Sentința civilă nr. 2330/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2330/2013
Ședința publică din data de 17 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. V., judecător-sindic GREFIER: T. E.
Pe rol judecarea cauzei privind pe creditor S. R. L. I. SA și pe debitor S.
E. T. S. B., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
Cauza s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 3 decembrie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, pronunțarea hotărârii judecătorești, din lipsă de timp pentru deliberare, a fost amânată, consecutiv, la data de 10 decembrie și 17 decembrie 2013.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus creditoarea S. R. L. I. SA, în contradictoriu cu debitoarea SC E. T. S., a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței pentru suma de 2. lei, reprezentând contravaloarea debitelor aferente contractelor de leasing 14295 și 14296 din_ .
În motivare s-a arătat că la data de_, între creditoare și debitoare s-au încheiat contractele de leasing financiar nr. 14295 și 14296 prin care debitoarea a fost finanțată de creditoare în vederea achiziționării a 2 autobuze Iveco Daily 50C15 V, în sistem leasing pe o perioadă de 60 de luni.
Având în vedere că utilizatorul nu și-a îndeplinit obligațiile față de creditoare, aceasta a procedat la rezilierea contractului de leasing în data de_ . ulterior rezilierii celor două contracte s-a procedat la demararea executării silite în vederea recuperării debitelor rămase restante, predarea bunului și valorificarea acestuia.
Se mai arată că suma solicitată, după diminuarea debitului total cu valoarea de vânzare a bunurilor recuperate, este în cuantum de 213.208 lei compusă din 5036 lei
- contravaloarea facturilor emise și neachitate și 2. cuantumul rămas în sarcina debitoarei, a daunelor interese.
Creditoarea susține că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, este în cuantum mai mare decât valoarea de 45.000 lei și la data scadenței s-a împlinit termenul de 90 de zile.
Așadar, creanța este certă și rezultă din contractul de leasing financiar încheiat între cele două părți.
Creanța este lichidă, întrucât existența și întinderea ei rezultă din cuprinsul contractului de leasing încheiat între părți.
Creanța este exigibilă deoarece, pe de o parte s-a ajuns la scadența facturilor emise și neîncasate, respectiv prin împlinirea termenelor de plată, iar pe de altă parte exigibilitatea creanței rezultă din faptul rezilierii contractului de leasing încheiat între cele două părți.
În drept s-au invocat disp. art. 31 și urm. din Legea nr. 85/2006, OG nr.
51/1997, art. 969 Cod civil.
Debitoarea SC E. T. S. a depus la dosar contestație, prin care a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, nefiind îndeplinite condițiile cerute de lege pentru promovarea și admiterea unei astfel de cereri, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 din Legea nr. 85/2006 iar creanța solicitată de creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că lipsa debitului față de creditoare rezultă în primul rând din cuprinsul proceselor verbale de predare-primire încheiate la data de_, prin care debitoarea a predat creditoarei cele două bunuri ce fac obiectul contractului de leasing, iar din fișa de verificare a autovehiculelor a reieșit faptul că acestea la momentul predării erau în stare bună.
În al doilea rând în baza contractelor de leasing financiar creditoarea emitea facturi pentru fiecare lună, acestea fiind achitate de fiecare dată prin ordin de plată. Se susține că toate aceste sume au fost achitate încă de la data încheierii contractelor de leasing și până în momentul încheierii procesului verbal de predare a bunurilor. Ulterior predării bunurilor debitoarea nu a mai achitat nici o sumă de bani deoarece a considerat că nu mai datorează nimic, dat fiind faptul că bunurile au fost predate creditoarei. Rezultă așadar că debitul pretins de creditoare nu există, astfel că se contestă cuantumul creanței, cererii de deschidere a insolvenței nefiindu-i atașat nici un document din care să reiasă modul de calcul al sumelor solicitate.
Debitoarea susține că nu s-a aflat vreodată în stare de insolvență, așa cum indică disp. art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 din Legea nr. 85/2006, în sensul că debitoarea nu deținea vreun bun în proprietatea sa, aceasta dimpotrivă deține mai multe autovehicule în patrimoniul său, conform actelor doveditoare anexate.
În drept s-au invocat prev. Legii nr. 85/2006.
SC R. L. I. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, debitoarea să fie obligată să plătească 10% din valoarea creanței, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că cererea de deschidere a procedurii de insolvență împotriva debitoarei S.C. E. T. S.R.L., pe care aceasta a înțeles să o conteste, a fost transmisă către instanța prin curier poștal în data de_, respectiv in data intrării in vigoare a Noului Cod de Procedura Civila.
