Sentința civilă nr. 3333/2013. Dizolvare societate (registrul comerțului)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3333/2013
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: F. IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulate de către reclamantul R. D. M. în contradictoriu cu pârâtele SC B. S. și SC I. C. S., având ca obiect dizolvare societate.
La ambele apeluri nominale efectuate în ședință publică reprezentanții părților au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat inițial pronunțarea pentru termenul din data de 22 noiembrie 2014, iar apoi a amânat pronunțarea pentru termenul din data de azi, 4 decembrie 2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la 28 noiembrie 2012, reclamantul R. D. M. le-a chemat în judecată pe pârâtele SC B.
S. și SC I. C. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, dizolvarea SC B. S. ca urmare a neînțelegerilor grave dintre asociați, neînțelegeri care fac imposibilă funcționarea societății și, în subsidiar, dizolvarea SC B. S. ca urmare a neîndeplinirii condițiilor referitoare la sediul social.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că societatea pârâtă SC B.
S. a fost înființată în anul 2010, obiectul său de activitate fiind "activități de închiriere și leasing cu alte bunuri personale și gospodărești n.c.a. (echipament electronic de uz gospodăresc etc). Ulterior înființării societății,
reclamantul, locuind în Spania, a fost de acord ca de administrarea societății să se ocupe mai mult celalalt asociat, pârâta SC I. C. S., cu atât mai mult cu cât reprezentantul acesteia, d-l JAIRO NUEZ RUBIO era și administratorul pârâtei SC I. C. S. . Pe de altă parte, chiar dacă reclamantul nu se afla în România, pentru a lua parte la funcționarea societății, acesta a convenit cu celălalt asociat, pârâta de rând 2, ca aceasta să îi comunice permanent starea societății pârâte SC B. S., actele ce urmau a fi încheiate, deciziile ce urmau a fi luate, etc., în condițiile în care ambii erau asociați cu aceleași drepturi în societatea pârâtă SC B. S. și ambii erau egali în ceea ce privește participarea la beneficiile și pierderile societății. Cu toate acestea, imediat după înființarea societății SC B.
S., reclamantul a pierdut orice legătură cu celălalt asociat, iar încercările
sale de a contacta această societate au eșuat, reclamantul nemaiavând cunoștință despre mersul societății SC B. S. .
În aceste condiții, la data de 8 noiembrie 2011 reclamantul a transmis către asociata SC I. C. S. o convocare la adunarea generală a asociaților, adunare care avea ca ordine de zi dizolvarea voluntară a societății, în condițiile în care affectio societatis care ar fi trebuit să existe între cei doi asociați pentru funcționarea societății SC B. S. dispăruse, reclamantul nemaiștiind absolut nimic despre această societate, nici măcar dacă mai exista ca entitate juridică, toate acestea în condițiile în care anterior, la insistențele celuilalt asociat, reclamantul împrumutase societatea SC B. S. cu sume de bani, fără însă să le recupereze până la acel moment.
A mai arătat că, întrucât elementul de bază care unea cei doi asociați dispăruse, celălalt asociat refuzând în mod constant să răspundă la telefon sau să îi dea reclamantului orice fel de informație referitor la existența și mersul societății SC B. S., acesta a considerat că această societate nu mai poate funcționa în această asociere, în condițiile în care reclamantul era complet exclus din tot ceea ce însemna mersul societății.
A mai arătat că, la data de 15 noiembrie 2011, a primit din partea asociatei SC I. C. S. un răspuns la convocarea transmisă prin care i-a adus la cunoștință faptul că nu se poate prezenta la adunarea convocată, însă nu este de acord cu dizolvarea societății, aceasta nefiind o prioritate pentru acest asociat.
