Decizia nr. 1706/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a2
D. CIVILĂ Nr. 1706/2012
Ședința 06 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Judecător D. P.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursurilor declarate de C. T. și U. L. C. I. împotriva sentinței comerciale nr.8007 din data de (...) pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimații B. C. I. S. R. SA- S. A., P. Ș., P. E., SC F. P. S., SC F. P. S. PRIN ADMINISTRATOR J. C. T. M. C., Ț. A. și B. D.- administrator special având ca obiect procedura insolvenței contestație la tabelul preliminar al creanțelor.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2012 , încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința comercială nr. 8007/(...) a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea creditoare SC U. L. C. I. SA împotriva înscrierii parțiale a creanței sale în limita sumei de 28.785,03 lei.
A fost admisă contestația formulată de contestatoarea creditoare R. A.
DE T. C.-N. împotriva neînscrierii creanței sale chirografare în cuantum de
12.626,00 lei în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei
SC F. P. S. și, în consecință :
S-a dispus înscrierea creanței chirografare a creditoarei R. A. DE T. C.-
N., în cuantum de 12.626,00 lei, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC F. P. S.
A fost admisă în parte contestația formulată de creditorul C. T. și, în consecință :
S-a dispus radierea din tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC F. P. S. a creanței chirografare a creditoarei G. M., în cuantum de 2.025,00 lei (poziția 41 din categoria creanțelor chirografare).
S-a dispus radierea din tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC F. P. S. a creanței subordonate a creditorului P. Ș., în cuantum de 1240,87 lei (poziția 2 din categoria creanțelor subordonate).
S-a respins, ca neîntemeiată, contestația creditorului C. T. în măsura în care vizează înscrierea creanței subordonate a creditorului Ț. A., în cuantum de 150.525,78 lei.
S-a respins, ca neîntemeiată, contestația creditorului C. T. în măsura în care vizează înscrierea creanței creditoarei B. C. I. S. SA prin S. A. în categoria creanțelor garantate provizorii.
S-a respins, ca neîntemeiată, contestația creditorului C. T. în măsura în care vizează înscrierea propriei sale creanțe subordonate în limita declarată inițial, 1.092.156,76 lei.
S-a respins, ca neîntemeiată, contestația creditorului C. T. în măsura în care vizează înscrierea creanțelor creditorilor P. E., în cuantum de 474,00 lei, P. Ș., în cuantum de 4.519,00 lei și Ț. A., în cuantum de 4.519,00 lei, în categoria creanțelor salariale.
S-a respins, ca neîntemeiată, contestația creditorului C. T. în măsura în care vizează înscrierea creanțelor chirografare ale creditorilor :
16. | S. E. M. | 4.150 lei |
A. F. | 2.639 lei | |
B. I. | 1.232 lei | |
B. F. | 945 lei | |
B. L. | 2.520 lei | |
C. T. | 3.069 lei | |
C. M. | 897 lei | |
C. L. - C. | 5.909,40 lei | |
C. A. | 4.461,75 lei | |
C. M. | 1.309 lei | |
C. I. | 1.648 lei | |
C. T. | 1.638 lei | |
D. V. | 1.680 lei | |
D. I. | 31.057,80 lei | |
D. F. | 3.000 lei | |
G. E. | 1.935 lei | |
G. I. | 632,50 lei | |
G. F. | 1.100 lei | |
G. I. | 1.666 lei | |
G. D. | 2.420 lei | |
I. G. | 2.244 lei | |
L. N. | 1.296 lei | |
N. V. | 41.345 lei | |
N. I. | 3.319 lei | |
P. D. | 1.392 lei | |
P. G. | 2.808 lei | |
P. R. | 2.865 lei |
P. G. | 3.015 lei | |
R. M. | 1.287 lei | |
R. S. | 1.554 lei | |
S. M. | 1.416 lei | |
S. O. A. | 5.736 lei | |
S. I. E. | 3.018 lei | |
S. E. | 2.568,50 lei | |
S. G. | 1.595 lei | |
S. L. | 1.930,50 lei | |
S. L. | 7.888 lei | |
T. L. | 2.877 lei | |
V. ANA | 2.120 lei | |
VA.EU E. | 4.532 lei |
S-a prorogat pronunțarea asupra tabelului definitiv al creanțelor.
A fost obligat creditorul C. T. să plătească creditoarei SC B. C. I. S. R. SA suma de 6791,77 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compusă din :
6340,81 lei onorariu avocațial și 450,96 lei cheltuieli de transport.
În considerente se reține că prin contestația înregistrată pe rolul T. C.
C. la 25 iunie 2010 sub nr. (...), contestatoarea R. A. DE T. C. a atacat tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC F. P. S., solicitând înscrierea în acest tabel a creanței sale chirografare în cuantum de 12626 lei.
În urma notificării transmise de administratorul judiciar, a trimis la dosar, cu respectarea termenului stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, cererea sa de admitere a creanței, însă administratorul judiciar nu a procedat la înscrierea creanței sale în tabelul preliminar, cu motivarea că suma solicitată nu a fost facturată, neputând fi înscrisă în contabilitatea debitoarei.
A arătat că suma solicitată reprezintă TVA facturată nelegal de către debitoare, pe care RAT C. a dedus-o, dar care i-a fost imputată de către organele de control. În acest sens, a arătat că, în calitate de locatară, a încheiat cu debitoarea, în calitate de locatoare, contractul de închiriere nr.
6., având ca obiect folosința unui imobil proprietatea debitoarei contra unei chirii lunare de 1500 euro. A învederat că, potrivit art. 38 alin. 1 și 3 din HG nr. 44/2004, modificat prin art. 1 pct. 109 din L. nr. 343/2006, închirierile de bunuri imobile sunt scutite de plata TVA, dar orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunii sub condiția depunerii la organele fiscale în acest sens. A învederat că debitoarea nu și-a îndeplinit această obligație de a notifica organele fiscale, însă a facturat și perceput de la RAT C. TVA în valoare de 7522 lei, în mod nelegal. A mai arătat că nu a luat cunoștință despre această omisiune a debitoarei decât cu ocazia inspecției fiscale desfășurate în unitatea sa din în cursul anului 2009, ocazie cu care au fost stabilite în sarcina sa și penalități de întârziere de 5104 lei.
A mai arătat că a inițiat procedura concilierii directe cu debitoarea, însă la scurt timp debitoarea a intrat în insolvență. A apreciat că nu estenecesară emiterea unei facturi în acest sens, deoarece suma respectivă nu reprezintă contravaloarea vreunor mărfuri sau servicii.
Prin contestația înregistrată pe rolul T. C. C. la 24 iunie 2010 sub nr.
(...), contestatoarea SC U. L. C. I. SA a atacat tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei SC F. P. S., solicitând înscrierea în acest tabel a creanței sale chirografare în cuantumul declarat, de 1.,60 lei, cu cheltuieli de judecată. A solicitat judecarea contestației și în lipsa reprezentantului său la dezbateri.
Prin contestația înregistrată înregistrată pe rolul T. C. C. la 28 iunie
2010 sub nr. (...), creditorul C. T. a atacat înscrierea în tabelul preliminar a următoarelor creanțe :
1) creanța creditorului Ț. A. :
A considerat că această creanță este fictivă, nici partea din creanța deținută anterior de presupusul creditor și nici cea dobândită prin cesiunea de creanțe nefiind susținute de dovezi. În plus, din studiul actelor depuse de acest creditor la dosarul de instanță, constând într-un înscris compus dintr- o singură pagină, reprezentând un extras din contabilitate, a apreciat că nu rezultă caracterul cert, lichid si exigibil al creanței.
În legătură cu această creanță a învederat că are suficiente motive să se îndoiască de veridicitatea ei, deoarece creditorul Ț. A., ce deține și calitatea de administrator statutar al debitoarei a refuzat în repetate rânduri să prezinte documentele care-i justifică atât cuantumul creanței cât și scadența acesteia. Mai mult, fiind vorba de un contract încheiat între creditor și debitoare, reprezentată de însuși creditorul, termenii contractului trebuiau agreați de adunarea generală a asociaților pentru a se elimina posibilitatea stabilirii de clauze prea oneroase pentru debitoare.
2) creanța creditorului P. Ș.
Din studiul actelor depuse de acest creditor la dosarul de instanță acte, constând într-un înscris compus dintr-o singură pagină, reprezentând un extras din contabilitate, a concluzionat în sensul că nu rezultă caracterul cert, lichid si exigibil al creanței. A subliniem faptul că, pentru ambii creditori Ț. și P. nu rezultă caracterul cert, lichid si exigibil al creanțelor.
3) creanțele persoanelor fizice înregistrate la pozițiile 16, 24 - 63 din tabelul preliminar al creanțelor, așa cum a fost acesta publicat în Buletinul Procedurilor de I. nr. 4.
Referitor la aceste creanțe, a învederat instanței că acestea nu sunt însoțite de niciun act doveditor care să susțină dreptul de creanță. A apreciat că, în lipsa unor dovezi clare cu privire la exigibilitatea și cuantumul acestor creanțe creanțele respective trebuie înlăturate din tabel.
4) creanțele salariale ale salariaților T. A., P. Ș. și P. E.
A solicitat depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor doveditoare ale acestor creanțe, înscrisuri constând în contracte individuale de muncă și actele adiționale la acestea din ultimii doi ani, copiile cărților de muncă (ale înregistrărilor din ultimii doi ani), state de plată din perioada mai 2009 - martie 2010.
A arătat că acești doi salariați, ce dețin și calitatea de creditori cu creanțe subordonate, s-au angajat, cu ocazia întâlnirilor din luna mai - iunie
2009, că vor reduce cheltuielile cu salariile.
Cu privire la salariata P. E., a arătat că însuși creditorul P. Ș. a recunoscut că aceasta desfășoară activitate, în locațiile ce reprezintă puncte de lucru ale debitoarei din A. și C., prin firma SC E. C. S., situație din carear putea rezulta că prezența acesteia pe statele de plată ale debitoarei să fie doar formală.
A solicitat instanței să pună în vederea celor doi creditori salariați - asociați Ț. și P. să informeze judecătorul sindic dacă din ceilalți salariați mai sunt și alte persoane cu care sunt rude sau afini, până la gradul al patrulea inclusiv.
5) creanța B. C.e I.
A considerat eronat faptul că administratorul judiciar a admis integral creanța acestei creditoare atâta timp cât cel puțin cu privire la creditul de
100.000 EUR a fost semnat un act adițional de prelungire, după data deschiderii procedurii. În același sens, pentru partea de creanță reprezentând credit cameleon, a apreciat că în tabel ar fi trebuit înregistrate numai sumele scadente la data deschiderii procedurii, nu întreaga creanță. În plus, a învederat că înscrierea creanței B. I. în tabelul preliminar în categoria creanțelor garantate trebuia realizată, după cum spune și titlul categoriei, numai pentru creanța garantată, pentru restul de creanță banca urmând să se înscrie, asemeni oricărui creditor, la categoria creanțelor chirografare.
A apreciat că judecata sa este corectă, fapt dovedit chiar de măsura administratorului judiciar, care a menționat în tabel că banca are o creanță garantată „provizorie"; (denumirea este improprie; în cuprinsul Legii nr. 8. acest termen nu se regăsește decât cu privire la creanțele admise în acest mod de către judecătorul sindic). A învederat, însă, că administratorul judiciar nu și-a permis să ducă demersul său până la capăt și să înlăture din categoria creanțelor garantate creanța băncii.
