Decizia civilă nr. 75/2013. Evacuare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr.75/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul C. UL DE A.
O. CARME-B. în contradictoriu cu intimata SC G. C. S., împotriva sentinței civile nr.11831/31 MAI 2012, pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, cauza având ca obiect în evacuare.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-na avocat Lupea I. în substituirea avocatului titular
V. R., ambii cu delegații depuse la dosar la acest termen de judecată iar în reprezentarea intereselor intimatei, d-na avocat Aștileanu M. cu împuternicire avocațială depusă în dosarul Judecătoriei C. -N. .
Procedura de citare nu este legal îndeplinită față de intimata SC G. C.
, viciul de procedură se acoperă însă prin prezentarea reprezentantei intimatei în fața instanței, în conformitate cu dispozițiile art.89 alin.2 C.pr.civ.
La solicitarea instanței, reprezentanta intimatei arată că sediul societății intimate este în C. -N., str. E. M. nr.11 B, ap.2; T. ul constată că
intimata a fost citată la sediul indicat de către reprezentanta acesteia însă dovada de îndeplinire a procedurii de citare s-a întors la dosarul cauzei cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă.";
La solicitarea instanței, reprezentantei recurentei arată că înțelege să atace sentința primei instanțe doar sub aspectul evacuării.
Reprezentanta recurentei invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. ca și motiv de recurs.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, tribunalul acordă reprezentantelor părților cuvântul asupra recursului, cu mențiunea că acestea vor pune concluzii și în ceea ce privește motivul de recurs invocat la acest termen de judecată.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței, cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei la instanța competentă; în subsidiar, solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de evacuare.
Reprezentanta recurentului arată că prin sentința recurată instanța de fond a admis în parte cererea introductivă formulată de reclamanta SC G. COMPUTER S., dispunând evacuarea recurentului din imobilul situat în C. -N.
, str. D. nr.14-16 ap.39 B. apreciază că sentința primei instanțe este lipsită de temei legal cu privire la admiterea cererii de evacuare formulată de intimată; învederează instanței că între SC COMPUTER AVANTAJE S. în calitate de comodant și recurent, în calitate de comodatar s-a încheiat la data de_ un contract de comodat încheiat pe o perioadă nedeterminată. Obiectul contractului constat în transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de folosință
asupra imobilului apartament situat la adresa menționată, în vederea exercitării de către recurent a profesiei de avocat. Mai arată faptul că dreptul de folosință i- a fost transmis recurentului și în virtutea faptului că reprezentanta acestuia deținea la acea dată și deține și în prezent o creanță împotriva comodantului SC COMPUTER AVANTAJE S., în temeiul unui contract de împrumut perfectat la data de_ ; cedarea folosinței gratuite a imobilului apartament se constituie într-o veritabilă garanței de restituire a împrumutului acordat societății comodante. În cuprinsul contractului de comodat s-a inserat o clauză conform căreia acesta poate să înceteze prin acordul părților la o dată stabilită de comun acord. în aceste condiții s-a emis o notificare de către comodant prin intermediul BEJ Câmpian M. R. în vederea consimțirii amiabile la încetarea contractului de comodat. Arată că recurentul nu a fost de acord cu încetarea contractului de comodat încheiat. denunțarea unilaterală, având un caracter unilateral, apreciază că această posibilitate trebuie să fie prevăzută expres de lege ori în contract. Recurentul nu a dat curs favorabil notificării comunicate de către comodant iar notificarea în sine nu poate fi privită ca o denunțare unilaterală a contratului. Consideră că instanța de fond în motivarea hotărârii a reținut în mod greșit faptul că părțile au încheiat contractul de comodat pe o perioadă nedeterminată și au convenit că prin acord mutual convenția poate înceta la o dată consimțită atât de către comodant cât și de către comodatar, pentru ca ulterior să facă trimitere la notificarea emisă și să o aprecieze ca temei al denunțării unilaterale a contractului.
Reprezentanta recurentului învederează instanței că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată atât în recurs cât și la fond .
