Decizia nr. 3340/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3340/2012
Ședința publică de la 27 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
{ F. | }
S-au luat în examinare recursurile declarat de către recurenții Ș. I. și R. V. împotriva sentinței civile nr. 5008 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., privind și pe intimat SC C. SA PRIN LICHIDATOR J. LG I. S., intimat SC C. SA, având ca obiect procedura insolvenței închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
B. M. în reprezentarea intereselor recurentului Ș. I., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt legal timbrate, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2
C.pr.civ.
Reprezentanta recurentului depune la dosar copia a două cărți de identitate, pentru a dovedi faptul că hotărârea recurată a fost comunicată la o altă adresă, prin urmare recursul formulat de Ș. I. este declarat în termenul legal.
Curtea, după deliberare, constată că ambele recursuri au fost exercitate în termen legal.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul recurentului Ș. I. solicită admiterea recursului și în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 5008 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-aespins ca nefondată excepția invocată de pârâtul Ș. I. privind prescripția dreptului la acțiune formulată de reclamantele V. F. și V. A.
S-a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată și precizată de reclamantele V. F. și V. A., însușită de S. P. S. P. M. în contradictoriu cu pârâtul Ș. I. în calitate de director al debitoarei SC C. S. B.
S-a admis acțiunea însușită și precizată de creditoarea D. G. a F. P. M. și L. I. S. B. M., lichidator desemnat pentru falimentul debitoarei SC C. SA B., împotriva pârâților Ș. I., în calitate de contabill șef al debitoarei și, în consecință: au fost obligați pârâții în solidar, să suporte cu averea proprie, pasivul neacoperit al debitoarei falite al cărui cuantum este de 134.125 lei.
S-a aprobat raportul final înregistrat la (...) de lichidatorul L. I. S. cu sediul în B. M., str. H. nr. 5A și, în consecință:
S-a dispus închiderea procedurii de faliment privind pe debitoarea S. C. S. B., str. L. nr. 91, jud. M. înmatriculată sub nr. J(...), descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură și radierea societății din R. Comerțului.
S-a cesionat în favoarea creditorilor D. G. a F. P. M., A. B., P. B., C.
Local S. B., R. SA B. M., R. I. T. SA T. M., A. N. A. R. - D. A. R. - D. A. S. - T. C. N. dreptul de executare silită împotriva pârâților Ș. I., cu privire la creanța în valoare totală de 134.125 lei, reprezentând masa credală neacoperită, cuprinsă în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin inițierea și finalizarea reorganizării societății în modalitatea divizării după deschiderea procedurii fără acordul judecătorului sindic pârâții au deturnat în mod ilicit activul societar .De asemenea judecătorul sindic a considerat fondate acuzațiile privind abuzul de bunuri sociale și neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurspârâtul R. V. solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea cererii de recurs recurentul a relevat că insolvența nu își are originea în acte contrare interesului social care să poată fi atribuite executivului, acuzațiile de fraudă privind activul societar fiind contestate și din perspectiva neimplicării în activitatea de administrare evidențele contabile ale societății fiind corect conduse.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și pârâtul Ș. I.solicitând casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei sprerejudecare la prima instanță iar în subsidiar modificarea sentințeirecurate în sensul respingerii acțiunii .
În esență, recurenta susține că lichidatorul judiciar nu avea abilitarea legală de a susține acest demers judiciar întrucât sub imperiul Legii nr.
64/1995 doar creditorii puteau exercita acțiunea în acoperirea pasivului. Recurenta contestă calitatea procesuală activă a creditorului D. M. care a formulat cerere de antrenare a răspunderii după intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006
Recurentul solicită reformarea actului jurisdicțional și din perspectiva modului în care a fost soluționată excepția prescripției considerând acțiunea prescrisă.
De asemenea recurentul a relevat că insolvența nu își are originea în acte contrare interesului social care să poată fi atribuite executivului, acuzațiile de fraudă privind activul societar fiind contestate.
Deliberând Curte reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 262 din 27 martie 2000 pronunțată în dosar nr.
(...) al T.ui M. s-a anulat ca netimbrată contestația debitoarei SC C. SA B. șis-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva acesteia iar prin încheierea din 3 decembrie 2001 s-a dispus intrarea debitoarei în faliment, administratorul judiciar SC P. C. SRL B. M. fiind confirmat ca lichidator. U., pentru efectuarea operațiunilor de lichidare a patrimoniului debitoarei falite a fost desemnat LG I. S. B. M..
După intrarea debitoarei în faliment, lichidatorul a promovat mai multe acțiuni în anulare privind divizarea societății și vânzarea autovehiculelor proprietatea debitoarei aflată în procedură (f.111 vol III), respectiv acțiuni în revendicarea imobilelor deținute de terțe persoane proprietatea debitoarei, în total 129 de litigii.
