Decizia civilă nr. 11063/2013. Procedura insolvenței

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 11063/2013

Ședința publică din data de 18 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR :A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: M. N.

S.

B.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții C.

- ADMINISTRATOR J. AL SC S. I. D.

C. S., U. DE Ș. A. ȘI M. V.

DE I. T.

S., SC S.

C. N. ,

împotriva sentinței civile nr. 293 pronunțate la data de_, în dosarul nr.

_ S.

D.

al Tribunalului S.

S. PENTRU SC C.

D., B. A. I., M.

izat C. I.

V. H.

, în contradictoriu cu intimații R. I. S., D. I. L., I. G., B.

O., V. B. M., F. ANA

ș.a., având ca obiect procedura insolvenței - anulare contract de cesiune.

Se constată că susținerile părților și mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul din_ și ulterior pentru data de azi pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, încheierile de ședință de la acele date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 293/_ a Tribunalului S. izat C., a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamatului.

A fost admisă acțiunea în anulare completată și precizată, formulată de reclamantul lichidator judiciar R. I. SS în contradictoriu cu pârâtele SC C. I. S. prin administrator special B. M., SC

S. I. DS (fostă SC T. DS ), SC S. B. C.

S. (fostă SC T. B. C. S. ) și U. DE Ș. A. ȘI M. V.

C. N. și, în consecință:

A fost anulat contractul de cesiune încheiat la data de 15 iulie 2008 între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. I. DS (fostă SC T. DS ), SC S. B.

C. S. (fostă SC T. B. C. S. ), în calitate de cesionare, contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7141 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. I. DS (fostă SC T. DS ), în calitate de cesionar și U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. N., în calitate de beneficiar, precum și contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7132 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. B. C. S. (fostă SC

T. B. C. S. ), în calitate de cesionar și U. DE Ș. A. ȘI

M. V. C. N., în calitate de beneficiar, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții M. V. H. O., B. D. și B. A. I.

, D. I. L. și I. G. .

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare de către pârâta SC S. I. DS (fostă T. D.

S. ), judecătorul sindic a respins-o ca neîntemeiată întrucât interesul titularului cererii de chemare în judecată de a formula cererea, decurge din însăși conținutul textelor care reglementează acțiunea în anularea actelor frauduloase respectiv disp. art. 79, 80 din Legea nr. 85/2006, acțiunea având ca scop maximizarea averii debitoarei prin restituirea acelor prestații care se dovedesc a fi frauduloase și care aduc atingere drepturilor creditorilor înscriși la masa credală a debitoarei.

Cât privește susținerea pârâtei SC S. I. DS că cererea de chemare în judecată nu ar conține un capăt de cerere expres privind repunerea părților în situația anterioară, ceea ce conduce la lipsa unui interes în sens procesual, a fost apreciată ca fiind lipsită de orice temei juridic, întrucât, interesul reprezintă scopul și finalitatea urmărită de către titularul demersului judiciar inițiat, astfel încât lipsa unui eventual capăt de cerere în sensul celor arătate, nu conduce la inexistența interesului. În plus, prin însăși cererea de chemare în judecată, titularul acesteia a solicitat repunerea părților în situația anterioară.

Referitor la excepția lipsei de interes a acțiunii, respectiv a cererii în anulare a contractului de cesiune încheiat la_ și aceasta a fost apreciată neîntemeiată, considerentele expuse anterior fiind în egală măsură valabile și sub acest aspect, cu precizarea suplimentară că prin completarea acțiunii în anulare depusă de către lichidatorul judiciar la data de 13 aprilie 2011, s-a solicitat și anularea contractelor de cesiune din data de_ înregistrate sub nr. 7141 și 7142 din_, susținerile pârâtei au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a reținut că între pârâta de rd. I și pârâtele de rd. II și III s-a încheiat la data de_ un act juridic intitulat

"Contract de cesiune";, prin care cedentul, în speță pârâta de rd.I, a transmis cesionarului rezidențial, respectiv pârâta de rd. II, drepturile ce-i sunt recunoscute de către pârâta de rd. IV, prin contractul de asociere privind terenul identificat ca fiind "Amplasamentul rezidențial"; precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire ce sunt recunoscute prin autorizațiile de construire_ . De asemenea, cedentul a transmis aceluiași cesionar cota de 65% din drepturile ce-i sunt recunoscute de către pârâta de rd. IV prin contractul de asociere privind terenul care este identificat ca fiind a";Amplasamentul I";, precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire, ce sunt recunoscute prin autorizația de construire nr. 1993/2007 pentru construirea hotelului. Totodată, cedentul a fost de acord să delege obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de asociere precum și cele care-i revin prin efectul autorizației de construire, cesionarului rezidențial alături de cota de 65% din obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de asociere.

În același timp, cedentul a transmis cesionarului business, adică pârâta de rd. III drepturile ce-i sunt recunoscute de către pârâta de rd. IV, prin contractul de asociere privind "amplasamentul business"; precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire conferite prin autorizațiile

de construire nr. 1989 și 1990/2007. Aceleiași pârâte de rd. III i s-a transmis cota de 35% din drepturile ce-i sunt recunoscute cedentului de către pârâta de rd. IV prin contractul de asociere privind amplasamentul, precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire conferite prin autorizația de construire nr. 1993/2007 alături de delegarea obligațiilor pe care și le-a asumat prin contractul de asociere în legătură cu amplasamentul business, precum și cele care îi revin prin efectul autorizațiilor de construire nr. 1989 și 1990/2007. De asemenea, cedentul a delegat cota 35% din obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul de asociere în legătură cu "amplasamentul 1"; precum și cele care îi revin prin efectul autorizației de construire nr. 1993/2007.

Prețul cesiunii a fost reglementat în condițiile financiare ale cesiunii de drepturi și a delegării de obligații, fiind egal cu 5% din profitul brut care va fi obținut de beneficiar prin dezvoltarea finală dar care nu poate fi inferior sumei de 1 milion de euro.

În preambulul acestui contract care face obiectul acțiunii în anulare s- a menționat faptul că acesta face parte și se interpretează în acord cu Contractul de cesiune și Actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007 încheiat la data de 24 iunie 2008 și înregistrat la USAMV C. N. sub nr. 7132 din_ și actul Contract de cesiune și Act adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007 încheiat la data de 24 iunie 2008 și înregistrat la USAMV C. N. sub nr. 7141 din_ .

Prin cele din urmă contracte, debitoarea respectiv pârâta de rd.I a transmis cesionarelor, respectiv pârâtelor de rd. II și III drepturile ce i-au fost recunoscute de către pârâta de rd. IV, prin contractul de asociere privind amplasamentul rezidențial precum și drepturile de executare a lucrărilor de construire recunoscute prin autorizațiile de construire nr._ precum și drepturile ce-i sunt recunoscute de pârâta de rd.IV din contractul de asociere privind amplasamentul 1 precum și drepturile de executare a

lucrărilor de construire ce-i sunt recunoscute prin autorizația de construire nr. 1993/2007 în cote de 65% în favoarea pârâtei de rd. II și respectiv 35% în favoarea pârâtei de rd. III.

Cât privește natura juridică a contractelor atacate, instanța a reținut că titlul acestora dat de către părțile contractante corespunde atât intenției părților cât și clauzelor asumate, astfel încât alegațiile pârâtei SC S. I.

DS, potrivit cărora contractul de cesiune nu ar reglementa cesiunea, nu au putut fi primite, cu atât mai mult cu cât aceste alegații ignoră faptul că titularul cererii de chemare în judecată a completat cererea, solicitând și anularea contractelor din data de_ .

În același sens, susținerea că actul juridic nu reglementează cesiunea este contrară însăși clauzelor contractuale asumate, în sensul că prin actul încheiat la data de 15 iulie 2008, părțile au arătat explicit care sunt drepturile pe care au înțeles să le transmită și obligațiile pe care le-au delegat, stabilind totodată și prețul cesiunii, așa cum s-a arătat și în cele ce preced.

De asemenea, referitor la pretinsa inadmisibilitate invocată de pârâta de rd. IV în ceea ce privește cererea în anulare a contractelor de cesiune din data de_, această apărare nu a putut fi reținută, întrucât în chiar cuprinsul celor două contracte, în cap. VI - Condiții financiare ale cesiunii - delegării, părțile semnatare, inclusiv pârâta de rd. IV USAMV C. N. au convenit asupra faptului că, condițiile financiare vor fi negociate și

reglementate într-un act separat care nu este disponibil și nici opozabil beneficiarului.

Cu toate acestea însă, instanța a avut în vedere faptul că actul de cesiune încheiat la data de 15 iulie 2008 conține în preambulul său mențiunea că acesta face parte integrantă și se interpretează în acord cu cele două acte. Astfel, împrejurarea că prin cele două acte juridice nu au fost negociate condițiile financiare ale operațiunii, nu este de natură să conducă la inadmisibilitatea cererii în anularea acestor contracte, întrucât potrivit convenției părților, contractul de cesiune din data de 15 iulie 2008, face parte din cele două acte încheiate anterior, respectiv la data de 24 iunie 2008, astfel încât, existența contractului de cesiune din 15 iulie 2008 este condiționată practic de existența celor două acte juridice, ceea ce face posibilă analiza celor trei acte juridice din perspectiva disp. art. 80 din Legea nr. 85/2006, dat fiind faptul că practic cele trei acte reprezintă un tot unitar care au stat la baza raporturilor juridice dintre pârâtele în litigiu.

Astfel, față de cele reținute, alegațiile pârâtei că cele două contracte nu reprezintă transferuri de drepturi patrimoniale, nu au putut fi reținute, însăși actele juridice analizate reglementând maniera în care debitoarea a transmis cesionarilor drepturile sale, care nu au putut fi calificate decât ca fiind patrimoniale, datorită faptului că prin dobândirea lor se urmărea valorificarea în vederea obținerii unui profit, acesta fiind de altfel scopul pentru care o societate comercială se înființează și încheie tranzacții. De altfel, este cunoscut că dreptul patrimonial este dreptul subiectiv civil care are un conținut economic, fiind evaluabil în bani.

În cauză, natura drepturilor transmise prin cele două acte încheiate la data de 24 iunie 2008, este desigur una patrimonială, ceea ce conduce la concluzia că analiza acestora prin prisma dispozițiilor legale invocate prin cererea de chemare în judecată, este pe deplin admisibilă.

Referitor la inaplicabilitatea principiului anulării actului subsecvent, instanța a reținut, așa cum de altfel s-a precizat și în cele ce preced, că actele analizate reprezintă un tot unitar, clauzele interpretându-se unele prin altele, conform convenției părților și, în plus, nici în cererea de chemare în judecată inițială și nici în completarea acesteia, titularul demersului judiciar nu s-a prevalat de acest principiu, astfel încât apărările pârâtei sub acest aspect, sunt neavenite.

Față de contractul astfel încheiat, reclamanta a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 80 alin.1 lit. b și c din Legea nr. 85/2006, cel din urmă text fiind invocat prin precizarea depusă la data de 17 mai 2011.

Conform art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuată în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, iar potrivit art. 80 alin.1 lit. c din același act normativ, acțiunea poate fi formulată pentru acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

Dispozițiile legale enunțate vizează, așadar, orice operațiuni comerciale încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, în cadrul cărora prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită, fiind astfel în contradicție cu principiul egalității între creditori care guvernează procedura

insolvenței, în timp ce lit. c) vizează operațiuni comerciale încheiate în aceeași perioadă, cu intenția părților de a frauda interesele creditorilor.

Așadar, analiza operațiunii încheiate a fost efectuată din perspectiva ambelor texte de lege. Astfel, dispozițiile legale mai sus expuse evocă, pe de o parte, ipoteza anulării actului, care se dovedește a fi dezechilibrat din perspectiva prestației debitorului și a prestației corelative a terților dobânditori, iar pe de altă parte, din perspectiva celei de a doua dispoziții legale, care relevă situația actului încheiat de debitoare în frauda intereselor creditorilor.

Dispozițiile legale relevate, legitimează administratorul judiciar sau lichidatorul să exercite acțiunea în anulare a actului perfectat de debitoare, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii pe considerentul dezechilibrului vădit între prestația efectuată de debitor și cea primită.

Rațiunea instituirii de legiuitor a acestor dispoziții a constat în ideea de a se asigura participanților la procedură, pârghiile menite să dea eficiență principiul maximizării averii debitoarei, destinate stingerii pasivului și a egalității de șanse a creditorilor în privința recuperării creanțelor declarate la masa credală.

Probatoriul administrat în cauză, în concret expertiza financiar contabilă efectuată, a relevat cu caracter indubitabil asupra împrejurării că, la momentul încheierii contractului a existat o disproporție vădită între prestația debitoarei și prestațiilor terților, pârâți de rd. II - IV, disproporție generată de subevaluarea activului preluat de cesionari și supraevaluarea pasivului. Cu alte cuvinte, operațiunea de cesiune s-a realizat în dauna creditorilor întrucât s-a micșorat averea debitoarei prin mărirea excesivă a pasivului debitoarei și, respectiv prin transmiterea activelor vandabile ale debitoarei în favoarea societăților cesionare.

În acest sens instanța a reținut din cuprinsul probei de specialitate că la data semnării contractului de cesiune (_ ), valoarea înregistrata în contabilitate a producției în curs de execuție pentru proiectul "Park"; era în sumă de 21.318.200,45 lei, cu o datorie/obligație aferenta proiectului de 22.492.017,80 lei. În realitate însă la aceea dată, valoarea proiectului era compus din cheltuieli directe aferente proiectului "Park"; in valoare de 16.130.878.88 lei și din cheltuieli indirecte atribuite proiectului pana la data de_, în valoare totală de 5.187.321,57 lei pentru care nu s-au găsit anexe din care să rezulte componenta lor.

