Decizia nr. 2654/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.2654/2012
Ședința din data de 02 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC R. L. I. SA împotriva sentinței civile nr.4383 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C. C., în contradictoriu cu intimata SC V. C. S. PRIN LICHIDATOR J.
R.&P. S., având ca obiect contestestație la tabelul preliminar.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 16 ianuarie
2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea recurentei la care a anexat dovada ca atestă achitare taxei judiciare de timbru în cuantum de
60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
În data de 28 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al SC V. C. S. - R.&P. S..
C.ea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 din L. nr. 85/2006 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința comercială nr.4383 din 05 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă contestația formulată de creditoarea SC R. L. I. SA împotriva tabelului preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC V. C. S. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în conformitate cu disp. art.65 din L. nr.85/2006, coroborat cu prev. art.64 din același act normativ, creditorii care înregistrează împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă, cu excepția salariaților, au obligația de a depune cererea de admitere în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii, cererea urmând să cuprindă mențiunile pe care legea le prevede, alineatul 2 al art.65 reglementând obligativitatea anexării la cerere a documentelor justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții. Administratorul judiciar are obligația ulterioară de a proceda la verificarea cererilor și a documentelor depuse, efectuând o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe, având dreptul și posibilitatea să solicite explicații de la debitor sau de la oricare creditor și solicitându-i, dacă este necesar, informații și documente suplimentare. În aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate în cazul în speță administratorul judiciar a analizat declarația de creanță și înscrisurile depuse de către contestatoare în dovedirea pretențiilor. Mai mult decât atât, a solicitat asigurătorului SC A. A. B. DE A. R. S., referitor la utilizatorul SC V. C. S., ratele de primă pentru polițele de asigurare aferente contractelor de leasing încheiate între contestatoare și debitoare. Judecătorul sindic a constatat că, făcând o analiză a fiecărui contract de leasing în parte, a rezultat împrejurarea că sumele pe care debitoarea le avea de achitat în favoarea finanțatorului erau cuprinse în facturile emise și neîncasate și că debitoarea îi datorează contestatoarei, în urma rezilierii contractelor, astfel cum aceasta susținea în mod corect, toate ratele de leasing neîncasate, rate care erau menționate în cuprinsul contractului până la data încetării acestuia. Întrucât aceste rate erau exprimate în euro, în mod corect administratorul judiciar a procedat la transformarea lor în echivalent în lei, art.69 stabilind faptul că paritatea urmează să fie calculată în lei la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii, respectiv la cursul de 4,1843 lei/1 euro. Judecătorul sindic apreciază că debitoarea îi datorează finanțatorului atât ratele pentru facturile emise și neîncasate până la data rezilierii contractului, cât și valoarea capitalului restant, respectiv contravaloarea tuturor ratelor la care se adaugă și valoarea reziduală. În mod corect practicianul în insolvență a inclus în cuantumul creanței și ratele CASCO dovedite, precum și cheltuielile de executare silită pentru fiecare contract de leasing în parte, fiind incluse și sumele de bani reprezentând costurile pentru reposesia autovehiculelor în situația în care au existat astfel de costuri. Suma pe care administratorul judiciar a stabilit-o în favoarea contestatoarei este corectă, chiar în condițiile în care contestatoarea a invocat conținutul contractelor de leasing și faptul că debitoarea, în calitate de utilizator, avea obligația să achite și TVA, precum și taxele vamale, accizele și orice alte costuri aferente încetării contractelor de leasing. Debitoarea datorează aceste costuri, însă contestatoarea era obligată să facă dovada cuantumului lor, dovadă pe care nu a făcut-o. Sumele de bani pretinse cu titlu de „. cheltuieli"; nu sunt justificate, cu atât mai mult cu cât nu menționează ce anume reprezintă cheltuielile respective, fără a mai menționa faptul că acestea nu au fost dovedite prin înscrisuri sau alte documente pe care creditoarea era obligată să le pună la dispoziția administratorului judiciar. În plus, administratorul judiciar a avut în vedere faptul că bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing au fost valorificate de către contestatoare la o anumită sumă, aceasta fiind dedusă din cuantumul total al obligațiilor pe care debitoarea le avea față de finanțator. Suma totală pe care, în urma verificării creanței, o datorează debitoarea contestatoarei se ridică astfel la 158.881,80 lei, sumă pe care administratorul judiciar a stabilit-o în mod corect, fiind menționată în mod defalcat în înscrisul depus la fila 23, înscris comunicat, de altfel,contestatoarei, căreia