Mai mult, a apreciat că garanția băncii, dacă există, trebuie raportată la momentul constituirii ori, dacă este cazul, modificării acesteia și nu trebuie să genereze evaluarea activelor date în garanție. A învederat că adevăratul motiv pentru care există mențiunea cu privire la evaluare constă însă în găsirea unei soluții prin care banca să fie menționată în tabel cu o creanță mare, care să îi asigure acesteia confortul necesar în luarea deciziilor dorite cu privire la comitetul creditorilor. A mai arătat că afirmația sa este motivată de faptul că în luna decembrie 2009 banca a fost de acord să scoată de sub garanția debitoarei toate activele de la P., prin aprobarea înstrăinării acestora către asociatul administrator Ț. A., în acest fel transferând garanția ipotecară „de pe societate"; pe persoana fizică Ț. A., consecința fiind că, în legătură cu creanța sa, cât o fi aceasta prin determinarea exactă și în conformitate cu prevederile contractului, nu mai are garanții de la debitoare.
A subliniat faptul că valabilitatea afirmației sale cu privire la demersurile incorecte ale băncii este dovedită și prin faptul că aceasta nu a depus odată cu creanța sa niciun document cu privire la tranzacția din (...), realizată la notarul public D. TOPOR din A. În același sens, al dovezilor împotriva creanței băncii, a invocat și critica cu privire la poziția exprimată de șeful direcției juridice a băncii la data de (...), într-o discuție telefonică cu avocatul contestatorului, prin care acesta recunoștea că în legătură cu transferul proprietății asupra activelor din P. nu a solicitat o hotărâre a adunării generale a asociaților care să aprobe transferul proprietății asupra bunurilor.
În fine, cu privire la creanța B. I. a învederat instanței modul absolut distructiv și discreționar al acestui creditor cu privire la interesele debitoarei și ale asociatului creditor C. T. A arătat că, deși a fost informată de acesta cuprivire la neînțelegerile dintre asociați cât și cu privire la faptul că asociatul - creditor C. a retras în ceea ce îl privește orice drept de reprezentare al SC F. P. S. pe care îl exercită administratorul Ț. A., banca nu a luat în considerare niciuna din aceste avertizări, ba, mai mult, a permis asociatului - administrator Ț. A. diminuarea patrimoniului debitoarei. În conformitate celor afirmate de șeful direcției juridice a băncii în cadrul convorbirii telefonice avute cu avocatul contestatorului la data de (...), menționată mai sus, pe bancă o interesează mai puțin cine constituie garanția atâta timp cât este în favoarea sa, cu referință directă și explicită la faptul că, cu bună știință, a admis diminuarea patrimoniului debitoarei.
A apreciat consecința demersului băncii este cu atât mai gravă cu cât prin operațiunea de vânzare a urmărit, în fapt, cunoscând demersurile creditorului C. împotriva asociatului Ț. A. și SC F. P. S., scoaterea din procedura concursuală a unui activ, cel mai important de fapt, care altfel ar fi servit satisfacerii tuturor creditorilor și nu numai băncii. Prin prelungirile successive ale creditelor, în condițiile în care debitoarea era clar că nu mai poate face față datoriilor cu sumele provenite din activitate, precum și prin admiterea înstrăinării principalelor active către asociatul - administrator Ț. A. fără respectarea unei minime prudențe bancare, a permis majorarea debitelor SC F. P. S. precum și fraudarea intereselor creditorilor.
Cu privire la creanța băncii I. a criticat și faptul că banca nu a depus un mod de calcul al pretențiilor sale, care să îi justifice pretențiile, respectiv banca a calculat majorări și penalități și ulterior datei de deschidere a procedurii, respectiv ulterior datei de (...), calcul contrar prevederilor exprese ale Legii nr. 8., cuantumul eronat fiind datorat și folosirii unui alt curs de schimb decât cel corect.
6) propria sa creanță.
A criticat înscrierea acesteia în tabelul preliminar cu privire la cuantum, solicitând administatorului judiciar să ia în considerare cererea de majorare a creanței, transmisă la data de (...) atât instanței cât și administratorului judiciar, deoarece aceasta din urmă deși a primit actele nu a luat în considerare cererea motivată și dovedită a acestui creditor cu privire la majorarea creanței; A criticat înscrierea acesteia în tabelul preliminar și cu privire la partea exigibilă, având în vedere că într-o situație asemănătoare (creanța B. I.) a admis integral creanța încă nescadentă; mai mult, chiar dacă nu se lua în considerare valoarea integrală a împrumutului unificat, creanța creditorului C. trebuia înscrisă în tabel cu sumele în lei reprezentând % din contractul de împrumut unificat, această parte din creanță devenind exigibilă la data de (...), dată anterioară ședinței de judecată în care urma să se definitiveze de tabelul de creanță și/sau să fie judecate contestațiile la tabelul preliminar.
În drept, a invocat dispozițiile art. 73 din L. nr. 8., cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la contestația formulată de creditoarea SC U. L. C. I. SA, judecătorul sindic a reținut următoarele :
A. cum a indicat și creditoarea SC U. L. C. I. SA, creanța în discuție este formată din următoarele sume : 28785,03 lei, reprezentând valoarea facturilor neachitate, emise în perioada 9 ianuarie 2009 - 18 decembrie
2009, 80293,27 lei reprezentând daune interese calculate în conformitate cu clauza penală prevăzută în art. 4 coroborat cu art. 4.1 și art. 4.2 pct. B din condițiile generale ale contractelor de leasing financiar încheiate cu debitoarea și 120,3 lei cheltuieli de judecată.
Porțiunea de 28785,03 lei din creanța alegată de creditoarea SC U. L. C. I. SA este certă, lichidă și exigibilă, reprezentând rate de leasing și accesorii aferente unor perioade de timp trecute, în care debitoarea a utilizat bunurile obiecte ale contractelor de leasing.
Porțiunea de 80293,27 lei reprezentând daune-interese nu poate fi considerată însă certă. A., în susținerea temeiniciei pretențiilor sale, creditoarea SC U. L. C. I. SA a invocat clauza penală cuprinsă în art. 4.1 și art. 4.2 pct. B din condițiile generale ale contractelor de leasing financiar nr.
52950/F.PR-1-001/30 iulie 2008 și nr. 54667/F.PR-1-002/2 septembrie
2009, potrivit cărora în cazul în care intervine un caz de culpă a utilizatorului, finanțatorul poate opta între (i) a cere executarea silită întocmai a obligațiilor ce-i revin utilizatorului prin contract, cu plata de daune-interese, (ii) a rezilia de plin drept contractul de leasing financiar, în condițiile prevăzute de art. 4.2 lit. B, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă, cu plata de daune interese de către utilizator și (iii) a lua orice altă măsură, separată de cele de mai sus sau cumulativ cu acestea, pe care o va considera necesară…în cazul în care finanțatorul optează pentru reziliere contractului de leasing financiar ca urmare a apariției unui caz de culpă conform secțiunii 4.1, contractul de leasing încetează de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă, cu predarea bunurilor ce formează obiectul leasingului…în acest caz, utilizatorul va plăti finanțatorului cu titlu de daune interese contravaloarea tuturor ratelor de leasing ce urmau a fi plătite de la data ultimei scadențe și până la sfârșitul contractului, precum și toate cheltuielile… împreună cu orice sumă cerută de către finanțator pentru reintrarea în posesia bunurilor.
În conformitate cu dispozițiile art. 1066 C.civ., clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i, iar potrivit art. 1069 C.civ. clauza penală este o compensație a daunelor interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Nu poate dar creditorul cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării.
Rezilierea contractelor de leasing financiar nr. 52950/F.PR-1-001/30 iulie 2008 și nr. 54667/F.PR-1-002/2 septembrie 2009 a intervenit în condițiile neexecutării de către debitoare a obligației de a plăti ratele de leasing, iar suma solicitată de creditoare cu titlu de daune interese are natura unor daune interese compensatorii pentru veniturile pe care creditoarea SC U. L. C. I. SA nu le mai realizează ca urmare a rezilierii contractelor de leasing.
C. dacă creditoarea SC U. L. C. I. SA nu solicită, pe calea cererii de admitere a creanței, atât obiectul obligației principale, cât și penalitatea, prin înscrierea la masa credală cu întreaga penalitate ea ar obține o dublă reparație a neexecutării de către debitoare a obligației asumate, deoarece, pe lângă penalitate, creditoarea SC U. L. C. I. SA rămâne și proprietara bunurilor finanțate, a căror valoare nu a indicat-o în cererea de admitere a creanței, valoare pe care creditoarea SC U. L. C. I. SA o poate încasa prin simpla vânzare a bunurilor către un terț sau prin încheierea unui nou contract de leasing cu un terț. În acest context, judecătorul sindic reține faptul că neexecutarea de către debitoare a obligației de plată a ratelor de leasing nu are drept consecință doar rezilierea contractelor mai sus arătate, ci și pierderea dreptului debitoarei de opțiune pentru dobândirea dreptuluide proprietate asupra bunurilor utilizate de ea și finanțate de creditoarea SC U. L. C. I. SA. C. de leasing este unul sinalagmatic, prestațiile reciproce și interdependente ale părților fiind predeterminate la momentul încheierii contractului. Obligația principală a finanțatoarei/locatoarei este aceea de a finanța bunul, iar obligația principală corelativă a utilizatoarei este aceea de a achita ratele de leasing. În condițiile în care părțile convin asupra unei clauze penale de tipul celei mai sus analizate, finanțatoarea/locatoarea își realizează integral dreptul de creanță reprezentând echivalentul ratelor de leasing, însă utilizatoarea nu își realizează dreptul de a utiliza bunul decât în măsura plății ratelor de leasing, iar realizarea dreptului său de opțiune pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului este condiționată de plata integrală a ratelor de leasing și a accesoriilor. Or, a accepta că menținerea în patrimoniul finanțatoarei/locatoarei a dreptului de proprietate asupra bunului finanțat și, implicit, realizarea de către utilizatoare a dreptului său de opțiune pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului finanțat depind de rezilierea contractului de leasing din culpa utilizatoarei sau de finalizarea contractului de leasing prin plata integrală a ratelor de leasing și a accesoriilor, în condițiile în care finanțatoarea/locatoarea își realizează, oricum, integral, dreptul de a încasa ratele de leasing, înseamnă a conferi contractului de leasing caracter aleatoriu, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OG nr. 51/1997, care stabilesc, implicit, natura sinalagmatică a contractului de leasing prin definirea neechivocă a obiectului acestei operațiuni juridice prin care, o parte, denumita locator/finanțator, transmite pentru o perioada determinată dreptul de folosință a unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părți denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing, locatorul/finanțatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale…
Nefiind cunoscut cuantumul sumei pe care creditoarea SC U. L. C. I.
SA o va obține din valorificarea bunurilor finanțate, suma de 80293,27 lei nu prezintă caracter cert, deoarece ea include și această sumă, neprecizată de creditoarea SC U. L. C. I. SA. C. dacă contractele de leasing mai sus menționate au valoarea de titluri executorii, simpla lor existență nu poate suplini lipsa de caracter cert a sumelor pe care acestea le constată, nefiind posibilă înscrierea SC U. L. C. I. SA la masa credală a debitoarei SC F. P. S. cu o sumă necertă.