În plus, deși cesiunea a avut loc la data de_, în perioada_ -_ au fost înregistrate pe seama acestui proiect cheltuieli directe în valoare de 39.830.956,65 lei din care a fost cuprinsa pe valoarea proiectului

"Park"; doar suma de 35.937.904,04 lei (1.811.961,26 lei + 34.125.942,83 lei), deci mai puțin cu suma de 3.893.052,61 lei, deși la data de_ erau cuprinse în producția în curs de execuție cheltuieli mai mari cu suma de 5.187.321,57 lei astfel că la data de_, s-a efectuat o reglare a înregistrărilor făcute pe producția în curs cu explicația "producție în curs anul 2007-2009";.

În aceste condiții, expertul contabil a concluzionat că valoarea proiectului înregistrat in evidenta contabila pe seama contului contabil 331. PARK (producție in curs de execuție) era în suma de 57.256.104,49 lei.

Referitor la datorii/obligații înregistrate în contabilitate ca pasive cedate aferente proiectului la data înregistrării efective a cesiunii (_ ), expertul a reținut că acestea erau în suma de 57.256.104,59 lei, dar in realitate erau de 57.781.784,77 lei compuse din: valoarea avansurilor încasate in contul apartamentelor 419.PARK, în sumă de 16.142.315,96 lei,

valoarea avansurilor 419.MOX în sumă de 14.790.761,06 lei, datoria fata de MOX INC 401.00491 în valoare de 15.971.377,32 lei, datoria fata de Bocșa

N. 401.00492 în sumă de 2.287.456,20 lei, datoria fata de S.C. ANFIETEATRUL S.R.L 401.00356 în sumă de 78.540,00 lei, datoria fata de MOX REALITY INC 401.00489 în valoare de 4.257.205,45 lei, datoria fata de NEW LELAND D. LLC 401.00488 în sumă de 2.596.601,04 lei, datoria fata de MOX CONSTRUCTION S. 401.00124 în sumă de 1.031.197,38 lei, datoria fata de - creditori diverși - Minai Chezan 462.01. PARK în sumă de 468.028,51 lei și alți furnizori de servicii pentru proiectul Park neachitați în valoare de 158.301,85 lei, rezultând un total în cuantum de 57.781.784,77 lei.

In aceasta situație societatea cedentă a rămas cu datorii in valoare de 525.680,28 lei care nu-i aparțin din moment ce activul care le-a încorporat a fost cedat.

În plus, expertul a reținut faptul că, nu toate cheltuielile aferente proiectului "Park"; au fost însoțite de documentele legale din care sa rezulte prestarea serviciilor și nici contabilizarea producției în curs de execuție aferente proiectului "Park"; nu a fost efectuata în conformitate cu reglementările legale în domeniu. Prin eliminarea acelor cheltuieli din producția în curs de execuție și implicit din pasivele cedate situația se prezintă astfel: total cheltuieli directe înregistrate pe proiect "Park"; în valoare de 55.961.835,53 lei din care se scad cheltuielile fără documente justificative în sumă de 25.112.640,01 lei la care se adaugă cheltuielile indirecte înregistrate în sumă 1.294.268.96 lei, rezultând un total în sumă de 32.143.464,48 lei în timp de pasivul/obligațiile aferente acestuia se ridicau la suma de 57.781.784,77 lei din care se scade corespunzător suma de 25.112.640,01 lei, rezultând un total de 32.669.144,76 lei.

Astfel, din cele constatate de expertul contabil în urma analizei evidenței contabile, a reieșit faptul că valoarea proiectului "Park"; în urma înlăturării cheltuielilor neînsoțite de documentele prevăzute de Codul fiscal din care să rezulte prestarea efectivă a acestora la data de_ era de 32.143.464,48 lei. În plus, prin necuprinderea cotei părți din cheltuielile indirecte pe seama proiectului "Park"; a fost distorsionata valoarea reala a proiectului.

Concluzia expertului rezultată din informațiile furnizate de evidența contabilă întocmită de societate, nu reflecta valoarea corecta a elementelor de activ, respectiv de pasiv, iar cesionarea proiectului "Park"; nu s-a efectuat la o valoare corecta, impunându-se o evaluare atât a activelor cesionate, cat și a pasivelor cesionate.

Pe de altă parte, expertul a reținut faptul că cesiunea s-a operat in contabilitate in data de_, iar producția în curs de execuție în valoare de 34.125.942,83 lei s-a operat în contabilitate în data de_ . În această situație producția în curs la data de_ avea valoare negativa in suma de 34.125.942,83 lei. Astfel, concluzia care se desprinde este că acea reglare a producției în curs de execuție cu mențiunea "înregistrare producție în curs cf. raport 2007-2009" a fost "ajustată"; după sumele trecute la cesiune la data de_ și nu după realitate.

De asemenea expertul contabil a reținut că înregistrarea producției în curs de execuție nu s-a făcut conform reglementarilor în vigoare, respectiv lunar, și prin metodele adecvate prevăzute de legislația în vigoare. Astfel, dacă pentru cheltuielile directe au fost deschise conturi analitice distincte, rezultând astfel date certe, pentru repartizarea cheltuielilor indirecte nu s-a identificat niciun document justificativ din care să rezulte care a fost

cuantumul lor și in ce mod au fost repartizate pe proiecte. Nu s-a găsit între documentele expertizate nici o situație anexata contractului de cesiune sau notei contabile de înregistrare a cesiunii din care sa rezulte faza în care se găseau lucrările executate la data de_, dacă se încadrau sau nu cheltuielile înregistrate pe proiectele respective în planul de finanțare potrivit cu stadiul lucrărilor, pentru a aprecia dacă cheltuielile

indirecte au fost cuprinse corect, care era valoare reală a lucrărilor în curs de execuție la data cedării, nefiind realizată o evaluare a activelor cedate la valoarea lor de piața așa cum precizează Codul fiscal.

Așadar, valoarea pasivelor ce trebuiau cedate era mai mare decât valoarea activelor cedate situație care arată că valoarea activelor cedate nu a fost stabilita corect. In aceasta situație in sarcina cedentului au rămas de făcut plați pentru active care nu-i mai aparțineau.

Astfel, din anexa nr.17 regăsită la înregistrarea producției în curs de execuție în luna decembrie 2009, rezultă că au rămas nerepartizate cheltuieli in valoare de 7.975.540,74 lei . Însă din situația întocmită de expert rezultă că nici aceasta suma nu este corectă deoarece în balanțele examinate care au fost anexate la bilanțurile anilor 2007-2009 rezulta alte cifre, respectiv o suma nerepartizată în cuantum de 10.499.544,86 lei.

Față de situația prezentată, expertul a concluzionat că cu aceste cheltuieli s-a diminuat profitul societății, dar nu s-a putut determina suma care ar fi revenit sub forma de cheltuieli indirecte pe proiectului cesionat.

În aceste condiții opinia expertului contabil a fost în sensul că prin cesionarea proiectului "Park"; a fost decapitalizată societatea analizată atât prin prisma pasivelor cedate (care in realitate sunt mai mari), cat și prin neevaluarea activului cedat. De asemenea valoarea activului a fost subevaluată prin necuprinderea cheltuielilor indirecte aparținătoare activului cesionat și care a dus implicit la înregistrarea de pierderi care au rămas în seama societății cedente. Aceste cheltuieli indirecte au ajuns direct în contul de profit și pierderi pe care l-a diminuat.

Nu în ultimul rând, judecătorul sindic a reținut faptul că, prin prisma dispozițiilor art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006 se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile art.79 și 80, putând fi răsturnată de pârâtă.

Din această perspectivă, respectiv a disproporției dintre prestații evidențiată în expertiza efectuată în cauză, actul juridic atacat a fost încheiat în defavoarea vădită a debitoarei și, implicit a creditorilor acesteia diminuând gajul lor general, debitoarea suferind astfel un prejudiciu material din cauza disproporției vădite între contraprestații.

Referitor la disp. art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut că prin înregistrarea în contabilitatea debitoarei a unor datorii nejustificate, evidențiate în cuprinsul expertizei și analizate în cele ce preced și astfel încărcarea fictivă a cheltuielilor debitoarei, s-a urmărit lezarea drepturilor creditorilor, ceea ce conduce la incidența în cauză a dispozițiilor legale arătate. Pe de altă parte, transferurile care au avut loc între debitoare și persoanele juridice străine MOX INC, NEW LELAND D. LLC, MOX REALITY INC, precum și cu persoana fizică independentă BOCȘA

N. și pentru care au fost înregistrate în cantabilitatea debitoarei cheltuieli aferente producției în curs de dezvoltare, au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, cu titlu exemplificativ fiind hotărârile pronunțate în

dosarele:_, _

, _

, precum și sentința nr.5140/2011,

pronunțată în dosarul nr._

.

Pentru toate considerentele expuse, având în vedere și dispozițiile art.81 și 83 din Legea nr.85/2006, acțiunea în anulare exercitată de lichidatorul judiciar a fost admisă, cu consecința anulării contractului de cesiune încheiat la data de 15 iulie 2008 între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. I. DS (fostă SC T. DS ), SC S. B. C. S. (fostă SC T. B. C.

S. ), în calitate de cesionare, contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7141 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. I. DS (fostă SC T. DS ), în calitate de cesionar și U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. N., în calitate de beneficiar, precum și contractului de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7132 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C. I. S. (fostă SC T. S. ), în calitate de cedent și SC S. B. C. S. (fostă SC T. B. C. S. ), în calitate de cesionar și U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. N., în calitate de beneficiar, și a repunerii părților în situația anterioară.

Având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată și caracterul accesoriu a intervenției în interesul pârâtei, în temeiul art.49 și urm. C. pr. civ., a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții M. V. H. O., B. D. și B.

I., D. I. L. și I. G. .

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta "S. B. C. " S.R.L

., solicitând admiterea lui și, în principal, casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurenta arată următoarele:

Excepția lipsei de interes a acțiunii, invocată de pârâta S.C. "S.I.

(fostă "T. D. ") S.R.L.- a fost greșit respinsă. Această pârâta și-a întemeiat excepția pe două argumente:

Primul argument rezultă din împrejurarea că nici prin acțiunea introductivă, nici prin completarea de acțiune reclamanta nu formulează un capăt de cerere distinct de repunere a părților în situația anterioară - a fost respins de judecătorul sindic cu motivarea sumară că "prin însăși cererea de chemare în judecată, titularul acesteia a solicitat repunerea părților în situația anterioară" .

Opinia recurentei este că o simplă mențiune în motivarea acțiunii, despre eventualele efecte ale admiterii ei cu privire la repunerea părților în situația anterioară, nu este de natură a înlătura obligativitatea formulării unui capăt de cerere expres în acest sens, întrucât conform art. 129 alin. 6

pr. civ. (vechi), judecătorul se pronunță doar asupra obiectului cererii deduse judecății.

Față de acest aspect se poate observa că, prin sentință, s-a dat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care există dispoziția judecătorului sindic de repunere a părților în situația anterioară, deși un capăt de cerere în acest sens nu există.

Situația existentă este cu atât mai gravă cu cât sentința este practic inaplicabilă. Astfel, și în cadrul completării de acțiune, la fel ca în acțiune,

repunerea în situația anterioară este sugerată de reclamantă în motivarea cererii, aceasta afirmând că (în completarea acțiunii): "... prin efectul repunerii părților în situația anterioară, evident că și dreptul de superficie trebuie să revină cedentului pârât de rd. I, având în vedere legătura

indisolubilă între contractul de asociere din data de_ și proiectul

«PARK»".

Instanța de fond, dispunând repunerea în situația anterioară, nu face nici un fel de trimitere la dreptul de superficie constituit, dar este de subliniat că nici nu putea să o facă, întrucât acest drept de superficie a luat naștere printr-un act autentic notarial care nu a făcut obiectul acțiunii de față și nici nu a fost anulat pe altă cale (este vorba de actul adițional nr. 4, autentificat prin încheierea nr. 859/_ ).

Mai mult decât atât, superficia nu exista la data cesiunii în discuție, deci nu are cum intra în ipoteza de restituito.

Al doilea argument și (probabil) cel mai important se circumscrie noțiunii de folos concret al izbutirii procesului.

Contractul de cesiune din data de_ reglementa obligațiile financiare (anume "prețul cesiunii", "suma finală de plată") ale cesionarelor, printre care și recurenta, față de cedenta T. .

Conform art. III pct. 3 al convenției, T. încasează, în baza actului a cărui anulare s-a cerut, 5% din profitul brut care va fi obținut de către cesionari prin dezvoltarea finală, dar nu mai puțin de 1.000.000 euro.Prin anularea acestui act nu se obține, așadar, decât anularea obligațiilor financiare ale cesionarelor față de firma T., în prezent C. I. .

Cu privire la scopul acțiunii din perspectiva ipotezei că admiterea ei ar produce de fapt o pagubă reclamantei (invocată în întâmpinarea SID), judecătorul sindic omite în mod complet a se pronunța.

De altfel, era practic imposibil să o facă atât timp cât a respins, în mod nelegal, cererea de completare a probațiunii formulată de aceeași SID, înainte de dezbaterea pe fond a pricinii.

