Decizia nr. 2659/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 2659/2012
Ședința din data de 02 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea S. D. S. împotriva sentinței civile nr.1326 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui B. N., în contradictoriu cu intimații I. T. DE M. B. N., A. F. P. B. și S. U. S. - lichidator judiciar al debitoarei S. D. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată - deschiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 3 lei.
S-a făcut cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 din L. nr. 85/2006 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.1326 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N. s-a admis cererea administratorului judiciar U. I. B., privitor la intrarea în faliment a debitoarei SC D. S. și în temeiul art. 107 alin.1 lit. B din L. nr.85/2006, s-a dispus începerea procedurii falimentului în ce privește pe debitoarea SC D. S., s-a desemnat în calitate de lichidator pe U. I. B., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.25 din lege, remunerația acestuia urmând a fi stabilită pe bază de decont. În temeiul art. 107 alin.2 din lege, s-a dispus dizolvarea societății SC D. S. și ridicarea dreptului de administrare al administratorului statutar al societății, s-a fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidatorul U. I. B. împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după deschiderea procedurii, la 10 zile de la deschiderea procedurii falimentului, s-a dispus predarea către lichidator, în termen de maxim 5 zile de la intrarea în faliment, a tabelului definitiv al creanțelor și a listei creanțelor născute în cursul procedurii. S-a dispus notificarea intrării în faliment, tuturor creditorilor și O. R. C. de pe lângă T. B.-N. pentru efectuarea mențiunii și publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvență și într-un ziare de largă circulație, pe cheltuiala averii debitorului. Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea comercială nr.351 din l(...) pronunțată în dosarul nr.(...) de Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a T.ui B.-N., a fost admisă cererea formulată de debitoarea SC D. S. și s-a dispus față de aceasta deschiderea procedurii insolvenței, aceasta exprimându-și intenția de a propune un plan de reorganizare. A fost numit administrator judiciar U. I. B. Prin raportul întocmit de administratorul judiciar pentru termenul din data de (...), s-a propus intrarea societății debitoare în procedura falimentului, conform disp.art.107 alin.1 lit.B din Leg.nr.85/2006, în condițiile în care planul de reorganizare nu a fost depus de către debitoare, apreciindu-se că termenele prevăzute de art. 94 alin. 1 lit.a,b,c din Leg.nr.85/2006 au fost depășite. S-a mai arătat că administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru data de (...) în vederea alegerii sau numirii comitetului creditorilor, confirmarea administratorului judiciar și stabilirea remunerației acestuia însă nu s-a prezentat nici un creditor. P. verbal întocmit cu această ocazie a fost depus la dosarul cauzei alături de dovada convocării adunării creditorilor cu adresa nr. 2249/(...). Având în vedere că debitoarea, deși și-a exprimat intenția de reorganizare, nu a materializat-o până la această dată, și nici unul dintre celelalte subiecte îndreptățite, nu au propus un plan de reorganizare, în condițiile prevăzute la art.94, văzând și disp.art.107 alin.1 lit.B din Leg.85/2006, judecătorul-sindic a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC D. S., conform dispozitivului prezentei hotărâri, ca unică soluție pentru satisfacerea creanțelor creditorilor. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC D. S. solicitând admiterea recursului în principal casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, iar în subsidiar modificarea hotărârii instanței de fond in sensul respingerii cererii administratorului judiciar UL T. I. B. privitor la intrarea in faliment a debitoarei SC" D. "S. S. In dezvoltarea motivelor de recurs se arată că critică soluția pronunțata de către instanța de fond ca fiind netemeinica si nelegala, fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, respectiv fiind lipsita de temei legal si necuprinzând motivele pe care se sprijină soluția,respectiv cele prin care au fost analizate condițiile intrării debitoarei in faliment atâta timp cat la dosarul cauzei exista potrivit art. 28 pct.h) o declarație prin care debitorul si-a arătat intenția de intrare in procedura de reorganizare conform unui plan, prin restructurarea activității in vederea stingerii datoriilor, declarație depusa o data cu cererea de deschidere a procedurii insolventei, solicitând totodată a face aplicațiunea dispozițiilor art. 304 si 304/1 C.proc.civ. in sensul examinării cauzei sub toate aspectele. In principal consideră ca prin modul cum instanța de fond a supus analizei existenta condițiilor legale de intrare in procedura falimentului vis- a- vis de intenția exprimata de debitor privitor la reorganizarea judiciara a activității, respectiv motivarea hotărârii atacate,a încălcat dispozițiile art.261 alin.(1), pct.5 C.proc. civ. întrucât sentința civila nr.1326/2011 din data de (...), nu cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței in a dispune o asemenea hotărâre, punând astfel instanța decontrol judiciar in imposibilitatea de a verifica soluția adoptata,prin prisma normelor de drept aplicabile spetei. Mai mult arată si că instanța de fond nu si-a exercitat rolul activ si nu a făcut uz de principiul disponibilității, neefectuând o atenta si pertinenta analiza a raportului întocmit de către administratorul judiciar potrivit art.59 din legea insolventei . Apreciind ca instanța de control judiciar in analiza cererii de recurs va face aplicațiunea dispozițiilor art.304/1 C.proc.civ.,în sensul examinării cauzei sub toate aspectele, arată următoarele: Prin încheierea comerciala nr.351/1(...) pronunțata de către Tribunalul Bistrița Năsăud,a fost admisa cererea de deschidere a procedurii insolventei debitoarei SC"D."S.,aceasta cerere cuprinzând si intenția de a se propune un plan de reorganizare. Având în vedere că debitoarea nu intra sub incidenta dispozițiilor art. 30 din legea insolventei, în sensul ca nu era îngrădită în a formula o cerere de reorganizare judiciara , nefiind supusa unei astfel de proceduri in ultimii 5 ani precedenți hotărârii de deschidere