A mai arătat că într-o societate de persoane, cum este cazul de față, încrederea reciprocă este premisa conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor sociale. Pe scala intensității încrederii reciproce a asociaților, nivelul de satisfacere a obligației de affectio societatis este principalul indicator. Affectio societatis, caracter special al consimțământului cerut pentru încheierea unui contract de societate, trebuie păstrat pe întreg parcursul existenței societății, cu intenția de a colabora la derularea obiectivelor societare, iar respectarea rigorilor interesului societar trebuie observată pe toată durata societății. Or, a arătat reclamantul, în cazul de față tocmai această încredere reciprocă a dispărut dintre asociați, în condițiile în care reclamantul nu a luat niciodată parte la vreo decizie cu privire la această societate, nu are cunoștință despre mersul acestei societăți, despre veniturile sale, neîncasând niciodată dividendele care i s-ar cuveni, în condițiile în care comunicarea cu celălalt asociat nu este doar anevoioasă, ci de-a dreptul imposibilă.
A mai arătat că deturnarea exercițiului drepturilor asociaților de la scopul lor social se poate materializa într-o fraudă în dauna societății sau în folosirea semnăturii sau a capitalului social în interes personal de către asociatul administrator. A. iatul vinovat încalcă affectio societatis, adică obligația de fidelitate față de societate și față de ceilalți asociați, făcând raportul său juridic obligațional cu ceilalți asociați și cu societatea rezolubil.
A mai arătat că este adevărat că dizolvarea societății este o soluție excepțională și se pronunță numai în situații fără ieșire, în care societatea este impiedicată să funcționeze, însă, în speță, această imposibilitate este cu atât mai accentuată cu cât reclamantul a pierdut, practic, orice legătură cu celălalt asociat, între aceștia nemaiexistând niciun fel de raport care ar putea susține continuarea activității societății.
A învederat că dispariția affectio societatis, precum și neînțelegerile dintre asociați, au apărut ca rezultat al faptului că interesul societății este neglijat în favoarea intereselor personale ale asociatului persoană fizică al SC
I. C. S., asociat care a preluat în fapt conducerea societății SC B.
S., transformându-se în administratorul de fapt al societății SC B. S. și blocând, practic, funcționarea organelor sociale, dar și prin agravarea situației financiare și patrimoniale a societății. În acest sens, a învederat faptul că, fără a exista o înțelegere cu privire la actele ce urmau a fi încheiate, societatea SC B. S. a încheiat cu diverse alte societăți comerciale diverse contracte, fără însă ca reclamantul să cunoască cu exactitate care este obiectul lor și care au ca scop obligarea societății SC B.
S. față de aceste terțe societăți, reducând astfel, în mod considerabil, veniturile societății SC B. S. .
Pe de altă parte, a menționat faptul că aceste societăți cu care societatea pârâtă SC B. S. a încheiat astfel de contracte aparțin tot reprezentantului asociatei pârâte din prezentul litigiu, d-l JAIRO NUEZ RUBIO, astfel că deturnarea fondurilor societății SC B. S. este evidentă. În plus, a menționat și faptul că el, reclamantul, în repetate rânduri, a împrumutat societatea SC B. S. cu diverse sume de bani, în condițiile în care societatea SC B. S., prin asociatul său, achita în
favoarea altor societăți comerciale sume considerabile și care ar fi ajutat la buna funcționare a societății SC B. S. .
A menționat că a încercat dizolvarea societății prin convocarea adunării asociaților, însă asociata SC I. C. S. nu a dat curs solicitării sale, motiv pentru care a considerat că doar instanța de judecată mai poate dispune acum dizolvarea societății.
Cu privire la neîndeplinirea condițiilor privind sediul social al societății SC B. S., reclamantul a arătat că potrivit dispozițiilor cuprinse în art.
237 alin. 2 lit. c, "la cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care: … c) societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social _";. Așadar, a arătat reclamantul, în situația în care stabilirea sediului a fost făcută pentru o perioadă determinată de timp, iar la expirarea acestei perioade societatea nu și-a prelungit durata de valabilitate a sediului social sau nu și-a schimbat sediul social, dispozițiile legale prevăd sancționarea societății cu dizolvarea. Acest element de
identificare al societății, sediul, devine astfel deosebit de important pentru funcționarea societății comerciale, condițiile legale referitoare la sediu trebuind să fie îndeplinite atât la stabilirea acestuia, dar și pe parcursul existenței societății.
