Decizia nr. 2439/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C.,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS.L
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. Nr. 2439/2012
Ședința M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I.
JUDECĂTOR : D. P.
JUDECĂTOR : A.-I. A. GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de B. T. SA - S. C. și SC V. C. S. prin administrator judiciar R.&P. S. împotriva sentinței civile nr. 4385 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. în contradictoriu cu intimații S. E. J. A. A. D. SI O. A., având ca obiect contestație (...) dos. contestație la tabel preliminar.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de către practicianul în insolvență este scutit de plata taxelor de timbru iar recursul promovat de către B. T. este timbrat cu suma de 120 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
C.ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 4385 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. s-a admis contestația formulată de creditoarea S. C. P. DE E. J. A. A. D. ȘI O. A. împotriva tabelului preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC V. C. S. și în consecință: S-a dispus înscrierea creditoarei în tabelul definitiv cu o creanță chirografară în cuantum de 117.069,69 lei. Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic analizând contestația formulată cu luarea în considerare a disp. art.73 din L. nr.85/2006, a constatat următoarele: Contestatoarea a formulat declarație de creanță solicitând înscrierea sa în tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei, declarația fiind înregistrată la registratura T. C. C. în termen legal, la data de 29 aprilie 2011, cererea fiind formulată în vederea înscrierii în tabel cu o creanță în cuantum de 117.069,69 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc și cheltuieli de executare în dosarele execuționale nr.808/2010 și respectiv nr.9., dosare constituite în urma cererilor formulate de creditoarele SC R. S. și BT T. SA. Procedând la întocmirea tabelului preliminar în urma verificării creanțelor, administratorul judiciar a apreciat că înscrierea contestatoarei în tabel nu se justifică, motivarea neînscrierii creanței fiind menționată în cuprinsul raportului de verificare înregistrat sub nr.5111/19 mai 2011, constând în aceea că nu s-a procedat efectiv la executarea silită a debitoarei și, drept urmare, nu s-au efectuat cheltuieli care să necesitate recuperare. În plus, s-a reținut faptul că nu au fost anexate dovezi ori alte demersuri efectuate în contul executării silite, nefiind dovedite nici cheltuielile aferente. Judecătorul sindic a considerat că neînscrierea contestatoarei în tabelul preliminar al creanțelor este nelegală întrucât, astfel cum a arătat și contestatoarea, sumele solicitate a fi înscrise în tabelul preliminar reprezintă cheltuieli de executare, în concret onorariu executor judecătoresc, cheltuieli conform hotărârii nr.2/2007 a UNEJR, timbre poștale, taxă timbru și taxă CF. A., la solicitarea creditoarei SC R. S. executorul judecătoresc a constituit dosarul execuțional nr.808/16 decembrie 2010, întocmind procesul-verbal de situație depus la dosar la fila 30 și emițând în sarcina debitoarei SC V. C. S. somația depusă în copie la dosar la fila 31, solicitând acesteia executarea titlului reprezentat de sentința comercială nr.428/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj. Conform disp. art.3717C.pr.civ., partea care solicită îndeplinirea unui act sau altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, legiuitorul stabilind în sarcina creditorului avansarea doar a cheltuielilor pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu. Alineatul 2 al aceluiași articol statuează asupra faptului că debitorului urmărit îi revine sarcina de a achita cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, în afara situației în care creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. Tot debitorului îi revine obligația de a suporta cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, în condițiile în care executarea se face voluntar. Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc, în conformitate cu art.3717alin.3 C.pr.civ. de către executorul judecătoresc prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, alineatul 4 al aceluiași articol statuând asupra caracterului de titlu executoriu al procesului-verbal. Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă faptul că sarcina de a acoperi cheltuielile ocazionate de executarea silită revine debitoarei, creditorul neputând fi obligat să achite decât acele cheltuieli necesare pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu de către executorul judecătoresc. Că este așa rezultă și din prev. art.37 alin.3 din L. nr.188/2000 actualizată, executorii judecătorești neputând condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului. Alineatul 4 al aceluiași articol, în deplină concordanță cu prevederile C.ui de procedură civilă, reglementează faptul că acele cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, cu excepția pe care și codul o prevede. Această dispoziție legală mai reglementează o excepție de la obligația debitorului de a suporta cheltuielile de executare, în cazul în care, somat fiind să-și îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege. În acest caz, debitorulnu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. Din întreaga economie a textelor legale menționate, judecătorul sindic a reținut faptul că sarcina de a achita cheltuielile revine debitorului, aceste cheltuieli impunându-se a fi achitate întotdeauna, în condițiile în care debitorul nu își îndeplinește obligația de plată a debitului rezultat din titlul executoriu cel mai târziu în termenul acordat de lege, respectiv în termenul stabilit de executorul judecătoresc prin somație. Aceste cheltuieli pe care debitorul este obligat să le suporte sunt prevăzute la alinatul 5 al art.37 din L. nr.188/2000 și sunt reprezentate de taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului și al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum și orice alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. În aplicarea dispozițiilor legale, contestatoarea a emis în dosarul execuțional nr.808/2010 procesul-verbal de constatare reglementat de art.3177alin.4 C.pr.civ., în baza căruia debitoarei i-a fost comunicată obligația de a achita creditoarei SC R. S. suma de 2.711.133,55 lei, sumă reprezentând debit conform titlului executoriu, 40.190,06 lei onorariu executor judecătoresc incluzând TVA, 248 lei cheltuieli conform hotărârii nr.2/2007 a UNEJR, 24,50 lei timbre poștale, 14 lei taxă timbru și 60 lei taxă CF, proces-verbal de constatare fiind emis și în dosarul nr.9. în urma cererii creditoarei SC B. T. SA la data de 3 martie 2011, pentru suma de 5.629.652,39 lei conform titlurilor executorii, 76.379,69 lei onorariu executor judecătoresc incluzând TVA, 10 lei taxă timbru, 248 lei cheltuieli conform hotărâri nr.2/2007 a UNEJR, 24,50 lei timbre poștale și 60 lei taxă CF. Din cuprinsul acestor procese-verbale reiese faptul că executorul judecătoresc a inclus în cheltuielile de executare acele sume pe care însăși legea le prevede ca fiind în sarcina debitorului. Procesele-verbale de executare sunt, de altfel, titluri executorii, în baza prev. art.3717alin.4 C.pr.civ., legiuitorul neimpunând în cuprinsul dispozițiilor legale obligativitatea în sarcina creditorului de a avansa aceste sume și de a le recupera de la debitor, ci dimpotrivă, stabilind în sarcina debitorului obligația de a le acoperi. Conform prev. art.66 alin.1 din L. nr.85/2006, creanța contestatoarei fiind constatată printr-un titlu executoriu, nu se mai impunea a fi supusă procedurii de verificare în cadrul dispozițiilor reglementate de legea specială 85/2006, în condițiile în care împotriva debitoarei SC V. C. S., ulterior demarării formelor de executare silită în condițiile reglementate de C. de procedură civilă, a fost deschisă procedura insolvenței. Drept urmare, practicianul în insolvență a procedat în mod nelegal, neînscriind creanța contestatoarei în tabelul preliminar, cu atât mai mult cu cât era constatată printr-un titlu executoriu și, pe cale de consecință, contestatoarea nu avea obligația de a prezenta dovezile în conformitate cu care a fost întocmit titlul respectiv. Susținerile administratorului judiciar conform cărora sumele respective nu sunt datorate întrucât actele de executare silită nu au fostfinalizate prin recuperarea debitului nu pot fi reținute, întrucât legea nu impune o astfel de finalitate, stabilind doar în sarcina debitorului obligația de a achita cheltuielile de executare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât debitorul are obligația de a achita onorariul executorului judecătoresc, precum și cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, proporțional cu activitatea depusă de executorul judecătoresc, chiar și în condițiile în care, somat fiind să-și îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege. Legiuitorul nu a înțeles să reglementeze prin legea specială, legea insolvenței, exonerarea debitorului de la plata acestor cheltuieli de executare silită pe care debitorul le datora în baza dreptului comun, în condițiile în care executarea silită fusese demarată și chiar nefinalizată înainte de deschiderea procedurii insolvenței. Ori, în condițiile în care nu există o reglementare care să excepteze de la înscrierea la masa credală cheltuielile de executare nerecuperate de către executorul judecătoresc datorate de către debitor în urma demarării formelor de executare silită în condițiile reglementate de dreptul comun, judecătorul sindic a apreciat că nu există o justificare legală ca aceste cheltuieli să nu fie înscrise la masa credală. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs B. T. SA - S. C. și SC V. C. S. PRIN ADMINISTRATOR J. R.&P. S.. B. T. SA S. C. a solicitat admiterea recursului; modificarea sentinței comerciale atacate, pe motiv de nelegalitate, fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii si pe cale de consecința, respingerea contestației formulata de S. E. judecătorești A. A. D. și O. A. împotriva tabelului preliminar al creanțelor in procedura de insolvența împotriva debitoarei SC V. C. S. În motivarea recursului arată că sentința prin care a fost admisa contestația S. E. judecătorești A. A. D. si O. A. împotriva tabelului preliminar al creanțelor in procedura de insolventa împotriva debitoarei SC V. C. S., este lipsita de temei legal întrucât judecătorul sindic a apreciat nelegal ca creanța contestatoarei nu este supusa operațiunii de verificare întrucât este constatata prin titlu executoriu - procesul verbal de cheltuieli de executare silita. Apreciază ca este necesar si firesc ca dovada efectuării cheltuielilor de executare sa fie in sarcina contestatorului, a celui care solicita înscrierea la masa credală; pe de o parte, pe de alta parte, daca principiul invocat este eliminat din logica juridica, înseamnă că există îmbogățirea fara justa cauza. Cauza formulării cererii de înscriere în tabloul creanțelor împotriva debitoarei ar trebui sa fie, tocmai demersurile efectuate si serviciile prestate de executor in procedura de executare silita, de genul: publicarea actelor de executare, achitarea taxelor de timbru, a timbrelor judiciare aferente demersurilor care urmează a fi efectuate, inclusiv un avans de onorariu, care sa justifice demersurile si eforturile depuse in vederea punerii in executare a titlului executoriu. Nu se poate accepta intr-un sistem de drept ca temeinica si legala, solicitarea in avans si integral a achitării onorariului sau condiționarea demersurilor juridice cu care a fost investit executorul judecătoresc, de achitarea in avans si integral a onorariului de executare silita. Spre deosebire de avocați, care sunt ținuți la obligații de diligenta, de mijloace, in cazul executorilor judecătorești, creanța reprezentând onorariulconvenit cu creditorul, este exigibila si condiționata de recuperarea efectiva a sumei de bani stabilita prin titlul executoriu. Așadar, in cazul executorilor judecătorești, există obligații de rezultat si nu de mijloace. In ambele dosare de executare, prin demersurile efectuate nu a fost recuperata nici o suma de bani de către executorul judecătoresc, astfel că nu se justifică solicitarea sumei de 117.069,69 lei cu titlu de onorariu de executare. Apreciază ca textul art. 371 alineat 7 Cod procedura civila invocat in motivarea sentinței atacate, a fost interpretat total greșit de către judecătorul sindic, in sensul ca se susține:" partea ""care solicita îndeplinirea unui act sau altei activități care interesează executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare acestui scop." Așadar, creditorul care a solicitat îndeplinirea unui act, este obligat sa avanseze cheltuielile aferente acestui demers, nu sa achite integral si anticipat onorariul executorului, raportat la suma solicitata de creditor. I. noțiunea de avans uzitata de legiuitor, este de natura a elimina orice ambiguități și abuzuri pe acest tărâm. Consideră că este reală susținerea ca proporțional cu activitatea depusa de aceștia, însă acest principiu invocat nu a fost aplicat, adică pretențiile