Astfel, această pârâtă a solicitat efectuarea unei expertize în specialitatea construcții civile - evaluare proprietăți imobiliare, cu următoarele obiective:

Care era stadiul lucrărilor la proiectul T. PARK în data de 15 iulie 2008 și respectiv în data de_ ~ iar în acest context, dacă se poate aprecia un procent de execuție a proiectului, în flecare din acele date, raportat la stadiul final;

Care era valoarea de piață a lucrărilor la proiectul T. PARK în data de 15 iulie 2008 și respectiv în data de_ ;

3. ...;

Care ar fi fost valoarea de piață totală a imobilelor din proiectul PARK, în raport de prețurile practicate la 15 iulie 2008, și care ar fi fost profitul brut ce ar fi putut fi obținut după scăderea costurilor aferente edificării proiectului;

Care este valoarea de piață actuală a proiectului T. PARK

în stadiul de execuție în care se găsește - și care sunt datoriile actuale în legătură cu edificarea proiectului.

In acest context recurenta a considerat că se impune a se preciza că:

societatea C. I. S. este înscrisă la masa credală a (actualei) pârâte SID cu suma de 1.000.000 euro (aspect de care sindicul nu amintește deloc);

prin admiterea acțiunii de față, ea pierde dreptul la acea sumă fară să existe o probă care să lămurească cât câștigă de fapt prin "repunerea în situația anterioară";

nimeni nu știe care era valoarea de piață a proiectului Park inclusiv la data cesiunii - pentru a verifica dacă prestația debitoarei C. a fost sau nu superioară valorii cedate.

Cum poate instanța de fond să concluzioneze că există un dezechilibru între contraprestația terțului și cea a debitoarei în condițiile în care:

nu administrează nici un fel de probatoriu pentru a identifica prestația debitoarei C. (valoarea ei la data cesiunii și în prezent, interesul neputându-se raporta doar la momentul actului);

nu analizează/nu se pronunță deloc asupra prestației terțului.

În motivarea sentinței, instanța de fond "atinge" mai mult chestiunea legitimității procesuale active, în nici un caz pe aceea a interesului născut și actual.

Prin respingerea unei probe esențiale, care ar fi lămurit valoarea proiectului Park - instanța de recurs știe că, constatările expertizei contabile au avut la bază doar evidențele contabile ale debitoarei C. - prima instanță a refuzat practic să intre în fondul cauzei, efectul fiind același și prin nepronunțarea asupra valorii patrimoniale promisă debitoarei prin actul anulat și cu care ea s-a înscris la masa credală a terțului.

Proba expertizei era cu atât mai imperativă cu cât însăși expertul contabil numit afirmase că "în opinia expertului contabil, în această situație se impunea o evaluare atât a activelor cesionate, cât și a pasivelor cesionate" (pagina 17 a raportului de expertiză).

Doar printr-o astfel de expertiză se putea cuantifica practic valoarea prestației cesionarilor și da astfel o dezlegare corectă pricinii, respingerea ei ducând la o necercetare a fondului cauzei.

In ce privește acest fond al cauzei, instanța s-a rezumat practic la expertiza contabilă administrată, însă soluția se mărginește la o preluare mecanică a concluziilor sale.

In realitate, aceste concluzii nu pot fi decât distorsionate atât timp cât prima instanță a respins nelegal cererea SID de completare a probațiunii - cerere care ar fi lămurit destinația unor cheltuieli rămase în patrimoniul C.

.

Cu aceste cheltuieli se afirmă că s-ar fi devalizat averea debitoarei C. (fostă T. ), însă afirmația ar putea fî adevărată doar în ipoteza în care acele cheltuieli ar fi fost afectate proiectului PARK (acesta fiind cesionat), rămânând astfel nejustificat la debitoare.

Dacă s-ar stabili - și asta era intenția cererii de completare a probațiunii că acele cheltuieli erau afectate altor proiecte imobiliare în derulare sau țineau de politica de dezvoltare a debitoarei, atunci lăsarea lor în patrimoniul acesteia nu avea nici o implicație asupra cesiunii.

În ce privește aceste sume, recurenta arată următoarele:

Valoarea de 10.716.931,69 lei, pe care expertul o constată ca nefiind atribuită unui proiect sau altul, iar la data de_ fiind cuprinsă în valoarea proiectului RIVER (rămas la reclamantă) - este justificată efectiv de afectațiunea elementelor respective proiectului RIVER.

În acest context, este de precizat că proiectul RIVER a fost în toată această perioadă mult mai avansat decât proiectul PARK, fiind practic finalizat din punct de vedere constructiv, față de PARK care, raportat la ansamblul său, a rămas și în prezent într-un stadiu relativ incipient. Nu este deci de mirare că toate acele elemente contabile sunt afectate proiectului RIVER.

Această afirmație este confirmată de analiza efectivă a unora din înscrierile respective:

toate mențiunile referitoare la Banc Post - această bancă neavând nimic de a face cu proiectul PARK, ea finanțând exclusiv RIVER-ul (deci este evidentă corectitudinea alocării ulterioare pe RIVER);

toate mențiunile referitoare la clienții cumpărători de apartamente - care sunt prezenți în RIVER, deci în mod evident nu puteau fi prezenți și în PARK;

livrările de beton efectuate, de ex. de Holcim SA.

Unele din mențiuni fac trimitere nemijlocită la proiectul RIVER încă din momentul înscrierii în contabilitate (la rubrica "explicație"), de ex. cele cu nr. 316 și 389.

Având la bază aceste afirmații, SID a solicitat judecătorului sindic să pună în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei toate documentele aferente sumei repartizate ulterior proiectului RIVER, de 10.716.931,69 lei - tocmai pentru a se verifica împrejurarea că ele au fost păstrate corect pe seama debitoarei, neavând nici o legătură cu proiectul PARK (cesionat).

Prima instanță a respins această cerere în probațiune însă, în același timp, nici nu a analizat apărarea SID pe acest subiect.

A doua sumă pe care expertul nu o justifică este de 10.499.544,86 lei. Astfel, expertul afirmă că:

în sarcina cedentului au rămas cheltuieli nerepartizate în cuantum de 10.499.544,86 lei, dar "pentru repartizarea cheltuielilor indirecte nu a găsit nici un document justificativ din care să rezulte care a fost cuantumul lor și în ce mod au fost ele repartizate pe proiecte" (pagina 18 a expertizei);

"cu aceste cheltuieli s-a diminuat profitul societății, dar nu cunoaște ce sumă ar fi revenit sub formă de cheltuieli indirecte pe proiectul cesionat" .

Cu alte cuvinte, dacă ar exista dovada că aceste cheltuieli incumbă exclusiv proiectului RIVER sau, îndeosebi, că ar fi cheltuieli legate de funcționarea și dezvoltarea societății, nu ar exista de fapt nici o diminuare a profitului societății T. ca urmare a nerepartizării lor către proiectul PARK și al cesionării lor consecutive.

În acest context, este de remarcat că firma T., la momentul cesiunii, avea mai multe proiecte imobiliare de anvergură pentru viitor, pe lângă PARK și RIVER - SILVER și GRAND.

Cu privire la această sumă SID a solicitat sindicului să pună în vedere reclamantei să depună la dosarul cauzei toate documentele aferente sumei nerepartizate de 10.499.544,86 lei (teza probatorie fiind demonstrarea împrejurării că aceste costuri nu au avut nimic de a face cu proiectul PARK), respectiv contracte, facturi etc.

Și această cerere în probațiune a fost respinsă, nelămurindu-se deci destinația acelor sume și, ca atare, dacă ele au fost corect sau nu păstrate în patrimoniul C. sau trebuiau preluate de cesionarii proiectului PARK.

Singurele datorii aparent afectate proiectului PARK și rămase în continuare la debitoare și după cesiune sunt cele în sumă de 525.680,28 lei (pagina 16 alin. 5 a sentinței) - însă, raportat la prețul cesiunii de minimum

1.000.000 euro, această sumă este una modică și n-ar putea justifica prin ea însăși admiterea cererii neexistând dezechilibru între prestațiile părților.

Cu alte cuvinte, dacă "golim" sentința de sumele menționate mai sus (paragrafele B și C), tabloul se schimbă cu totul: aceste cheltuieli au rămas în mod corect la debitoare, deci ea nu a fost devalizată cu ele prin cesiunea proiectului PARK (de care ele nu aparțineau).

Față de cele ce preced, se justifică astfel afirmația recurentei în sensul preluării mecanice, de către judecătorul sindic, a concluziilor expertizei, fără nici o preocupare de lămurire a unora din ele.

In cazul în care cererile suplimentare de probatorii s-ar fi admis și, în urma lor, s-ar fi stabilit că sumele rămase în formă de cheltuieli la firma debitoare nu aveau nimic de a face cu proiectul PARK, n-ar fi existat nici un prejudiciu adus acesteia prin cesionarea proiectului.

Și sub acest aspect, precum și în situația excepției lipsei de interes, instanța de fond a refuzat lămurirea tuturor aspectelor, cercetarea cauzei făcându-se cu totul precar.

Astfel că solicitarea recurentei este în primul rând de casare cu trimitere spre rejudecare, pentru ca probele solicitate și nelegal respinse sa poată fi administrate, în vederea pronunțării unei soluții complete și corecte. Împotriva sentinței a formulat recurs și U. DE Ș. A.

Șl M. V. C. -N.

, solicitând admiterea prezentului recurs așa cum a fost formulat și motivat; modificarea în întregime a hotărârii recurate și, în consecință, respingerea acțiunii formulate de lichidator R. I. S. ca nefondată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că prin sentința civilă nr. 293/2013, Tribunalul S. izat C. a admis acțiunea în anulare completată și precizată, formulată de R. I. SS în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. I. S.R.L., și, în consecință, a hotărât anularea contractului de cesiune din data de 15 iulie 2008 încheiat între debitoarea cedentă S.C. C. I. S.R.L. (fosta S.C. T. S.R.L.) și cesionarii S.C. S. I. DSR.L( fosta S.C. T. DSR.L.)

și S.C. S. B. C. S.R.L. (fosta S.C. T. B. C. S.R.L.), precum

și anularea actelor adiționale din_ înregistrate cu nr. 7141 și nr. 7132 din_ încheiate între S.C. C. I. S.R.L. în calitate de cedentă,

S. I. DSR.L., respectiv S.C. S. B. C. S.R.L., în calitate de cesionare și U.S. M.V. în calitate de beneficiară, cu consecință repunerii părților în situația anterioară.

În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 80 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 85/2006 întrucât, prin încheierea frauduloasă a actelor de cesiune s-a creat o disproporție vădită între prestația debitoarei și prestațiile terților contractanți prin subevaluarea activului preluat de cesionari și supraevaluarea pasivului, fiind astfel prejudiciați creditorii debitoarei cedente.

Apreciază că sentința recurată este nelegală și netemeinică, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 coroborate cu art. 304¹CPC din 1865.

II. Soluția instanței de fond de respingere a inadmisibilității cererii de anulare a contractului de cesiune și a actelor adiționale din data de _

înregistrate sub nr. 7141 și nr. 7132 din_ este nelegală, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 CPC din 1865 în opinia instanței de fond, obiectul actelor adiționale din data de_ vizează transferuri de drepturi patrimoniale, întrucât cele trei contracte reprezintă un tot unitar, iar prin dobândirea drepturilor cesionate s-a urmărit valorificarea în vederea obținerii unui profit.

Instanța de fond a reținut în mod eronat că actele adiționale din data de_ reprezintă transferuri de drepturi patrimoniale. Lipsa caracterului unitar al celor trei contracte ce formează obiectul litigiului (actele adiționale din data de_ și contractul de cesiune din_ ) rezultă din faptul că părțile nu sunt aceleași, obiectul este diferit, iar prin clauzele contractuale s- a stipulat în mod expres faptul că executarea contractului de cesiune din_ nu poate influența valabilitatea și/sau eficacitatea actelor adiționale din data de_ .

Astfel, recurenta arată că a participat doar la încheierea actelor adiționale din data de_, înregistrate sub nr. 7141 și nr. 7132 din _

, având ca obiect doar cedarea drepturilor și delegarea obligațiilor corelative asumate de cedentă S.C. C. I. S.R.L. prin contractul inițial de asociere.

Condițiile financiare ale operațiunii de cesiune au fost negociate și reglementate printr-un act separat încheiat între debitoarea cedentă S.C. C.

S.R.L. și cesionarii S.C. S. I. DSR.L. și S.C. S.

B. C. S.R.L. la data de_, act al cărui conținut nu a fost disponibil și nici opozabil acesteia în calitate de beneficiar.

Inopozabilitatea actului separat prin care s-au prevăzut condițiile financiare ale cesiunii este stipulată în mod expres în art. VI pct. 1 din actelor adiționale din_, potrivit căruia "Cedentul și Cesionarul declară că nu vor opune Beneficiarului și nu vor invoca în raporturile cu Beneficiarul niciun drept și nicio obligație care își are izvorul în actul separat, iar executarea Actului separat nu poate influența valabilitatea si/sau eficacitatea prezentului Contract".

Din moment ce voința părților este neechivocă în sensul că cele trei contracte sunt distincte, soluția instanței de fond de a le analiza ca pe un tot unitar reprezintă o interpretare greșită prin schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.

Prin urmare, caracterul patrimonial al drepturilor ce formează obiectul actelor adiționale din data de_ nu poate fi dedus din presupusa unitate care ar exista între acestea și contractul de cesiune din_ și nici din faptul că s-a urmărit valorificarea drepturilor dobândite în vederea obținerii unui profit, întrucât scopul cesiunii nu se confundă cu conținutul economic al drepturilor cesionate.

Apărările referitoare la inaplicabilitatea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis) au fost înlăturate în mod netemeinic de instanța de fond.

Chiar dacă instanța de fond a reținut că reclamanta nu s-ar fi prevalat de acest principiu, din modalitatea de formulare a acțiunii introductive și a completării la acțiune se deduce că s-a urmărit anularea actelor adiționale din_ în considerarea unei legături de subsidiaritate a acestora față de contractul de cesiune din data de_, care a format obiectul acțiunii inițiale.

