Decizia nr. 5454/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Dosar nr. (...)/a1

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D. CIVILĂ Nr. 5454/2012

Ședința publică de la 15 I. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M.-I. I.

Judecător G.-A. N.

Judecător S. Al H.

Grefier A. B.

{ F. | }

S-a luat în examinare recursul declarat de A. F. P. A M. C. N. PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 8.427 din 13 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., privind și pe intimat

SC I. F. C. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii -recurs.imp.S.8427/2010 depus de D.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. O. în substituirea avocatului titular Borșan Violeta pentru intimata-debitoare, lipsă fiind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că la data de 8 iunie 2021 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.

C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4

C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, pentru argumentele expuse în cuprinsul întâmpinării.

C.ea reține cauza în pronunțare.

{ F. | }

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 8.427 din 13 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., s-a respins excepția tardivității introducerii contestației, ca neîntemeiată.

Analizând, în primul rând, excepția tardivității introducerii contestației debitoarei, instanța de fond a respins-o ca fiind neîntemeiată, întrucât ea a fost formulată după termenul pe care judecătorul sindic l-a acordat în vederea ajungerii părților la o înțelegere. La termenul din data de 15 februarie 2010, cauza a fost amânată, la cererea debitoarei, existând posibilitatea ca părțile să ajungă la o înțelegere, însă întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, la termenul din data de 10 mai 2010, a fost depusă și întâmpinarea, calificată ca fiind de fapt o adevărată contestație. Termenul prevăzut în art. 33, al. 2 din Legea nr. 85/2006, în care poate fi formulată contestația este unul de recomandare care poate fi prelungit, așa cum s-a întâmplat și în speță, în funcție de particularitățile cauzei. Nu putea fi formulată contestație atâta timp cât instanța a acceptat amânarea soluționării cauzei, la cererea uneia dintre părți, pentru ca acestea să ajungă la o înțelegere. Demersuri concrete în acest sens s-au făcut, însăși creditoarea confirmând acest lucru prin înscrisul aflat, în copie, la fila 76 din dosar. Doar după ce această înțelegere nu a putut fi încheiată, indiferent de motive, debitoarea are posibilitatea să conteste creanța.

Pe fondul cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 3, pct. 1, lit. a și b din

Legea nr. 85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.

Conform art. 3, pct. 6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pct. 12 al aceluiași articol stabilind și o valoare prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului.

În speță, se observă că debitoarea desfășoară în continuare o activitate comercială în domeniul construcțiilor, având încheiat un contract de prestări servicii în urma căruia ar urma să încaseze peste 160.000 lei (filele 66-68). În plus, creanța pretinsă nu este nici certă, periodic, debitoarea făcând plăți importante în contul datoriei, din luna august 2009 și până în luna februarie

2010, (filele 53, 54).

Astfel, fiind indubitabil că debitoarea are fondurile necesare pentru a plăti

și diferența neachitată, sumă ce este suficient de mică pentru ca instanța să tragă concluzia că debitoarea ar putea-o achita pe calea executării silite, dacă nu de bunăvoie, contestația a fost admisă, iar cererea creditoarei, respinsă ca neîntemeiată.

Procedura insolvenței este una specială, la care creditorii nu ar trebui să recurgă decât în ultimă instanță, când toate celelalte căi legale de recuperare a banilor s-ar fi dovedit ineficiente. Legea insolvenței nu a apărut ca o altă modalitate alternativă de recuperare a datoriilor restante, scopul ei fiind acela de ". din viața comercială a societăților neviabile, ce nu își pot plăti creditorii, existența lor nefăcând altceva decât să transmită problemele lor și altor entități comerciale. În speță, nu este însă vorba de o societate aflată în incapacitate de plată.

Împotriva acestei hotărâri, creditoarea D. G. A F. P. C. în calitate de reprezentant al A. F. P. A M. C.-N. (subrogată în drepturile A.F.P. B.) a formulat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției tardivității formulării contestației debitoarei și respingerea acesteia, cu consecința admiterii cererii creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei S. I. F. C. S. C.-N.

În motivarea recursului, creditoarea a arătat că instanța de fond trebuia să respingă ca și tardivității contestația debitoarei deoarece aceasta nu a respectat termenul de 10 zile de la comunicarea cererii D. conform art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, creditoarea a apreciat contestația și ca fiind neîntemeiat, motiv pentru care cererea sa trebuia admisă, în considerarea disp. art. 3 din Legea nr. 85/2006, debitoarea nefăcând dovada că deține fondurile bănești necesare plății creanțelor fiscale. Mai mult, obligațiile debitoarei față de bugetul de stat au crescut, în prezent S. I. F. C. S. C.-N. figurează în evidențele organului fiscal cu creanțe neachitate în cuantum de 109.587 lei.