consemnate in procesul verbal de cheltuieli de executare sa fie proporționale cu activitatea depusă. In condițiile in care se invoca principiul proporționalității, este de buna seama înțeles ca si dreptul de creanța al executorului judecătoresc se raportează la suma efectiv recuperata in procedura de executare silită și devine exigibil, exclusiv condiționat de încasarea creanței cuprinse în titlu. Prin recursul formulat de R. & P. S., acesta a solicitat admiterea recursului, și pe fond, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii contestației formulate de către S. A. și O., ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului a arătat că S. A. și O. a formulat o declarație de creanță în dosarul (...), aflat pe rolul T. C., solicitând înscrierea la masa credală a societății V. C. S., cu suma de 117.065,69 lei, reprezentând onorarii executor judecătoresc și cheltuieli de executare în dosarele execuționale 808/2010, respectiv 9.. În ședința publică din (...) instanța a admis contestația dispunând înscrierea acesteia în tabelul de creditori cu întreaga sumă solicitată invocând prevederile art.3731alin.3 C.proc.civ., respectiv art.37 alin.3 și 5 din L. 188/2000. În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 3731alin. 3 C. pr. civ., instanța susține că prin modificările aduse de L. 2., acestea nu mai reglementează obligația executorului judecătoresc de a depune la instanța de executare copii după fiecare act de executare întreprins în dosarul execuțional. Față de aceste susțineri, arată următoarele: 1. Într-adevăr, art. 3731 alin. 3 C. pr. Civ în forma sa inițială prevedea că " După încuviințarea cererii potrivit alin. 2, la instanța de executare se va alcătui dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia." 2. Prin intrarea în vigoare a Legii 2., art. 3731alin. 3 C. pr. civ. a fost modificat, având următorul conținut: "În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătorescpoate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege ... ". 3. Consideră că eliminarea dispoziției potrivit căreia executorul este obligat să depună la dosar copii după actele de executare în termen de 48 de ore de la efectuare, nu-l scutește de proba acestora, cu atât mai mult cu cât art. 388 Cpr.civ. prevede că "Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde următoarele măsuri: 6. Locul, data și om efectuării actului de executare; 7. Măsurile luate de executor sau constatările acestuia; 8. Consemnarea explicațiilor și obiecțiunilor participanților la executare.,. "" Mai mult decât atât, mențiunea de la punctul 7 este prevăzută sub sancțiunea nulității, conform art. 388 alin. 2 C.pr.civ. A., consideră că, deși nu mai este obligat să depună copii după actele de executare în termen de 48 ore de la efectuarea acestora, executorului judecătoresc îi incumbă totuși obligația de a justifica demersurile de executare realizate în dosarele pe care le gestionează. În mod contrar, s-ar interpreta faptul că orice executor judecătoresc, după ce i s-a încuviințat cererea de executare silită de către instanță, stabilește după bunul său plac, prin proces-verbal, cheltuielile pe care preconizează că le va efectua în cadrul procedurii, stabilind orice sumă îi convine, fără a i se putea solicita să justifice onorariul solicitat. În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 37 din L. 188/2000, invocate de către instanță în motivarea admiterii contestației formulate de S. A. și O., arată următoarele: 1. În forma sa actualizată, art. 37 alin. 1 din legea menționată anterior, prevede că: E.i judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorariile minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a E.lor J.. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: [ ... ] d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite." 2. Cele două dosare execuțional, 808/2010 și 9., au ca obiect plata unor sume, în valoare de 2.751.670,11 Lei, respectiv 5.706.374,58 Lei, conform proceselor-verbale de constatare a cheltuielilor, încheiate de către pârâtă, A., se constată că ambele obligații se circumscriu dispozițiilor literei d al art. 37 din L. 188/2000. Făcând aplicarea acestor prevederi, în urma efectuării unui calcul simplu, a constatat următoarele: În dosarul 808/2010, având ca obiect plata sumei de 2.751.670,11 lei, onorariul executorului judecătoresc MAXIM admis de lege ar însuma 32.816,70 lei. Conform procesului-verbal de