Decizia civilă nr. 10141/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a2 R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 10141/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare recursul promovat de D. G. A F. P.
C. împotriva sentinței civile nr. 3177 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al Tribunalului Specializat C. privind și pe intimat SC S. E. I. E.
S., intimat SC S. E. I. E. S. PRIN LICHIDATOR J. C. A.
, parte civilă O., creditor I. C., creditor M. C. -N., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată contest.la tab.def.dep.de
D. (disjuns din dos_ .
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile solicitând judecarea cauzei și în lipsă în temeiul dispozițiilor art 242(2) C.pr.civ.
C. ea, apreciind că la dosar sunt suficiente acte pentru justa soluționare a cauzei va reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 3177 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al Tribunalului Specializat C. s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de creditoarea D. a jud. C. în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006 împotriva neînscrierii în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei SC S. E. I. E. S. a creanței sale bugetare declarate la 1 aprilie 2011, în cuantum de 522.915 lei.
S-a dispus conexarea prezentului dosar nr._ /a2 la dosarul nr. _
.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând aspectele de fapt și de drept invocate de creditoare și de
lichidatorul judiciar din perspectiva dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut că o astfel de contestație se poate formula după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, și până la închiderea procedurii, împotriva trecerii unei
creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si până atunci necunoscute.
Din textul dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006 rezultă în mod neechivoc că se poate contesta trecerea unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel, nu și neînscrierea vreunei creanțe sau drept de preferință,
situație care nu este incidentă în speță, unde creditoarea fiscală contestă
neînscrierea unei porțiuni de creanță
.
Verificând pe fond contestația, judecătorul sindic a reținut că D. a jud. C. a efectuat inspecția fiscală în perioada 16 februarie 2011 - 14 martie 2011, finalizată prin raportul din 15 martie 2011, însă perioada verificată s-a situat în intervalul 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2010, deci atât înainte de deschiderea
procedurii (1 ianuarie 2006 - 12 martie 2010), cât și după deschiderea procedurii
(13 martie 2010 - 31 decembrie 2010). Tabelul preliminar a fost definitivat la data de 4 iunie 2010, procedura insolvenței a fost deschisă la data de 12 martie 2010, iar data limită de depunere a cererilor de admitere a creanțelor anterioare deschiderii procedurii a fost stabilită pentru 7 mai 2010.
În această situație, nu se poate susține că la întocmirea tabelului ar fi existat vreun fals, vreun dol ori vreo eroare esențială care să determine admiterea vreunei creanțe sau a vreunui drept de preferință. Creditoarea fiscală nu se poate prevala așa zisele acte noi invocate prin contestație, deoarece culpa neverificării TVA datorate de debitoare îi aparține în totalitate. Creditoarea D. a jud. C. a avut calitatea de titulară a cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, momentul sesizării instanței cu această cerere fiind în totalitate la latitudinea sa. Mai mult, după deschiderea procedurii, cunoscând faptul că nu a efectuat inspecția fiscală, avea la dispoziție instrumentul juridic al declarării creanței sale drept creanță a cărei valoare este supusă modificării. În conformitate cu dispozițiile art. 69 alin. 1 din Legea insolvenței, creanțele constând în obligații care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de către administratorul judiciar/lichidator și înscrise în tabelul de creanțe cu valoarea nominală pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Judecătorul-sindic va decide asupra oricărei contestații împotriva calculului făcut de administrator pentru astfel de creanțe.
Creditoarea D. a jud. C. putea efectua inspecția fiscală anterior formulării cererii sale de admitere a creanței, sau putea să își declare creanța fiscală reprezentând TVA cu titlu provizoriu, urmând să declare cuantumul exact al creanței în urma finalizării inspecției fiscale, fapt care înlătură susținerea creditoarei fiscale referitoare la existența unei împrejurări mai presus de voința sa.
În consecință, creditoarea fiscală nu poate pretinde că la momentul declarării creanței sale nu avea cunoștință despre situația TVA datorată de debitoare, orice eroare esențială fiind exclusă. Cât privește existența vreunui fals sau dol, creditoarea D. a jud. C. nu a probat existența vreunei astfel de împrejurări, fiind incidente dispozițiile art. 1169 C.civ. coroborate cu cele ale art. 129 alin. 1 C.proc.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D. G. A
F. P. A JUDEȚULUI C. în reprezentarea A.F.P. A M. UI C. -N.
, in calitate de creditor al S.C. S. E. I. -E. S.R.L.
solicitând modificarea sentinței atacate cu consecința de a dispune judecătorului sindic înscrierea instituției creditoare in tabelul definitiv de creanțe si cu suma in cuantum de 522.915 lei având rangul de preferința prevăzut de art.123 alin.1 pct.4 din Legea nr.85/2006.