În consecință, a arătat reclamantul, în condițiile în care sediul societății comerciale nu mai este "unic, real și deținut cu titlu legal";, nu este cunoscut sau nu îndeplinește condițiile solicitate de lege, se poate solicita dizolvarea societății. A învederat că, după cum se poate observa din certificatul constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul Cluj pentru societatea pârâtă SC B. S., sediul acesteia este expirat de aproape un an de zile, astfel că la momentul formulării cererii sediul societății nu mai corespundea cerințelor privind unicitatea și realitatea sa.
În drept, a invocat art. 227 lit. e, art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr.
31/1990, actualizată.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă la 4 februarie 2013, pârâta SC I. C. S. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acestei poziții procesuale, pârâta a arătat că în noțiunea de affectio societatis este inclusă dorința semnatarilor de a colabora în
vederea realizării scopului comun, care implică atât obligația de loialitate derivată din executarea cu bună credință a contractului de societate, cât și o îndatorire de solidaritate.
A mai arătat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul recunoaște faptul că a fost de acord ca de administrarea societății să se ocupe mai mult celalalt asociat, întrucât reclamantul locuia în Spania. Faptul că reclamantul asociat a pierdut legătura cu celălalt asociat se datorează exclusiv culpei acestuia, care a fost dezinteresat de starea societății, fiind plecat în Spania.
A mai arătat că reclamantul a menționat faptul că neînțelegerile au apărut ca urmare a faptului că societatea pârâtă a încheiat cu diverse societăți contracte care au redus în mod considerabil veniturile societății reprezentate și care aveau ca scop deturnarea fondurilor societății. A învederat că reclamantul pare să se contrazică: pe de o parte afirmă că societatea a încheiat cu diverse alte societăți diverse contracte al căror obiect nu-l cunoaște cu exactitate, iar pe de altă parte susține că aceste societăți cu care au fost încheiate contractele aparțin tot reprezentantului asociatei pârâte, astfel că deturnarea fondurilor societății este evidentă. A apreciat că deturnarea fondurilor nu poate fi evidentă atâta timp cât reclamantul nu cunoaște măcar obiectele contractelor și denumirile societăților cu care au fost încheiate contractele, reclamantul având sarcina de a își proba afirmațiile.
Pârâta a mai arătat că l-a convocat verbal pe reclamant în vederea discutării acestei probleme în cadrul adunării generale, însă acesta a refuzat și, mai mult, acesta nu a dorit întrunirea adunării generale în acest scop, ci a solicitat cu rea-credință întrunirea adunării generale în scopul dizolvării societății.
A mai arătat că neînțelegerile au apărut atât ca urmare a atitudinii pasive a reclamantului, care era plecat în Spania, cât și ca urmare a convocării adunării generale efectuate de reclamant pentru data de 22 noiembrie 2011, în vederea dizolvării societății de comun acord, fapt nedorit de către pârâtă. Prin notificarea din 15 noiembrie 2011, reprezentantul societații pârâte convocate a arătat că este în imposibilitatea de a se prezenta în data de 22 noiembrie 2011, dar că dorește să participe la o adunare generală a asociaților care să aibă loc în perioada 6-20 decembrie și care să vizeze cesiunea parților sociale pe care reclamantul le deține în cadrul societății SC B. S. . Reclamantul nu a înțeles să dea curs acestei notificări de convocare a adunării generale în perioada 6-20 decembrie pentru a fi discutată cesiunea de părți sociale, ci, cu rea-credință, a formulat prezenta acțiune în instanță pentru dizolvarea societății.