Cu privire la creanța creditorului Ț. A. - astfel cum rezultă din contractele de împrumut de la f. 34-43 vol. IV, acest creditor a împrumutat debitoarei diverse sume de bani, care, cumulate, se cifrează la 2.010.315 lei (noi), din care o porțiune de 430.000 lei a fost stinsă sub forma unei dări în plată. În condițiile în care creanța solicitată de creditorul Ț. A. este inferioară diferenței dintre suma cu care acesta a creditat societatea debitoare și valoarea bunului primit în plată, creanța sa apare ca fiind justificată de actele depuse în probațiune. Coroborând această aparență de drept cu lipsa solicitării și/sau administrării oricărei probe de către contestatorul C. T. din care să rezulte o altă stare de fapt, judecătorul sindic a reținut că, în ceea ce privește creanța subordonată a creditorului Ț. A., contestatorul nu și-a probat afirmațiile cuprinse în contestație, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ.
J. sindic a mai avut în vedere și faptul că nicio dispoziție legală nu impunea și nu impune aprobarea prealabilă de către adunarea generală a asociaților a creditării societății debitoare de către vreunul dintre asociați.
Simplele suspiciuni ale contestatorului C. T. cu privire la realitatea împrumuturilor efectuate de asociatul Ț. A. nu au valoare probatorie, contestatorul având sarcina procesuală de a își dovedi afirmațiile făcute prin contestație, conform art. 129 alin. 1 C.proc.civ. și art. 1169 C.civ.
2) creanța creditorului P. Ș. - În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 2 din L. nr. 8., la cererea de admitere a creanței vor fi anexate documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții. J. sindic reține că, într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 1184
C.civ., registrele comercianților se cred în contra lor, dar cel care voiește a profita de ele nu poate despărți cuprinderea lor, lăsând aceea ce poate a-i fi contrar. Extrasul contului 455 din contabilitatea debitoarei reprezintă o probă admisă de lege pentru dovedirea creanței subordonate a acestui creditor împotriva debitoarei, însă înscrisul de la f. 129 din vol. IV declarații creanțe nu dovedește nici natura actului juridic încheiat între creditorul P. Ș. și debitoare și nici scadența vreunui eventual împrumut. În consecință, contestația a fost admisă sub acest aspect, iar creanța subordonată a creditorului P. Ș., în cuantum de 1240,87 lei (poziția 2 din categoria creanțelor subordonate) urmează a fi radiată.
3) cu privire la creanțele chirografare ale persoanelor înregistrate la pozițiile 16, 24 - 63 din tabelul preliminar al creanțelor, așa cum a fost acesta publicat în Buletinul Procedurilor de I. nr. 4., respectiv d-nii S. E. M., A. F., B. I., B. F., B. L., C. T., C. M., C. L. - C., C. A., C. M., C. I., C. T., D. V., D. I., D. F., G. E., G. I., G. F., G. I., G. D., I. G., L. N., N. V., N. I., P. D., P. G., P. R., P. G., R. M., R. S., S. M., S. O. A., S. I. E., S. E., S. G., S. L., S. L., T. L., V. ANA, VA.EU E. și, respectiv, d-na G. M. (poziția 41 din categoria creanțelor chirografare), judecătorul sindic a reținut faptul că toate creanțele de care s-au prevalat acești creditori, cu excepția creanței d-nei G. M., sunt dovedite cu borderourile de achiziție de la f. 44-106 din vol. IV, acte însușite de debitoare prin semnătură și ștampilă, care atestă cumpărarea de la acești creditori a diverse cantități de struguri; în ceea ce privește creanța d-nei S. E. M., aceasta este dovedită cu factura nr. 5/10 aprilie 2009 însușităde debitoare prin semnătură. Singura creanță care nu este însoțită de acte doveditoare este cea a d-nei G. M., contestația creditorului C. T. a fost admisă în aceste limite, în temeiul art. 73 din L. nr. 8., conform dispozitivului.
4) referitor la creanța creditoarei SC B. C. I. S. R. SA, judecătorul sindic reține faptul că potrivit art. 64 alin. 4 din L. nr. 8., creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de L. nr. 8.. Faptul că această creditoare și-a declarat o creanță parțial nescadentă nu contravine dispozițiilor Legii nr. 8., ci, dimpotrivă, reprezintă o conduită justificată a creditoarei, care, dacă nu ar fi procedat astfel, ar fi suferit sancțiunea decăderii din drepturile prevăzute de art. 76 din L. nr. 8. în ceea ce privește porțiunea nescadentă. A. cum rezultă din tabelul preliminar al creanțelor, creanța creditoarei SC B. C. I. S. R. SA a fost înscrisă provizoriu, până la evaluarea bunurilor care formează obiectul garanțiilor. Calcularea de accesorii după data deschiderii procedurii este permisă de dispozițiile art. 41 alin. 2 din L. nr. 8. în cazulcreanțelor garantate, astfel încât critica adusă de contestatorul C. T. modului de înscriere a acestei creanțe este nejustificată.
5) cât privește creanțele salariale ale creditorilor T. A., P. Ș. și P. E., judecătorul sindic reține faptul că, potrivit art. 66 alin. 1 din L. nr. 8. creanțele salariaților se înscriu potrivit evidențelor contabile ale debitoarei, salariații neavând nici obligația de a formula cereri de admitere a creanțelor și nici de a depune acte doveditoare. Dimpotrivă, creditorul C. T., în calitate de contestator, avea obligația de a își proba susținerile referitoare la caracterul nereal al actelor contabile ale debitoarei, nici un participant la procedura insolvenței neavând obligația de a depune la dosar contractele individuale de muncă și actele adiționale la acestea din ultimii doi ani, copiile cărților de muncă (ale înregistrărilor din ultimii doi ani), statele de plată din perioada mai 2009 - martie 2010. J. sindic nu poate reține ca temeinică nici solicitarea creditorului C. T. de a se pune în vedere acestor creditori salariați să indice eventualele rude ale lor până la gradul IV care ar fi angajați ai debitoarei, o astfel de obligație fiind lipsită de orice suport legal. În fine, judecătorul sindic mai are în vedere faptul că legea nu interzice cumularea calității de creditor chirografar al unei creanțe subordonate cu calitatea de creditor salariat. În consecință, contestația creditorului C. T. a fost respinsă sub acest aspect, ca neîntemeiată, conform art. 129 alin 1
C.proc.civ. și art. 1169 C.civ.
6) în fine, contestația creditorului C. T. referitoare la modul de înscriere a propriei sale creanțe este neîntemeiată, deoarece creanța sa a fost înscrisă astfel cum a fost declarată prin cererea inițială de admitere a creanței din data de 11 mai 2010. J. sindic nu poate lua în considerare scriptul depus la dosar de contestator la data de 3 iunie 2010, prin care acesta și-a majorat pretențiile de la 1092156,76 lei la 1110257,95 lei, deoarece această a doua manifestare de voință a contestatorului a avut loc ulterior expirării termenului limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor, 12 mai 2010. A. cum rezultă din dispozițiile art. 149 din L. nr. 8., dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică în procedura insolvenței doar în măsura compatibilității lor cu specificul acestei proceduri. Or, termenele stabilite conform art. 62 din L. nr. 8.,cărora le este asociată sancțiunea prevăzută de art. 76 din L. nr. 8., nu au aceeași natură juridică cu prima zi de înfățișare, pentru a fi posibilă o modificare a câtimii obiectului cererii în condițiile art. 132 C.proc.civ. În consecință, augmentarea cuantumului creanței în afara situației prevăzute de art. 41 alin. 2 din L. nr. 8. nu este posibilă ulterior expirării termenului prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. b din L. nr. 8., iar refuzul administratorului judiciar de a modifica cuantumul creanței cu care creditorul contestator a fost înscris în tabelul preliminar este justificat, contestația fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs UniC. L. C. I. SA, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat; desfiintarea sentintei cu retinere spre rejudecare si pe cale de consecinta . contestatiei recurentei la tabelul preliminar de creante intocmit de administratorul judiciar si inscrieriea in tabelul definitiv al obligatiilor debitorului, a intregii creante certe, lichide si exigibile in suma totala de
109.198,60 lei, declarata si dovedita cu ocazia formularii cererii de admitere a creantei; obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecate ocazionate cu judecarea prezentului recurs.
În motivarea recursului se arată că în urma deschiderii procedurii de insolventa impotriva debitorului, recurenta a formulat cerere de admitere a creantei sale, in valoare totala de 109.198,60 lei, formata din 28.785,03 lei, reprezentand valoarea facturilor neachitate, emise in perioada (...) - (...) (conform contractelor de leasing financiar incheiate intre recurentă si debitoare si detaliate in cuprinsul declaratiei de creanta), 80.293,27 lei reprezentand daune-interese calculate in conformitate cu clauza penala prevazuta de art. 4 coroborat cu art. 4.1 si art. 4.2 pct. B din conditiile generale ale contractelor de leasing financiar, precum si 120,3 lei - cheltuieli de judecata.
Ulterior depunerii cererii, in data de (...), administratorul judiciar numit i-a transmis o notificare prin care i-a adus la cunostinta faptul ca a inregistrat in tabelul preliminar creanta in valoare de 28.785,03 lei, constituita doar din suma reprezentand facturile emise in perioada (...)-(...) si neachitate, fara a fi incluse sumele reprezentand daune -interese in valoare de 80.293,27 lei si valoarea cheltuielilor de judecata (120,3 lei). In notificare se precizeaza, ca motivare a celor enuntate, faptul ca „. diferenta de
80.293,27 lei, cu titlu de daune interese, nu ati emis facturi si mai mult ați recuperat autovehiculele care au facut obiectul contractului de leasing. "
Fata de acesata notificare, recurenta a formulat contestatie prin care a solicitat respingerea ca neintemeiat a masurii administratorului judiciar prin care ne respinge partial creanta, inregistrarea creantei in tabelul definitiv cu suma de 109.198,60 lei reprezentand creanta certa, lichida si exigibila, astfel cum a solicitat si dovedit in cererea de admitere a creantei si obligarea debitoarei la cheltuieli de judecata in valoare de 120,3 lei.
Solutia judecatorului sindic asupra judecarii contestatiei a fost in sensul respingerii acesteia ca neintemeiata, motivata prin urmatoarele:
- portiunea de 80.293,27 lei reprezentand daune-interese nu poate fi considerata certa intrucat ( ... ) clauza penala invocata este aceea prin care o pesoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din partea-i (art. 1066 C civ), "iar potrivit art. l 069 C civ., clauza penala este o compensatie a daunelor interese ce creditorul sufera din neexecutarea obligatiei principale. Nu poate dar creditorul cere deodata si penalitatea si obiectul obligatiei principale, afara daca penalitatea nu s-a stipula pentru simpla intarziere a executarii. Suma de 80.293,27 lei nu prezinta caracter cert, deoarece ea include si aceasta suma (valoarea bunurilor) neprecizata de creditoare.
- rezilierea contractelor a intevenit "in conditiile neexecutarii de catre debitoare a obligatiei de a plati ratele de leasing iar suma solicitata de creditoare cu titlu de daune interese are natura unor daune interese compensatorii pentru veniturile pe care creditoarea nu le mai realizeaza ca urmare a rezilierii contractelor de leasing prin inscrierea la masa credala cu intreaga penalitate ea ar obtine o dubla reparatie a neexecutarii de catre debitoare a obligatiei asumate, deoarece, pe langa penalitate, creditoarea ramane si proprietara bunurilor finantate, a caror valoare nu a indicat-o in cererea de admitere a creantei";
- neexecutarea de catre debitoare a obligatiei de plata nu are drept consecinta doar rezilierea contractelor ci si "pierderea dreptului debitoarei de optiune pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra bunurilor utilizate de ea si finantate de creditoare. Or, a accepta ca mentinerea in patrimoniul finantatoarei/locatoarei a dreptului de proprietate asupra bunului finantat si, implicit, realizarea de catre utilizatoare a dreptului saude optiune pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra bunului finantat depind de rezilierea contractului de leasing din culpa utilizatoarei sau de finalizarea contractului de leasing prin plata integrala a rate lor de leasing si a accesoriilor, in conditiile in care finantatoarea/locatoarea isi realizeaza, oricum, integral, dreptul de a incasa ratele de leasing, inseamna a conferi contractului de leasing caracter aleatoriu".