Debitoarea S. I. F. C. S. C.-N. a depus întâmpinare în cauză prin care asolicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate în sensulrespingerii excepției tardivității introducerii contestației ca neîntemeiat, admiterea contestației sale și respingerea cererii formulată de către creditoare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele:

Critica recurentei D. C. referitoare la greșita soluționare a excepției tardivității contestației este întemeiată.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 a fost calificat în mod greșit de către judecătorul sindic ca fiind un termen de recomandare, cât timp din modul de redactare a textului de lege rezultă cu evidență caracterul imperativ al acestuia.

Având în vedere că cererea de deschidere a procedurii insolvenței i-a fost comunicată debitoarei S. I. F. C. S. la data de 20 ianuarie 2010, iar contestația a fost depusă doar la data de 10 mai 2010, termenul de 10 zile prescris de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu a fost respectat astfel că se impunea admiterea excepției tardivității contestației.

Prin memoriul de recurs, creditoarea D. C. critică și concluzia la care s-a oprit judecătorul sindic în privința inexistenței stării de insolvență a debitoarei

SC I. F. C. S., critică pe care instanța de recurs o consideră întemeiată.

Pentru a verifica temeinicia soluției pronunțate de judecătorul sindic, C.ea a avut în vedere definiția dată insolvenței de către legiuitor în cuprinsul Legii nr. 85/2006.

În acest sens sunt relevante prevederile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr.

85/2006 potrivit cărora insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.

Prin cererea dedusă judecății, creditoarea D. C. a invocat existența unei creanțe bugetare în cuantum de 56.561 lei împotriva debitoarei SC I. F. C. S.

Debitoarea prin contestația formulată a pretins că a efectuat mai multe plăți parțiale după deschiderea procedurii insolvenței, astfel că în prezent creanțele fiscale deținute de creditoarea D. C. ar fi inferioare creanței-prag de

30.000 lei.

Din lectura dispozițiilor art. 2 pct. 6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006 reiese că legiuitorul condiționează existența valorii - prag la data introducerii cererii de către creditor și nu la data pronunțării judecătorului sindic asupra cererii. De altfel, din coroborarea celor două texte de lege de mai sus, rezultă cu evidență că cererea creditorului, sub aspectul admisibilității acesteia prin prisma creanței pe care o deține, se analizează în raport cu momentul în care acesta solicită deschiderea procedurii. Că aceasta este interpretarea corectă rezultă și din practica judiciară, constatându-se frecvente situații în care, debitori de rea credință, deși se află în stare de insolvență clară, pentru a evita spectrul sumbru a insolvenței, achită partea din debit ce depășește pragul impus de lege, ocolind astfel voința legiuitorului.

Pentru considerentele reliefate în paragraful anterior, plățile parțiale efectuate de către debitoare după înregistrarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu pot paraliza demersul creditoarei, acestea neavând nicio relevanță cât timp nu au stins în întregime creanța pretinsă la plată.

Simplul fapt că debitoarea își continuă activitatea curentă nu constituie un impediment în calea deschiderii procedurii insolvenței cât timp veniturile obținute din exploatarea obiectului de activitate sunt insuficiente pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Înscrisurile de la dosarul cauzei relevă incapacitateadebitoarei de a se redresa prin management propriu, fapt ce obligă la plasarea debitoarei sub protecția judiciară a judecătorului sindic.

Întrucât debitoarea nu a demonstrat inexistența stării sale de insolvență, iar creanța întrunește exigențele impuse prin 31 din Legea nr. 85/2006, depășind valoarea prag de 30.000 lei pentru care se putea cere deschiderea procedurii insolvenței la momentul sesizării instanței, C.ea va aprecia recursul creditoarei ca fiind fondat iar în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și la D. nr. 5. a Î. C. de C. și Justiție îl va admite , va casa sentința civilă nr. 8.427 din 13 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., și va trimite cauza judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de D. G. A F. P. C. în calitate de reprezentant al A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 8.427 din 13 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., pe care o casează și în consecință respinge ca tardivă contestația și trimite cauza în vederea deschiderii procedurii.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012.{ F. |

PREȘEDINTE,

M.-I. I.

JUDECĂTOR,

G.-A. N.

JUDECĂTOR,

S. AL H.

GREFIER, A. B.

}

Red.M.I.I/(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: I. Păcurar.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 5454/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)