Prin urmare, a arătat pârâta SC I. C. S., la originea neînțelegerilor s-a aflat chiar asociatul reclamant. A învederat că jurisprudența, în mod constant, a refuzat să recunoască asociatului dreptul de a acționa pentru dizolvarea societății în condițiile în care el însuși se află la originea neînțelegerilor, în temeiul principiului nemo auditur propriam turpitudinem allgans. A învederat că neînțelegerile provocate de reclamantul însuși nu pot constitui "motive temeinice"; de dizolvare.
Mai mult, a arătat pârâta SC I. C. S., dizolvarea societății pentru motivul de grave neînțelegeri între asociați reprezintă o soluție de excepție, criteriul fiind acela al interesului general. Alterarea, chiar profundă, a relațiilor dintre asociați nu justifică dizolvarea societății în condițiile în care societatea ar putea funcționa, interesul fiind acela de păstrare și funcționare a societății. În măsura în care asociata pârâtă și-a manifestat intenția de a
deveni asociat unic prin cesiune de părți sociale, a considerat că nu este justificată dizolvarea societății.
Cu privire la cel de al doilea motiv de dizolvare, expirarea duratei de valabilitate a sediului social al societății al cărui asociat este, pârâta a arătat că l-a convocat verbal pe asociatul reclamant pentru a discuta în cadrul adunării generale inclusiv problema sediului, cunoscând că valabilitatea sediului a expirat, însă acesta a refuzat să discute această problemă, dorind și susținând în continuare dizolvarea societății.
În drept, pârâta SC I. C. S. a invocat art. 115 C.proc.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la 14 martie 2013, reclamantul a arătat că susținerile pârâtei SC I. C. S. din întâmpinarea depusă la dosar în sensul că el a pierdut legătura cu celălalt asociat exclusiv din culpa sa sunt false și nu corespund realității.
A arătat că ulterior înființării societății reclamantul a căzut de comun acord cu celălalt asociat, pârâta SC I. C. S., ca aceasta să se ocupe mai mult de administrarea societății, reclamantul fiind domiciliat și locuind în fapt în Spania. Încă de la început, de la data înființării societății, asociații știau faptul că reclamantul va locui în Spania, urmând ca pârâta să-l țină la curent cu mersul societății. În acest context, a apreciat că afirmația pârâtei în sensul că reclamantul a pierdut legătura cu celălalt asociat din cauză că a fost plecat în Spania apare ca neavenită și neconformă realității, deoarece faptul că reclamantul avea să locuiască în Spania era o chestiune de la început știută, convenită și acceptată de către asociați.
A mai arătat că, contrar afirmațiilor pârâtei, el s-a interesat de societate, a venit în România ori de câte ori a fost necesar, mai mult chiar, a creditat societatea cu diferite sume de bani, conform contractelor depuse la dosar. Astfel, afirmația pârâtei în sensul că reclamantul a fost dezinteresat de funcționarea societății este falsă, chestiune contrazisă de chiar faptul că de fiecare dată când i-au fost solicitate sume de bani de către pârâtă pentru bunul mers al societății, reclamantul s-a conformat, a virat sumele către societate fără însă să le recupereze până la momentul depunerii răspunsului la întâmpinare.
A reiterat susținerea sa în sensul că la scurt timp după înființarea societății a pierdut legătura cu pârâta, care nu putea fi contactată nici telefonic, nici prin intermediul e-mail-ului. În aceste condiții, întrucât nu mai reușea să comunice cu societatea pârâta, la data de 8 noiembrie 2011 a transmis acesteia o convocare la adunarea generală, adunare ce avea ca ordine de zi dizolvarea voluntară a societății. Deoarece elementul de bază care unea cei doi asociați dispăruse, celalalt asociat refuzând să îi dea reclamantului orice fel de informații referitoare la existența și bunul mers al societății, acesta fiind total exclus, comunicarea cu celălalt asociat fiind blocată, reclamantul a considerat că societatea B. S. nu mai poate funcționa în acest mod.