Acțiunea în răspundere a fost formulată de creditoarele V. F. și V. A. în dosarul nr. (...) sub imperiul Legii nr. 64/1995 modificată, creanța acestora rezultând din sentința penală nr.292/1999 pronunțată în dosar nr.
487/1999 al Judecătoriei Dragomirești prin care debitoarea SC C. SA B. a fost obligată în solidar cu A. Grigore la plata despăgubirilor în cuantum de
8.007,41 lei către V. F. și 11.574,85 lei către V. A. cu aplicarea unei dobânzi legale practicate de B. la depozitele populației și 200 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia penală nr. 148/A/(...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. 325/2000, a fost modificată sentința de mai sus și s-a mai acordat suma de câte 700 lei cu titlu de daune morale și 200 lei cheltuieli de judecată.
Pe durata procesului creditoarele - reclamante au fost îndestulate urmare distribuirilor făcute de lichidator, ultima distribuire necontestată, fiind conform planului nr. 7 atașat raportului din (...) (f.117 - 118).
Este incontestabil faptul că acțiunea în răspundere a fost inițiată de creditoarele V. A. , V. F. sub imperiul Legii nr. 64/1995 privind procedura insolvenței.
Dat fiind caracterul colectiv al acțiunii în acoperirea pasivului este lipsit de relevanță faptul că creditorul bugetar a achiesat la cererea de antrenare a răspunderii după apariția Legii nr. 85/2006 sau că lichidatorul a susținut demersul creditorilor formulând propriile capete de acuzare după abrogarea legii sub imperiul căreia acțiunea a fost formulată de creditoarele V. A. , V. F. . În absența unei desistări a de la judecată care să fi fost emanația masei credale și atât timp cât acțiunea în răspundere,ca acțiune colectivă , a fost exercitată cu respectarea exigențelor formale prevăzute de L. nr.64/1995 , implicarea lichidatorului în procedură avea legitimitate. În calitate de organ al procedurii acesta putea și avea datoria de semnala, întări sau confirma acuzațiile de fraudă care în opinia sa activau răspunderea pentru acoperirea pasivului, intervenția pe cale incidentală fiind pe deplin admisibilă sub imperiul legii nr. 64/1995 . Se poate facil sesiza că manoperele ilicite imputate pârâților de lichidator, deși fundamentate pe dispozițiile legii noi aveau , corespondent în L. nr. 64/1995 .În consecință, fundamentarea acuzațiilor atât din perspectiva exigențelor formale ale judecății cât și a celor de fond în raport de noua lege este lipsită de semnificație, câtă vreme puteau fi valorizate (fie chiar printr-o cerere de intervenție) și sub imperiul legii vechi.
Respingând excepția prescripției, judecătorul sindic în mod corect nu a extins aplicabilitatea Legii nr. 85/2006, asupra unei situații născute anterior intrării în vigoare a acestei legi. O soluție contrară ar fi echivalat cu încălcarea principiului „tempus regit actum"; și a principiului neretroactivității legii civile consacrat de art.15 alin.2 din Constituție și art.1
C.civil.
La momentul introducerii cererii exista o dispoziție legală care conferea creditorilor calitatea procesuală activă de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, dar nu existau dispoziții similare celor cuprinse în art. 139 din L. nr. 85/2006 . În perioada în care L. nr. 64/1995 era în vigoare,atât doctrina cât și jurisprudența au recunoscut creditorilor dreptul de a exercita acțiunea în răspundere până la închiderea procedurii.
Prevederile art.139 din L. nr. 85/2006 care limitează exercitarea acestui drept sub aspectul prescripției extinctive nu pot fi extinse în privința unor cereri introduse anterior intrării lor în vigoare, deoarece legea posterioară nu poate aduce atingere dreptului născut sub imperiul legii anterioare.,a admite contrariul ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv.
Prin rapoartele întocmite lichidatorul s-a reținut că membrii organelor de conducere au contribuit la ajungerea societății în stare de faliment.
Acuzațiile de fraudă vizau abuzul de bunuri sociale și deturnarea de active.
S-a susținut că executivul se face vinovat de manopere frauduloase privind activul social întrucât ulterior deschiderii procedurii a inițiat acțiuni de divizare și de vânzare de bunuri ale persoanei juridice fără acordul judecătorului-sindic. Acuzația de fraudă s-a raportat și la încheierea actului adițional autentificat sub nr. 668/(...) prin care s-a diminuat capitalul social a fost diminuat.
Creditorii și lichidatorul au relevat că diminuarea s-a făcut cu scopul preluării de către societate a unui număr de 21.900 acțiuni deținute de către
Ș. I. în calitate de director și M. G. în calitate de inginer șef, aceștia împrumutându-se pentru plata acțiunilor la două persoane fizice, respectiv de la F. N. cu 300.000.000 lei și la T. M. cu 200.000.000 lei. Împrumuturile au fost garantate cu acțiunile ce urmau a fi dobândite în baza contractului încheiat de P. cu F.