La solicitarea instanței, reprezentanta intimatei arată că nu a declarat recurs împotriva hotărârii pentru cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale invocată la acest termen de către reprezentanta recurentului solicită respingerea acesteia ; în opinia sa Judecătoria Cluj-Napoca este competentă material în soluționarea acțiunea introductivă având în vedere faptul că intimata și-a întemeiat în acțiunea pe prevederile dreptului comun privind evacuarea.
La solicitarea instanței de a preciza dacă își susține cererea de chemare în judecată în temeiul contractului, reprezentanta intimatei arată că a solicitat acțiunea de evacuare având în vedere că intimata este proprietatea imobilului în
litigiu; pârâtul-recurent deține acel spațiu fără nici un titlu; mai arată că temeiul material este titlul de proprietate al intimatei.
Mai arată că se invocă de către recurent contractul de comodat încheiat între părți însă apreciază că acest contract și-a încetat efectele de la data comunicării notificării; la dosarul de fond există notificarea nr.575/_ prin care s-a înștiințat pârâtul-recurent că efectele acestui contract și-au încetat valabilitatea: pentru aceste considerente solicită respingerea recursului.
În replică, în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N., reprezentanta recurentului arată că litigiul s-a desfășurat între o societate comercială și un cabinet de avocat astfel că apreciază că natura acestui litigiu este una comercială, competent a soluționa în primă instanță această cauză era T. ul Specializat C., în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 1, lit. a C.proc.civ.
ul rămâne în pronunțare asupra recursului.
T. UL:
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 11831/_ pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis în parte cererea formulată de către reclamanta S.C. G. C. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C. A. O.
C. B., s-a dispus evacuarea pârâtului C. A. O. C. B. din imobilul situat în C. -N. str. D. nr. 14-16 ap. 39B clădirea C. City Center, pe care l-a obligat la predarea spațiului către reclamantă, a fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 400 euro + TVA începând cu data de_ și până la predarea spațiului, ca urmare a admiterii excepției lipsei procedurii concilierii prealabile, au fost respinse restul pretențiilor reclamantei și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 29 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Acțiunea în evacuare este concepută ca un mijloc procesual prin intermediul căruia proprietarul unui spațiu locativ poate să obțină încetarea tulburării aduse folosinței acestui spațiu, ca atribut al dreptului său real. Așa cum s-a precizat și în practica judiciară (e.g. decizia nr. 169 din 18 ianuarie 2011 pronunțată în recurs de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție), dispozițiile art. 480 C. civ. constituie temei de drept inclusiv pentru acțiunea în evacuare, ca mijloc procedural de valorificare a posesiei și folosinței asupra bunurilor.
A mai reținut că între SC COMPUTER AVANTAJE S., comodant și pârât comodatar, s-a încheiat un contract de comodat asupra spațiului din C. -N. str. D. 14 -16 ap. 39 B, cu titlu gratuit pe o perioadă nedeterminată. Predarea bunului către comodatar s-a prevăzut a avea loc la data de_ și s-a convenit ca încetarea să aibă la o dată pe care părțile o vor stabili de comun acord.
A avut în vedere faptul că, potrivit notificării de la fila 12, comodantul a solicitat la data de_ comodatarului încetarea contractului și predarea (restituirea) imobilului - apartament obiect al comodatului, în termen de 30 de zile de la notificare.
Prima instanță a apreciat că, în ceea ce privește comodatul, contractul fiind încheiat înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, legea aplicabilă este vechiul cod civil sub imperiul căruia s-a și încheiat actul. Prin urmare, instanța a reținut că prin notificarea comodatarului de către comodant a avut loc denunțarea unilaterală a contractului de comodat potrivit clauzei prevăzute în acest sens, contractul de comodat fiind de esența sa temporar, obligația esențială a comodatarului fiind cea de restituire a bunului (art. 1560 Cod civil),
în condițiile în care părțile au convenit posibilitatea denunțării contractului.
A mai reținut că la data de_ s-a încheiat un contract de vânzare- cumpărare autentic între SC COMPUTER AVANTAJE S. și SC G. C. S. . Reclamanta SC G. C. S., în calitate de nou proprietar al bunului obiect al contractului de comodat, a notificat pârâtul la data de_ în vederea evacuării spațiului.