Consideră ca, hotărârea pronunțata de judecătorul sindic este netemeinica si nelegala întrucât, judecătorul sindic a interpretat in mod greșit dispozițiile art.75 din Legea nr.85/2006. In susținerea poziției sale procesuale subliniază ca in mod corect lichidatorul a fost de acord cu constatările echipei de inspecție fiscala fiind vorba de sume care au rezultat din verificarea contabilității debitoarei
si care, ulterior au putut fi verificate si de către lichidatorul judiciar din punct de vedere al legitimității, corectitudinii si priorității lor.
In fapt, anterior lichidatorul a întocmit un tabel preliminar rectificat publicat in B.P.I. nr.9.359/_ in cuprinsul căruia a specificat si in suma in cuantum de 522.915 lei, ca si creanța stabilita in urma controlului fiscal.
Menționează ca acesta nu a fost contestat de nici un creditor iar lichidatorul judiciar a procedat la notificarea prin executorul judecătoresc a fostului administrator statutar Revnic D., referitor la completarea tabelului de creanțe cu creanța bugetara in suma de 522.915 lei.
In fapt, inspecția fiscala efectuata de Activitatea de I. Fiscala din cadrul Direcției Generale a F. P. a Județului C. a fost finalizata prin emiterea deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare nr.244/_, însoțita de raportul de inspecție fiscala parțiala nr.219/_, prin care au fost stabilite in sarcina debitoarei obligații fiscale suplimentare de plata in suma de 522.915 lei, compuse din Tva stabilita suplimentar -233.149 lei si dobânzi de întârziere aferente Tva - 289.766 lei;
Asa cum rezulta din cuprinsul raportului de inspecției fiscala existent la dosarul cauzei, subliniază ca la momentul formulării declarațiilor de creanța instituția creditoare nu avea cunoștință despre existenta acestor obligații fiscale suplimentare, care nu se aflau in evidenta sa fiscala, nefiind declarate de societatea debitoare.
Poziția procesuala a creditoarei este justificata întrucât din cuprinsul raportului lichidatorului publicat in Buletinul procedurilor de insolventa nr.9.691/_, rezulta faptul ca instituția creditoare nu a avut cunoștință despre existenta acestei creanțe doar ca urmare a controlului fiscal efectuat in luna martie 2011, la solicitarea debitoarei prin lichidatorul judiciar
In urma demersului lichidatorul judiciar Activitatea de I. Fiscala a efectuat inspecția fiscala, constatând ca societatea debitoare a dedus TVA in suma de 5.574 lei aferenta unor bunuri si servicii care nu au fost utilizate in folosul operațiunilor sale taxabile, o lipsa neimputabila la inventar, precum si împrejurarea necuprinderii in decontul de TVA aferent trimestrului IV 2008 a doua facturii emise in luna octombrie 2008, fiind declarate numai prin decontul aferent trimestrului IV 2010.
In aceste circumstanțe, apreciază ca aceasta imprejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o sa efectueze controlul fiscal anterior deschiderii procedurii insolventei si implicit sa formuleze declarația de creanță in termenul legal de declarare al creanțelor.
Prin urmare, aspectele reținute de judecătorul sindic legate de pasivitatea instituției creditoare nu corespund realității.
In alta ordine de idei, daca potrivit art.75 din Legea nr.85/2006 exista posibilitatea legala de a solicita, pe calea unei contestații la tabelul de creanțe, in cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare pana atunci necunoscute pentru înscrierea si/sau înlăturarea acestor titluri hotărâtoare este evident ca si in cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare pana atunci necunoscute exista posibilitatea legala de a fi înscrise aceste creanțe.
In mod corect lichidatorul judiciar a înscris instituția creditoare si cu creanța fiscala fiind vorba de titluri hotărâtoare pana atunci necunoscute de lichidatorul judiciar si de organul fiscal.
Totodată, învederează instanței faptul ca nu exista nici o prevedere legala care sa interzică efectuarea unui control dupa data deschiderii procedurii insolventei, cum este cazul in speța.