Principiul enunțat presupune existența a două sau mai multe acte juridice succesive prin care s-au transmis aceleași drepturi ori s-au constituit sau transmis drepturi aflate în strânsă legătură. În speță însă, actele adiționale din_ nu constituie acte subsecvente contractului de cesiune din_, fiind în mod evident anterioare acestuia, logica principiului invocat neputând să admită anularea unui contract ulterior cu consecința anulării unor acte prealabile.

Aceasta cu atât mai mult cu cât actele adiționale din_ nu reglementează condițiile financiare ale cesiunii, acestea fiind negociate și prevăzute ulterior, prin contractul de cesiune din_, contract inopozabil recurentei. Voința părților este neechivocă în acest sens, respectiv faptul că cedenta și cesionarii "nu vor opune Beneficiarului și nu vor invoca în raporturile cu Beneficiarul niciun drept și nicio obligație care își are izvorul în actul separat", precizându-se totodată faptul că "executarea actului separat nu poate influenta valabilitatea si/sau eficacitatea prezentului contract".

Instanța de fond a reținut în mod nelegal că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 privind disproporția vădită dintre prestațiile părților, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 CPC din 1865 în opinia instanței de fond, din concluziile expertizei financiar- contabile efectuate în cauză ar rezulta o disproporție vădită între prestația debitoarei și prestațiile terților cesionari, respectiv S.C. S. I. D.

S.R.L. și S.C. S. B. C. S.R.L, operațiunea de cesiune realizându-se în dauna creditorilor prin mărirea excesivă a pasivului.

Instanța de fond însă nici măcar nu a analizat legătura dintre încheierea de către recurentă a celor două acte adiționale din_ si deschiderea procedurii de insolventă a debitoarei SC C. I. S. în data de_, deși doctrina și jurisprudența recunosc în mod unanim faptul că actul a cărui anulare se solicită trebuie să fie cauza directă sau indirectă a stării de încetare de plăți însoțită de insolvabilitate.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod eronat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, întrucât principala condiție care trebuie îndeplinită pentru aplicarea acestor prevederi este diferența vădită de valoare între prestații în defavoarea debitorului la data încheierii contractului.

Această condiție nu poate fi reținută în prezenta speță, deoarece presupune ca prețul stabilit în actele încheiate să poată fi considerat drept disproporționat în raport cu valoarea reală a lucrului vândut.

Cu toate acestea, în practica judiciară s-a reținut că, în cazul în care prețul este sincer și serios, înstrăinarea este valabilă chiar dacă prețul este cu mult inferior sau superior valorii reale a lucrului vândut, întrucât părțile sunt libere să determine prețul. Valoarea lucrului vândut trebuie să fie raportată și la subiectivismul părților, interesele lor economice, și influențele pieței.

Practica judiciară face în mod constant referire la o disproporție vădită de valoare, iar nu discutabilă, în favoarea terțului, între prestațiile reciproce, nefiind avută în vedere o valoare neserioasă sau o diferență mică de valoare.

În condițiile în care niciunul din cele două acte adiționale din data de_ nu au reglementat condițiile financiare ale operațiunii juridice complexe constând în cesiune de drepturi și delegare de obligații, este imposibil a se analiza problema unui dezechilibru al prestațiilor părților contractante si a se discuta aplicabilitatea art. 80 alin, lit. b din Legea nr. 85/2006, hotărârea instanței de fond fiind nelegală și din acest punct de vedere.

Chiar și în ipoteza în care s-ar anula cesiunile, acest aspect nu ar conduce la o creștere a activului debitoarei cel puțin prin prisma faptului că debitoarea nu-și mai poate îndeplini obligațiile asumate prin contractul de asociere în lipsa propunerii și a confirmării unui plan de reorganizare, fără a mai vorbi despre faptul că nu mai deține autorizații de construire valabile.

Instanța de fond a reținut în mod nelegal că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind intenția frauduloasă a tuturor părților contractante, fiind incidente prevederile de art. 304 pct. 7 CPC din 1865.

În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut faptul că prin înregistrarea în contabilitatea debitoarei a unor datorii nejustificate care au încărcat fictiv cheltuielile acesteia, s-a urmărit lezarea drepturilor creditorilor.

Cu toate acestea, hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele și dovezile pentru care s-a reținut incidența art. 80 alin. 1 lit. c. Din moment ce

textul se referă în mod expres la "intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la creditori sau de a le leza în orice alt mod drepturile", trebuiau menționate împrejurările din care rezultă complicitatea la fraudă a subscrisei, în calitate de parte contractantă a actelor adiționale.

Având în vedere toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței civile nr. 293/2013 pronunțată de Tribunalul S. izat C. și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Împotriva sentinței a formulat recurs și C. de I. T.

S.

, în calitate de administrator judiciar al SC S. I. DS, solicitând admiterea recursului și respingerea în întregime a acțiunii formulate de reclamanta R. I. S. IST, lichidator al debitoarei SC C.

I. S. .

În motivarea recursului arată că, după cum a arătat și în primul ciclu procesual, S.C. S. I. DSR.L. este dezvoltatorul proiectului imobiliar T. Park, din C. -N. . Proiectul a fost preluat parțial prin cesiune de la compania C. I. S. (fosta SC T. S. ). Societății S.

I. DS i s-au cesionat ansamblul rezidențial și o cotă de 65% din drepturile și obligațiile care revin în legătură cu realizarea Hotelului. Cota de 35% din drepturile și obligațiile referitoare la construcția hotelului au fost cesionate către S. B. C. S., împreună cu clădirea multifuncțională.

Astfel, în anul 2007, debitoarea a demarat proiectul de realizare a proiectului de realizare a ansamblului rezidențial "Park". Terenul pentru realizarea proiectului a fost obținut în baza contractului de asociere din data de_, cu USAMV C. -N. .

La data de_, debitoarea a obținut autorizațiile de construire nr. 1989-1993, pentru realizarea ansamblului rezidențial compus din 4 blocuri, un imobil multifuncțional, un hotel și infrastructura aferentă. Lucrările de realizare a proiectului au fost demarate la începutul anului 2008.

La data de_, s-a încheiat contractul a cărui anulare se cere prin acțiunea introductivă, a cărui obiect, în accepțiunea reclamantei, a constat în cesionarea activelor și pasivelor aferente proiectului "Park". În realitate prin acest contract s-au reglementat condițiile financiare ale unei cesiuni de drepturi și de obligații care a avut Ioc anterior.

Astfel, transferul drepturilor și obligațiilor prin care se susține că a fost prejudiciat patrimoniul debitoarei a avut loc prin Contractul de cesiune și Actul Adițional privind Novația Contractului de Asociere din data de_ (încheiat la data de_ și înregistrat la USAMV C. -N. sub nr. 71422/_ ) și prin Contractul de cesiune și Actul Adițional privind Novația Contractului de Asociere din data de_ (încheiat la data de_ și înregistrat Ia USAMV C. -N. sub nr. 7141/_ ).

Prin sentința civilă nr. 293 din data de_, pronunțată în dosarul nr._, judecătorul sindic a respins excepția lipsei de interes a acțiunii introductive de instanță; a admis acțiunea în anulare completată și precizată de reclamantul lichidator judiciar R. I. SS ; a anulat contractul încheiat la data de_ ; a anulat contractul de cesiune și actul adițional privind, novația contractului de asociere din data de_, identificat cu nr. 7141 din_ ; a anulat contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de_, identificat cu nr. 7132 din_ ; a dispus repunerea părților în situația anterioară; a respins ca neîntemeiate cererile de intervenție formulate din perspectiva recurentei

soluția este netemeinică și nelegală, nereprezentând o interpretare corectă a materialului probator administrat în cauză.

În mod greșit instanța a respins ca neîntemeiată excepția linsei de interes a acțiunii invocată de SC S. I. D., fosta T. D.

S. ) cu privire la lipsa solicitării de repunere în situația anterioară.

Argumentele pe care și-a întemeiat judecătorul sindic soluția, au fost sintetizate după cum urmează:

Interesul titularului cererii de chemare în judecată de a formula cererea decurge din chiar conținutul textelor care reglementează acțiunea în anularea actelor frauduloase (art. 79 și art. 80 din Legea 85/2006), acțiunea având ca scop maximizarea averii debitoarei prin restituirea acelor prestații care se dovedesc a fi frauduloase și care aduc atingere drepturilor creditorilor înscriși la masa credală a debitoarei.

Referitor la susținerea în sensul ca cererea de chemare în judecată nu ar conține un capăt de cerere expres privind repunerea în situația anterioară, judecătorul sindic a apreciat că este lipsită de temei juridic, întrucât lipsa unui asemenea capăt de cerere nu conduce la inexistența

interesului; în plus, prin însăși cererea de chemare în judecată, titularul acesteia a solicitat repunerea părților în situația anterioară.

În mod nelegal, judecătorul sindic a respins această excepție, deoarece în petitul pretenția concretă înaintată justiției, reclamanta nu a solicitat decât anularea contractului de cesiune din data de_, fără a solicita și determina în concret repunerea în situația anterioară. Această omisiune este în contradicție cu dispozițiile art. 112.

Cererea de chemare în judecată nu conține un capăt de cerere expres și accesoriu privind repunerea în situația anterioară și prin acest fapt acțiunea reclamantei este lipsită de interes în sens procesual, respectiv de un folos material care să fie obținut prin admiterea acțiunii.

Deși în finalul acțiunii se solicită anularea contractului de cesiune cu consecința repunerii părților în situația anterioară, acest lucru nu suplinește obligația reclamantei de a formula un petit disctinct în acest sens (fixând în mod neechivoc și limitativ cadrul procesual și limitele învestirii instanței).

Potrivit art. 112 alin. 1 pct. 3 din Vechiul Cod Civil, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului. Dispoziția legală vizează atât capetele principale de cerere cât și pe cele accesorii și este obligatorie, chiar dacă aproximarea reclamantului este aproximativă.

Art. 2 alin. 11 din Legea 146/1997 prevede în mod expres că în astfel de procese, capătul principal de cerere este cel prin care se solicită anularea actului, cererea de punere în situația anterioară fiind una accesorie. O simplă solicitare cu caracter general, de repunere în situația anterioară nu este în concordanță cu dispozițiile legale la care a făcut referire anterior și echivalează cu neîndeplinirea obligației legale menționate.

Nici chiar prin completarea de acțiune pe care a depus-o, reclamanta nu a formulat un capăt de cerere distinct, privind repunerea părților în situația anterioară. Era obligatoriu ca aceasta să arate expres, neechivoc, ce intenționează să obțină prin admiterea acțiunii (adică ce presupune efectiv pentru reclamantă și pentru pârâte, repunerea în situația anterioară).

Dreptul de superficie (înscris provizoriu în cartea funciară), la care se face referire în motivarea cererii de completare a acțiunii, nu exista la data la care a avut loc cesiunea. Dreptul de superficie a luat naștere prin actul adițional nr. 4 la contractul de asociere, act adițional autentificat sub nr. 859/_, de către BNP Mitre Romana Lacrima.

Societățile cesionare au edificat după data cesiunii, o parte din construcție mai substanțială decât cea existentă la data cesiunii, substanța acestor edificări constituindu-se într-un drept de superficie propriu, născut după data cesiunii atacate. La acest moment, este deci imposibil ca un drept, care nu exista la data cesiunii, să revină cedentei T. S., deoarece această societate nu a avut nicio contribuție la nașterea lui.

Acesta este și motivul pentru care a susținut faptul că este imposibilă revenirea în patrimoniul T. S. a dreptului de superficie, întrucât acest drept nu a existat niciodată în patrimoniul acestei societăți (el luând naștere la data de_, data autentificării actului adițional nr, 4 la contractul de asociere din data de_ ). Firmele cesionare, au edificat o parte mai substanțială de construcție, decât cea existentă la data cesiunii. De altfel, SC S. I. DS, a încheiat cu organul de stat competent în inspecția construcțiilor recepția parțială a lucrărilor executate, ceea ce a făcut posibilă intabularea.

Cu privire la solicitarea de anulare a actelor adiționale "anexe" la contractele de cesiune încheiate de pârâtul de rd. I și pârâții de rd. IV, a arătat deja de ce era important ca reclamanta sa indice expres actele a căror anulare o cere. Superficia s-a născut prin actul adițional nr. 4 la contractul de asociere din data de_ (act adițional autentificat la data de_ ). Or, cum acest act adițional nu a fost semnat de reprezentanții T. se poate presupune că acțiunea completată nu îl vizează. Rezultă că repunerea în situația anterioară nu poate avea ca obiect un drept real constituit printr-un alt act decât cel a cărui anulare s-a cerut. Iar daca acțiunea ar fi vizat și actul adițional nr. 4 la contractul de asociere din data de_, anularea lui ar atrage în mod necesar anularea și a actului constituit în baza lui (deci, repunerea în situația anterioară ar fi de asemenea imposibilă).

Dreptul de superficie este un drept propriu cesionarelor, născut după data cesiunii ca efect al investițiilor și edificărilor proprii, deci nu poate fi afectat de elemente anterioare nașterii lui.

În mod greșit instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a acțiunii invocată de SC S. I. D. (fosta T. D.

S. ) cu privire la solicitarea de anulare a contractului din data de_ .

Cu privire la acesta excepție, judecătorul sindic a arătat că există interes cu privire la cererea reclamantei iar acest lucru rezultă din conținutul textelor legale care reglementează acțiunea în anularea actelor frauduloase (art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006). Mai mult, prin completarea acțiunii în anulare depusă la data de_, s-a solicitat și anularea contractelor de cesiune din data de_, înregistrate sub nr.7141 și nr. 7142 din_ .