a procedurii,deveneau aplicabile in speță, dispozițiile art.94 din legea insolventei. Precizează faptul că a purtat discuții cu administratorul judiciar pentru a fi propus un plan de reorganizare judiciara, in acest sens fiind îndeplinite si cerințele art.44 din legea insolventei, în sensul de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cerute de acesta, precum si toate informațiile apreciate ca necesare cu privire la activitate si avere, precum si lista cuprinzând plățile si transferurile patrimoniale făcute in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii. Apreciind ca administratorul judiciar va propune planul de reorganizare judiciara a societății in condițiile de restructurare discutate, debitoarea potrivit dispozițiilor art.49 din legea insolventei si-a continuat desfășurarea activităților curente pe perioada de observație. Susține, de asemenea, că nu i-a fost comunicata o copie a raportului întocmit de către administratorul judiciar, astfel încât sa cunoască poziția acestuia si sa își poată susține intenția de reorganizare judiciara, intenție exprimata chiar de la formularea cererii de deschidere a procedurii insolventei. Fata de aceasta situație solicită si repunerea in termenul legal de a propune un plan de reorganizare judiciara, motivând in speța existenta unei situații mai presus de voința si intenția debitoarei clar exprimata in scris ,in sensul ca pe de o parte administratorul judiciar si-a asumat întocmirea acestui plan urmare discuțiilor purtate si a documentelor puse la dispoziție, iar pe de alta parte prin poziția diametral opusa abordata si mai mult necomunicarea raportului întocmit în condițiile mai sus descrise fiindu-i îngrădit dreptul de a propune un plan in condițiile legii. In concluzie apreciază sentinta comerciala atacata ca fiind netemeinica si nelegala, drept pentru care solicită admiterea recursului asa cum a fost formulat in scris, in principal casarea hotararii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante si repunerea in termenul legal de formulare a unui plan de reorganizare judiciara, iar in subsidiar modificarea hotararii instantei de fond in sensul respingerii cererii administratorului judiciar UL T. I. B. privitor la intrarea in faliment a debitoarei SC" D. "S. S. Analizând recursul declarat de debitoare prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: 1. Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei justiția a fost înfăptuită. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor. După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme confirmă că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării. Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina tribunalului, obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de H. c. Ț. de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza Albina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. A. obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumenteleutile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție. Raportându-ne la hotărârea atacată, se observă că instanța a ținut cont de argumentele pe care participanții la procedură le-au prezentat în susținerea cererii formulate fiind, de asemenea, analizate și apărările susținute, soluționarea cererii fiind rezultatul analizei textelor legale incidente cauzei. În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente furnizate, față de conținutul înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca motivată astfel că o încălcare a dreptului la un proces echitabil din această perspectivă apare ca fiind nefondată. 2. Din probele administrate în cauză, Curtea reține că debitoarea, deși și-a exprimat intenția de reorganizare nu a depus în termenul fixat planul de reorganizare și nici o altă persoană îndreptățită nu a făcut-o. Prin declarația de recurs formulată, recurenta a solicitat repunerea în termenul de depunere a planului. Potrivit art.103 alin.1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea cu excepția cazului în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Curtea constată că această cerere a fost formulată pentru prima dată în recurs ceea ce nu este admisibil întrucât doar judecătorul sindic era în măsură, potrivit legii, să analizeze o astfel de cerere. Mai mult, se poate observa că recurenta nu a indicat care sunt împrejurările obiective, mai presus de voința acesteia care să o fi împiedicat să depună planul în termenul legal, necomunicarea unui raport al administratorului judiciar sau speranța acesteia că o altă persoană îndrituită va proceda la depunerea planului nefiind suficiente. 3. Prin încheierea comercială nr.351 din l(...) a fost admisă cererea formulată de debitoarea SC D. S. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, aceasta exprimându-și intenția de a propune un plan de reorganizare. Prin raportul întocmit de administratorul judiciar la data de (...), s-a propus intrarea societății debitoare în procedura falimentului, conform disp.art.107 alin.1 lit.B din Leg.nr.85/2006, în condițiile în care planul de reorganizare nu a fost depus de către debitoare, apreciindu-se că termenele prevăzute de art. 94 alin. 1 lit.a,b,c din Leg.nr.85/2006 au fost depășite. Curtea constată analizând probațiunea existentă la dosar că debitoarea deși și-a exprimat intenția de reorganizare nu a procedat la întocmirea și depunerea unui plan. Potrivit art.107 lit. B din L. nr.85/2006, judecătorul-sindic va decide, intrarea în faliment dacă debitorul și-a declarat intenția de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat. În speță, Curtea constată că ipoteza normei legale este întrunită întrucât debitoarea deși și-a declarat intenția de reorganizare nu a propus în termen un plan de reorganizare și nici o altă persoană îndrituită nu a făcut- o. În consecință, Curtea va constata că soluția pronunțată de către judecătorul sindic este temeinică și legală, trecerea debitoarei în faliment fiind în concordanță cu prevederile art.107 alin.1 lit.B din L. nr.85/2006. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din L. nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC D. S. împotriva sentinței civile nr.1326 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. M. C. M. S. C. P. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.B. L.
| ← Decizia nr. 9093/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 651/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