- art. 1070 C civ. prevede ca "penalitatea poate fi imputinata de judecator, cand obligatia principala a fost executata in parte";
- interventia judiciara in contractul partilor este expres prevazuta de art. 969 alin. 2 C civ. in conformitate cu dispozitiile art. 5 C civ, particularii nu pot deroga prin conventii private de la normele de ordine publica, cum este art. 966 C civ. Clauza penala este lipsita de cauza pentru portiunea de creanta care se suprapune cu valoarea bunurilor finantate la momentul reposesiei, fiind astfel, partial nula.
Fata de toate aceste considerente ale instantei de fond, recurenta invoca urmatoarele motive in fapt si in drept pentru admiterea recursului si desfiintarea sentintei.
Interneindu-și recursul pe dispozitiile art. 3041raportat la art. 304 pct. 5, pct. 6 si pct. 9 Cod Proc. Civ. si, tinand seama ca hotararea supusa criticii este neatacabila cu apel, retine si invoca nelegalitatea solutiei pronuntate de judecatorul sindic care a fost data cu incalcarea formelor de procedura prevazute de art. 129 alin. 4, alin. 5 si cu incalcarea si aplicarea gresita a prevederilor Codului Civil. Hotararea este nelegala, fiind data cu incalcarea formelor de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) Cod Proc. Civila, deoarece instanta de fond a nesocotit prevederile art. 129 alin (4) cauzand recurenta un prejudiciu (vatamare) - egala cu valoarea daunelor- interese neinscrise in tabelul obligatiilor - ca urmare a respingerii contestatiei, prejudiciu ce nu poate fi inlaturat decat prin desfiintarea hotararii, motiv prevazut de art. 304 pet. 5 Cod Proc. Civ. A., in virtutea rolului activ al judecatorului, acesta are datoria de a respecta dispozitiile legale si toate principiile procesului civil, de a lamuri cauza sub toate aspectele pentru a-si forma o convingere ferma si corecta in vederea pronuntarii unei solutii juste si echitabile, si in speta, hotararea pe care o ataca a fost data cu incalcarea acestor obligatii, fiind nelegala deoarece: Instanta s-a pronuntat asupra legalitatii contractului incheiat intre parti considerand indeplinite conditiile Codului civil pentru a considera partial-nula clauza ce face parte integranta din respectiva conventie pe care recurenta isi intemeiaza creanta (fara ca vreuna din partile implicate in proces sa ceara acest lucru) si fara sa asigure principiul contradictorialitatii deoarece nu a pus in discutia partilor exceptia invocata; acest principiu statueaza necesitatea ca fiecare parte sa aiba posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate, de a formula aparari si de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt si de drept care intereseaza in rezolvarea pricinii si instanta este obligata sa dea cuvantul partilor asupra oricarei cereri si sa-si intemeieze hotararea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii. Hotararea este neintemeiata si nelegala, deoarece judecatorul a acordat mai mult decat i s-a cerut, motiv prevazut de art. 304 pct. 6 Cod Proc. Civ. In acest caz, instanta in mod evident si-a depasit atributiile judecatoresti si totodata a acordat mai mult decat a trebuit, invocand din oficiu o exceptie care nu are caracter de ordine publica si care nu putea fiinvocata de catre judecator, ci, cel mult, de catre administratorul judiciar, aceasta urmand sa faca obiectul unui alt dosar care nu ar fi fost in niciun caz de competenta judecatorului sindic. Dincolo de aceste aspecte de nelegalitate si depasire a atributiilor sale cat si a rolului sau activ, judecatorul, invocand chiar aceste dispozitii ale codului civil, conform carora contractul este obligatoriu intre parti, intervine in insusi acest contract si ii anuleaza o clauza, perfect valabila. Hotararea este nelegala, fiind data cu aplicarea gresita a legii, motiv prevazut de art. 304 pct. 9 Cod Proc. Civ. A., in solutia data, instanta are in vedere intocmai dispozitiile Titlului III al Codului Civil referitoare la "C. sau C." (art. (...)), dar, aplicarea acestora o face contrar dispozitilor legii. Mai mult, instanta, ignora dispozitiile Ordonantei de G. nr.512 din 28 august 1997 (republicata), care reprezinta o lege speciala ce reglementeaza raportul juridic existent intre partile litigante si care prevede urmatoarele: - D.ul de optiune al utilizatorului reprezinta posibilitatea acestuia de a opta pentru cumpararea bunului, prelungirea contractul de leasingfara a schimba natura leasingului ori incetarea raporturilor contractuale, drept pe care finantatorul este obligat sa il respecte/utilizatorul are posibilitatea sa il exercite doar la sfarsitul perioadei de leasing (art. 1 alin. 1 din OG nr. 51/1997), per a contrario, utilizatorul nu poate opta pentru denuntarea contractului in niciun alt moment; C. reprezinta titlu executoriu art. 8, coroborat cu art. 3 pct. 16 din L. 8. care defineste tabelul preliminar de creante ca fiind "tabel ce cuprinde toate creantele nascute inainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub conditie sau in litigiu, acceptate de catre administratorul judiciar in urma verificarii acestora" si cu art. 66 din acelasi act normativ care prevede faptul ca: "T. creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii", care per a contrario, se inscriu in tabelul preliminar de creante in cuantumul prevazut in titlul respectiv, fara sa fie supuse verificarii. Fata de opinia statuata de instanta de fond in motivarea sentintei atacate respectiv ca "suma de 80.293,27 lei nu prezinta caracter cert, deoarece ea include si aceasta suma neprecizata de creditoare ", acel caracter cert al creantei rezulta din insusi actele de creanta emanate de la debitor sau recunoscute de acesta (in conformitate cu art. 379 C proc. civ), intrucat creanta reprezentand daunele-interese este calculata in baza c1auzei penale inserate in contractele de leasing dintre parti. Totodata, nu se poate considera ca U. L. C. I. SA cere deodata si penalitatea si obiectul obligatiei principale, intrucat este lesne de observat ca in urma rezilierii contractelor din culpa exclusiva a utilizatorului, penalitatea este corespunzatoare acelei parti neexecutate din contract. A. cum am arata legea speciala ce reglementeza contractele de leasing prevede expres obligatia de plata a tuturor ratelor de leasing datorate F.ui, pana la finalul contractului (Art. 10 lit. f din OG 51/1997). Mai mult decat atat, cuantumul creantei reprezentand (daune-interes; este facil determinabil prin insumarea ratelor nefacturate ca urmare a rezilierii de plin drept a contractului de leasing, clauza perfect valabila, din urmatoarele considerente: Clauza penala prevazuta in contractele de leasing, care cuantifica valoare prejudiciului finantatorului in ipoteza rezilierii contractelor din culpa exclusiva a utilizatorului reprezinta o conventie valid incheiata intre doua parti, societati comerciale, statuand cuantumul prejudiciului ce ar urma safie acoperit de catre debitoare in cazul rezilierii contractului si totodata este permisa explicit prin normele in vigoare care reglementeaza operatiunile si societatile de leasing. D. este vorba de o conventie, clauza penala are caracter obligatoriu ca si contractul in intregimea sa, conform art. 969 Cod Civil. Ea nu poate fi nici sporita, nici diminuata de catre instantele de judecata (art. 1087 Cod Civil); Totodata rezilierea s-a produs de plin drept, conform pactului comisoriu expres de gradul 4 prevazut in contracte la art. 4.2. pct. B din Conditiile generale ale fiecarui contract, fara a mai fi necesara punerea in intarziere si fara nicio alta formalitate prealabila. Data rezilierii va fi considerata data la care F. a inteles sa-si exercite optiune a de a rezilia C. si pe care a inserat-o in notificarea de reziliere transmisa U.ui" (Anexa 1 ); legea speciala privind operatiunile de leasing si societatile de leasing prevede in mod explicit posibilitatea F.ui de a pretinde daune-interese in situatia rezilierii. Fata de motivul invocat de instanta de fond in sensul ca "suma solicitata de creditoare cu titlu de daune interese are natura unor daune interese compensatorii pentru veniturile pe care creditoarea nu le mai realizeaza ca urmare a rezilierii contractelor de leasing", suma prevazuta cu titlu de daune interese reprezinta cuantificarea dreptului de creanta al recurentei asupra averii debitorului, aceasta reusind astfel sa isi recupereze costurile pe care i le-a cauzat intrarea intr-o relatie comerciala cu debitorul prin incheierea contractelor de leasing financiar. UniC. L. C. I. SA a platit in integralitate pretul catre producator la momentul achizitionarii autoturismelor. In plus, este de notorietate faptul ca institutiile financiare nebancare contracteaza la randullor credite bancare purtatoare de dobanzi pentru a-si sustine desfasurarea activitatii, acestea fiind indreptatite sa isi evalueze prejudiciul si sa isi recupereze in integralitate sumele avansate, sume pe care la randul lor, in calitate de imprumutate, le platesc catre institutiile financiare bancare, indiferent daca persoanele juridice / fizice cu care societatile de leasing au intrat in relatii comerciale, isi platesc sau nu ratele de leasing, existand posibilitatea ca aceste sume nerecuperate sa determine la randullor si starea de insolventa a societatii U. L. C. I. SA. De asemenea, sustinerea instantei de fond in sensul ca "prin inscrierea la masa credala cu intreaga penalitate recurenta ar obtine o dubla reparatie a neexecutarii de catre debitoare a obligatiei asumate, deoarece, pe langa penalitate, creditoarea ramane si proprietara bunurilor finantate, a caror valoare nu a indicat-o in cererea de admitere a creantei " este neintemeiata cu atat mai mult cu cat se poate lesne observa din facturile depuse la dosarul cauzei faptul ca debitoarea nu a achitat decat primele cinci rate de leasing si a beneficiat de cele trei autoturisme pentru o perioada de pana la 17 luni. In plus, debitoarea a inteles sa nu respecte nici obligatia de predare a celor trei bunuri ce au facut obiectul contractelor reziliate, obligatie pusa in vedere prin comunicarea notificarii de reziliere din data de (...). Prin urmare creditoarea a fost nevoita sa realizeze demersurile necesare pentru preluarea bunurilor, acestea intrand in posesia proprietarului finantator dupa cum urmeaza: Autoturismul marca Dacia Logan, serie sasiu 1. a fost recuperat in data de (...). Autoturismul marca Dacia Logan, serie sasiu 3. a fost recuperat in data de (...). Autoturismul marca Dacia Logan, serie sasiu 5. a fost recuperat in data de (...). A. cum a aratat, utilizatorul a cunoscut de la inceputul relatiei contractuale intinderea exacta si totala a obligatiei pe care o avea de indeplinit, ca urmare a semnarii contractelor de leasing, aceasta fiind egala cu numarul de rate aferente fiecarui contract de leasing inmultit cu valoarea unei rate. Totodata, valoarea bunurilor recuperate de societatea de leasing dupa mai bine de 16 luni de la achizitie este net diminuata si nu poate acoperi pierderea Uni C. L. C. I. SA prin valorificarea acestora, astfel ca motivul invocat de judecatorul sindic prin care apreciaza ca recurenta ar beneficia de o "dubla reparatie a neexecutarii de catre debitoare a obligatiei asumate " este nu numai complet nerealist dar si total netemeinic, intrucat se amesteca intr-un mod nepermis in contractul semnat de parti privand pe subscrisa de un drept al sau la repararea prejudiciului, cu atat mai mult cu cat inscrierea creantelor in tabelul obligatiilor debitorului nu reprezinta o garantie ca acestea vor fi si satisfacute. Instanta de fond continua in aceeasi maniera si prin urmatoarele motive invocate, prin care apreciaza contractul de leasing drept un contract cu caracter aleatoriu (Contract in care partile nu cunosc existenta sau intinderea foloaselor patrimoniale ce vor rezulta din contract, intinderea acestora depinzand de un eveniment incert - art. 947 C