constatare a cheltuielilor, acesta și-a stabilit un onorariu în cuantum de 40.190,06 lei (TVA inclus), adică limita maximă admisă în mod legal. Pe lângă acest onorariu, cheltuielile ocazionate de declanșarea executării pretinse de pârâtă sunt în cu antum de 346,5 lei. În dosarul 9., având ca obiect plata sumei de 5.706.374,58 lei, onorariul executorului judecătoresc MAXIM admis de lege ar însuma 62.363,74 lei. Conform procesului-verbal de constatare a cheltuielilor, acesta și-a stabilit un onorariu în cuantum de 76.379,69 lei (Tva inclus), adică limita maximă admisă în mod legal, exact ca în primul dosar. Cererea de executare silită a fost transmisă către S. A. și O. în data de 14 F. 2011,fiind incuviințată de către instanță în data de 01 M. 2011, iar procesul verbal de constatare a cheltuielilor privind executarea a fost încheiat în data de 03 M. 2011. Menționează că procedura de insolvență față de SC V. C. S. s-a deschis în data de 14 M. 2011, la nici două săptămâni de la încheierea procesului-verbal menționat anterior, deși cererea de deschidere a procedurii a fost înregistrată încă din Septembrie 2010. După cum se poate observa din cuprinsul art. 37 lit. d din L. 188/2000, acesta prevede limita MAXIMĂ a sumei pe care un executor o poate pretinde într-un dosar, atât în ceea ce privește onorariul fix (6.300 lei), cât și cel procentul (1 %): "Onorariul maxim este de 6.300 lei, plus un procent de până la 1%". Or, în contextul în care s-a procedat doar la declanșarea procedurii de executare silită (aceasta fiind suspendată în baza prevederilor Legii 85/2006), neefectuându-se demersuri substanțiale în acest sens, și implicit nici cheltuieli de executare, considerăm nejustificată pretenția pârâtei de a fi înscrisă la masa credală a SC V. C. S. cu suma de 117.065,69 lei. Dacă s-ar admite o asemenea solicitare, ar însemna că fiecare executor judecătoresc ar avea dreptul și libera opțiune de a fi înscris în tabelul creditorilor oricărei societăți față de care s-a deschis procedura insolvenței, solicitând suma maximă admisă de lege, indiferent de stadiul în care se află dosarul execuțional și indiferent de cuantumul cheltuielilor efectuate. În consecință, în baza celor expuse mai sus, și dat fiind faptul că în niciunul dintre cele două dosare nu s-a procedat efectiv la executarea silită (excepție făcând câteva demersuri preliminare), solicită instanței admiterea recursului, și pe fond, respingerea contestației formulate de pârâtă în dosarul (...) ca neîntemeiată, respectiv înlăturarea acesteia din tabel. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și avândîn vedere disp. art. 304, 3041C.proc.civ. C.ea reține următoarele: Obiectul analizei hotărârii jud. sindic îl constituie contestația formulată de S. civilă profesională de executori judecătorești asociați A. D. și O. A. împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitoarei SC V. C. S. întemeiată pe disp. art.73 din L. nr.85/2006 sub aspectul neînscrierii creanței acestui creditor în cuantum de 117.069,69 lei în tabelul preliminar în categorie creanțelor chirografare, care în mod nejustificat nu a fost înscrisă de către administratorul judiciar. În concret procedând la întocmirea tabelului preliminar, în urma verificării creanțelor administratorul judiciar a apreciat că înscrierea contestatoarei în tabel nu se justifică, motivul fiind înserat în raportul de verificare înregistrat sub nr.5111 din 19 mai 2011 respectiv faptul că nu s- a procedat efectiv la executarea silită a debitoarei și prin urmare nu s-au efectuat cheltuieli care să necesite recuperarea creanței nefiind astfel dovedite cheltuielile aferente. Analiza actelor dosarului relevă faptul că sumele solicitate a fi înscrise în tabelul preliminar reprezintă cheltuieli de executare, în concret onorariu executor judecătoresc, cheltuieli conform hotărârii nr.2/2007 a UNJR, timbre poștale, taxă timbru și taxă CF. Aceasta deoarece la solicitarea creditoarei SC R. S. executorul judecătoresc a constituit dosarul execuțional nr.808 din (...) întocmind procesul-verbal de situație și emițând în sarcina debitoarei în insolvență somația, solicitând acesteia executarea titlului reprezentat de sentința comercială nr. 428/2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj. În materia executării silite dreptul comun respectiv disp. art.371/7 C.proc.civ. impun ca partea care solicită îndeplinirea unui act sau altei activități care