Astfel, in prezenta cauza, procesul este născut sub imperiul noii legi, aceasta fiind pe cale de consecință aplicabilă.
Având in vedere obligațiile contractuale si legale pe care utilizatorul le avea conform contractelor încheiate, la data la care utilizatorul a ales să nu-și mai onoreze obligațiile contractuale de plată, procedând totodată la returnarea voluntară a bunurilor ce făceau obiectul contractelor de leasing financiar, anterior perioadei stabilite prin acordul părților și în condițiile legii, la momentul încheierii acestor contracte, R. L. I. SA, a procedat la rezilierea contractelor pentru culpa exclusivă a utilizatorului.
Urmare a celor menționate, predarea bunului către creditoarea R. L. I. S.A. nu a constituit decât o asumare proprie a riscurilor decurgând din încălcarea obligațiilor ce picau în sarcina sa, iar semnarea de către reprezentantul creditoarei a procesului verbal de predare-primire încheiat între părți, cu privire la bunurile finanțate, nu a însemnat in nici un caz o absolvire din partea Romstal L. I. S.A. În ceea ce privește debitele datorate de utilizator în temeiul contractelor de leasing astfel reziliate, așa cum consideră fără temei contestatoarea, ci așa cum spune chiar numele documentului, înseamnă primirea bunului si astfel respectarea alegerii făcuta de utilizator.
Astfel, așa cum reiese si din documentele anexate cererii de deschidere a procedurii de insolvență cât și din fișele de facturi emise aferente celor doua contracte, contrar afirmațiilor contestatoarei conform cărora aceasta nu înregistra nici un debit la momentul predării bunurilor și respectiv la momentul rezilierii contractelor, este foarte clar că aceasta înregistra un debit reprezentând facturi emise și neachitate până la momentul rezilierii în cuantum, de 5.036 lei, din care 3.690 lei aferent contractului nr. 14295 si 1.346 lei aferent contractului nr. 14296.
Astfel, nu numai că utilizatorul a înțeles să încalce condițiile contractuale prin returnarea bunurilor anterior perioadei contractuale, acesta nu și-a îndeplinit nici obligațiile de plată aferente folosinței bunurilor, având la momentul rezilierii contractelor, pe fiecare contract câte două redevențe neacoperite prin plățile efectuate.
Se mai arată că la momentul încheierii contractului de leasing, utilizatorul a indus finanțatorului senzația că își va îndeplini întocmai obligațiile contractuale, prin plata sumelor aferente folosinței bunurilor contractate în regim de leasing pe întreaga durată contractuală, fără de care proprietarul de drept nu și-ar mai exprimat acordul de voință în sensul încheierii contractelor în aceleași condiții și termene.
Mai mult decât atât plata unor sume infime prin raportare directă la valoarea contractuală a bunurilor nu poate reprezenta decât dovada inducerii în eroare a finanțatorului in vederea încheierii contractelor.
Rezilierea contractelor a intervenit tocmai ca urmare a nerespectării acestor obligații, respectiv S.C. E. T. S.R.L. după folosința bunului timp de 15 luni si emiterea a 15 redevențe contractuale aferente acestei folosințe, a înțeles să achite doar 13, înțelegând, de asemenea, să restituire bunurile ce au făcut obiectul contractelor, anterior expirării perioadei contractuale de 60 de luni.
Astfel, în situația în care debitorul nu execută benevol obligațiile asumate, creditorul este îndrituit să ceară și să obțină o sumă de bani compensatorie reprezentând echivalentul prejudiciului astfel suferit. Atunci când obligația încălcată a fost asumată printr-un contract, ne aflăm în fața răspunderii contractuale.
Răspunderea contractuală constă în obligația debitorului de a repara prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligațiilor sale contractuale.
Răspunderea contractuală implică faptul că debitorul este obligat să execute toate obligațiile contractuale, iar în cazul neexecutării, a unei executări necorespunzătoare sau cu întârziere se cauzează creditorului un prejudiciu pe care debitorul este obligat să îl repare.
Astfel, în considerarea faptului că s-a înregistrat un prejudiciu în patrimoniul creditoarei, intervenirea răspunderii contractuale a debitorului nu reprezintă decât o consecință a culpei lui în neîndeplinirea obligațiilor. Se poate deduce astfel că între
efectul corespunzător obligației contractuale si acordarea de daune-interese se află neexecutarea.