A apreciat dincolo de orice dubiu faptul că într-o societate de persoane încrederea reciprocă este premisa conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor, principalul indicator de încredere reciprocă dintre asociați fiind nivelul de satisfacere a obligației affectio societatis. A arătat că în cazul de față este vorba tocmai de dispariția acestei încrederi reciproce, în condițiile în care reclamantul nu are cunoștință despre mersul acestei societăți, nu a încasat niciodată dividendele ce i s-ar fi cuvenit, iar comunicarea cu asociatul pârât este relativ imposibilă.
A învederat că susținerile pârâtei cu privire la faptul că reclamantul însuși ar fi provocat neînțelegerile dintre asociați, care au dus la
imposibilitatea funcționării normale a societății, sunt nereale, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, reclamantul a locuit în Spania încă de la început, mai mult, a creditat societatea cu sume de bani consistente ori de câte ori i s-a solicitat. Din aceste elemente rezultă chiar contrariul susținerilor pârâtei și anume faptul că reclamantul a dorit ca societatea să funcționeze, s-a interesat și s-a preocupat la modul serios de activitatea acesteia. Este evident faptul că reclamantul nu ar fi dorit să investească sume de bani în această societate în cazul în care nu ar fi dorit ca aceasta să funcționeze, însă cu toate acestea, neînțelegerile au intervenit din cauza refuzului societății pârâte de a mai colabora, de a răspunde la telefon, e-mailuri și de a-l ține la curent pe reclamant cu mersul acesteia.
În ceea ce privește al doilea motiv de dizolvare, expirarea duratei de valabilitate a sediului social al societății, reclamantul a arătat că susținerile pârâtei nu sunt reale, convocarea de care aceasta face referire cu privire la problema sediului nu a fost făcută niciodată. Mai mult, sediul societății a fost stabilit la adresa menționată în baza unui contract de comodat, contract ce a fost încheiat între SC B. S., prin administratorul Jairo Nuez Rubio și proprietar. A arătat că administratorul societății a cărei dizolvare se solicită este în același timp și administratorul societății pârâte, iar efectuarea demersurilor necesare în vederea prelungirii sediului social erau în sarcina acestuia. Administratorul are obligația de a îndeplini orice act de administrare pentru buna funcționare a societății pe care o reprezintă. Astfel, nu era necesar ca reclamantul să fi fost convocat în vederea prelungirii sediului, așa cum susține pârâta, deoarece administratorul avea această posibilitate. Conform art. 70 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății.
Răspunsul la întâmpinare nu a fost motivat în drept.
Pârâta SC B. S., deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Reclamantul și pârâta SC I. C. S. au înțeles să se servească de probe scrise și de probele cu interogatoriile reciproce.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că societatea comercială pârâtă B. S. a fost înființată în anul 2009 de către asociații R. D. M. și SC I. C. S., în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, lege cu caracter special față de Codul civil din 1864, în vigoare la acea dată. Cererea de dizolvare a pârâtei SC B. S. a fost formulată sub imperiul noului cod civil (Legea nr. 287/2009), act normativ față de care Legea nr. 31/1990 își păstrează caracterul de normă specială. Prin urmare, în speță sunt aplicabile prevederile art. 227 alin. 1 lit. e și art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, actualizată, în condițiile în care aplicabilitatea dispozițiilor noului Cod civil în materia dizolvării persoanelor juridice de drept privat (art. 245 NCC) este înlăturată de art. 245 lit. e NCC, care trimite la dispozițiile completatoare ale legii speciale, în speță ale Legii nr. 31/1990.