Daca ar fi existat o astfel de prevedere atunci ar fi expresa iar in aceasta situație toti contribuabili si-ar solicita deschiderea procedurii insolventei in
timpul controlului fiscal si s-ar putea sustrage de la stabilirea obligațiilor fiscale, ceea ce nu ar fi firesc si normal întrucât nu ar mai exista posibilitatea recuperării creanțelor.
Menționează ca sistemul fiscal din România este unul declarativ iar inspecția fiscala reprezintă un instrument pentru asigurarea principiului constituțional al egalității impunerii pentru toti cetățenii si repartizării echitabile a sarcinii fiscale. Activitatea de inspecție fiscala este destinata încurajării si obținerii unui inalt grad de conformare voluntara la prevederile legislative in materie fiscala si la normele de aplicare ale acestora, controlul fiscal fiind o situație de excepție. In acest sistem fiscal declarativ de impozite si taxe (sistemul impunerii fiind o situație de excepție) contribuabili sunt obligați de a depune in termenul prevăzut de lege la organul fiscal declarațiile prevăzute de Codul fiscal si totodată aceștia sunt obligați sa rectifice declarațiile depuse la organul fiscal. Prin nedepunerea corecta a deconturilor de TVA de către societatea debitoare la organul fiscal, instituția creditoare nu a putut cunoaște pana la termenul de declarare a creanțelor creanțele fiscale ce rezulta din contabilitatea debitoarei.
Prin urmare, având in vedere cele mai sus arătate, prevederile legale
indicate in cuprinsul raportului de inspecție fiscala si faptul ca actele de control fiscal nu au fost contestate solicită admiterea recursului si modificarea sentinței in sensul admiterii contestației creditoarei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate,
C. ea constată următoarele:
Prin sentința recurată, judecătorul sindic a respins contestația la tabel înaintată de către instituția bugetară, întemeiată în drept pe prev. art. 75 din LPI și motivată pe temeiul efectuării unei inspecții fiscale, ulterior deschiderii procedurii, în urma căreia au fost impuse în sarcina debitoarei sume suplimentare de plată cu titlu de TVA.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a reținut ca instituția recurentă in calitate de creditoare ar fi trebuit sa faca dovada unei împrejurări care sa excludă culpa sa în întârzierea exercitării drepturilor sale, întrucât avea posibilitatea sa efectueze un control fiscal anterior deschiderii procedurii insolventei, sau sa-si declare creanța fiscala reprezentând TVA cu titlu provizoriu.
Aceste statuări sunt criticate prin recursul declarat, creditoarea învederând că practicianul în insolvență a exprimat o poziție favorabilă admiterii contestației, apreciind ca legitim demersul recurentei. Totodată, se arată că nu a putut să iasă din pasivitate la un moment anterior, deoarece, pe parcursul derulării procedurii, au apărut elemente noi, care au justificat efectuarea unui control fiscal, fiind culpa exclusivă a debitoarei că nu s-a conformat obligațiilor care îi revin unui contribuabil de bună credință, în cadrul unul sistem fiscal declarativ.
Plecând de la aceste premise, C. ea reține că D. a jud. C. a efectuat inspecția fiscală în perioada 16 februarie 2011 - 14 martie 2011, aceasta fiind finalizată prin raportul din 15 martie 2011, însă perioada verificată s-a situat în intervalul 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2010, deci atât înainte de deschiderea
procedurii (1 ianuarie 2006 - 12 martie 2010), cât și după deschiderea procedurii
(13 martie 2010 - 31 decembrie 2010). Tabelul preliminar a fost definitivat la data de 4 iunie 2010, procedura insolvenței a fost deschisă la data de 12 martie 2010, iar data limită de depunere a cererilor de admitere a creanțelor anterioare deschiderii procedurii a fost stabilită pentru 7 mai 2010.
În acest context, problema litigioasă asupra căreia s-a pronunțat judecătorul sindic prin hotărârea recurată, este legată de admisibilitatea invocării prev.art.75 din Legea nr.85/2006, de către un creditor bugetar în situația în care acesta a depus declarație de creanță și s-a înscris în tabelul creditorilor cu o anumită sumă, însă ulterior expirării termenului de depunere a declarațiilor, s-
au întocmit acte, respectiv un raport de inspecție fiscală, din conținutul căruia rezultă că suma înscrisă anterior este mai mică decât cea real datorată.