i s-a solicitat ca în măsura în care deține alte documente în dovedirea pretențiilor să le depună la dosar. A. nu a înțeles să- și dovedească pretențiile cu privire la care a formulat contestație, mai mult decât atât nu a înțeles să procedeze la o defalcare a acestei sume, astfel încât pentru fiecare contract în parte să fie indicate categoriile de cheltuieli pe care finanțatorul a pretins că le-a efectuat în baza contractelor de leasing, fără a mai adăuga faptul că aceste pretinse cheltuieli solicitate doar global cu titlu de „. cheltuieli"; nu au fost în nici un fel dovedite. Drept urmare, contestația formulată de SC R. L. I. SA a fost respinsă ca nedovedită, cu consecința menținerii sumei înscrise de practicianul în insolvență în tabelul preliminar și respectiv tabelul definitiv ca și creanță în favoarea acesteia, în cuantum de 158.881,80 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea SC R. L. I. S.reluând toate argumentele invocate în cadrul contestației iar în ceea ce privește sentința atacată a reținut doar că judecătorul sindic s-a rezumat să statueze că sumele solicitate cu titlu de alte cheltuieli nu sunt dovedite ori acestea erau cuprinse în prevederile art.8 pct.2 din Contractul de leasingfinanciar reprezentând o clauză penală astfel cum a fost aceasta definită de doctrină astfel că apreciază că sunt prezente motivele de recurs prev. de art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ. Analizând recursul declarat C.ea reține următoarele: Creditoarea SC R. L. I. SA prin contestația înregistrată la data de 26 mai 2011 a solicitat în temeiul disp. art.73 din L. nr.85/2006, înscrierea sa în tabelul preliminar al creanțelor întocmit de administratorul judiciar cu întreaga sumă menționată în declarația de creanță, respectiv 198.235,89 lei, echivalentul sumei de 48.490,96 euro la cursul de 4,0881 ron/euro, comunicat de BNR pentru data de 28 martie 2011. În motivarea contestației creditoarea a susținut că administratorul judiciar a înscris-o în tabelul preliminar de creanțe cu o sumă parțială în mod nelegal, întrucât debitoarea îi datorează întreaga sumă menționată în cuprinsul declarației de creanță în baza contractelor de leasing financiar nr.26616/6 iulie 2007, 29543/29 ianuarie 2008, 29541/29 ianuarie 2008, 29542/29 ianuarie 2008, 30217/14 martie 2008 și 30218/14 martie 2008. Aceste sume reprezintă contravaloarea capitalului, valoarea reziduală, debite neîncasate și alte costuri conform contractelor de leasing. Totodată, contestatoarea a susținut că în temeiul OG nr.51/1997, respectiv a art.10 și 15, locatarul are obligația de a achita atât ratele de leasing, cât și asigurările, impozitele și taxele în cuantumul și la termenele menționate în contract și că, în condițiile în care obligația de plată trenează 2 luni consecutive, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing și utilizatorul obligația corelativă să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului. Contrar susținerilor recurentei referitoare la împrejurarea că judecătorul sindic s-a rezumat să statueze că nu s-a făcut dovada sumelor datorate în cuprinsul sentinței recurate s-a evidențiat în mod expres că în analizarea documentelor realizată de către administratorul judiciar în mod corect acesta a reținut că sunt datorate sumele pretinse în măsura în care acestea sunt dovedite. Judecătorul sindic a dat efect clauzei penale astfel cum a fost aceasta cuprinsă în disp. art.8 pct.2 din contractul de leasing și a inclus în cuantumul creanței ratele casco dovedite ca fiind achitate precum și cheltuielile de executare silită și sumele reprezentând echivalentul costurilor de recuperare a obiectului de leasing. Dispozițiile contractuale invocate pentru a putea fi valorificate nu este suficient a fi stipulate dovada existenței întinderii obligației fiind necesar a fi realizată. Includerea sumelor nedefalcate în alte costuri fără a evidenția distinct care este sursa acestora în mod corecta fost apreciată de către judecătorul sindic ca nefiind de natură a justifica o creanță în condițiile art.65 din L. nr.85/2006, chiar și prin valorificarea unei clauze penale. Judecătorul sindic a evidențiat în mod concret care sunt considerentele pentru care a apreciat contestația ca fiind nefondată hotărârea cuprinzând în motivele pe care se sprijină și doar aceste motive nefiind evidențiate motive contradictorii ori străine de natura pricinii astfel că nu este prezent motivul de recurs invocat de recurentă prev. dea rt.304 pct.7 C.pr.civ. Recursul este nefondat și prin raportare la dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ. invocate de recurentă întrucât judecătorul sindic a realizat o corectă aplicare și interpretare a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente astfel că nu este prezent nici acest motiv de recurs și în consecință în baza art.312 C.pr.civ. recursul va fi respins. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de creditoarea S. R. L. I. împotriva sentinței civile nr.4383 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. M. C. M. S. C. P. L. F. GREFIER Red.A.M.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond. C. C.
| ← Decizia nr. 9037/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2900/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