Prima instanță a mai reținut că reclamanta a făcut dovada că este proprietara imobilului, iar în contextul în care pârâtul nu și-a putut justifica dreptul său locativ, deși a recunoscut că ocupă imobilul în discuție, a apreciat ca întemeiată cererea de evacuare a pârâtei. A apreciat neîntemeiate susținerile pârâtei referitoare la contractul de vânzare-cumpărare autentificat, în contextul în care nu a făcut dovada că acest contract autentic a fost declarat nul.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei procedurii concilierii prealabile cu privire la pretențiile constând în obligarea pârâtului la plata sumei de 400 euro + TVA începând cu data de_ și până la predarea spațiului, prima instanță a respins această cerere ca prematur formulată.
În privința obligării pârâtului la plata tuturor cheltuielilor privind folosința spațiului, adică cele legate de administrația blocului, cheltuieli privind utilitățile, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli, nefiind depus la dosar niciun înscris din care să rezulte că, pe de o parte, pârâtul a înregistrat debite restante cu acest titlu, sau că reclamanta le-ar fi achitat de când a devenit proprietara spațiului în litigiu.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat pârâtul să plătească reclamantei 29 lei cheltuieli de judecată parțiale raportat la pretențiile admise și ținând cont că nu s-a făcut dovada onorariului avocațial.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel, recalificat ca fiind recurs, pârâtul C. A. O. C. B. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii cererii reclamantei.
În motivarea recursului său, recurentul a arătat că sentința este lipsită de temei legal întrucât titlul în baza căruia folosește imobilul în discuție este un contract de comodat cu SC COMPUTER AVANTAJE S. pe durată nedeterminată, contract de comodat care nu a fost niciodată denunțat de comodant. De altfel, în contract nu există nici o clauză de denunțare unilaterală a contractului. În aceste împrejurări, instanța trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 969 alin. 2 C.civ. și, constatând că nu există consimțământul ambelor părți contractante în ceea ce privește denunțarea contractului, să-i fie respectat dreptul de folosință, respectiv să fie respinsă cererea reclamantei.
A mai arătat recurenta că SC COMPUTER AVANTAJE S. a fost de rea credință și a înstrăinat apartamentul asupra căruia i-a transmis dreptul de folosință pe durată nedeterminată și că, de altfel, administratorul acestei societăți este și administratorul societății reclamante, acesta semnând contractul de vânzare-cumpărare atât în calitate de vânzător, cât și în calitate de cumpărător. Reaua credință a acestora poate fi probată prin însuși faptul că societatea reclamantă a acceptat să preia, prin cumpărarea imobilului, o ipotecă, respectiv o sarcină destul de împovărătoare. În calitate de dobânditor al imobilului, reclamanta avea posibilitatea să-și apere dreptul de proprietate dobândit pe calea unei acțiuni în revendicare, nu pe calea acțiunii în evacuare. De altfel, există o contradicție vădită între obiectul cererii și motivarea acțiunii, astfel că cererea ar fi trebuit să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.
Același recurent a invocat, în fața tribunalului, ca și motiv de recurs, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. în ceea ce privește soluționarea acțiunii.
Recursul nu a fost motivat separat în drept.
Recursul a fost înregistrat inițial pe rolul T. ului C. . Prin decizia civilă nr. 892/4 octombrie 2012, Tribunalul Cluj a admis excepția propriei necompetențe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T. ului Specializat C. .
Recursul a fost înregistrat pe rolul instanței specializate la 8 noiembrie
2012.
Intimata nu a depus întâmpinare, însă, prin avocatul ales, a solicitat
respingerea recursului ca fiind vădit nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor intimatei din întâmpinare, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat direct în fața instanței de recurs, tribunalul are în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 16 februarie 2012. Este real faptul că acțiunea in evacuare face parte din categoria cererilor neevaluabile a căror judecare cădea în competența tribunalelor până la data intrarii în vigoare a Legii nr. 71/2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 409 din 10 iunie 2011. Ceea ce omite recurenta este faptul că la data la care a înregistrat cererea erau abrogate dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a C.proc.civ., astfel că judecătoria era competentă material, motivul de recurs fiind nefondat.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul comercial din 1887, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală, astfel că, în mod corect, prima instanță a reținut aceste aspecte.