În acest sens, este necesar să se țină seama de faptul că la momentul acordării acestei finanțări, prin prevederea clauzei penale în cadrul contractului încheiat cu contestatoarea, intenția creditoarei/finanțatoare a fost în primul rând de a se asigura de executarea contractului și în al doilea rând de a se asigura că în cazul neexecutării obligațiilor, își va recupera integral prejudiciul astfel cauzat. Astfel, singura variantă în care finanțatoarea ar putea să diminueze efectele păguboase născute dintr-o astfel de situație, este să agreeze cu utilizatorul, prin înserarea în contracte a unei clauze contractuale, care prevede obligațiile ce îi incumba utilizatoarei ca urmare a rezilierii contractelor din culpa sa exclusivă pentru nerespectarea obligațiilor de plată.
Cu privire la starea de insolvență a debitorului se arată că starea de insolvabilitate a debitorului reiese din procesul verbal emis de executorul judecătoresc care a efectuat actele de executare silită ce a fost încuviințată de instanța împotriva debitorului. In acest sens, în măsura în care consideră că acest proces verbal încheiat de executorul judecătoresc nu reflectă realitatea, debitorul avea posibilitatea să formuleze contestație împotriva acestui act lucru pe care nu a înțeles să-1 facă.
In al doilea rând, din punctul de vedere al Legii 85/2006 un creditor este îndreptățit să ceară deschiderea procedurii de insolvență împotriva unui debitor dacă sunt îndeplinite condițiile privitoare la valoarea prag a creanței neonorate de debitor și privitoare la termenul de 90 de zile trecut după scadența acestei creanțe.
Creanța este certă și rezultă din contractele de leasing financiar, încheiate între cele două părți care reprezintă titluri executorii în temeiul art. 8 din Ordonanța 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.
Creanța este lichidă, aceasta reiese implicit din facturile emise de creditoare, din Anexa 1 - Tabelul Redevențelor din cuprinsul contractelor de leasing financiar și din prevederile contractuale, acestea fiind recunoscute de către debitoarea E. T.
S.R.L. și din care rezultă cuantumul debitului datorat si care reprezintă titluri executorii.
Astfel, creanța este certă si lichidă întrucât existența și întinderea ei rezultă din cuprinsul contractele de leasing, ce reprezintă titluri executorii, încheiate între cele două părți.
Creanța este exigibilă, pentru suma de 5,036 lei, s-au emis facturi în baza contractelor de leasing, ce aveau, în temeiul prevederilor contractuale stipulate în cuprinsul art.3.2 scadența în data de 15 a fiecărei luni calendaristice. Neplata acestora la scadență a determinat caracterul exigibil al sumei menționate prin împlinirea termenelor de plata.
Exigibilitatea creanței de 208.172 lei, cu titlu de daune-interese, rezultă din faptul rezilierii contractelor de leasing încheiate între cele doua societăți, ca urmare neonorării culpabile de către debitor a obligațiilor contractuale ce-i incumbau.
In al doilea rând, este evident că de la momentul rezilierii și, astfel al devenirii scadente a sumelor datorate de debitor, au trecut mai mult de 90 de zile, debitul rămânând neachitat până în prezent, ceea ce atestă starea de insolvență vădită a debitorului în condițiile prevăzute de lege.
În ceea ce privește condiția referitoare la valoarea prag este, de asemenea, îndeplinită, creanța fiind în cuantum de 213.208 Lei și reprezentând 5.036 lei -
contravaloarea facturilor emise si neachitate de debitor până la data rezilierii contractelor si 208.172 Lei - daunele - interese datorate iu temeiul clauzei penale si ramase in sarcina debitorului după diminuarea acestora cu valoarea de vânzare a bunurilor.
Se mai precizează că creditoarea a solicitat deschiderea procedurii de insolvență, fiind pe deplin îndreptățită in acest sens, solicitând ca urmare a celor prevăzute de lege si totodată a celor constatate cu privire la starea patrimoniului debitorului a cărei insolvență a fost astfel cerută, ca instanța să dispună deschiderea procedurii în forma ei simplificată.
Mai mult decât atât, art. 3 prevede la punctul 25 următoarele: "procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 1 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maximum 50 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele prevăzute Ia art. 1 alin. (2) Ut. c) si d);" aspect care, de asemenea, rămâne la latitudinea instanței,
In conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței: "la cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 5 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor."