civ.), motiv ce nu poate fi retinut intrucat: In ceea ce priveste invocarea art. 1070 Cod civ. care prevede ca penalitatea poate fi imputinata de judecator, cand obligatia principala a fost partial executata, debitoarea a achitat doar 5 rate din cele 48 pentru fiecare contract si a beneficiat de cele trei bunuri detinute in leasing aproape 17 luni. Asadar, avand in vedere ca: instanta isi intemeiaza hotararea pe solutia pronuntata asupra exceptiei invocate din oficiu (constatarea nulitatii- patiale a clauzei penale) pe care nu era indreptatita sa o invoce din oficiu, si chiar daca ar fi fost invocata, excedea competentei sale si mai mult chiar daca ar fi fost competenta, a omis sa o puna in dezbaterea partilor, cu incalcarea principiului contradictorialitatii (Art. 129 Cod Procedura Civila); si totodata pentru toate motivele mai sus aratate, clauza penala nu poate fi considerata lipsita de cauza, astfel motivul de nulitate invocat de judecatorul sindic fiind complet netemeinic; in solutionarea cauzei a avut in vedere dispozitii legale pe care le-a interpretat si aplicat gresit, pe cale de consecinta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desfiintarea sentintei nr. 8007/2010 pronuntata in data de (...) in dosarul nr. (...) de Tribunalul Comercial Cluj cu consecinta inscrierii creantei recurentei in tabelul definitiv al obligatiilor debitoarei SC F. P. S. cu suma totala de 109.198,60 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs și C. T., solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței menționate, în sensul admiterii în tot a declarației de creanță formulate de recurent și înscrierea acestuia în tabelul preliminar cu suma de 1.110.257,95 lei. Admiterea contestației privind reducerea cuantumului creanței acesteia în ceea ce privește suma de 100.000 euro care a făcut obiectul unui contract de limită de credit, prelungit prin actul adițional la contractul de credit, precum și reducerea creanței B. I. cu suma reprezentând penalități/majorărildobânziulterioare datei de (...). Admiterea contestației privind înscrierea creanței lui Ț. A. în cuantum de 150.525,78 de lei și înlăturarea acestuia din tabelul preliminar al creanțelor F. P.; Admiterea contestației privind înscrierea creanței lui P. S. în cuantum de 1240,87 de lei și înlăturarea acestuia din tabelul preliminar al creanțelor F. P.; Admiteriea contestației privind înscrierea creanțelor salariale ale lui P. E., în cuantum de 474 de lei, și înlăturarea acesteia din tabelul preliminar al creanțelor F. P. Admiterea cererii recurentului de respingere a obligației sale de plată a cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, recurentul arată că în mod greșit a respins prima instanță contestația formulată de către recurent, pentru următoarele argumente: Hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește respingerea contestației cu privire la neînscrierea în întregime a creanței creditorului C. T. în tabelul preliminar al creanțelor. În mod greșit prima instanță a susținut că nu se impune admiterea contestației și înscrierea lui C. T. în tabelul preliminar al creanțelor cu suma de 1.110.257,95 de lei, invocând în acest sens tardivitatea solicitării de înscriere a cererii de majorare a cuantumului creanței. A., prima instanță a arătat că, față de data limită de 12 mai 2010 pentru depunerea declarației de creanță, depunerea unui înscris în acest sens la data de 1 iunie 2010 (data poștei) încalcă dispozițiile incidente în materie și atrage tardivitatea cererii față de art. 62 din L. nr. 8., coroborat cu art. 76 din lege. Textele de lege invocate se referă numai la introducerea declarației de creanță, care atrage în acest fel atenția asupra existenței unui nou creditor, iar nu și cu privire la majorarea creanței unui creditor care deja și-a depus declarația de creanță. După cum se poate observa, creditorul C. T. a fost înscris în tabelul preliminar al creanțelor cu suma de 1.092.156,76 de lei, astfel cum a declarat initial. Ulterior acestei declarații, creditorul a precizat numai cuantumul creanței sale izvorâte din același izvor - contractele de credit prin care a finanțat activitatea F. P. Așa cum a arătat și prin contestație, cererea formulată la 1 iunie 2010 (și nu 3 iunie cum se precizează prin hotărâre) are ca obiect majorarea creanței inițiale. Or, între tardivitatea depunerii declarației de creanța și tardivitatea unei declarații de majorare a creanței există o diferență de natură juridică și de efecte. D. cea dintâi are natura unei cereri de învestire a administratorului judiciar pentru verificarea sa și înscrierea creditorului în tabel în cazul admiterii sale, cererea de majorare are natura unei actualizări de creanță, căreia nu i se aplică sancțiunea prevăzută de art. 62 din L. nr. 8., coroborat cu art. 76 din lege. În acest sens trebuie interpretate și dispozițiile art. 76 alin. 1 din L. nr. 8., potrivit cărora: "Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creantele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptătit să participe la procedură". Or, în cazul de față, creditorul C. T. a depus cererea de admitere a creanței sale, care a fost încuviințată de către administratorul judiciar. Învirtutea declarației, a fost înscris în tabel și a dobândit calitatea de a participa la procedură. Este evident că sancțiunea prevăzută de acest articol nu este aplicabilă în cauză, astfel cum a motivat prima instanță. Caracterul precizator al înscrisului depus face ca acesta să primească același regim cu înscrisul inițial depus în termenul legal de către subscrisul. Precizarea depusă de creditor ar fi trebuit analizată pe fond și nu respinsă ca tardivă. Așa cum s-a arătat în contestație, urmare a solicitării transmise de administratorul judiciar prin scrisoarea acestuia nr. 499/26 mai 2010, a fost probat cuantumul creanței prin următoarele înscrisuri doveditoare: P. partea de creanță în sumă de 278.975,06 lei, înscrisurile au dovedit creditarea debitoarei prin două contracte de împrumut, primul, în sumă de 30.000 lei, acordat la data de 6 aprilie 2008 (cu dovada efectuării transferului), iar al doilea, în sumă de 55.000 euro, încheiat la data de 17 iunie 2008 (de asemenea a fost depusă dovada efectuării transferului). La creditul din 17 iunie 2008 s-a calculat suma de 9.625 euro reprezentând dobânda aplicată împrumutului de la data acordării până la data deschiderii procedurii, (...) (un an si 9 luni = 5.500 euro pentru anul contractual2008 - 2009, și 4.125 euro de la data de 17 iunie 2009 până la data de 17 martie 2010). Suma totală în euro de restituit în temeiul acestui din urmă contract, este de 64.625 euro. Suma în lei corespunzătoare principalului și dobânzii datorate, determinată la cursul de schimb E. comunicat de BNR în vigoare la data deschiderii procedurii, este de 264.316,25 lei. P. împrumutul în sumă de 30.000 lei acordat la data de 6 aprilie 2008, scadent la data de (...), a fost solicitată înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor suma de 2.400 lei pentru anul 2009 și de 390 lei pentru anul 2010. În total, creanța derivând din acest contract de împrumut este de 32.760 lei. Așadar, administratorul judiciar nu a invocat tardivitatea depunerii precizării creantei, ci a considerat-o neîntemeiată, deși i-au fost prezentate înscrisuri în acest sens. În aceste condiții, analizând cererea cu care a fost învestită, instanța ar fi trebuit să se pronunțe exclusiv asupra caracterului întemeiat al cererii de înscriere al creanței iar nu asupra tardivității acesteia. D. urmare, prima instanță ar fi trebuit să analizeze pe fond precizarea creanței rectificată în sens crescător, de la suma de 1.092.156,76 lei, la suma de 1.110.257,95 lei. In mod greșit au fost invocate sanctiuni specifice nedepunerii declaratiei de creantă, deși creditorul C. T. nu se mai afla în această situatie. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii contestației și refacerii tabelului preliminar în ceea ce-I privește pe creditorul C. T., în sensul admiterii în tot a declarației de creanță formulate și precizate. Hotărârea primei instanțe în ceea ce privește respingerea contestației privind înscrierea creanței B. C.e I. este nelegală, pentru următoarele considerente: Lipsa consimțământului F. P. la adoptarea hotărârii AGA privind prelungirea liniei de credit. Prin sentința comercială nr. 2916/2011 s-a reținut că hotărârea AGA F. P. prin care s-a votat cu privire la prelungirea liniei de credit în valoare de 100.000 de euro, încheiată cu B. C. I., este nulă absolut. Prin acțiunea formulată de către CII T. M. C. și înregistrată pe rolul T. C. C. sub nr. (...) având ca obiect anulare transfer patrimonial, reclamanta, administrator judiciar al F. P., a solicitat în motivarea acțiunii să se constate nulitatea absolută a hotărârii AGA prin care a fost aprobată prelungirea liniei de credit în valoare de 100.000 de euro la B. I. San P. A. A. cum rezultă din înscrisurile de la dosar, la data de (...) a fost convocată adunarea asociaților SC F. P. S., cu următoarea ordine de zi : "P. linie de credit În valoare de 100.000 E., la B. I. S.- A. C. obiect de activitate- 6820, Î., Act C. V. active P., lui Ț. A., CF 1,804, nr. T. 8.". Convocatorul a fost transmis către asociatul C. T. la o adresă din B., str. M. Vodă, nr. 13, ap. 15, sector 5, însa corespondenta a fost restituită cu mentiunea "lipsă de la domiciliu, avizat, reavizat". Motivul pentru care convocatorul nu i-a parvenit a fost acela că adresa unde a fost trimis nu reprezenta locuinta sa statornică. Administratorul societătii, T. A., cu bună stiintă a făcut comunicarea de manieră să fie imposibilă luarea la cunostintă de către asociatul C. T. În consecință, C. T., deținător a 33% din capitalul social, nu a cunoscut niciun element cu privire la convocarea adunării asociați lor, prin această modalitate dar nici altminteri. La adunarea asociați lor din data de 23 octombrie 2009 au participat doar asociații Ț. A. și P. Ș., asociatul C. T. fiind lipsă. A fost întrunit un cvorum de 67% din capitalul social, fiind adoptate toate hotărârile de pe ordinea de zi, inclusiv "prelungire linie de credit În valoare de 100.000 E., la B. In te sa S.