Procedura insolvenţei. Închiderea procedurii fără executarea sentinței de angajare a răspundere a administratorului
| Comentarii |
|
Procedura insolvenţei. Închiderea procedurii fără a se fi făcut demersuri de punere în executare a sentinţei civile prin care s-a dispus de către judecătorul sindic angajarea răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoarei. Consecinţe
Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 768 din 28 ianuarie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 1.377 din 19.06.2013, pronunţată în dosarul nr. ... al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC P.L. SRL BRANIŞTEA şi radierea debitoarei din registrul comerţului jud.Bistriţa-Năsăud. În baza art .142 din Legea nr.85/2006, au fost autorizaţi creditorii să pună în executare titlul executor sentinţa comercială nr. l43/30.0l.20l3 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar nr. ,../a1. S-a aprobat decontul de cheltuieli depus de lichidatorul judiciar L.E. SPRL, la suma de 3.216 lei şi s-a dispus onorarea acestuia conf.art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care, în patrimoniul societăţii nu au fost identificate bunuri sau valori din a căror valorificare să se asigure continuarea procedurii, a fost întocmit raportul final (f.39), care a fost publicat în B.P.I., comunicat cu creditorul, debitoarea şi afişat la instanţă, prin care se solicită în temeiul art. l3l din L. 85/2006 închiderea procedurii falimentului privind pe debitoare în condiţiile în care societatea nu figurează în evidenţe cu bunuri impozabile, că nu deţine alte bunuri sau valori pentru a se acoperi cheltuielile administrative, iar creditorii care au depus declaraţii de creanţă care au fost acceptate şi înscrise în tabelul creanţelor nu s-au oferit să avanseze sume corespunzătoare. Raportul final cu propunerea de închidere a procedurii în temeiul art.l3l din lege a fost comunicat creditorului (f.44). Potrivit art.l3l din L.85/2006 privind procedura insolvenţei, aşa cum a fost modificat prin OG nr.l73/2008, „ în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu sunt bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic a dat o sentinţă de închidere a procedurii.
In condiţiile în care, urmare a activităţii desfăşurate, lichidatorul judiciar desemnat nu a putut identifica în patrimoniul debitoarei alte bunuri sau valori pentru
acoperirea cheltuielilor administrative şi pentru plata creanţelor depuse de către creditori, iar creditorul nu s-a oferit să avanseze sume corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative, instanţa de fond, în temeiul art.l3l din L.nr. 85/2006, a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar şi a dispus închiderea procedurii privind pe debitoarea SC P.L. SRL şi radierea acesteia din evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud .
In baza art.l42 din L.85/2006, au fost autorizaţi creditorii să pună în executare titlul executor sentinţa comercială nr. l43/30.0l.20l3 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar nr. ,../a1. S-a aprobat decontul cheltuielilor în sumă de 3.216 lei depus de lichidatorul judiciar şi dispune onorarea acestuia conf.art.4 alin.4 din L.nr.85/2006, iar în realizarea dispoziţiilor art.l35 din lege, prezenta hotărâre a fost notificată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud precum şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud pentru efectuarea menţiunilor ce se impun.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 rap. la art. 3041 C.pr.civ., recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, deoarece în mod neîntemeiat judecătorul sindic a dat curs propunerii lichidatorului referitoare la închiderea procedurii insolvenţei fără a verifica dacă acesta şi-a îndeplinit toate atribuţiile şi obligaţiile conferite de Legea insolvenţie. În opinia recurentei, având în vedere că scopul procedurii este stingerea pasivului debitoarei, iar atingerea lui nu se poate face decât prin maximizarea averii debitorului, în speţă prin antrenarea răspunderii administratorului culpabil de ajungerea în insolvenţă, finalitatea nu poate fi atinsă decât prin aducerea sumelor, în limita cărora a fost atrasă răspunderea, în speţă în cuantum de 13.463,28 lei, în scopul distribuirii acestor sume creditorilor înscrişi la masa credală.
Invocând dispoziţiile art. 25 lit. g din Legea nr. 85/2006, recurenta menţionează că una dintre atribuţiile lichidatorului este încasarea creanţelor, or, sumele pentru care administratorul răspunde sunt creanţe ale debitorului în faliment, sumele astfel recuperate urmând a servi la plata datoriilor sale.
Astfel, închiderea fără a epuiza toate modalităţile legale de recuperare a creanţelor este nelegală, întrucât creanţa cu care a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei nu a fost îndestulată, iar lichidatorul judiciar era obligat să facă toate demersurile pentru a stabili dacă ar fi posibilă punerea în executare a sentinţei de antrenare a răspunderii, respectiv să aducă la cunoştinţa creditorilor modul de recuperare a creanţelor debitoarei. În concluzie, hotărârea de închidere a procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 este nelegală şi prematură, deoarece lichidatorul judiciar, înainte de a solicita închiderea procedurii, era dator să pună în executare hotărârea de antrenare a răspunderii, apelând la un executor judecătoresc, în acord cu art. 142 din Legea nr. 85/2006, şi să stăruie la finalizarea executării, urmând a da destinaţia legală sumelor executate - stingerea pasivului.