În esență, în susținerea contestației la tabelul de creanțe al debitoarei, creditoarea a invocat prev.art.75 din Legea nr.85/2006, respectiv descoperirea unor înscrisuri după expirarea termenelor de depunere a declarațiilor de creanță, în subsidiar, fiind invocate și prev.art.103 C.pr.civ.
Ambele argumente au fost apreciate ca nefondate de către judecătorul sindic, care a respins contestația, cu motivarea că prevederile art.75 nu sunt aplicabile, întrucât ele nu pot fi interpretate în sensul în care ar permite înscrierea unor noi creanțe, nefiind întrunite nici cerințele impuse de art.103 al.1 C.pr.civ.
Prin recursul declarat, creditoarea se mulțumește să reitereze starea de fapt din conținutul căreia rezultă că nu a avut cunoștință, la data expirării termenului pentru depunerea declarațiilor de creanță în vederea întocmirii tabelului preliminar, despre existența creanțelor ce rezultă din decizia de impunere emisă la_ .
Judecătorul sindic nu a contestat această stare de fapt, ci a respins contestația la tabel, în urma interpretării textului art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006, în sensul în care o astfel de cerere poate fi formulată numai împotriva trecerii unei creanțe, iar nu și atunci când aceasta nu a fost deloc înscrisă, cum este cazul în speța de față.
Cum aceste argumente de drept nu au fost combătute prin recursul declarat, de o manieră pertinentă, cu atât mai mult cu cât textul este clar, nelăsând loc de speculații, C. ea va constata că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, în condițiile în care sumele ce fac obiectul contestației creditoarei sunt rezultate din alte raporturi decât cele din care derivă creanțele cu care AFP
C. N. s-a înscris deja în tabelul definitiv consolidat.
Într-o astfel de situație, sunt aplicabile, ca atare, doar prev.art.103 alin.1 C.pr.civ., partea îndreptățită putând formula o cerere de repunere în termenul de depunere a declarațiilor de creanță, pentru sume neînscrise în tabel, însă judecătorul sindic a respins în mod corect și această solicitare, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de acest text legal.
C. ea urmează a valida aceste statuări, în contextul în care s-a arătat la fond că recurenta nu se poate prevala de așa zisele acte noi invocate prin contestație, deoarece culpa neverificării TVA datorate de debitoare îi aparține în totalitate, și aceasta independent de considerațiile privind sistemul declarativ de impozite și taxe instituit în România. Totodată, nu are relevanță nici poziția exprimată de lichidator, în contextul în care aceasta este contrară legii și în care judecătorul sindic este ținut să o aplice, fiind garantul conformității modului de derulare a procedurii cu aceasta.
Aceste susțineri sunt cu atât mai valabile cu cât creditoarea D. a jud. C. a avut calitatea de titulară a cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, momentul sesizării instanței cu această cerere fiind în totalitate la latitudinea sa, așa cum pertinent a reținut tribunalul.
În plus, nu au fost contestate cu argumente valabile nici reținerile conform cărora, după deschiderea procedurii, cunoscând faptul că nu a efectuat inspecția fiscală, avea la dispoziție instrumentul juridic al declarării creanței sale drept creanță a cărei valoare este supusă modificării. Creditoarea D. a jud. C. putea efectua inspecția fiscală anterior formulării cererii sale de admitere a creanței, sau putea să își declare creanța fiscală reprezentând TVA cu titlu provizoriu, urmând să declare cuantumul exact al creanței în urma finalizării inspecției fiscale, fapt care înlătură susținerea creditoarei fiscale referitoare la existența
unei împrejurări mai presus de voința sa și la negarea unor drepturi ale creditorilor, prin validarea culpei proprii a debitoarei.
Cu alte cuvinte, legea pune la dispoziția creditorilor diligenți o serie de instrumente pentru a-și putea realiza, plenar și conform rigorilor procedurale, drepturile în procedură, astfel încât susținerile din recurs sunt nefondate, calea de atac fiind respinsă în consecință, în acord cu prev. art. 8 din LPI, art. 312 alin. 1 C.pr.civ. de la 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. C., în reprezentarea A.F.P. A M. UI C. -N., împotriva sentinței civile nr. 3177 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. B.
Judecător,
M. -I. I.
Judecător,
S. Al H.
Grefier,
D. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: F. -I. MOȚU
| ← Sentința civilă nr. 2330/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 7058/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