-A.". Cu toate că nu a fost convocată în mod legal, ședința adunării asociaților a avut loc iar în cadrul său a fost decisă prelungirea liniei de credit. D. urmare, adoptarea hotărârii în ceea ce privește linia de credit este nelegală sub aspectul lipsei consimtământului societar la ncheierea actului. În lipsa unei hotărâri valabile a adunării generale a asociaților, încheierea unui act care are ca efect nasterea unei noi obligatii (datorii) a F. P. fată de banca I. a avut loc fără ca societatea să îsi fi exprimat consimtământul. Lipsa consimțământului societății la nașterea acestei noi obligații a fost constatată de către Tribunalul Comercial Cluj, care a pronunțat în dosarul nr. (...) sentința comercială nr. 2916/27 aprilie 2011 potrivit căreia a fost admisă cererea privind anularea transferului patrimonial al imobilului proprietatea F. P. din localitatea P., jud. A. C. dacă hotărârea pronunțată privește anularea unui transfer patrimonial, cauza pentru care s-a dispus admiterea acțiunii și anularea contractului de vânzare-cumpărare o reprezintă lipsa consimțământului societar, urmare a nulității absolute a hotărârii AGA a F. P. din data de 23 octombrie 2009. Î. hotărâre a AGA a F. P. din data menționată a avut înscrisă pe ordinea de zi atât un transfer patrimonial cât și prelungirea liniei de credit, pentru aceleași considerente avute în vedere la pronunțarea sentinței comerciale nr. 2916/27 aprilie 2011 a T. C. C. trebuie să se constate și nulitatea actului de prelungire a liniei de credit, ca efect pozitiv al beneficiului lucrului judecat. Administratorul judiciar a înscris în mod nelegal în tabelul preliminar al creanțelor F. P. suma care a făcut obiectul prelungirii liniei de credit, deși au fost încălcate prevederile lega le pentru încheierea actului adițional. În mod greșit administratorul judiciar a admis integral creanța acestui creditor, atâta timp cât cel puțin cu privire la linia de credit în valoare de 100.000 EUR, a fost semnat un act adițional de prelungire a sa, după data deschiderii procedurii, în condiții de nelegalitate. Prin obligațiile asumate în cuprinsul său, actul adițional la contractul de împrumut are natura juridica a unui act ce depășește valoarea unui simplu act de administrare, acesta având consecința nașterii unor noi obligații (a unei noi datorii) în sarcina debitoarei. Prin urmare, actul era supus regimului special al actelor încheiate în imperiul art. 46 din L. 8.. Or, prin raportare la art. 46 din L. nr. 8., administratorul judiciar ar fi fost obligat să obțină o autorizare prealabilă de a încheia contractul privind prelungirea liniei de credit, din partea judecătorului-sindic, în lipsa acestei autorizări, încheierea actului adițional este ne legală și sancționabilă cu nulitatea absolută. La această concluzie se poate ajunge prin interpretarea art. 46 alin. 1 C. Potrivit acestuia, "În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule". Mai mult, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, debitorul și/sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligați să întocmească și să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plățile și compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii și valorii acestora și a datelor de identificare a cocontractanților. Actul adițional a fost încheiat în perioada de observație, astfel încât acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 49 alin. 1 din L. nr. 8.. A., pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activitătilor curente și poate efectua plăti către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (l) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Însă, potrivit alin. 2 din lege, actele, operatiunile și plătite care depășesc conditiile unei activităti curente, vor putea fi autorizate în exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședintă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. Este evident faptul că un împrumut în valoare de 100 000 E. depășește limitele unui act obișnuit de administrare al societății. Calificarea contractului drept credit cameleon, așa cum a reținut instanța de fond, nu are relevanță asupra caracterului juridic al actului ci doar asupra tipologiei stabilite de bancă în vederea aplicării unor reguli interne contului de client. În consecință, din punct de vedere procedural, raportat la situația concret aplicabilă, administratorul judiciar ar fi trebuit să convoace comitetul creditorilor pentru a le solicita votul în ceea ce privește angajarea debitoarei într-un astfel de contract. Mai mult, creditoarea I. cunoștea situația juridică a debitoarei, astfel încât ar fi trebuit la rândul ei să solicite administratorului judiciar să obțină votul adunării creditorilor, ca măsură de legalitate a încheierii actului. Or, dreptul de a utiliza această sumă după data semnării prelungirii liniei de credit și utilizarea efectivă nu s-au concretizat în vreun rezultat financiar pozitiv al debitoarei. Prejudiciul generat celorlalți creditori ai societății prin asumarea debitului de 100 000 euro este triplu: mai întâi prin îngreunarea situației financiare a debitoarei, a cărei solvabilități era principial dezastruoasă, în al doilea rând prin înscrierea greșită a creanței în categoria celor garantate, în locul celei chirografare, afectând în acest fel ordinea de satisfacere a creanțelor și prerogativele conferite, iar în al treilea rând prin influențarea procentuală a participațiilor creditorilor, iarăși, influențând cuantumul efectiv de îndestulare. Pe fond, debitoarea nu a beneficiat de linia de credit În valoare de 100.000 de euro, întrucât acesta a servit drept preț pentru transferul imobilului de la P. în patrimoniul lui Ț. A. S. părților cu privire la prelungirea liniei de credit în valoare de 100.000 de euro. T. aceste aspecte trebuie apreciate având în vedere și legătura de afaceri dintre B. I., pe de o parte, debitoare și Ț. A. în calitate de reprezentant legal al debitoarei, pe de altă parte. La momentul la care a fost înstrăinat activul de la P., fără acordul adunării asociaților, prețul de vânzare a fost de 100.000 euro, adică aceeași sumă acordată de I. societății prin actul adițional la contractul de credit. P. cumpărării, adică suma de 430.000 de lei (reprezentând În echivalent 100.000 euro la data vânzării-cumpărării), care ar fi trebuit plătită către F. de către A. T., nu a fost niciodată achitată, întrucât pretul vânzării a fost compensat cu creditul acordat de I. către F.. Așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 281/15 decembrie 2009 de notar public Todor D., încheiat între F. P., pe de o parte, și T. A. și T. Constanta, pe de cealaltă parte, cu privire la imobilul înscris În CF nr. 3. S. (fost 1804 M.), cu nr. top 8. situat în localitatea P., judetul A., "Construcțiile care fac obiectul prezentului contract sunt grevate de dreptul de ipotecă pentru suma de 369.500 de euro, sub C2, și pentru suma de 100.000 de euro, sub C3, și are notate interdicțiile de înstrăinare, grevare, demolare și închiriere sub B4 și B5 in favoarea B. I. San P., care și- a dat acordul pentru ridicarea temporară a interdicțiilor în vederea instrăinării către cumpărătorul Ț. A.P. de vânzare al construcțiilor este de 430.000 de lei, cu TVA inclus, care se achită de către cumpărător prin compensarea integrală a prețului, cu creditul acordat cumpărătorului, rezultat din ultima balanță contabilă a societății". Din această operatiune financiar-imobiliară, debitoarea a pierdut de două ori, odată fiindcă patrimoniul său a fost golit de un bun în mod gratuit, iar a doua oară pentru că a fost obligată prin administratorul său, T. A., să plătească cheltuielile liniei de credit În valoare de 100.000 euro de care, în realitate, nu a beneficiat, acesta fiind destinat achizitionării bunului de către T. A. Așadar, suntem în prezența unui contract simulat, prin care pe de o parte a fost încheiat între F. P. și B. I. un act adițional pentru prelungirea liniei de credit în valoare de 100.000 de euro, iar pe de altă parte a fost înstrăinat la prețul de 430.000 de lei (reprezentând în echivalent 100.000 euro la data vânzării-cumpărării) și către Ț. A. bunul imobil situat în localitatea P., proprietatea F. P. Cu privire la acest bun, ipotecat în favoarea B. I., aceasta din urmă și- a dat acordul pentru ridicarea ipotecii în vederea înstrăinării către Ț. A. Așa cum a arătat, tocmai acesta este argumentul în sprijinul afirmației că contactul privind linia de credit pentru suma de 100.000 de euro și actul adițional de prelungire a liniei de credit sunt simulate. În realitate, această operatiune are caracter simulat și nu este opozabilă creditorilor în frauda cărora s-a încheiat, între care și asociatul recurent contestator C. T. P. existența unei construcției juridice a simulației este necesară existența a trei elemente: o înțelegere între participanții la simulație care să reflecte voința lor reală, înțelegere păstrată însă secretă față de non participanți, o înțelegere între participanții la simulație care să fie mincinoasă, nereflectând adevărul, ostensibilă față de terți, și un acord simulator care face ca înțelegerea adevărată secretă să producă efecte în dauna înțelegerii făcute publice. Cele trei elemente sunt evidente în situația de față: Ț. A., s-a prezentat în fața notarului public pentru a fi încheiată o vânzare cumpărare între vânzătoarea F. P. reprezentată de acesta și cumpărător, tot Ț. A. Prin actul cu caracter public astfel încheiat, se scoteau anumite bunuri din patrimoniul societății, cu complicitatea B. I., care a fost de acord cu ridicarea ipotecii constituite asupra bunului. În baza acordului simulator, vânzarea bunului nu a avut contraprestație din partea dobânditorului, prețul fiind compensat integral cu creditul acordat cumpărătorului. Lipsa consimțământului societății la nașterea acestei noi obligații a fost constatată de către Tribunalul Comercial Cluj, care a pronunțat În dosarul nr. (...) sentința comercială nr. 2916/27 aprilie 2011, potrivit căreia a fost admisă cererea privind anularea transferului patrimonial al imobilului proprietatea F. P. din localitatea P., jud. A. C. dacă hotărârea pronunțată privește anularea unui transfer patrimonial, cauza pentru care s-a dispus admiterea acțiunii și anularea contractului de vânzare-cumpărare o reprezintă lipsa consimțământului societar, urmare a nulității absolute a hotărârii AGA a F. P. din data de 23 octombrie 2009. Î. hotărârea AGA a F. P. din data menționată a avut înscrisă pe ordinea de zi atât un transfer patrimonial cât și prelungirea liniei de credit, pentru aceleași considerente avute în vedere la pronunțarea sentinței comerciale nr. 2916/27 aprilie 2011 a T. C. C. trebuie să se constate și nulitatea actului de prelungire a liniei de credit, ca efect pozitiv al beneficiului lucrului judecat. Așadar, consecința demersului băncii este cu atât mai gravă cu cât: Prin operațiunea de vânzare a urmărit, în fapt, cunoscând demersurile creditorului C. împotriva asociatului Ț. A. și SC F. P. S., scoaterea din procedura insolvenței a unui activ, cel mai important de fapt, care altfel ar fi servit satisfacerii mai multor creditori și nu numai băncii; Prin prelungirile succesive ale creditelor, în condițiile în care debitoarea era clar că nu mai poate face față datoriilor cu sumele provenite din activitate, precum și prin admiterea înstrăinării principalelor active către asociatul - administrator Ț. A. fără respectarea unei minime prudențe bancare, a permis majorarea debitelor SC F. P. S. precum și fraudarea intereselor creditorilor. Creanța B. I. a mai fost criticată și pentru faptul că: B. nu a depus un mod de c1acul al pretențiilor sale, care să îi justifice pretențiile. B. a calculat majorări și penalități și ulterior datei de deschidere a procedurii, respectiv ulterior datei de (...), calcul contrar prevederilor exprese din Legii nr. 8., cuantumul eronat fiind datorat și folosirii unui alt curs de schimb decât cel corect. În consecință, suma de 100.000 euro obiect al liniei de credit și al prelungirii la aceasta, nu poate fi înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor, întrucât nu reprezintă o creanță asupra debitoarei ci un preț stabilit într-un acord simulat prin care a fost avut în vedere scoaterea celui mai important bun din patrimoniul F. P. Or, acest transfer patrimonial a fost anulat prin sentința comercială nr. 2916/27 aprilie 2011 a T. C. C.. D. urmare, se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii contestației recurentului și diminuării creanței B. I. cu suma de 100.000 de euro, și cu accesoriile rezultate din aceasta, calculate după data de 17 martie 2010. Hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește respingerea contestației cu privire la înscrierea creanței creditorului Ț. A. în tabelul preliminar al creanțelor. În mod nelegal a respins prima instanță argumentul fictivității acestei creanțe, deși a arătat că nu este susținută de dovezi, fiind depus la dosar un singur înscris, compus dintr-o singură pagină, reprezentând un extras din contabilitate. Potrivit doctrinei juridice, contractul de împrumut este calificat în unanimitate ca fiind un contract real. C. real este acel contract care se formează în mod valabil numai prin remiterea bunului către debitorul obligației de restituire. P. a exista, prin urmare, împrumutul pretins în favoarea F. P., ar fi trebuit ca Ț. A. să fi remis sumele de bani, dovada contractului urmând a fi făcută cu înscrisuri care să facă proba transferului banilor în conturile societății. Face precizarea că în legătură cu această creanță are suficiente