Intimata L.E. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al SC P.L. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece în mod legal a făcut aplicarea disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, respectiv pentru lipsă de fonduri, întrucât creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii. Pe de altă parte, intimata a menţionat că parcursul lichidării nu s-au identificat bunuri sau creanţe ale debitoarei care să poată fi valorificare, cheltuielile de lichidare fiind suportate de lichidator.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi având în vedere prevederile art.3041 C. proc. civ. constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Principala critică adusă de către recurentă se referă la faptul că judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii de insolvenţă fără să facă demersuri de punere în executare a sentinţei civile prin care s-a dispus de către judecătorul sindic angajarea răspunderii personale a fostului administrator statutar al debitoarei.
In opinia instantei de recurs, interpretarea dispozitiilor art. 142 din Legea 85/2006 nu impune concluzia necesara a obligativitatii punerii in executare a hotararii judecatoresti de angajare a raspunderii membrilor organelor de conducere anterior inchiderii procedurii de insolventa a debitoarei. Astfel, conform textului anterior enuntat: „Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila. Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator,,.
Sunt reale sustinerile recurentei conform carora procedura de instituire a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale falitilor este parte componenta a procedurii prevazute de Legea 85/2006 precum si faptul ca hotararea prin care se instituie raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale falitului se pronunta in raport cu debitorul reprezentat prin lichidator. Sumele rezultate in urma executarii silite a hotararilor judecatoresti de angajare a raspunderii membrilor organelor de conducere sunt intr-adevar, conform sustinerilor recurentei destinate acoperirii pasivului, în concret achitării creanţelor înscrise în tabelul de creante al debitoarei. Toate aceste afirmatii corecte din punct de vedere juridic nu pot insa constitui argumente pentru temeinicia recursului dedus judecatii.
Astfel, nici un text din cadrul Legii 85/2006 nu impune lichidatorului judiciar sa procedeze la executarea silita a hotararilor judecatoresti de angajare a raspunderii prin intermediul executorilor judecatoresti, cu atat mai mult cu cat art. 142 alin. 2 C.p.c. reglementeaza modul in care executarea silita si distributia sumelor rezultate din executare se realizeaza dupa inchiderea procedurii de insolventa. Altfel spus, lichidatorul judiciar poate sa procedeze la punerea in executare a hotararilor judecatoresti precizate, insa nu are o obligatie expresa in acest sens.
Interpretarea pe care recurenta o face dispozitiilor art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006 este extrem de restrictiva si denatureaza sensul real al dispozitiei legale. Astfel, executarea silita poate avea loc ulterior inchiderii procedurii de insolventa doar in conditiile in care lichidatorul juidiciar demareaza aceasta procedura anterior inchiderii procedurii. Textul legal nu impune aceasta conditie, facand referire doar la punerea la dispozitia executorului judecatoresc a tabelului definitiv consolidat de creante. In mod evident, a pune la dispozitia executorului judecatoresc tabelul de creante al debitorului din procedura de insolventa nu echivaleaza cu inceperea executarii silite, pentru acest demers procedural fiind prevazute conditii si formalitati specifice conform codului de procedura civila.
Mai mult, nimic nu impiedica punerea la dispozitia executorului judecatoresc de catre creditori a titlului executoriu si a tabelului de creante ulterior închiderii procedurii în vederea executarii silite, concomitent cu avansarea sumei necesare în acest sens. Executorul judecătoresc nu ar avea nici un argument sa refuze executarea silită solicitată în astfel de condiţii, iar modul in care vor fi distribuite sumele rezultate din executarea silita este reglementat de dispozitiile art. 142 alin. 2 Cpc.
Contrar sustinerilor recurentei, descarcarea lichidatorului de orice indatoriri si responsabilitati prin inchiderea procedurii de insolventa nu impiedica demararea si derularea executarii silite. Punerea la dispozitia executorului judecatoresc de catre lichidator a tabelului de creante si eventual a titlului executoriu nu poate constitui o conditie esentiala pentru efectuarea executarii silite, in conditiile in care tabelul de creante si titlul executoriu se afla la dosarul procedurii de insolventa si pot fi puse la dispozitia executorului judecatoresc chiar de catre creditori, ulterior inchiderii procedurii de insolventa. Aceasta nu inseamna ca executorul judecatoresc s-ar transforma in lichidator judiciar asa cum eronat se sustine, ci doar ca executorul judecatoresc investit de catre creditori ar actiona in cadrul competentelor sale legale.
Este real faptul ca inchiderea procedurii de insolventa are drept efect radierea debitoarei din registrul comertului, insa contrar sustinerilor recurentei acest fapt nu impiedica executarea silita deoarece nu debitoarea este urmarita in cadrul executarii silite, ci paratii persoane fizice din hotararile judecatoresti de angajare a raspunderii pentru savarsirea vreuneia dintre faptele reglementate de dispozitiile art. 138 din Legea 85/2006.
Creditorii au fost convocati in vederea avansarii sumelor necesare continuarii procedurii de insolventa, insa nu si-au manifestat disponibilitatea in vederea avansarii sumelor respective, situaţie în care sunt pe deplin incidente dispozitiile art. 131 din Legea 85/2006. Trebuie precizat in acest context şi faptul că, după ultima modificare a Legii 85/2006 prin Legea 277/2009, in conditiile art. 131 din Legea 85/2006, in lipsa bunurilor din averea debitoarei si a disponibilitatii creditorilor de a avansa sumele necesare continuarii procedurii, inchiderea procedurii este imperativa, nu mai este lasata la latitudinea judecatorului sindic. Astfel, ,,În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat,,.
Pentru toate aceste argumente, in baza dispozitiilor art. 312 alin 1 C.p.c. recursul va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legală si temeinică.
| ← Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de... | Procedura insolvenţei. Angajarea răspunderii... → |
|---|