În conformitate cu dispozițiile art. 227, alin. 1, lit. e din Legea nr. 31/1990, actualizată, societatea [comercială] se dizolvă prin: …e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății…
Potrivit art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, la cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în
care: …c) societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută…
Verificând incidența primului caz de dizolvare invocat de către reclamant, tribunalul are în vedere faptul că majoritatea motivelor invocate de reclamant vizează acte și fapte, respectiv omisiuni ale administratorului statutar neasociat, d-l JAIRO NUEZ RUBIO în ceea ce privește administrarea pârâtei SC B. S.: neinformarea reclamantului în legătură cu modul de utilizare a sumelor cu care reclamantul a creditat societatea B. S., respectiv în legătură cu contractele încheiate de d-l JAIRO NUEZ RUBIO în numele B. S. . Singurul motiv de neînțelegere invocat de către reclamant care vizează conduita pârâtei SC I. C. S. este legat de neparticiparea acesteia ședința adunării generale a asociaților convocată de către reclamant la data de 8 noiembrie 2011 pentru data de 22 noiembrie 2011, însă un singur refuz al pârâtei SC I. C. S. în acest sens nu poate fi calificat drept neînțelegeri grave între asociați care să împiedice funcționarea societății, cu atât mai mult cu cât pârâta SC I. C. S. nu a refuzat participarea la adunare, ci a solicitat reprogramarea ei într-un interval de timp ulterior bine determinat, 6-20 decembrie 2011, la o dată și într-un loc la alegerea reclamantului, propunându-i o alternativă constructivă la dizolvarea societății pârâte B. S.: cesiunea părților sociale ale reclamantului (f.21-24).
Chiar dacă Legea nr. 31/1990 nu cuprinde o definiție legală a noțiunii de "neînțelegeri grave între asociați care să împiedice funcționarea societății";, simpla folosire a pluralului termenului "neînțelegere"; trimite la divergențe repetate, iar adjectivul "grave"; denotă caracterul lor serios, important, caracteristici care nu se regăsesc în simpla neparticipare la o ședință a adunării generale a asociaților convocată de celălalt asociat.
În plus, în speță nu este întrunită cea de a treia caracteristică a neînțelegerilor, constând în urmarea necesară a acestora: împiedicarea funcționării societății. Astfel cum rezultă din contul de profit și pierdere cuprins în bilanțul întocmit pentru exercițiul financiar 2011 (f.71-73), pârâta SC B. S. a încheiat anul 2011 cu un profit de 16.569 lei, fapt care denotă o bună funcționare a acestei societăți comerciale.
În același sens, tribunalul reține că plângerile penale formulate de reclamantul R. D. M. și de d-nii Bosque Diaz Carlos și Garcia Lopez Pedro M. uel (f.144-153) îl indică drept făptuitor doar pe d-l Jairo Nuez Rubio, fără a fi formulate și împotriva SC I. C. S., astfel încât în speță nu se pune problema dispariției affectio societatis, ci a încrederii asociatului reclamant R. D. M. în administratorul neasociat JAIRO NUEZ RUBIO, fapt care nu poate justifica dizolvarea pârâtei SC B. S. pentru grave neînțelegeri între asociați, ci eventual, poate atrage revocarea administratorului statutar.
În ceea ce privește sediul societății B. S., tribunalul are în vedere faptul că actele juridice depuse de pârâta SC B. S. la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj pentru a dovedi dreptul său de a își stabili sediul în
C. -N., str. Mărginașă, nr. 11, et. 4, ap. 52, jud. C. / str. M., nr. 145 au fost extrasul CF 2. -C1-U15 (f.62) și contractele de comodat din 1 decembrie 2009 (f.66) (cu o durată de 6 luni) și din 1 iunie 2010 (f.57-58) (cu o durată de 18 luni). Aceste acte au permis pârâtei SC B. S. să își stabilească și să își mențină sediul social la adresa arătată mai sus până la data de 31 decembrie 2011. Pârâta SC B. S. nu a făcut nici dovada schimbării sediului său social, nici dovada prelungirii dreptului său de
stabilire a sediului în C. -N., str. Mărginașă, nr. 11, et. 4, ap. 52, jud. C.