motive să se îndoiască de veridicitatea ei, creditorul Ț., ce deține și calitatea de administrator statutar al debitoarei, calitate în care documentele contabile sunt realizate sub controlul său direct. D. urmare, este nelegală înscrierea în contabilitate a creanței sale, în lipsa documentelor justificative, ținând cont de calitatea pe care o are în societate. De asemenea, hotărârea este nelegală și sub aspectul nerespectării regulilor imperative în materia sarcinii probei, în sensul că în sentința ce face obiectul prezentului recurs s-a reținut că recurentul nu am făcut dovada inexistenței creanței creditorului Ț. când, dimpotrivă, ar fi trebuit să rețină insuficiența probelor pe care acesta le-a adus în dovedirea creanței sale. Proba generală negativă reținută în sarcina acestuia este nelegală sub acest aspect. Hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește respingerea contestației cu privire la înscrierea creanței creditorului P. Ș. în tabelul preliminar al creanțelor. Din studiul actelor depuse de acest creditor la dosarul de instanță, constând într-un înscris compus dintr-o singură pagină, reprezentând un extras din contabilitate, nu rezultă caracterul cert al creanței. Extrasul contului nr. 455 nu poate constitui o probă suficientă pentru dovada creanței și înscrierea creditorului în tabelul preliminar al creanțelor. Așa cum a arătat mai sus, ar fi trebuit ca P. S. să fi remis în mod real sumele de bani, dovada contractului urmând a fi făcută cu înscrisuri care să facă proba transferului banilor în conturile societății. S-a reținut în mod judicios în sentința atacată că registrele societății nu pot face dovadă favorabilă acesteia, dar că pot fi utilizate drept probe de către terți contra societății. Dimpotrivă, registrele societății nu pot fi folosite drept instrument probatoriu unic în dovedirea unor interese contrare decătre creditorii societății între ei, iar această probă este singura probă pe care P. Ș. a folosit-o în vederea dovedirii creanței sale. Pe cale de consecință, acesta ar fi trebuit să probeze împrumutul prin înfățișarea unor probe care să arate caracterul efectiv al transferului sumei de bani iar nu prin extrasul contului 455. Hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată Prin hotărârea primei instanțe, recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată față de B. I., în cuantum de 6791,77 de lei. Or, în calitatea sa de asociat al F. P. și de creditor semnificativ al acesteia, recurentul și-a exercitat prin atitudinea sa procesuală drepturile conferite de aceste calități, în beneficiul debitoarei. R. cererii sale, cu consecința conservării unei situații în ceea ce o privește pe F. P., nu poate atrage vreo culpă procesuală a recurentului. Mai mult, nu sunt îndeplinite nici prevederile art. 274 alin. 1 din C. pr. civ. potrivit cărora numai partea care cade în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În cazul de față, nicio parte nu a căzut în pretenții față de alta, ci au fost analizate doar aspecte legate de situația patrimonială a debitoarei F. P. În consecință, obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată față de B. I. este neîntemeiată. Hotărârea primei instanțe este nelegală în ceea ce privește respingerea contestației cu privire la înscrierea creanței creditoarei P. E. în tabelul preliminar al creanțelor. Prima instanță a respins în mod neîntemeiat contestația recurentului cu privire la înscrierea creanței pretinsei creditoare P. E., deși aceasta cumula în mod nelegal atât calitatea de salariat la F. P., cât și o calitate rezuultată din încheierea contractului de prestări de servicii între domnia sa și societatea în care deținea calitatea de salariat. În consecință, contractul de muncă a avut caracter fictiv și nu reprezenta adevăratul raport dintre P. E. si debitoare, ci avea doar calitatea de a prezenta drept adevărată o situație nereală. În consecință, solicită admiterea și acestui motiv de recurs și să admiterea contestației privind înscrierea creanțelor salariale ale lui P. E., în cuantum de 474 de lei, și înlăturarea acesteia din tabelul preliminar al creanțelor F. P. Prin întâmpinarea formulată intimata C. T. C., in calitate de administrator judiciar al SC F. P. S., a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței ca temeinica si legala. În motivare arată că judecătorul sindic, in mod corect, a respins solicitarea de majorare a pretențiilor financiare a creditorului C. T., majorare care a intervenit dupa termenul limita de declarare a creantelor, considerând ca majorarea pretențiilor, fata de creanta initiala, s-a facut tardiv. C.orul C. T. a solicitat, potrivit declaratiei de creanta, inscrierea la masa credala cu suma de 1.092.156,76 lei, suma pe care a majorat-o ulterior, dupa implinirea termenului de declarare a creantelor, la suma de 1.110.257,95 lei. Interpretarea data de recurentul C. T. la termenele limita de depunere a creantelor, ar da posibilitatea tuturor creditorilor sa-si majoreze pretentiile si dupa implinirea termenului de declarare a creantelor, ducand astfel la situatia de a nu mai putea respecta nici un termen stabilit de judecatorul sindic prin sentinta de deschidere a procedurii. La inscrierea creantelor salariale au fost luate in considerare statele de plata ale angajatilor, fisele de cont privind salariile neridicate si balanta la luna februarie 2010 din care rezulta ca existau salarii neplatite, desi erau datorate de societatea debitoare. Administratorul judiciar nu a avut motive de suspiciune cu privire la modalitatea de inscriere in contabilitate, actele prezentate fiind corelate, atat scriptic, cat si cu programul de contabilitate utilizat de debitoare. Simplele afirmatii si banuieli personale ale creditorului C. T. nu au fost in masura sa duca la inlaturarea creantelor salariale a celor trei persoane mentionate mai sus, din tabelul preliminar. Referitor la respingerea contestatiei formulata impotriva inscrierii in Tabelul preliminar a creditorului T. A., in calitate de creditor subordonat, cu suma de 150.525, 78 lei, arată că și cu privire la aceasta creanta recurentul a facut numai supozitii ca ar fi o creanta fictiva, fara sa aduca vreo proba sau sa solicite, in fata judecatorului sindic, administrarea vreunui probatoriu. Din documentele depuse la dosar rezulta ca exista contracte de imprumut intre T. A. si SC F. P. S., asa cum exista si contracte de imprumut intre C. T. si SC F. P. S. Mai mult, din documentele contabile ale debitoarei rezulta ca sumele au fost virate din contul personal al numitului T. A. in contul debitoarei, sau au fost depuse in casierie, respectiv rezulta ca s-au facut plati pentru societatea debitoare. In consecinta, coflictul si permanente le banuieli reciproce de fraudare a societatii debitoare care exista intre C. T. si T. A. (ambii asociati ai societatii), nu ar trebui sa duca la inlaturarea unei creante din tabelul prelimar, atata timp cat exista documente din care rezulta ca acea creanta este certa, lichida si exigibila, indiferent a carui creditor este creanta. Prin întâmpinarea formulată, intimata B. C. I. S. SA sucursala A. a solicita respingerea recursului formulat de recurentul C. T. ca neîntemeiat, menținerea sentinței comerciale nr. 8007/2010 pronunțate de către Tribunalul Comercial Cluj și în consecință, respingerea contestației recurentului cu privire la cuantumul creanței și acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în fața primei instanțe, cu cheltuieli de judecată. În motivarea întâmpinării a arătat, în ceea ce privește încheierea actului adițional din anul 2009 cu privire la prelungirea liniei de credit (contractul de credit nr. 85/(...)) că în cadrul argumentației sale recurentul susține că actul adițional a fost încheiat în lipsa consimțământului valabil exprimat din partea societății, întrucât hotărârea AGA prin care a fost aprobată prelungirea liniei de credit ar fi nulă. Se invocă în acest sens pretinsa autoritate de lucru judecat a hotărârii pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), prin care s-a dispus anularea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul societății din localitatea P., jud. A. I. acestui motiv în recurs este inadmisibilă întrucât motivul pretinsei lipse a consimțământului societății la încheierea actului adițional din anul 2009 nu a fost invocat în contestația la tabelul creanțelor. În contestația la tabelul creanțelor, contestatorul, deși a criticat actul adițional din anul 2009 de prelungire a contractului de linie de credit, nu a invocat ca motiv de nelegalitate lipsa consimțămîntului societății. I. acestui motiv direct în recurs este inadmisibilă, fiind făcută cu încălcarea art. 294, alin. 1 raportat la art. 316 C. I. unui nou motiv reprezintă o modificare a cauzei acțiunii și nu se încadrează în categoria excepțiilor e procedură acăror invocare direct în căile de atac este autorizată expres de lege (art. 294, alin. 1 C.). Hotărârea T. C. C. pronunțată în dosar nr. (...) nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, nefiind îndeplinite cerințele cu privire la identitatea de obiect, părți și cauză. Intimata are calitatea de terț de bună-credință față de hotărârea AGA prin care s-a aprobat prelungirea liniei de credit, astfel încât eventuala anulare a acesteia nu i-ar fi opozabilă. C. în situația în care s-ar admite că hotărârea AGA prin care s-a adoptat prelungirea liniei de credit ar fi lovită de nulitate absolută, drepturile dobândite de către intimată în cadrul actului adițional la contractul de credit, ca terț de bună-credință față de respectiva hotărâre, nu sunt afectate de declararea nulității acesteia din urmă. Acest principiu a fost recunoscut de numeroase ori și în jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție - spre exemplu, D. nr. 1115/(...), D. nr. 1894/(...). C. dacă s-ar constata nulitatea actului adițional de prelungire a contractului de linie de credit, datoria societății în insolvență față de aceasta nu s-ar modifica, întrucât ea este născută în baza contractului inițial de credit, prin actele adiționale prelungindu-se doar scadența rambursării creditului. Examinând recursurile, instanța constată următoarele: Recursul formulat de SC U. L. C. I. SA este fondat, din următoarele considerente: In data de (...) s-a incheiat intre recurentă si debitoare contractul de leasing financiar, cu nr. 52950/F ABBERPR-1-001, avand ca obiect finantarea autoturismului DACIA MCV 1.4 MPI, iar in data de (...) s-a incheiat intre recurentă si debitoare contractul de leasing financiar cu nr. 54667/F.PR-1-002, avand ca obiect finantarea a doua autoturisme DACIA LOGAN 1.5DCI, contracte prin care recurenta, in calitate de F., a finantat debitoarea, a achizitionat automobilele mentionate, transmitandu-i acesteia dreptul de folosinta asupra lor pana la plata integrala a ratelor, moment dupa care se transmitea in patrimoniul debitoarei si dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au constituit obiectul finantarii. Rezilierea contractelor de leasing financiar nr. 52950/F.PR-1-001/30 iulie 2008 și nr. 54667/F.PR-1-002/2 septembrie 2009 a intervenit în condițiile neexecutării de către debitoare a obligației de a plăti ratele de leasing, iar suma solicitată de creditoare cu titlu de daune interese are natura unor daune interese compensatorii pentru veniturile pe care creditoarea SC U. L. C. I. SA nu le mai realizează ca urmare a rezilierii contractelor de leasing. C. de leasing este un contract cu executare succesiva, acesta are particularitatea de a se incheia pe o anumita perioada pentru care U. isi asuma toate obligatiile din folosirea bunului si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing (Art. 10 lit. f din OG nr. 51/1997) cu posibilitatea rezilierii de catre F. cu daune-interese, dispozitii expres prevazute si permise prin lege. "U. se obliga sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing" (art. 