Primul motiv de recurs invocat de către recurent prin cererea de recurs vizează greșita interpretare dată de prima instanță clauzelor contractuale cuprinse în contractul de comodat aflat în copie la fila 11 din dosarul primei instanțe.
T. ul reține că potrivit art. 1436 C.civ., dacă părțile nu au determinat durata unui contract de locațiune, acesta ia sfârșit prin denunțare unilaterală de către oricare dintre părți, cu condiția respectării termenului de preaviz, legea neprevăzând vreo condiție sau formă specială pentru intervenirea acestei denunțări.
Chiar dacă în contractul de comodat invocat de către recurentă nu era menționată o clauză în acest sens, comodantul avea dreptul să uzeze de dispozițiile legale anterior menționate, contractul fiind denunțat prin notificarea emisă în data de_, notificare aflată în copie la fila 12 din dosarul primei instanțe.
Corect a reținut instanța de fond incidenta dispozițiilor art. 1560 C.civ. și a dat eficiență manifestării de voința a autoarei intimatei reclamante, SC COMPUTER AVANTAJE S. .
Nu este fondat nici ultimul motiv de recurs invocat de către recurent, acțiunea în evacuare formulată de către intimată fiind admisibilă chiar dacă a fost motivată, în drept, pe dispozițiile noului Cod civil. Contrar susținerilor recurentului, tribunalul reține că urmare a denunțării contractului de comodat de către comodantul SC COMPUTER AVANTAJE S., fost proprietar al imobilului, recurentul ocupa spațiul fără nici un titlu. Este de esența acțiunii în revendicare faptul că, procedând la judecare, instanța este datoare să examineze și să compare valabilitatea și validitatea titlurilor părților litigante. Așa cum s-a reținut în cele ce preced, recurentul nu avea nici un titlu valabil, astfel că acțiunea de care a uzat îi conferă dreptul de a intra în posesia imobilului al cărui proprietar este, posesia fiind unul dintre atributele dreptului de proprietate.
T. ul are în vedere faptul că acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la dispoziția proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate. În cadrul acestei acțiuni nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra
imobilului, ci doar folosința acestuia. În speță, recurentul ocupa fără titlu imobilul
în litigiu, iar intimata, în calitate de proprietar, nu a solicitat obligarea recurentului să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului în cadrul unei acțiuni în revendicare, ci doar evacuarea acestuia și predarea bunului în materialitatea sa.
În plus, tribunalul reține că intimata este persoană juridică distinctă, al cărei patrimoniu poate fi confundat cu patrimoniul administratorului, persoana fizică, astfel că intimatei nu îi este opozabil contractul de comodat atâta vreme cât nu a fost notat în cartea funciară conform dispozițiilor art. 19 alin 1 pct. c lit. a din Legea nr. 7/1996, varianta în vigoare la data la care a fost încheiat contractul de comodat.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt si de drept și reținând că alegațiile recurentului sunt lipsite de suport juridic, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., coroborat cu art. 1169 C.civ. din 1864 și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca fiind nefondat recursul declarat de recurentul C. UL DE A. O. -C.
B., în contradictoriu cu intimata SC G. C. S., împotriva sentinței civile nr. 11831/31 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. _
, pe care o va menține în întregime.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga recurentul C. UL DE A. O. -C.
B. să plătească intimatei SC G. C. S. suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu avocațial (f. 9-10 dosar recurs).
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul C. UL DE A.
O. -C. B., în contradictoriu cu intimata SC G. C. S., împotriva sentinței civile nr. 11831/31 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul C. UL DE A. O. -C. B. să plătească intimatei SC G. C. S. suma de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
N. K. | F. | M. | D. D. A. B. |
Red./Dact/F.I.M./2 ex./26.07.13
| ← Încheierea civilă nr. 799/2013. Dizolvare societate (registrul... | Decizia civilă nr. 198/2013. Evacuare → |
|---|