/ str. M., nr. 145, astfel încât de la data de 1 ianuarie 2012 și până la data sesizării instanței cu prezenta cerere, pârâta SC B. S. nu a
îndeplinit condițiile referitoare la sediul social. Mai mult, nici în perioada cuprinsă între momentul sesizării instanței cu prezenta cerere și cel al pronunțării hotărârii, pârâta SC B. S., prin organele sale statutare, nu a efectuat niciun demers pentru intrarea în legalitate, în sensul dobândirii unui drept locativ asupra unui spațiu care să îi permită stabilirea sediului social. Contrar alegațiilor pârâtei SC I. C. S., expirarea duratei pentru care a fost constituit dreptul locativ care a permis pârâtei SC B.
S. să își stabilească sediul social la adresa mai sus arătată împiedică funcționarea normală a societății comerciale pârâte SC B. S., lipsind- o de unul dintre atributele sale fundamentale: un sediu unic, legal deținut, unde să poată fi contactate organele sale statutare și unde să îi poată fi trimisă pârâtei SC B. S. corespondența. Nici reclamantul, nici pârâta SC I. C. S. și nici administratorul statutar JAIRO NUEZ RUBIO nu au făcut însă dovada vreunui demers pentru stabilirea sediul social al pârâtei SC B. S., la adresa inițială sau într-un alt spațiu.
În același sens, tribunalul nu poate primi susținerile pârâtei SC I.
C. S. în sensul că sediul, chiar expirat, ar fi funcțional, deoarece pârâta SC
B. S. nu mai are niciun drept asupra spațiului situat în C. -N., str. Mărginașă, nr. 11, et. 4, ap. 52, jud. C. / str. M., nr. 145 și nu mai poate obține recunoașterea, chiar pe cale incidentală, a vreunui drept asupra spațiului în discuție.
În consecință, reținând că pârâta SC B. S. nu mai îndeplinește condițiile legale referitoare la sediul social, tribunalul, în temeiul art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, va dispune dizolvarea pârâtei SC B.
și va dispune comunicarea hotărârii OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE C. și publicarea ei în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, pe cheltuiala reclamantului.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtei SC I. C. S., a cărei poziție de opunere la admiterea cererii a stat la baza sesizării de către reclamant a instanței de judecată cu prezenta cerere, tribunalul o va obliga pe pârâta SC I. C. S. să plătească reclamantului R. D. M. suma de 3139,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 3100 lei reprezintă onorariul avocațial achitat de reclamant (f.155-156), iar suma de 39,30 lei reprezintă taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar plătite de reclamant pentru soluționarea prezentei cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite cererea formulată de reclamantul R. D. M., cu domiciliul procesual ales la S. B. și A. IAȚII, în C. -N., str. B. N., nr. 5A, jud. C. ,în contradictoriu cu pârâta SC B. S., J_, CUI 26314376, cu sediul în C. -N., str. M., nr. 145 și str. Mărginașă, nr. 11, ap. 12, parter, jud. C. și cu pârâta SC I. C. S., J_, CUI 22651913, cu sediul în C. -N., str. M., nr. 145 și str. Mărginașă, nr. 11, ap. 12, parter, și, în consecință:
Dispune dizolvarea pârâtei SC B. S. .
Dispune comunicarea hotărârii OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE C. și publicarea ei în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, pe cheltuiala reclamantului.
Obligă pârâta SC I. C. S. să plătească reclamantului R. D.
M. suma de 3139,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la efectuarea publicității, în conformitate cu dispozițiile art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, apel care se va depune în original la Tribunalul Specializat C. și în copie la ORC de pe lângă Tribunalul Cluj.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
F. -IANCU M. | F. | B. |
Thred. FIM/MM/5 ex./_
| ← Încheierea civilă nr. 2083/2013. Dizolvare societate... | Decizia civilă nr. 6352/2013. Dizolvare societate (registrul... → |
|---|