Contractul încheiat la data de_ nu este propriu zis un contract de cesiune în ciuda denumirii sale formale, ci reprezintă doar o convenție care reglementează condițiile financiare ale unei cesiuni de drepturi și obligații, care a avut loc prin alte acte, anterioare lui. Contractul supus analizei este doar un acord de voință accesoriu și subsecvent actelor propriu-zise de cesiune, după cum rezultă și din preambulul acestuia:

"...prezentul contract face parte integrantă și se interpretează în acord cu actul Contract de cesiune și Act Adițional privind Novația Contractului de Asociere din data de_ încheiat la data de_ și înregistrat la U. de Ș. A. și M. V. C. N. sub nr. 7142 din_ și actul Contract de cesiune și Act Adițional privind Novația Contractului de asociere din_ încheiat la data de_ și înregistrat la U. de Ș.

A. și M. V. C. N. sub nr. 7141 din_ ".

În realitate, aceste acte sunt cele care au consacrat cesiunea proiectului Park, ele fiind semnate de către terțul USAMV C. -N., proprietară a terenului.

Actul a cărui anulare o solicită reclamanta nu este decât un act prin care societățile cedentă și cesionară își reglementează între ele condițiile financiare ale unei cesiuni care deja a avut loc.

Obligațiile financiare reglementate sunt "prețul cesiunii" și "suma finală de plată" ale cesionarelor față de cedenta T. . Astfel, conform art. III pct. 3 al convenției, obținut de către cesionari prin dezvoltarea finală, dar nu mai puțin de 1.000.000 euro. Prin anularea acestui act nu s-ar obține decât anularea obligațiilor financiare ale cesionarelor fața de T., în prezent C. I.

. Din această perspectiva, lipsește scopul acțiunii reclamantei, mai mult prin admiterea ei s-ar produce în realitate o pagubă reclamantei.

Pe fond, soluția pronunțată de judecătorul sindic este netemeinică

în argumentarea soluției pronunțate s-au reținut următoarele aspecte: cât privește natura juridică către a contractelor atacate, instanța a considerat că denumirea acestora dată de părțile contractante corespunde atât intenției părților cât și clauzelor asumate astfel încât susținerile potrivit cărora contractul de cesiune nu ar reglementa cesiunea nu pot fi primite; aceasta cu atât mai mult cu cât titularul cererii de chemare în judecată a completat cererea, solicitând și anularea contractelor din data de_ ; susținerea că actul juridic nu reglementează cesiunea este contrară însăși clauzelor contractuale asumate, în sensul că prin actul încheiat la data de_ părțile au arătat în mod explicit care sunt drepturile pe care au înțeles să le transmită și obligațiile pe care le-au delegat, stabilind și prețul cesiunii. Referitor la pretinsa inadmisibilitate invocată de pârâta de rd. IV în ceea ce privește cererea de anulare a contractelor de cesiune din data de_, instanța a considerat că apărarea nu poate fi reținută deoarece în chiar cuprinsul celor două contracte (în capitolul VI) părțile semnatare, inclusiv pârâta de rd. IV, au convenit asupra faptului că, condițiile financiare vor fi negociate și reglementate într-un act separat care nu este disponibil și nici opozabil beneficiarului.

Instanța a reținut faptul că actul de cesiune încheiat la data de_, conține în preambulul său mențiunea că acesta face parte integrantă și se interpretează în acord cu cele două acte. Astfel, împrejurarea că prin cele două acte juridice nu au fost negociate condițiile financiare ale operațiunii nu este de natură să ducă la inadmisibilitatea cererii în anularea acestor contracte, întrucât potrivit convenției părților, contractul de cesiune din data

de_, face parte din cele două acte încheiate anterior (la_ ), astfel încât existența contractului de cesiune din_ este condiționată de existența celor două acte juridice, ceea ce face posibilă analiza celor trei acte juridice din perspectiva art. 80 din Legea 85/2006, dat fiind faptul ca cele trei acte reprezintă un tot unitar care a stat la baza raporturilor juridice dintre părțile în litigiu; alegațiile pârâtei în sensul că cele două contracte nu reprezintă transferuri de drepturi patrimoniale nu pot fi primite, însăși actele juridice analizate reglementând maniera în care debitoarea a transmis cesionarilor drepturile sale, care nu pot fi calificate decât ca fiind patrimoniale, datorită faptului că prin dobândirea lor se urmărea valorificarea în vederea obținerii unui profit (scopul pentru care o societate comercială se înființează și încheie tranzacții).

Natura drepturilor transmise prin cele două acte încheiate la data de_ este una patrimonială ceea ce conduce la concluzia că analiza acestora prin referitor la inaplicabilitatea principiului anulării actului

subsecvent, instanța a apreciat că actele analizate reprezintă un tot unitar, clauzele interpretându-se unele prin altele, conform convenției părtilor; în plus, nici în cererea de chemare în judecată inițială și nici în completarea acesteia, reclamanta nu s-a prevalat de acest principiu.

Expertiza financiar contabilă a relevat că la momentul încheierii contractului a existat o disproporție vădită între prestația debitoarei și prestațiile pârâților de rd. II-IV, disproporție generată de subevaluarea activului preluat de cesionari și de supraevaluarea pasivului.

Operațiunea de cesiune s-a realizat în dauna creditorilor întrucât s-a micșorat averea debitoarei prin mărirea excesivă a pasivului debitoarei și respectiv prin transmiterea activelor vandabile ale debitoarei în favoarea societăților cesionare.

În urma efectuării expertizei contabile s-a concluzionat că prin cesionarea proiectului "Park" a fost decapitalizată societatea atât prin prisma pasivelor cedate (care în realitate sunt mai mari), cât și prin neevaluarea activului cedat de asemenea, valoarea activului ar fi fost subevaluată prin necuprinderea cheltuielilor indirecte aparținătoare activului cesionat și care a dus implicit la înregistrarea de pierderi care au rămas în seama societății cedente. Aceste cheltuieli indirecte au ajuns direct în contul de profit și pierderi pe care l-a diminuat.

Judecătorul sindic a reținut și că, prin prisma dispozițiilor art. 85 alin. 3 din Legea 85/2006 se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile prescrise de art. 79 și de art. 80 din aceeași lege. Din perspectiva constatărilor expertizei contabile, actul juridic a fost încheiat în defavoarea vădită a debitoarei și implicit a creditorilor acesteia, diminuând gajul lor general.

Referitor la dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006, judecătorul sindic a reținut că prin înregistrarea în contabilitate a debitoarei a unor datorii nejustificate, evidențiate în cuprinsul expertizei și prin încărcarea fictivă a cheltuielilor debitoarei s-a urmări lezarea drepturilor creditorilor. Transferurile care au avut loc între debitoare și persoanele juridice MOX INC, NEW LELAND D. LLC, MOX REALITY INC, și cu dl.

Bocșa N. și pentru care au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei cheltuieli aferente producției în curs de dezvoltare, au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Cesiunea a avut loc prin actele semnate și de USAMV C. -N. și și-a produs efectele la data încheierii acelor acte (_ ), anterior datei contractului dedus judecății.

În ceea ce privește reglementarea chestiunilor financiare legate de cesiune, în cuprinsul actelor prin care s-a produs aceasta, semnate la data de_, părțile au stabilit împrejurarea conform căreia, condițiile financiare în care au fost cesionate drepturile și au fost delegate obligațiile de la cedent la cesionari, vor fi negociate și reglementate într-un act separat, în conformitate cu paragraful VI pct. 1 din cele două contracte de cesiune.

În contractul de cesiune dedus judecății, la pct. 4 din paragraful III, părțile au arătat în mod expres că, cheltuielile cedentei în legătură cu executarea contractului de asociere vor fi înregistrate de aceasta până la data de_ . Așadar susținerea în sensul că aceste cheltuieli trebuiau decontate pe cesionari, după data cesiunii, este contrazisă de înțelegerea expresă în acest sens a părților. De altfel, înregistrarea cheltuielilor pe cedentă până la data de_, a constituit un aspect care a fost ținut în seamă de părți la negocierea și stabilirea prețului cesiunii.

Mai mult, textul contractual invocat dă dreptul cedentei la recuperarea acestor cheltuieli, înscrise în contabilitatea sa ulterior cesiunii, dar până la data de_, din încasările avute până la data cesiunii, însă și din cele ulterioare ei (tot până la data de_ ), întrucât nu doar cheltuielile ci și

încasările (mai ales cele în baza antecontractelor semnate cu clienții) urma să fie înregistrate pe cedentă până la aceeași dată.

Prin înregistrarea cesiunii în evidența contabilă a cedentei în luna decembrie 2009, de fapt, părțile au respectat întocmai prevederile art. III pct. 4 din contractul de cesiune dedus judecății.

În ceea ce privește stabilirea valorii activelor și pasivelor care au fost cesionate, trebuie luat în seamă că activele care s-au cesionat au fost înregistrate în patrimoniul companiei T. (ulterior, C. I. ) sub formă de Producție în curs de execuție, în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor P. e nr. 1752/_, pentru aprobarea reglementărilor conforme cu Directivele europene, ordin în vigoare la acea data. În acest sens, au fost invocate în primul ciclu procesual pct. 125 din Anexa la Ordin, iar cu privire la metoda de evaluare, secțiunea 7 și pct. 52 și pct. 55 din aceeași Anexă.

Deci valoarea activelor cesionate a fost evaluată la suma de 57.256.104,49 lei prin includerea în valoarea acestora a costurilor de realizare a lor, conform Raportului de evaluare a producției în curs de execuție (depus în probațiune). În cuprinsul Raportului, la rândul 6, coloana (H), valoarea de evaluare a Producției în curs de execuție aferentă anului 2009, este în cuantum total de 25.267.948,44 lei.

De asemenea, în conformitate cu Fișa de cont a cheltuielilor Park pe anul 2009 (depusă în probațiune) în valoarea de evaluare a activelor cesionate au fost cuprinse sumele rezultate din contractele încheiate de T. cu companiile MOX INC, NEW LELAND D. LLC, MOX REALITY INC

precum și cu dl. Bocșa N. .

Prin urmare, stabilirea valorii activelor și pasivelor companiei T. s-a realizat cu respectarea prevederilor în materie contabilă, în vigoare la acea dată. Mai mult, costurile generate de partenerii invocați au determinat majorarea valorii activului cu suma de 25.112.640,01 lei, ceea ce face să existe un echilibru între component de activ și cea de pasiv.

Rezultă că contractele încheiate de T. cu companiile MOX INC, NEW LELAND D. LLC, MOX REALITY INC, precum și cu dl. Bocșa N. au influențat atât valoarea pasivului (prin reliefarea lor ca obligații), cât și valoarea activului (prin includerea lor în costul Producției în curs de execuție) și pe cale de consecință, anularea acelor sume din pasiv, atrage anularea și din activ, și invers.

Ipotetic, indiferent dacă cheltuielile cu persoanele juridice menționate și cu dl. Bocșa N. ar fi sau nu fictive, acest aspect nu are nicio importanță pentru soluționarea speței, întrucât mărirea pasivului cu acele costuri a avut ca și corolar mărirea activului, tot cu acele costuri întrucât ele s-au luat în calcul și la stabilirea activelor. Cu alte cuvinte, dacă aceste costuri s-ar scădea din pasiv, această scădere nu ar putea crea un dezechilibru cu activul, întrucât activul scade și el în mod identic.

Pe de altă parte, împrejurarea că societățile cesionare erau administrate, la acel moment, de către administratorul cedentei T. nu are relevanță, întrucât niciun text de lege nu interzice încheierea de acte juridice între societăți având același administrator, cu atât mai puțin între societăți care fac parte din același grup de firma (aspect care nu a fost ținut secret, fiind de notorietate).

Actele de cesiune propriu-zise încheiate cu USAMV C. -N. (deci cu o instituție publică), aprobate de Senatul Universității în data de_, au fost încheiate în aceleași condiții -inclusiv referitoare la persoana administratorului - fără ca ele să fie afectate de vreo bănuială de fraudă. Susținerile reclamantei referitoare la administrarea și controlul persoanelor juridice americane de către Chezan M. este falsa și nesusținută de probe, deoarece nu s-a făcut disctincția între administrarea și controlul unei companii și împuternicirea dată de acea companie pentru semnarea unui anumit act.

Pe de altă parte, actele de cesiune propriu zise au căpătat dată certă prin înregistrarea lor la USAMV C. -N. sub nr. 7141 și 7142 din_, conform dispozițiilor art. 1182 Cod Civil. Mai mult, ele au fost înscrise și în Cartea Funciară.

Oricum formalitatea datei certe nu presupune "un control de legalitate eficient", fiind o chestiune extrinsecă actului. Doar în cadrul procedurii de autentificare a actului - noțiune care nu se identifică cu data certă deși o include și pe aceasta în sensul că actul autentificat are întotdeauna și dată certă - se realizează un control de legalitate.

În speța supusă judecății, nicio normă legală nu impune obligativitatea autentificării actului supus judecății, actul având o natură de contract între trei societăți comerciale, cu atât mai mult cu cât nici actele de cesiune propriu zisă nu fuseseră autentificate (dacă ar fi existat obligația legală de autentificare, nerespectarea acestei ar fi atras nulitatea absolută a actului). Mai mult, prețul cesiunii nu putea fi mai mic de 1.000.000 de euro, iar taxele de autentificare s-ar fi stabilit cel puțin la acea valoare.

