si va putea incasa de la debitor creanța cedata.
Așadar, între părți, cesiunea de creanța are ca efect transferul dreptului de creanța din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanța se transmite așa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-și natura civila sau comerciala, cu toate accesoriile și garanțiile ei.
Așadar, recurenta a apreciat că, în momentul în care este cesionat un contract de credit bancar, acesta își menține caracterul de titlu executoriu, indiferent de persoana cesionarului. Mai mult, art. 120 din OUG nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituțiile de credit si adecvarea capitalului, este foarte clar, stipulând ca toate contractele de credit încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, fără a condiționa acest caracter intrinsec al contractului de credit, de punerea sa în executare de către instituția de credit, sau de către o alta persoana (cesionarul creanței).
S-a mai arătat că practica judiciară a instanțelor de pe întreg teritoriul țării este unanima în sensul celor de mai sus, impunându-se ca și instanța din
C. - N. sa se alinieze acestui mod de lucru adoptat de celelalte instanțe. După cum a arătat mai sus, recurenta a devenit creditoare a debitorilor D. N. si D. L., în urma încheierii contractului de cesiune de creanțe nr. 14 din _
, în al cărui Appendix nr. 1 este detaliata lista creanțelor cesionate, printre care se regăsește si creanța in discuție.
Recurenta a arătat de asemenea că a depus la dosarul de executare, atât documentele menționate mai sus, cat si extrasul din Appendixul nr. 1 la contractul de cesiune nr. 14 din_, care identifica foarte clar cesiunea creanței pe care o are impotriva debitorilor D. N. si D. L. .
În urma încheierii contractului de cesiune de creanță, creditoarea a dobândit întocmai aceleași drepturi și obligații față de debitorul cedat, care ii reveneau cedentului in temeiul contractului de credit, inclusiv in ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzilor, comisioanelor, penalităților etc, așa cum rezulta și din principiul de drept roman "Cessinarius est pro creditore " (cesionarul este ca și un creditor).
Având in vedere cele de mai sus, recurenta consideră că cererea de încuviințare a executării silite ce face obiectul acestui dosar, nu diferă cu nimic de alte cereri de acest fel, singura particularitate constând in aceea ca persoana creditorului a fost schimbata prin intermediul unui contract de cesiune de creanțe.
Analizând recursul declarat prim prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 și 3041 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
La data de 12 august 2009, între C. Europe Bank (R. ța) SA, în calitate de cedent și C. P. (G. ) Ltd, în calitate de cesionar, s-a încheiat un contract cadru de cesiune de creanțe, iar la data de_, între cele doua societăți a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe nr. 14.
În temeiul celor doua contracte, societatea cesionară a dobândit creanța izvorâtă din contractul de credit și de garanție nr. NPFG899/446798 din_, privind acordarea unei facilitați de credit încheiat între C. Europe Bank (România) SA și debitorii D. N. si D. L. .
Cât privește cesiunea, tribunalul reține că este real că aceasta reprezintă operațiunea prin care creditorul cedent transmite cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul de creanța unei alte persoane, numită cesionar care devine astfel creditor în locul său, însă recurenta omite un aspect esențial că dreptul de creanță transmis nu se confundă cu titlul executoriu care, este bine cunoscut că nu poate fi transmis prin cesiune de creanță. Astfel, ceea ce se transmite cesionarului, este dreptul de creanță, nu însă și titlul executoriu. De altfel, dispozițiile art. 120 din OUG nr.199/2006, potrivit cărora contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de
credit
constituie titluri executorii, sunt lipsite de orice echivoc și conferă caracterul de titlu executoriu doar acelor contracte care sunt încheiate de o instituție de credit.
În același sens, tribunalul reține susținerea recurentei potrivit căreia cesiunea de creanța are ca efect transferul dreptului de creanța din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului aceasta fiind transmisă cu toate accesoriile și garanțiile ei, însă titlul executoriu constituit în baza legii și în considerarea persoanei, în speță a instituției financiare, nu poate fi transmis în temeiul contractului de cesiune, nefiind nici un accesoriu al dreptului de creanță și nici o garanțe.
Concluzionând, tribunalul reține că în speță nu se pune problema unei cesiuni de contract pentru ca recurenta să preia inclusiv valoarea executorie a acestuia, iar prin cesiunea de creanță a preluat doar dreptul de a solicita restituirea împrumutului de la intimații debitori, acesta fiind dreptul pe care l-a dobândit, neputându-se bucura și de forța executorie a contractului de împrumut bancar.
Astfel, în mod temeinic a reținut instanța de fond că recurenta creditoare nu deține împotriva intimaților debitori un titlu executoriu, precum și faptul că cesiunea nu transferă titlul executoriu și a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Față de cele de mai sus, tribunalul, în temeiul art.312 lin.1 C.pr.civ., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de recurenta C. P. (G. ) LTD împotriva încheierii civile nr. 9685/_, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta C. P. (G. ) LTD împotriva încheierii civile nr. 9685/_, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
D. D. N. | K. F. M. | A. VLAIC |
Thred. NK 2 ex./_
Judecător fond: F. -Hîngan G. -R. Judecătoria C. N.
| ← Decizia civilă nr. 73/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 157/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