Astfel, legea lasă, de asemenea, la latitudinea instanței să aprecieze asupra oportunității cererii debitorului și asupra necesitații de a-1 obliga pe creditor la plata acestei cauțiuni.
In acest sens, având in vedere cele precizate anterior, consideră solicitarea debitoarei una de natura a încerca doar tergiversarea acțiunilor pe care creditoarea le întreprinde in vederea valorificării unui drept pe care îl are și solicită astfel respingerea acestui capăt de cerere.
In drept, s-au invocat disp. art. 205 Noul Cod proc.civ., art. 1073 C.civ., art. 1087 C.civ., art. 379 alin. (3) și (4) C. proc. civ. art 662 alin. (1),(2) si (3) din Noul Cod proc.civ., pe prevederile Legii 85/2006 privind procedura insolvenței, pe dispozițiile O.G. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, si pe prevederile Contractelor de leasing financiar nr. 14295/_ si nr. 14296/_ .
Debitoarea SC E. T. S. a depus la dosar "răspuns la întâmpinare";, prin care a arătat următoarele:
Prin întâmpinarea depusă la dosar creditoarea nu face niciun fel de referire la temeiul juridic care a fost invocat prin cererea de deschidere a procedurii insolventei si anume art.l alin.2 lit.c pct.l din Legea 85/2006.Asa cum a arătat si prin contestația depusă nu sunt îndeplinite condițiile respectivului text de lege pentru a putea fi admisa acțiunea creditoarei.
In cererea de deschidere a procedurii creditoarea arată faptul că debitoarea are o datorie față de aceasta în cuantum de 213.208 lei reprezentând contravaloarea debitelor aferente contractelor de leasing nr. 14295 si 14296 din_ .
Ulterior prin întâmpinarea depusă (la fila 8 penultimul aliniat din cuprinsul acesteia), creditoarea nuanțează din ce se compune debitul de 213.208 lei, acesta compunându-se din suma de 5.036 lei-contravaloarea facturilor emise si neachitate până la data rezilierii contractelor si suma de 208.1273 lei - daunele-interese datorate
in temeiul clauzei penale, creanța deținuta de creditoarea împotriva debitoarei fiind într-un cuantum mai mare decât cel prevăzut de lege.
Cu privire la tratamentul juridic al daunelor interese solicitate de către creditoare, practica judiciară este constantă în sensul că instanțele de control judiciar(Curtea de Apel C., Curtea de Apel Ploiești) nu procedează la deschiderea procedurii de insolventa, incluzând si aceste daune interese cuantificate prin clauza penala.
Creditoarea pretinde cu titlu de daune interese, toate ratele restante ulterioare datei de predare a bunurilor, pe care le declara scadente ca efect al rezilierii contractelor, deși nu a dovedit efectiv astfel de daune, deși, potrivit art.l084 cod civil(in vigoare la momentul încheierii contractelor) "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit", iar potrivit art.1086 cod civil"...in cazul când neexecutarea obligației rezulta din dolul debitorului, daunele-interese nu trebuie sa cuprindă decât aceea ce este o consecința directa si necesara a executării obligației."
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și faptul că bunurile care au constituit obiectul contractelor au fost predate creditoarei la data de_, rezultă că orice solicitare privind pierderile financiare ale creditoarei trebuie dovedite.
Pe de altă parte față de dispozițiile art.15 din O.G. 51/1997 si cele cuprinse in art.12.6 din contractele părților, clauza cuprinsă în aceste contracte apare ca o veritabilă clauză leonina în care finanțatorul a prevăzut o contraprestație în favoarea sa cu mult mai mare decât beneficiul cocontractantului sau, care dezechilibrează serios egalitatea părților contractante, dar și o clauză abuzivă, fiind inclusă într-un contract dinainte redactat de finanțator și pe care debitorul nu a avut posibilitatea să o negocieze, sens în care s-a exprimat și Curtea Constituțională prin Decizia 162/2002, publicată in M.O. Partea I, nr.549/_ .
In motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că disp. art. 11,14,15 din O.G. 51/1997 republicată sunt contrare prevederilor art.134, alin.l si 2 din Constituția României deoarece "finanțatorul are facultatea și chiar dreptul de a insera în mod practic, nelimitat clauze împovărătoare în contractul de leasing, pentru cealaltă parte" și că utilizatorul "este practic obligat de către finanțator, prin poziția comercială pe care acesta o are, să accepte clauze pe care, în alte condiții nu le-ar fi acceptat", ceea ce ar duce la încheierea unor contracte in care predomina "clauze leonine".