interesează executarea silită să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. În acest sens legiuitorul a stabilit în sarcina creditorului avansarea doar a cheltuielilor pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu. Dimpotrivă, alin.2 al aceluiași articol statuează asupra obligațiilor ce- i revin debitorului, în sarcina acestuia revenind obligația de achitarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea executării silite, de suportarea cheltuielilor de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlu executoriu în condițiile în care executarea se face voluntar. Aceste sume ce urmează să fie plătite se stabilesc în conformitate cu prev. art.371/7 alin.3 C.proc.civ. de către executorul judecătoresc prin proces verbal pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii, alin.4 statuând asupra caracterului de titlu executoriu al procesului verbal. Prin urmare, rezultă fără dubiu faptul că sarcina de a acoperi cheltuielile ocazionate de executarea silită revine debitoarei, creditorul neputând fi obligat să achite decât acele cheltuieli necesare pentru activitățile dispuse din oficiu de către executorul judecătoresc. Așa fiind, contestatoarea a emis în dosarul execuțional nr.808/2010 procesul verbal de constatare reglementat de art.317/7 alin.4 C.proc.civ. în baza căruia debitoarei i-a fost comunicată obligația de a achita creditoarei SC R. S. suma de 2.711.133,55 lei sumă reprezentând debit conform titlului executoriu, 40.190,06 lei onorariu executor judecătoresc incluzând TVA, 248 lei cheltuieli conform Hotărârii nr.2/2007 a UNJR, 24,50 lei timbre poștale, 14 lei taxă de timbru și 60 lei taxă CF, proces-verbal de constatare fiind emis și în dosar mr.9. în urma cererii creditoarei B. T. SA la data de (...) pentru suma de 5.629.652,39 lei conform titlurilor executorii, 76.379,69 lei onorariu executor judecătoresc incluzând TVA, 10 lei taxă timbru, 248 lei conform hotărârii nr.2/2007 a UNJR, 24,50 lei timbre poștale și 60 lei taxă CF. După cum rezultă din cuprinsul acestor procese- verbale reiese faptul că executorul judecătoresc a inclus în cheltuielile de executare sume pe care însăși legea le prevede ca fiind în sarcina debitorului. Apoi C.ea reține că esențial în speță este faptul că procesele verbale de executare sunt titluri executorii, iar în baza disp.art.371/7 alin.4 C.proc.civ. legiuitorul impunând în sarcina debitorului obligația de a le acoperi. Coroborând dispozițiile dreptului comun în materie cu prevederile speciale cuprinse în L. insolvenei, respectiv art.66 alin.1 din Lege anr.85/2006 C.ea reține că în speță ne aflăm în prezența unei creanțe constatate printr-un titlu executoriu care potrivit textului legal nici nu se mai impunea a fi supusă procedurii de verificare în cadrul dispozițiilor reglementate de L. specială, î condițiile în care împotriva debitoarei, ulterior demarării formelor de executare silită în condițiile codului de procedură civilă, a fost deschisă procedura insolvenței. Așa fiind, în mod nelegal administratorul judiciar a procedat la neînscrierea creanței contestatoarei în tabelul preliminar, ea fiind o creanță constatată printr-un titlu executoriu și pe cale de consecință contestatoarea era exonerată de obligația de a prezenta dovezile în conformitate cu care a fost întocmit titlul respectiv, de vreme ce art.66 alin.1 din L. insolvențeistabilește cu valoare de principiu că pentru creanțele constatate prin titlu executoriu, nu se mai impune procedura de verificare. Pentru toate considerentele mai sus expuse în mod întemeiat judecătorul sindic a apreciat în raport de prev. art.73 din L. nr.85/2006 ca fiind fondată contestația, dispunând înscrierea creanței contestatoarei în cuantum de 117.069,69 lei , iar criticile formulate de B. T. SA și respectiv administratorul judiciar TRZ & P. S. sunt neîntemeiate motiv pentru care în temeiul disp. art. 312 alin.1 C.proc.civ. rap. la art. 8 din L. nr.85/2006 urmează a fi respinse ca neîntemeiate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Respinge recursurile declarate de B. T. SA și R. & P. I. împotriva sentinței civile nr. 4385 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) T. C. C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. C. P. D. A. A. I. GREFIER ȚÂR M. N. Red.CI Dact.SzM/2ex./(...)
| ← Decizia nr. 7929/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9858/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