10 lit. f din OG nr. 51/1997); "D. in contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligtia de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, locatorul/finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing" - consideram ca ratiunea acestui articol este aceea de a acoperi F., in sensul ca legea speciala ii acorda posibilitatea pretinderii tuturor sumele datorate in temeiul contractului de leasing pana la data restituirii bunului, chiar si in cazul in care C. a fost reziliat cu mult timp inainte de data la care U. a inteles sa restituie bunul ce a facut obiectul C.ui; prin urmare, F. poate pretinde, in temeiul legii, sumele datorate conform contractului pana la data restituirii, desi contractul a fost reziliat; Totodata rezilierea s-a produs de plin drept, conform pactului comisoriu expres de gradul 4 prevazut in contracte la art. 4.2. pct. B din Conditiile generale ale fiecarui contract, fara a mai fi necesara punerea in intarziere si fara nicio alta formalitate prealabila. Data rezilierii va fi considerata data la care F. a inteles sa-si exercite optiune a de a rezilia C. si pe care a inserat-o in notificarea de reziliere transmisa U.ui" (Anexa 1 ); legea speciala privind operatiunile de leasing si societatile de leasing prevede in mod explicit posibilitatea F.ui de a pretinde daune-interese in situatia rezilierii. Prin luarea la cunostinta si acceptarea prevederilor contractuale la semnarea contractelor, U. a cunoscut nu numai intinderea exacta a obligatiei de plata asumata prin contracte, dar si faptul ca nu va putea renunta la contractele de leasing anterior expirarii perioadei de leasing de 48 de luni. Raportat la starea de fapt, la prevederile contractului de leasing încheiat de părți și natura acestui contract, instanța în baza art. 304 (9), 312(1) Cod proc.civ., va admite recursul SC U. leasing C. S. și va dispune înscrierea creanței acestuia în tabel în sumă de 109.198,60 lei. Recursul formulat de C. T. este nefondat din următoarele considerente: C.orul C. T. a solicitat potrivit declarației de creanță înscrierea la masa credală cu suma de 1.092.156,76 lei, sumă pe care ulterior a majorat-o, după împlinirea termenului de declarare a creanțelor la suma de 1.110.000,257,95 lei. Potrivit art. 76 (1) din L. nr. 8., ";titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nu depune cerere de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. 1 lit. b va fi decăzut cât privește creanțele, respective din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor. Termenul limită de declarare a creanțelor privește declararea întregii creanțe nefiind posibilă declararea unui cuantum al acesteia până la data termenului limită stabilit, iar un alt cuantum al aceleiași creanțe să poată fi declarat și după data limită numai datorită faptului că sumele de bani declarate derivă sau privesc aceeași creanță. A accepta susținerea recurentului în această problemă ar însemna că s-ar crea mai multe termene limită de declarare a creanțelor, ceea ce ar determina o prelungire a procedurii prevăzută de L. nr. 8., ceea ce contravine însăși unuia din principiile care o guvernează și anume, celeritatea. Nici motivul de recurs privind creanța B. nu este fondat. În perioada de activitate curentă a societății anterior deschiderii procedurii de insolvență debitoarea a încheiat un contract de finanțare (linie de credit) de 100.000 E. de la BC I. S. SA. Î. imediat după data deschiderii procedurii expira perioada de acordare a liniei de credit, linia de credit devenind scadentă înainte de întocmirea tabelului preliminar al creditorilor, respectiv anterior desemnării unui comitet al creditorilor. Măsura prelungirii liniei de credit a fost luată pentru a asigura lichidități societății prelungirea liniei nu a dat naștere unei creanțe noi născute după data deschiderii procedurii, ci doar la prelungirea datei scadenței sumei, suma fiind acordată anterior, după cum și termenii contractuali au fost stabiliți anterior. Prin încheierea actului adițional a existat doar acordul cu privire la prelungirea liniei de credit, voința reală a pârâților fiind în acest sens. Înscrierea provizorie a creanței BC I. S. SA în tabelul preliminar s-a făcut legal, partea de creanță scadentă putând fi declarată pentru a nu fi aplicate sancțiunile prevăzute de art. 76 din L. nr. 8., iar accesoriile la o creanță garantată pot fi calculate potrivit prevederilor art. 41 alin. 2 din L. nr. 8.. A accepta punctul al recurentului al echivala cu a considera creanța băncii ca fiind curentă, care ar trebui achitată cu prioritate în temeiul art. 64(6) din lege, ceea ce ar prejudicia creditorii participanți la procedură și ar contraveni caracterului concursual al procedurii insolvenței, care trebuie să profite creditorilor în funcție de rangul de prioritate acordat de lege. În ceea ce privește încheierea actului adițional din anul 2009 cu privire la prelungirea liniei de credit (contractul de credit nr. 85/(...)) în cadrul argumentației sale recurentul susține că actul adițional a fost încheiat în lipsa consimțământului valabil exprimat din partea societății, întrucât hotărârea AGA prin care a fost aprobată prelungirea liniei de credit ar fi nulă. Se invocă în acest sens pretinsa autoritate de lucru judecat a hotărârii pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), prin care s-a dispus anularea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul societății din localitatea P., jud. A. Pe de altă parte, Hotărârea T. C. C. pronunțată în dosar nr. (...) nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, nefiind îndeplinite cerințele cu privire la identitatea de obiect, părți și cauză. Hotărârea judecătorească invocată de către recurent vizează anularea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul proprietatea debitoarei aflat în P., jud. A. Acțiunea formulată în respectivul dosar nu a avut ca obiect anularea hotărârii AGA prin care s-a hotărât înstrăinarea imobilului, ci exclusiv anularea transferului patrimonial, motivată de caracterul prejudiciabil al acestei operațiuni pentru societatea debitoare. Pe de altă parte, prezenta cauză are ca obiect reducerea cuantumului creanței intimatei, invocându-se nelegalitatea prelungirii liniei de credit acordate societății debitoare. O. celor două dosare sunt fără îndoială diferite. În aceste condiții, nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul nr. (...), dat fiind că în speță lipsesc două dintre condițiile esențiale pentru existența autorității de lucru judecat - identitatea de obiect a cauzelor, dar și identitatea de părți. C. dacă s-ar constata nulitatea actului adițional de prelungire a contractului de linie de credit, datoria societății în insolvență față de bancă nu s-ar modifica, întrucât ea este născută în baza contractului inițial decredit, prin actele adiționale prelungindu-se doar scadența rambursării creditului. Încheierea actului adițional de prelungire a liniei de credit în anul 2010 a fost realizată în conformitate cu dispozițiile legii, având caracterul unui act de administrare ce poate fi Încadrat în categoria activităților curente în sensul art. 49 al 1, lit. a), raportat la art. 3 pct, 14 lit. c) din L. nr. 8.. P.a liniei de credit nu dă naștere unei noi datorii, după cum susține recurentul, ci dimpotrivă, reprezintă o facilitate acordată de către intimată societății debitoare, prin care termenul de rambursare a sumei totale trase din linia de credit a fost prelungit până la data de (...), acordându-se în același timp posibilitatea debitoarei de a utiliza fondurile disponibile din această linie de credit pentru activitățile curente desfășurate în cadrul perioadei de observație. A., contrar celor susținute de către contestator, operațiunea de prelungire a liniei de credit încheiată de către societatea debitoare prin administratorul judiciar are caracterul unui act de administrare care profită societății, după cum a arătat anterior. De altfel, creanța intimatei față de debitoare nu s-a născut în baza actului adițional contestat, ci în baza contractului inițial. Așa încât criticile contestatorului cu privire la actul adițional de prelungire a contractului de linie de credit nu afectează creanța născută în baza contractului inițial și prin utilizarea sumei puse la dispoziție. În ceea ce privește calculul creanței și penalitățile, majorările și dobânzile calculate ulterior datei de (...), s-a arătat că a detaliat în cadrul cererii de înscriere în tabelul creditorilor sumele din care se compune creanța sa, arătând că este vorba despre două contracte de credit - nr. 85/(...) și nr. 86/(...). Cu aceeași ocazie, a anexat cererii sale extrasele de cont și situațiile plăților efectuate în baza celor două contracte, precum și calculul dobânzilor datorate, date care au fost verificate și confirmate de către administratorul judiciar înaintea înscrierii în tabelul preliminar al creanțelor. În ceea ce privește calculul dobânzilor după data deschiderii procedurii insolvenței, acesta este permis în mod expres creditorilor garantați, în temeiul art. 41 al. 2 din L. nr. 8., care reprezintă o excepție de la prevederile art. 41 alin. 1 al legii. Creanța solicitată de creditorul Ț. A. este probată cu contractele de împrumut, registrele contabile și extrasul de cont puse la dispoziția lichidatorului. Este cunoscut faptul că registrele comerciale legal ținute potrivit art. 50 din vechiul Cod comercial pot fi folosite ca mijloc de probă atât împotriva comerciantul care de deține, cât și în favoarea acestuia, dacă sunt îndeplinite mai multe condiții, respectiv registrele să facă parte din cele obligatorii, să fie legal întocmite, să vizeze comercianții și să privească operațiuni sau fapte juridice. C. observă că în speță ipoteza normei legale este întemeiată, întrucât există registre comerciale obligatorii, într-un litigiu derulat între profesioniști și pentru dovedirea unor operațiuni juridice. C. a achiesat la susținerile lichidatorului potrivit cărora se face dovada creanței deținute de creditorul Ț. A. A., creanța are la bază un contract de împrumut, care este un contract real, iar pentru încheierea sa valabilă este necesară atât realizareaacordului de voință, cât și predarea bunului obiect al contractului, predarea bunului fiind esențială pentru însăși formarea contractului. Raportat la actele de la dosar, s-a făcut dovada creanței creditorului Ț. A. Creanțele salariaților au fost înscrise în temeiul prevederilor art. 64 alin. 1 din L. nr. 8., potrivit evidențelor contabile, din care rezultă creanțele pe care le deține față de debitoare. P. considerentele sus arătate, instanța în baza art.304 (9), art. 312(2), art. 312 (2) Cpr.civ, va admite recursul declarat de UNI C. L. C. I. SA împotriva sentinței civile nr. 8007 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al tribunalului C. C. pe care o va modifica în parte în sensul că va admite contestația formulară de UNI C. L. C. I. SA și va dispune înscrierea acesteia în tabel creanța în suma de 1.,60 lei. Va menține restul dispozițiilor sentinței. În baza art. 312 (1) Cod proc.civ., va respinge recursul formulat de C. T. împotriva aceleiași sentințe. P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de UNI C. L. C. I. SA împotriva sentinței civile nr. 8007 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. pe care o modifică în parte în sensul că admite contestația formulată de UNI C. L. C. I. SA și dispune înscrierea acesteia în tabel cu creanța în sumă de 109.198,60 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge recursul formulat de C. T. împotriva aceleiași sentințe. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. A. C. I. D. P. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: F. I.Moțu
| ← Decizia nr. 9621/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 10105/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