Pentru liberarea garanțiilor instituite asupra acțiunilor s-au predat către F. N. și T. M. active, constând în clădiri și alte mijloace fixe, aceștia preluând și o parte din datoriile debitoarei echivalent cu valoarea activelor preluate.
Diminuarea capitalului social cu valoarea acțiunilor răscumpărate s-a făcut după data deschiderii procedurii de faliment fără acordul judecătorului
- sindic.
Conform Deciziei nr. 140/2000 a C.ui de A., în ședința lărgită cu acționarii majoritari din (...), C. de A. a decis ca, în termen de 60 de zile, conducerea societății să facă demersurile necesare în vederea vânzării tuturor mijloacelor de transport persoane. În baza acestei decizii mijloacele de transport din dotarea societății au fost valorificate către acționari ai societății, foști angajați ai acesteia, conducători auto, în perioada (...) - (...) și respectiv (...). Vânzările au fost făcute la prețuri cuprinse între 32 - 58 milioane lei, societatea rămânând fără mijloacele prin care să-și realizeze obiectul principal de activitate. S-au valorificat 31 autobuse la suma totală de 1.427.226.000 lei, inclusiv TVA. Încasarea acestor sume s-a făcut în numerar și prin contraprestații. C. reprezentau servicii de transport persoane sub licența vânzătoarei și pentru clienții acesteia. Vânzările s-au făcut după deschiderea procedurii de faliment, fără acordul judecătorului sindic.
Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activuluiconferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de următoarele coordonate:
dimensiunea și caracterul prejudiciului,
legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență,
caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi,
subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă
Răspunderea poate fi activată doar în peisajul clasic al insolvenței, contemporaneitatea procedurii constituind punctul său de plecare, în timp ce insuficiența activului este singurul mediu în care acest tip de răspundere se poate obiectiva.
Totodată, faptele ilicite care pot da naștere acestei răspunderi sunt limitativ prevăzute de lege, fiind numai fapte intenționale.
Prejudiciul este un prejudiciu colectiv constând în imposibilitatea acoperirii întregului pasiv datorită insuficienței activelor debitorului . El este așadar conceput sub forma insuficienței activului ca risc colectiv de neîncasare a creanțelor .
Aceste particularități ale răspunderii administratorului pentru acoperirea pasivului dovedesc faptul că ea este o răspundere civilă delictuală specială, care doar împrumută unele caracteristici ale răspunderii civile delictuale de drept comun.
Acțiunea în răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului are caracter colectiv fiind o acțiune ce profită masei credale. Ea are la origine procedura insolvenței. Deși proba legăturii de cauzalitate dintre greșeala de gestiune și valoarea datoriilor sociale nu este necesară legătura de cauzalitate dintre ilicitul imputat și ajungerea entității în stare de insolvență reprezintă o condiție de fond a acțiuni în acoperirea pasivului .
Nu orice act contrar interesului social care a generat starea de insolvență poate justifica răspunderea pentru acoperirea pasivului.
Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei.
Oricare alte acte contrare interesului social săvârșite de administrator cu intenție sau nu, în interes personal sau nu, care nu pot fi plasate în acest „perimetru"; nu contează în mecanismul răspunderii pentru acoperirea pasivului.
Până la urmă, chiar identificarea unor acte contrare interesului social care pot fi atribuite acestui domeniu dar care nu se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență, este lipsită de urmări în planul răspunderii pentru acoperirea pasivului. Mai mult, frauda poate căpătaexpresie doar în cazul insuficienței activului. Această din urmă condiție privitoare la insuficiența activului surclasează oricare altă cerință.
Or, câtă vreme frauda imputată pârâților de către titularii acțiunii
(constând în deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice, abuzul de bunuri ,continuarea unei exploatări deficitare,neconformitatea contabilității cu prescripțiile legale ) s-a săvârșit ulterior deschiderii procedurii , în mod evident ea nu se poate afla în raport de cauzalitate cu starea de insolvență . Nefiind întrunite condițiile de fond ale angajării răspunderii pentru acoperirea pasivului în mod nelegal prima instanță a admis acțiunea. Constatarea acestui impediment insurmontabil face de prisos cercetarea celorlalte apărări.
Pentru aceste considerente în baza art. 312 C.proc. civ Curtea va admite recursurile declarate de recurenții R. V. și Ș. I. împotriva sentinței civile nr.5008 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată acțiunea în acoperirea pasivului formulată de lichidator și creditori.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de recurenții R. V. și Ș. I. împotriva sentinței civile nr.5008 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată acțiunea în acoperirea pasivului formulată de lichidator și creditori.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. S. AL H. M. I. I. G. A. N. A. B.red.S.Al H./A.C.
2 ex. -(...)jud.fond.I. V.
| ← Decizia nr. 9852/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8403/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