De altfel, dacă s-ar accepta contrariul celor mai sus menționate, ar însemna să se anuleze, practic, principiul îmbogățirii fără just temei în folosul creditoarei.
Pentru cele mai sus menționate se solicită să se constate că daunele-interese in cuantum de 208.1273 lei pretinse de către creditoare, constând în ratele pe care le-ar datora după momentul predării bunului, nu au un caracter cert, lichid si exigibil. Astfel doar suma de 5.036 lei ar putea să o considere ca certă lichidă și exigibilă, dar aceasta nu atinge minimul prevăzut de lege de 45.000 lei. Pe cale de consecință se solicită admiterea contestației și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține starea de fapt ce va fi redată în continuare:
Între creditoare în calitate de finanțator locator și debitoarea în calitate de utilizator s-au încheiat contractele de leasing financiar nr. 14295 și 14296 din _
prin care debitoarea a fost finanțată de creditoare pentru achiziționarea a două autobuze Iveco Daily 50c15v în sistem leasing pe o perioadă de 60 de luni.
Deoarece debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile de plată față de creditoare s-a procedat la rezilierea contractelor de leasing în data de_ .
După rezilierea contractelor creditoarea a recuperat bunurile finanțate, care ulterior au fost valorificate în vederea recuperării creanțelor aferente contractelor diminuându-se astfel debitul care a mai rămas de achitat.
La solicitarea creditoarei s-au deschis dosarele de executare silită nr. 277 și 278/2011 de SCPEJ Andronesi V. n D. &Andronesi D. a M., executarea silită fiind încuviințată în data de_ .
Creditoarea nu a recuperat sumele de bani pentru care i s-a încuviințat executarea silită în data de_ fiind emise de SCPEJ Andronesi V. n D.
&Andronesi D. a M. procese verbale de insolvabilitate, după care a intentat prezenta acțiune.
Referitor la problema în litigiu instanța apreciază că numai suma de 5036 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise și neachitate întrunește condițiile de creanță certă, lichidă și exigibilă mai veche de 90 de zile prevăzute de disp. art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, însă această creanță nu întrunește și cerința prevăzută la pct. 12 de la același articol referitoare la valoarea prag de 45.000 lei.
De asemenea instanța apreciază că diferența de 208.172 lei cu titlu de daune interese constând în echivalentul redevențelor rămase de plată până la finalizarea contractului ed leasing financiar inclusiv a valorii reziduale nu reprezintă o creanță lichidă.
Cuantumul acestei sume este stabilit în mod unilateral de creditoare, nu este probat în nici un fel și nu este cuprins într-un titlu executoriu, respectiv nu este precizat nici în cuprinsul contractelor de leasing care sunt titluri executorii conform art. 8 din OG nr. 51/1997 și nici în cuprinsul unei hotărâri judecătorești.
În această situație suma de 208.172 lei nu face parte din categoria creanțelor exceptate de la verificare prev. de art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici din aceea a daunelor interese reglementate de art. 1087 vechiul cod civil sub care s-au încheiat contractele de leasing, care impun stabilirea anticipată a cuantumului daunelor interese, cuantum care nu ar trebui probat și la care nu s-ar putea abate nici părțile și nici instanța de judecată.
În aceste circumstanțe daunele interese invocate în cererea introductivă intră sub incidența disp. art. 1084 Cod civil are impun dovedirea întinderii acestora, ceea ce creditoarea nu a făcut în prezenta cauză.
Pentru considerentele menționate instanța văzând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de disp. art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
În baza prev. art. 274 vechiul Cod procedură civilă va obliga creditoarea să plătească debitoarei suma de 120,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorat pentru contestația formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de contestatoarea SC E. T. S. B., cu sediul în B., cartier U., nr. 480, jud. B. -Năsăud, nr. ORC J_, CIF RO 9877590, în contradictoriu cu creditoarea SC R. L. I. SA, cu sediul în B., str. M. B., nr. 20, sector 3. nr. ORC J40/11902/_, CIF 11277520 și, pe cale de consecință:
- respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Obligă creditoarea să plătească debitoarei suma de 120,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată;
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. T. E.
Red/dact: CV/HVA
_ /2 ex
| ← Sentința civilă nr. 1382/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Decizia civilă nr. 10141/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