Recurenta mai arată că planurile proiectului "Park" prevedeau realizarea unui mix de spații cu destinație rezidențială, comercială și de birouri, concretizat în 475 de apartamente și 18.000 mp spații comerciale și de birouri. Proiectul a fost demarat în anul 2007 de către societatea T. S., care ulterior și-a schimbat denumirea în C. I. S. . Dar, ulterior, construcțiile au stagnat, iar societatea S. I. DS nu a primit finanțare de la nicio unitate bancară, având în vedere situația juridică incertă a terenului proprietatea USAMV C. -N. .După cum reiese din evidențele societății S. I. DS, situația apartamentelor (în număr de 122) rezervate și a prețurilor achitate în avans de către viitorii proprietari se ridică la încasări în sumă de 6.672.544 euro.

În urma acestei situații create, majoritatea promitenților cumpărători au achitat avansuri sau chiar valoarea integrală a unui apartament sau chiar două, fără să li se transfere în schimb dreptul de proprietate asupra apartamentelor respective.

În urma deschiderii procedurii insolvenței față de S. I. D.

, recurenta, în calitate de administrator judiciar, a efectuat o analiză a stadiului proiectului la momentul deschiderii procedurii și în urma aprobării creditorilor acesta a fost evaluat, stabilindu-se și necesarul de investiții pentru a putea fi recepționate.

De asemenea, au avut loc întâlniri cu persoane interesate în a investi în proiectul T. Park, însă nu am primit nicio ofertă fermă cu privire la implicarea unui potențial investitor, fiecare invocând litigiul din prezentul dosar și situația incertă a terenului.

Având în vedere toate aceste aspecte, în cazul unei eventuale anulări cu titlu irevocabil a contractului de cesiune, promitenții - cumpărători ar suferi un dezavantaj, deoarece, societatea cedentă SC C. I. S. se află în procedura de faliment, iar în conformitate cu prevederile Legii

85/2006 privind procedura insolvenței, ar fi necesara demararea procedurii de valorificare a activului în stadiul în care acesta se află, de către lichidatorul său judiciar.

În această ipoteză, nu se mai poate pune în discuție găsirea unui investitor în vederea finalizării proiectului și predarea apartamentelor celor păgubiți, care în mod cert nu vor participa la distribuiri de sume în procedura de faliment a SC C. I. S. .

În cazul în care însă, proiectul T. Park ar rămâne în patrimoniul S.

I. DS, există o șansă ca promitenții - cumpărători să poată intra în posesia apartamentelor contractate, în măsura în care proiectul ar fi finalizat de un investitor.

După cum a arătat mai sus, tocmai prezentul litigiu și situația incertă a terenului au constat în impedimente majore pentru ca orice persoană interesată să formuleze o ofertă fermă.

În acest sens, au avut loc mai multe întâlniri cu promitenții - cumpărători la sediul recurentei, situația acestora fiind deja disperată, raportat la starea de insolvență a S. I. DS .

Prin urmare, situația acestor peste 100 de persoane ar deveni de nesoluționat în cazul anulării cu titlu irevocabil a contractului de cesiune și repunerea în situația anterioară a reclamantei, prin reîntoarcerea proiectului

Park în patrimoniul SC C. I. S. - societate în faliment.

În temeiul argumentelor invocate în prima instanță dar și a celor expuse prin prezenta cerere, solicită admiterea recursului.

Pe cale de consecință, în urma reevaluării materialului probator și a constatării că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 79 și art. 80 alin. 1 lit. b din Legea 85/2006, solicită respingerea în întregime ca netemeinică și nelegală a acțiunii promovate de reclamanta R. I. S. lichidator al debitoarei SC C. I. S. .

Analizând recursurile formulate, curtea reține următoarele:

În fapt, astfel cum reiese din probatoriul administrat în cauză, contractele încheiate între părțile litigante au cunoscut următoarea succesiune:

La data de_, între pârâtele U. de Ș. A. și M. V.

C. -N., în calitate de beneficiar, și SC C. I. S., în calitate de

investitor, a fost încheiat un contract de asociere cu privire la condițiile și etapele în care asupra terenului proprietatea beneficiarului și cu finanțarea asigurată de către investitor vor fi edificate construcții constând în hotel - amplasamentul 1 și ansamblu rezidențial - amplasamentul 2.

Prin convenția înregistrată sub nr. 7141 din 14 iulie 2008, încheiată la data de_ și intitulată contract de cesiune și act adițional privind novația contractului de asociere din_, SC C. I. S., în calitate de cedent, a transmis SC S. I. DS, în calitate de cesionar, drepturile recunoscute de către beneficiarul U. de Ș. A. și M.

C. -N. prin contractul de asociere privind amplasamentul rezidențial, drepturile de executare a lucrărilor de construire pentru blocurile A-D, cota de 65% din drepturile recunoscute de către beneficiar prin contractul de asociere privind construcția hotelului, drepturile de executare a lucrărilor de construire a acestui hotel, a delegat cesionarului obligațiile asumate prin contractul de asociere aferente acestor drepturi, iar ca urmare a cesiunii drepturilor și delegării obligațiilor de la cedent la cesionar, contractul de asociere s-a novat prin dobândirea de către cesionar a calității de asociat rezidențial, parte în contractul de asociere, beneficiarul fiind de acord cu novația contractului de asociere.

La aceeași dată de_ a fost încheiată și convenția înregistrată sub nr. 7142 din 14 iulie 2008, intitulată contract de cesiune și act adițional privind novația contractului de asociere din_, prin care SC C. I.

S., în calitate de cedent, a transmis SC S. I. DS, în calitate de cesionar, drepturile recunoscute de către beneficiarul U. de Ș. A. și M. V. C. -N. prin contractul de asociere privind amplasamentul business, drepturile de executare a lucrărilor de construire pentru imobilul multifuncțional, cota de 35% din drepturile recunoscute de către beneficiar prin contractul de asociere privind construcția hotelului, drepturile de executare a lucrărilor de construire a acestui hotel, a delegat cesionarului obligațiile asumate prin contractul de asociere aferente acestor drepturi, iar ca urmare a cesiunii drepturilor și delegării obligațiilor de la cedent la cesionar, contractul de asociere s-a novat prin dobândirea de către cesionar a calității de asociat business, parte în contractul de asociere, beneficiarul fiind de acord cu novația contractului de asociere.

Prin contractul de cesiune încheiat la data de_, SC C. I.

S., în calitate de cedent, SC S. I. DS și SC S. B.

S., în calitate de cesionari, au înțeles să reglementeze condițiile financiare în care cedentul a fost de acord că transmită cesionarilor drepturile cesionate prin convențiile înregistrate sub nr. 7141 și 7142 din 14 iulie 2008, prețul cesiunii fiind de 5% din profitul brut care va fi obținut de către cesionari, neputând fi inferior sumei de 1.000.000 euro.

Astfel cum reiese din sentința recurată, obiect al analizei și dispoziției instanței de fond au fost convențiile de cesiune și actele adiționale privind novația contractului de asociere din_, înregistrate sub nr. 7141 și 7142 din 14 iulie 2008, precum și contractul de cesiune încheiat la data de_, lichidatorul judiciar solicitând anularea acestor contracte, în temeiul art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006, cerere admisă de judecătorul sindic prin sentința nr. 293/_ .

Recursurile formulate vizează următoarele aspecte, care vor fi analizate în cele ce urmează:

soluțiile pronunțate în ceea ce privește: a) excepția lipsei de interes a acțiunii în raport de alegata lipsă a solicitării de repunere în situația anterioară, b) excepția lipsei de interes a acțiunii cu privire la anularea contractului din data de_, (aspecte invocate de recurentele SC S. I.

S. și SC S. B. C. S. ), c) excepția de inadmisibilitate a cererii de anulare a contractului de cesiune și a actelor adiționale din data de_ ca urmare a împrejurării că acestea nu vizează transferuri de drepturi patrimoniale (aspect invocat de către U. de Ș. A. și M. V. C. -N. );

II. soluția pronunțată de judecătorul-sindic în ceea ce privește fondul cauzei, argumentele recurentelor arătând că: a) contractele de cesiune și actele adiționale din data de_ nu constituie transferuri de drepturi patrimoniale, b) dreptul de superficie nu s-a născut la data cesiunii, neputând forma obiectul repunerii în situația anterioară a părților, c) nu este îndeplinită condiția ca actul a cărei anulare se solicită să fie cauza directă sau indirectă a insolvenței debitoarei, d) nu poate fi aplicat în cauză a principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, e) nu există o disproporție vădită între prestația debitoarei și prestațiile terților cesionari, f) cererea de efectuare a expertizei tehnice în specialitatea construcții a fost respinsă neîntemeiat în cauză, g) nu are relevanță în cauză calitatea de administrator al societăților cesionare al administratorului SC C.

S., h) nu este îndeplinirea condiția intenției frauduloase a tuturor

părților implicate, i) motive de oportunitate impun menținerea contractelor a căror anulare se solicită.

a) În ceea ce privește excepția lipsei de interes a acțiunii în raportde

alegata omisiune a formulării unui petit distinct de repunere în situația

anterioară, curtea reține că nicio dispoziție de procedură civilă de lege lata nu impune o anumită formă, cu excepția formei scrise, respectiv o anumită toponimie a formulării pretențiilor în cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv ca petitele cererii să fie formulate într-o anumită manieră și exclusiv în partea introductivă a acesteia, deși, având în vedere consecințele acestui act de procedură, de a stabili cadrul procesual în

limitele căruia este obligată a se pronunța instanța, o anumită rigoare este de dorit, iar în practica uzuală s-a impus o anumită formă în care se redactează cererile de chemare în judecată cu care sunt sesizate instanțele judecătorești.

În cauza concretă dedusă judecății, curtea reține că, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost sesizat judecătorul sindic (fila 5 vol. I), administratorul judiciar a arătat în mod

expres că are în vedere și "consecința repunerii părților în situația anterioară";, astfel că, în raport de această manifestare de voință clară existentă în cuprinsul acțiunii introductive, se constată că sunt neîntemeiate susținerile recurentelor în sens contrar.

Astfel, trebuie arătat că, deși, astfel cum s-a arătat mai sus, în practică s-a impus modelul cererii de chemare în judecată în care petitele sunt formulate distinct în partea introductivă a cererii de chemare în judecată, această cutumă nu este de natură să conducă în cauză la concluzia că administratorul judiciar nu a solicitat repunerea părților în situația anterioară, în raport de împrejurarea că o astfel de solicitare se regăsește în mod expres în partea finală a cererii formulate de acesta și având în vedere faptul că practica uzuală/cutuma nu este izvor de drept procesual civil.

Prin urmare, în cauză fiind manifestată în mod expres voința administratorului judiciar în sensul repunerii părților contractuale în situația anterioară, se constată că în mod corect a respins judecătorul sindic excepția lipsei de interes invocată sub acest aspect ca fiind neîntemeiată.

Referitor la excepția lipsei de interes a cererii în anulare a

contractului de cesiune încheiat la data de_, curtea reține că, în argumentarea acestei excepții, recurentele au arătat că această convenție nu este un contract de cesiune, ci o convenție care reglementează condițiile

financiare ale unei cesiuni de drepturi și obligații, un acord de voință accesoriu și subsecvent actelor propriu-zise de cesiune.

În ceea ce privește aceste susțineri, curtea constată că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și completată de către administratorul judiciar, acesta a solicitat anularea a trei înscrisuri care consemnau voința părților contractuale, respectiv a contractului de cesiune încheiat la data de 15 iulie 2008 între pârâtele SC C. I. S., în calitate de cedent și SC S. I. DS, SC S. B. C. S.

, în calitate de cesionare, contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7141 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C. I. S., în calitate de cedent și SC S. I. DS, în calitate de cesionar și U. de Ș. A. și M. V. C. -N., în calitate de beneficiar, precum și contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul

7132 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C. I. S., în calitate de cedent și SC S. B. C. S., în calitate de cesionar și U. de Ș. A. și M. V. C. -N., în calitate de beneficiar.

În ceea ce privește convenția din data de_, în raport cu care este invocată excepția lipsei de interes, curtea constată că, în cuprinsul acestui înscris, părțile au înțeles să menționeze în mod expres împrejurarea că

"prezentul contract face parte integrantă și se interpretează în acord cu actul contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007 încheiat la data de_ și înregistrat la U. de Ș. A. și M. V. C. -N. sub nr. 7142 din 14 iulie 2008 și actul contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007 încheiat la data de_ și înregistrat la U. de Ș. A. și M. V. C. -N. sub nr. 7141 din 14 iulie 2008";.

Ori, în raport de aceste mențiuni exprese existente în cuprinsul convenției din data de_, se constată că în mod temeinic a apreciat judecătorul sindic că cele trei înscrisuri supuse analizei, care consemnează voința concordantă a părților în sensul cesionării proiectului Park, reprezintă un tot unitar, astfel că, în raport de această împrejurare, excepția lipsei de interes invocată de către pârâte este neîntemeiată.

Astfel, convenția din data de_, chiar dacă este de natură să reglementeze condițiile financiare ale cesiunii de drepturi și obligații, cum afirmă recurentele, aceasta reprezintă un element al operațiunii juridice complexe realizate de către părți, de cesionare și novare a acordului de asociere anterior încheiat, a cărui analiză se impune a fi realizată împreună cu aceste din urmă convenții, alcătuind un tot unitar, astfel că nu se poate reține ca fiind lipsit de folos practic imediat demersul judiciar al administratorului judiciar, în raport de împrejurarea că, în aprecierea asupra valabilității convențiilor de cesionare și novare a acordului de asociere anterior încheiat, se impun a fi analizate totodată și condițiile financiare în care cesiunea s-a realizat.

Cât privește excepția inadmisibilității cererii de anulare a

contractelor de cesiune și a actelor adiționale din data de_

ca urmare a împrejurării că acestea nu vizează transferuri de drepturi patrimoniale, aspect invocat de către U. de Ș. A. și M. V. C. -N., curtea constată că cerința ca acțiunea promovată de administratorul judiciar să vizeze acte juridice care au avut ca obiect transferul de drepturi patrimoniale este prevăzută de legiuitor în art. din Legea nr. 85/2006 drept una dintre condițiile necesare pentru admiterea acțiunii, astfel că aceasta trebuie apreciată ca fiind o apărare de fond, în cauză acest aspect neputând fi soluționat pe cale de excepție procesuală, astfel cum a fost invocat de către pârâtă, impunându-se analiza acestuia ca o apărare de fond, după cum a procedat în mod corect și judecătorul sindic analizând această apărare o dată cu fondul cauzei.

a) Pe fondul litigiului, curtea reține, referitor la criticile în sensul că contractele în litigiu nu au ca obiect transferul de drepturi patrimoniale, că, potrivit clauzelor contractului de asociere, respectiv pct. 5.6., investitorul urma să dobândească în baza acestui contract, printre altele, dreptul deplin de proprietate asupra terenului - amplasament 2, liber de orice sarcini, sau, în situația în care un astfel de transfer nu era posibil, dreptul de superficie pe durata existenței construcțiilor edificate de investitor, dreptul de proprietate asupra construcțiilor ridicate asupra terenului - amplasament 2 pe măsura edificării acestora.

Ori, având în vedere că aceste contracte de cesiune și actele adiționale din data de_, precum și contractul de cesiune din data de_, au ca obiect drepturile recunoscute investitorului prin contractul de asociere încheiat la data de_, se constată că sunt neîntemeiate susținerile recurentelor în sensul că aceste convenții nu au ca obiect transmiterea unor drepturi patrimoniale, fiind de esența dreptului de proprietate, respectiv dreptului superficie, caracterul patrimonial al acestora.

Împrejurarea că aceste drepturi reale, menționate expres în contractul de asociere, sunt drepturi care urmează a se naște în viitor în patrimoniul investitorului, pe măsura edificării construcțiilor obiect al contractului sau ulterior edificării acestora, nu este de natură să conducă la concluzia că contractele de cesiune și actele adiționale de novație nu au avut ca obiect transferul unor drepturi patrimoniale, în condițiile în care operațiunea de înstrăinare a unor drepturi viitoare este permisă de legiuitor, drepturile în cauză păstrând caracterul de drepturi patrimoniale chiar dacă existența acestora este recunoscută sub modalitățile termenului sau a condiției.

Prin urmare, părțile manifestându-și în mod expres voința în sensul cesionării drepturilor recunoscute de către beneficiar investitorului prin contractul de asociere, iar aceste drepturi viitoare fiind patrimoniale, se impune concluzia că actele juridice a căror anulare se solicită de către administratorul judiciar îndeplinesc cerința legală menționată în cuprinsul art. 80 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 de a reprezenta un transfer de drepturi patrimoniale către terți.

C. ea reține că, cele mai sus arătate cu privire la posibilitatea ca drepturile viitoare să poată forma obiectul contractului de cesiune, constituie argumente temeinice în sprijinul înlăturării apărărilor recurentelor în sensul că dreptul de superficie, nefiind născut la data

cesiunii, nu poate f orma obiectul repun erii în situația anter ioară a părților

, întrucât acest drept real a fost recunoscut, din punct de vedere juridic, în patrimoniul investitorului SC C. I. S., încă de la data semnării contractului de asociere cu pârâta U. de Ș. A. și M.

V.

C. -N., iar numai existența sa faptică precum și exercitarea sa au depins de obiectul acestui drept, respectiv construcțiile asupra cărora investitorul să exercite dreptul de proprietate, ca element al dreptului de superficie menționat.

În susținerea acestei concluzii sunt chiar prevederile contractelor de cesiune și actelor adiționale de novație analizate, în cuprinsul cărora se menționează în mod expres, distinct de drepturile de executare a lucrărilor de construire, că cedentul transmite cesionarului "drepturile ce îi sunt recunoscute (transferate)"; prin contractul de asociere, mențiune care presupune existența anterioară, din punct de vedere juridic, a acestor drepturi.

Împrejurarea alegată de către recurente în sensul că, după data cesiunii, a fost edificată de către societățile cesionare o parte substanțială din construcție față de cea existentă la data cesiunii, aspect care ar determina un drept de superficie propriu al societăților cesionare, nu constituie un fapt care să ateste împrejurarea că dreptul de superficie nu a fost recunoscut debitoarei SC C. I. S. de către asociatul acesteia, pârâta U. de Ș. A. și M. V. C. -N., și că acesta nu a făcut obiectul convențiilor a căror anulare se solicită.

De asemenea, nu se poate aprecia în sensul existenței unui nou drept de superficie, propriu al societăților cesionare, născut după momentul cesiunii, ca urmare a edificării substanțiale a clădirilor, întrucât acest drept

a fost recunoscut cedentei tocmai în considerarea edificării construcțiilor, sub această condiție fiind transmis și cesionarelor, astfel că efectul continuării lucrărilor de construire nu a fost acela de a da naștere în patrimoniul acestora a unui drept de superficie propriu, după cum se afirmă neîntemeiat, ci a lărgit doar obiectul exercitării acestui drept, care a vizat sau s-a exercitat asupra mai multor construcții, pe măsura edificării lor, dreptul de superficie rămânând același.

Ca atare, dreptul de superficie obiect al contractului de asociere, constituind ulterior și obiect al convențiilor de cesiune, poate fi supus principiului specific al efectelor nulității actului juridic definit prin adagiul restitutio in integrum, independent de împrejurarea că acest drept a cunoscut o lărgire a sferei de exercitare a acestuia prin edificarea construcțiilor de către pârâtele cesionare.

În ceea ce privește alegațiile recurentei U. de Ș. A. și

M. V. C. -N. privitoare la n eîndeplinirea în cauză a condiției ca

actul a cărei anulare se solicită să fie cauza directă sau indirectă a

insolvenței debitoarei

, curtea reține că, în cuprinsul art. 79 - 85 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze în mod expres condiția afirmată de către recurentă, astfel că susținerile acesteia în ceea ce privește necesitatea existenței unei legături de cauzalitate între actele prezumtiv frauduloase și starea de insolvență a debitoarei trebuie apreciate a fi neîntemeiate.

Referitor la susținerile aceleiași recurente vizând inaplicabilitatea în

cauză a principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului

inițial

,

curtea reține că cele trei înscrisuri supuse analizei, respectiv

convențiile de cesiune și actele adiționale privind novația contractului de asociere din_, înregistrate sub nr. 7141 și 7142 din 14 iulie 2008, precum și contractul de cesiune încheiat la data de_, evidențiază manifestarea de voință a părților de a realiza o operațiune juridică complexă de cesiune, delegație și respectiv novație a contractului de asociere.

Din modalitatea în care părțile au înțeles să redacteze înscrisurile în care au consemnat voința lor concordantă, respectiv înscris sub semnătură privată, și având în vedere dispozițiile art. 813 din Codul civil, în interpretarea cărora trebuie reținut că în măsura în care cesiunea reprezintă o donație, ea trebuie să îndeplinească condițiile de formă ale acesteia, respectiv să fie făcută în formă autentică, curtea reține că intenția părților a fost aceea ca cesiunea în cauză să se realizeze cu titlu oneros, iar nu cu titlu gratuit.

În raport de această constatare, trebuie reținut că o cesiune realizată cu titlu oneros, cum este cazul în speță, presupune o reciprocitate a prestațiilor, respectiv transmiterea unor drepturi și obligații de către cedent în schimbul unei prestații la care se obligă cesionarul

Prin urmare, în raport de aceste caractere ale cesiunii cu titlu oneros evidențiate în doctrină, se impune concluzia că cele trei înscrisuri reprezintă un tot unitar, actele înregistrate sub nr. 7141 și 7142 din 14 iulie 2008 prezentând obiectul convenției de cesiune sub aspectul drepturilor și obligațiilor ce vor fi cesionate, iar contractul de cesiune încheiat la data de_ reglementând prestația cesionarului sau prețul cesiunii, respectiv condițiile financiare în care cedentul a fost de acord că transmită cesionarilor drepturile cesionate, astfel cum au stipulat părțile în mod expres.

Ori, având în vedere că, reprezentând un tot unitar, care trebuie analizat astfel având în vedere intenția părților contractuale exprimată în

cuprinsul acestor convenții, niciuna dintre convenții nu reprezintă un act subsecvent în sensul dispozițiilor de drept substanțial civil, trebuie apreciat că în mod temeinic a reținut judecătorul sindic că principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial nu se impune a fi analizat în cauză, apărările pârâtei fiind, sub acest aspect, nefondate.

Privitor la criticile recurentelor vizând inexistența unei disproporții

vădite între prestația debitoarei și prestațiile terților cesionari

, curtea reține că, în cauză, în ceea ce privește acest aspect a fost dispusă și realizată o expertiză judiciară în specialitatea financiar contabilă, obiectivele acestei expertize fiind formulate de către administratorul judiciar reclamant precum și de către SC S. I. DS, expertiză ale cărei concluzii au fost valorificate de către judecătorul sindic în cauză și care nu au fost infirmate de celelalte mijloace de probă administrate de părțile litigante.

În ceea ce privește cele menționate în cuprinsul raportului de expertiză, curtea reține că, urmare a împrejurării că contractele de cesiune au fost încheiate de către debitoare cu cesionarele pârâte, potrivit prevederilor contractuale, la data de_, aceste convenții au început să producă efecte juridice de la această dată, independent de împrejurarea că părțile au ales să perfecteze condițiile financiare la o dată ulterioară, astfel că sunt corecte concluziile expertului în sensul că, o dată cesionat obiectul contractului de asociere, respectiv proiectul Park, acesta nu mai putea conduce la evidențierea unor cheltuieli cu executarea acestui proiect în contabilitatea debitoarei, nefiind justificată înregistrarea cheltuielilor aferente bunurilor și activității cedate în continuare pe societatea cedentă, până la data de_ .

Expertul a stabilit că, la data semnării contractului de cesiune, valoarea reală a proiectului "Park"; era în sumă de 16.130.878.88 lei, iar obligațiile neachitate aferente acestuia erau în sumă de 22.492.017,80 lei, iar în perioada_ -_, valoarea activului Park redimensionată în sensul efectuării unor cheltuieli directe în valoare de 39.830.956,65 lei din care a fost cuprinsă pe valoarea proiectului "Park"; doar suma de 35.937.904,04 lei, deci mai puțin cu suma de 3.893.052,61 lei, deși la data de_ erau cuprinse în producția în curs de execuție cheltuieli mai mari cu suma de 5.187.321,57 lei, expertul contabil concluzionând că valoarea proiectului înregistrat în evidenta contabilă pe seama contului contabil 331.PARK (producție în curs de execuție) la data de_ era în suma de 57.256.104,49 lei în ceea ce privește pasivele cedate, situație în care societatea cedentă a rămas cu datorii în valoare de 525.680,28 lei care nu îi aparțin, ca urmare a împrejurării că activul care le-a încorporat a fost cedat.

Expertul a arătat că nu toate cheltuielile aferente proiectului Park au fost însoțite de documentele legale din care să rezulte prestarea serviciilor și nici contabilizarea producției în curs de execuție aferente acestui proiect nu a fost efectuată în conformitate cu reglementările legale în domeniu, astfel că, prin eliminarea acestor cheltuieli, se concluzionează că valoarea proiectului Park la data de_, în urma înlăturării cheltuielilor neînsoțite de documentele prevăzute de codul fiscal din care să rezulte prestarea efectivă a acestora, era de 32.143.464,48 lei.

Ori, în raport de aceste constatări, curtea reține că sunt corecte aprecierile expertului, însușite de către judecătorul sindic, în sensul că, prin necuprinderea cotei părți din cheltuielile indirecte pe seama proiectului

"Park"; a fost distorsionată valoarea reală a proiectului, evidența contabilă întocmită de societate nefiind în concordanță cu valoarea corectă a

elementelor de activ, respectiv de pasiv, astfel că cesionarea proiectului nu s- a realizat la o valoare corectă a activelor, cât și a pasivelor cesionate.

Mai mult, expertul concluzionează, din împrejurarea că cesiunea s-a operat în contabilitate în data de_, iar producția în curs de execuție în valoare de 34.125.942,83 lei s-a operat în contabilitate în data de_, că reglarea producției în curs de execuție evidențiată în contabilitate cu mențiunea "înregistrare producție în curs cf. raport 2007-2009" a fost ajustată după sumele trecute la cesiune la data de_ și nu după realitate.

Ori, din această conduită a debitoarei relevată de către expert, de a proceda la ajustarea simulată a producției în curs de execuție evidențiată în contabilitate, curtea constată existența intenției debitoarei de fraudare a creditorilor săi în favoarea cesionarelor dobânditoare a proiectului cedat.

Această intenție este probată în cauză și de circumstanța că părțile nu au fost preocupate să inventarieze activele și pasivele cedate, precum și valoarea acestora la momentul perfectării contractelor de cesiune, respectiv nu au evidențiat în contract sau într-o anexă a acestuia stadiul lucrărilor de construcție la data cesiunii, astfel că această lipsă de diligență, în primul rând a debitoarei, nu poate fi considerată decât o dovadă în plus a faptului că între părțile contractante nu a avut loc o negociere reală, pe bază de elemente obiective, în raport cu care să se stabilească prestațiile părților contractuale, convențiile încheiate vădind doar preocuparea acestora pentru acordarea unei aparențe de legalitate transferului fraudulos realizat.

Astfel, arată expertul că, prin cesionarea proiectului Park, societatea debitoare a fost decapitalizată, atât prin prisma pasivelor cedate care în realitate erau mai mari, cât și prin neevaluarea activului cedat și, mai mult, subevaluarea acestui activ ca urmare a necuprinderii cheltuielilor indirecte aparținătoare activului cesionat și care a condus la înregistrarea de pierderi care au rămas în seama societății cedente.

Ori, în raport de această concluzie a expertului, curtea reține că în cauză nu pot fi apreciate ca fiind întemeiate susținerile recurentelor în sensul că prețul contractului ar fi fost real și serios, chiar dacă inferior valorii reale a lucrului cesionat.

Astfel, părțile contractuale nu au oferit în cauză nicio justificare pertinentă pentru care nu au evaluat, în convențiile încheiate, activul și pasivul proiectului Park, element asupra căruia se exercitau, la data contractării, drepturile obiect al prestației debitoarei, în raport cu care prețul contractat putea fi apreciat ca fiind real și serios.

În absența unei astfel de evaluări și în prezența evaluării contabile realizate de către expert care atestă faptul că între prestațiile cocontractanților a existat o disproporție vădită de valoare în detrimentul patrimoniului debitoarei, concluzia care se impune este aceea că în cauză sunt întrunite condițiile art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006, astfel cum în mod just a apreciat și judecătorul sindic în cauză.

În sprijinul reținerii, în sarcina debitoarei SC C. I. S., a unei conduite de fraudare a intereselor creditorilor săi, sunt și concluziile expertului asupra faptului că aceasta a înregistrat constant în contabilitate datorii nejustificate, încărcând fictiv cheltuielile debitoarei, concluzii confirmate și de faptul că, prin sentințele civile irevocabile nr. 5989/_, nr. 5988/_ și nr. 5141/_, au fost anulate ca fiind frauduloase convențiile în baza cărora astfel de cheltuieli au fost înregistrate în contabilitate.

Cât privește criticile vizând respingerea probei constând în

efectuarea în cauză a unei exp ertizei t ehnice în specialita tea construcții

, curtea reține că în mod temeinic a procedat judecătorul sindic la respingerea acestei solicitări, în raport de împrejurările că nu a fost realizată de către părți o inventariere a stadiului lucrării la data cesiunii, iar ulterior cesionării lucrările de construcție au continuat, astfel că în cauză nu a fost probată existența elementelor obiective în raport cu care un expert în specialitatea construcții să își poată exprima opinia în sensul evaluării lucrărilor existente la data cesiunii.

Mai mult, după cum a reținut și instanța de fond, o parte din obiectivele propuse în susținerea tezei probatorii nu puteau forma obiectul exprimării unei opinii în specialitatea construcții, vizând aspecte de natură contabilă, o astfel de expertiză fiind administrată anterior în cauză, astfel că, și în raport de aceste considerente, criticile recurentelor sunt neîntemeiate.

Referitor la apărările părților privind nerelevanța în cauză a calității

de administrator al societăților cesionare al administratorului SC C.

I. S.

, curtea reține că, deși nicio dispoziție legală nu interzice ca între societăți comerciale având același administrator statutar să fie perfectate acte juridice având ca obiect constituiri sau transferuri de drepturi patrimoniale, o asemenea împrejurare de fapt a deținerii calității de administrator statutar al ambelor părți contractuale de către aceeași persoană, care, în virtutea calității sale, este reprezentantul legal al acestora, cunoscând astfel starea economică și financiară a ambelor societăți comerciale, întărește prezumția de fraudă în cazul unor acte juridice încheiate de către debitoare înainte de deschiderea procedurii în care prestația acesteia o depășește vădit pe cea primită.

Astfel, aceasta dublă calitate de reprezentant al părților contractuale capătă relevanță probatorie în cauză, dovedind împrejurarea că părțile contractuale au acționat cu intenția de a frauda creditorii debitoarei, terțul contractant, în cauză cesionarele, nemaiputându-se prevala de buna- credință în care s-ar fi aflat în situația în care starea economică și financiară a debitoarei i-ar fi rămas necunoscută.

Tocmai această împrejurare impune ca apărarea părților în sensul că contraprestația stipulată a fi acordată cedentei nu s-ar afla într-o disproporție vădită de valoare față de cea prestată de către SC C. I.

S., ci doar ar îndeplini condițiile unui preț real și serios, chiar dacă inferior valorii reale a lucrului cesionat, să nu poată fi primită, întrucât între cedentă și cesionare nu s-au stabilit raporturi juridice în condiții de obiectivitate, ca o consecință normală a relațiilor comerciale dintre aceste societăți, în raport cu care să se poată concluziona că negocierea părților a fost efectivă, iar prețul stipulat în contract ar îndeplini condițiile seriozității și efectivității.

Cât privește neîndeplinirea condiției intenției frauduloase a tuturor

părților implicate

, ca urmare a nedovedirii în cauză a existenței relei-credințe și în ceea ce o privește pe pârâta U. de Ș. A. și M. V.

C. -N., curtea reține că, potrivit art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituie prezumția relativă de fraudă în dauna creditorilor.

În conformitate cu prevederile art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, constituirile sau transferurile de drepturi patrimoniale către terți de către debitor pot fi anulate dacă au fost realizate de către debitor prin operațiuni comerciale, efectuate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită.

Astfel cum s-a arătat mai sus, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest text legal, astfel că, în raport de această situație de fapt, se impune concluzia că convențiile de cesiune și actele adiționale privind novația contractului de asociere din_, înregistrate sub nr. 7141 și 7142 din 14 iulie 2008, precum și contractul de cesiune încheiat la data de_ sunt prezumate a fi realizate cu intenția debitoarei și a cesionarelor de fraudare a creditorilor debitoarei, în cauză nefăcându-se dovada contrară prezumției relative, respectiv proba bunei-credințe a debitoarei SC C. I.

S. și a cesionarelor SC S. I. DS și SC S. B. C.

S. .

Ori, actele supuse analizei fiind prezumate a fi realizate de către debitor cu intenția de fraudare a creditorilor săi și având în vedere principiul potrivit căruia fraus omnia corrumpit, frauda săvârșită la încheierea sau executarea unui act juridic compromite validitatea actului încheiat în raport și cu celelalte părți contractante, respectiv și în ceea ce privește recurenta U. de Ș. A. și M. V. C. -N. .

Prin urmare, chiar în ipoteza avansată de către pârâta U. de Ș.

și M. V. C. -N., respectiv că aceasta nu și-a manifestat voința în scopul fraudării intereselor creditorilor debitoarei, fiind de bună- credință, actele juridice la care a fost parte fiind viciate ca urmare a constatării fraudei debitoarei și a cesionarelor, acest viciu atrage nulitatea în

integralitate a acestor convenții, independent de concursul său la frauda comisă.

În cauză, și această ipoteză a bunei-credințe a Universității de Ș. A. și M. V. C. -N. este însă înlăturată de împrejurările, cunoscute și de către această pârâtă, că dreptul de administrare al cedentei și cesionarelor era deținut de aceeași persoană și că cedenta și cesionarele nu au procedat la o evaluare a pasivului și activului cesionat, aspecte de natură să atragă și asupra beneficiarei o prezumție de fraudă, care a acceptat delegația perfectată de cedentă și novarea contractului de asociere în aceste condiții, astfel că în cauză trebuie reținut că sunt întrunite și condițiile art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce privește motivele de oportunitate invocate de către recurenta SC S. I. DS, precum și de către intervenienții accesorii, motive care ar impune, în opinia acestora, menținerea contractelor a căror anulare se solicită, trebuie subliniat că nicio dispoziție legală nu acordă instanței dreptul discreționar ca, pentru considerente de oportunitate, să înlăture nulitatea constatată a unor acte juridice, cu consecința menținerii actelor juridice în cauză.

Prin urmare, curtea constată că aspectele invocate de către recurentă în sensul că majoritatea promitenților-cumpărători, printre care și intervenienții dinprezenta cauză, au achitat avansuri sau chiar valoarea integrală a imobilelor contractate, astfel că, urmare a anulării contractului de cesiune, aceștia ar suferi un dezavantaj deoarece societatea cedentă se află în procedura de faliment, ipoteză în care nu se mai poate pune în discuție găsirea unui investitor, finalizarea proiectului și predarea apartamentelor către promitenții-cumpărători, nu pot conduce la constatarea încheierii valabile a contractelor a căror anulare se solicită.

Pentru toate aceste motive, curtea constată că, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, având în vedere caracterul neîntemeiat al acestora, în cauză se impune respingerea recursurilor declarate de către recurenții SC S. I. DS, prin lichidator judiciar, U. de Ș. A. și M. V. C. -N. și SC S. B. C. S.

împotriva sentinței civile nr. 293 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. izat C., pe care o va menține în întregime.

În ceea ce privește cererile de inter venție accesorie

formulate în favoarea recurentei SC S. I. DS de către intervenienții Abrudan L. Roxana, SC ADSAN S., Axinte Olimpia, Baba I., Baba Ana V.

, B. Armand, B. N. M., Bodocean Ana C., Bodocean M. A., Bradea G. -F., C. I., SC CARA S., Chiurbe V., Cioltean L. n Genu, Cioltean M. T., Ciortan A., C. Aurel, C. V., C. I.

V., D. I., Fechete V., Fechete Ana, F. Calin V., F. O. ,

F. L., Harasztosi Marton, Harasztosi Dalia S., Itu C., Jose Ignacio Aloso de Castro, M. I. Valer, Maris V., Mate Sonia M., M. C.

R., Moje V. Ariton, M. Petru Dorin, M. M., Orzac D., Pascalau Florin, P. Hortenzia E., P. andron Titus, P. andron M. S., Prigoana I. Olga, SC PROGIR PROIECTARE CONSTRUCTII S., R. L. Corneliu, Suciu

D., Sandulean Ticsa Florin, Sandulean Ticsa Andra-Luana, S. C., Staicu Marcel, Staicu Aneta, Stefan velcian Volin, S. Florin D., Salanta

B. D., Sumandea L., Sumandea Irina, S. E., Termure L. E. n, T. A. P., T. B. R., T. I. A., Segmerean Alexandru, U. ean Sorana, Patcas Irina I., Purdea I. și Purdea L. tina, curtea reține că, în raport de soluția pe care urmează a o pronunța în ceea ce privește recursul formulat de partea în favoarea căreia au intervenit aceștia, se impune respingerea acestei intervenții accesorii ca neîntemeiată.

Referitor la cererea intimatei lichidator judiciar R. I. SS de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs

, curtea reține că deși în cauză a fost formulată în mod expres o astfel de cerere de către intimată, iar părțile recurente sunt căzute în pretenții, intimata nu a depus în susținerea cererii sale niciun document (chitanță, ordin de plată etc.) care să ateste caracterul cert și cuantumul cheltuielilor de judecată alegate a fi fost efectuate de către această parte, motiv pentru care va respinge cererea intimatei asupra acestui aspect ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursurile declarate de recurenții SC S. I. D.

S. prin lichidator judiciar C. DE I. T. S., U. DE Ș. A. ȘI M. V. C. N., SC S. B. C. S., impotriva Sentintei civile nr. 293 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului

S. izat C. pe care o menține în întregime.

Respinge cererile de intervenție accesorie formulate in favoarea recurentei SC S. I. DS de către intervenienții Abrudan L. Roxana, SC ADSAN S., Axinte Olimpia, Baba I., Baba Ana V., B. Armand, B. N. M., Bodocean Ana C., Bodocean M. A., Bradea G. -F., C. I., SC CARA S., Chiurbe V., Cioltean L. n Genu, Cioltean M. T., Ciortan A., C. Aurel, C. V., C. I.

V., D. I., Fechete V., Fechete Ana, F. Calin V., F. O. ,

F. L., Harasztosi Marton, Harasztosi Dalia S., Itu C., Jose Ignacio Aloso de Castro, M. I. Valer, Maris V., Mate Sonia M., M. C.

R., Moje V. Ariton, M. Petru Dorin, M. M., Orzac D., Pascalau Florin, P. Hortenzia E., P. andron Titus, P. andron M. S., Prigoana I. Olga, SC PROGIR PROIECTARE CONSTRUCTII S., R. L. Corneliu, Suciu

D., Sandulean Ticsa Florin, Sandulean Ticsa Andra-Luana, S. C. ,

Staicu Marcel, Staicu Aneta, Stefan velcian Volin, S. Florin D., Salanta

B. D., Sumandea L., Sumandea Irina, S. E., Termure L. E. n, T. A. P., T. B. R., T. I. A., Segmerean Alexandru, U. ean Sorana, Patcas Irina I., Purdea I. și Purdea L. tina.

Respinge cererea intimatei lichidator judiciar R. I. SS de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

A. M. ION

A.

M.

C.

M. S.

GREFIER

M. N.

Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_

Jud.primă instanță: N. K.

← Încheierea civilă nr. 3568/2013. Procedura insolvenței		Încheierea civilă nr. 2073/2013. Procedura insolvenței →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Sentința civilă nr. 3335/2013. Procedura insolvenței Încheierea civilă nr. 2430/2013. Procedura insolvenței Sentința civilă nr. 417/24. Procedura insolvenței Încheierea civilă nr. 3568/2013. Procedura insolvenței Încheierea civilă nr. 2073/2013. Procedura insolvenței Încheierea civilă nr. 2817/2013. Procedura insolvenței Decizia civilă nr. 8248/2013. Procedura insolvenței Decizia civilă nr. 3125/2013. Procedura insolvenței