Decizia civilă nr. 2830/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a2
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2830/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea SC P. U. S. împotriva sentinței civile nr.4283 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC R. C. S., SC R. C. S. PRIN LICHIDATOR J. P. O. I., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată repunere în termen de declarare a creanței-rec imp Sent 4283/_ dep de
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.283 din 22 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ /a2 al Tribunalului Specializat C. s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a creanțelor formulată de creditoarea SC P. U.
S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința comercială nr. 2672/2012 s-a dispus deschiderea procedurii debitoarei, fiind stabilit și termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 2 august 2012, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 27 august 2012, termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar, de 5 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență a tabelului preliminar și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 20 septembrie 2012.
Potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/2006, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar potrivit alin.3 a aceluiași articol, prin excepție de la prevederile alin.1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prev. la
art. 28 alin.1 lit.c, procedura notificării prev. la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență
.
Din textele legale mai sus citate, rezultă fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați, ipoteză în care, potrivit alin.3 al art.7 procedura notificării, va fi considerată îndeplinită, dacă a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență.
În acest sens, administratorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a notificat creditorii publicând notificarea în Buletinul procedurilor de insolvență nr.9647/_, dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare fiind depusă la filele 149-151. Clarificate fiind aspectele legate de disp. art.7 din Legea nr.85/2006, în cauză se mai pune problema incidenței dispozițiilor art.76 din lege coroborate cu dispozițiile art.103 C.pr.civ. Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, rezultă cu evidență din dispozițiile art.76, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței.
Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care, dispozițiile art.103 C.pr.civ. sunt pe deplin aplicabile.
Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art.76 din Legea nr.85/2006 și art.103 C.pr.civ.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și acesta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii. În acest context, referitor la cererile de repunere în termen, deși de principiu astfel de cereri sunt admisibile, în lipsa oricăror probe care să facă dovada că partea a fost împiedicată să-și exercite dreptul său printr-o împrejurare mai presus de voința sa, ipoteză în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, apare ca fiind neîntemeiate.
Așadar, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, sancțiunea expres prevăzută de lege pentru depunerea declarațiilor de creanță peste termen, este aceea a decăderii, iar raportat la posibilitatea părții de a solicita repunerea în termen, cu consecința dovedirii prin orice mijloc de probă a unei împrejurări mai presus de voința sa care l-a împiedicat să-și exercite dreptul, în condițiile prev. de art.103 C.pr.civ., judecătorul sindic apreciază că liberul acces la justiție al creditorului în speță nu este încălcat. Împrejurarea că creditoarea nu a propus nici un fel de probă în sensul arătat, nu poate conduce la concluzia că i s-a negat în substanță acest drept.
Sub acest din urmă aspect, cu privire la disp. art.6 din CEDO, este relevantă cauza Dias Ochoa c. Spania, în considerentele căreia instanța de contencios european a reținut că obligația reclamantului de a citi jurnalul oficial pentru a vedea dacă a fost parte într-un proces civil, conduce la negarea substanței dreptului de acces la justiție și, implicit, încălcarea dispozițiilor anterior menționate.
Este de observat că în cauza invocată, C. ea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art.6, pornind de la premisa că reclamantul avea obligația de a citi
"jurnalul oficial";, adică o publicație asemănătoare monitorului oficial din țara noastră, într-o procedură similară cu cea reglementată de disp. art.95 din Codul de procedură civilă, o procedură de excepție, de altfel, aplicabilă doar în anumite condiții. În prezenta cauză, însă, buletinul procedurilor de insolvență nu poate fi asimilat jurnalului oficial invocat de C. e, întrucât această publicație este una specializată, care se referă exclusiv la comunicarea actelor de procedură în cadrul procedurilor de
insolvență și reprezintă regula în materia citării și comunicării actelor de procedură în ceea ce privește procedura insolvenței.
Astfel, stabilirea de către legiuitor a unui termen care începe să curgă de la publicarea unui anumit act într-o publicație specializată în materia în discuție și care reprezintă, în același timp, regula în derularea procedurilor de insolvență, este pe deplin justificată atât pentru rigurozitatea procedurii, cât și pentru buna desfășurare a acesteia într-un anumit cadru stabilit de legiuitor, nu încalcă dispozițiile art.6 din CEDO. În aceeași ordine de idei, instanța de fond a constatat că o încălcare în sensul celor arătate, ar exista doar în situația în care termenul de depunere a declarațiilor de creanță ar fi început să curgă, în mod excepțional, de la publicarea unui anumit act într-o publicație nespecializată în materia insolvenței, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute și în temeiul disp. art. 76 alin.1 coroborat cu art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006 s-a respins ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a creanțelor formulată de creditoarea SC P. U. S. .
Împotriva acestei hotărâri, creditoarea S.C. P. U. S.R.LS M. a declarat recurs
, solicitând admitere acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate cu consecința admiterii cererii sale de repunere în termen și admiterea cererii de înscriere la masa credală a debitoarei S.C. R. C. S.R.L.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că la data de 14 iunie 2012 la Tribunalul Comercial Cluj a fost deschisă procedura de insolvență cu privire la S.C. RATION C. S., în cauză fiind numit lichidatorul judiciar P. O. I., dar întrucât debitoarea nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile pentru a putea fi identificați creditorii ce urmează a fi notificați, lichidatorul judiciar a făcut apel la dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și a publicat notificarea deschiderii procedurii generale a insolvenței în Buletinul procedurilor de insolvență cu nr. 9647/_ . După doisprezece zile de la data limită până la care creditorii erau obligați prin sentința de deschidere a procedurii de insolvență să depună cererile de admitere a creanței, respectiv la data de 14 august 2012, recurenta arată că a solicitat admiterea cererii de creanță împotriva averii debitorului și, în același timp, repunerea în termenul de depunere a cererii de admitere având în vedere că nu a fost notificată în termen pentru depunerea cererii de admitere a creanței și că a aflat despre situația juridică a debitoarei abia ulterior datei limită de depunere a cererii de admitere a creanței. Față de aceste aspecte, lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția procesuală în fața judecătorului sindic în sensul că este de acord cu repunerea în termen a cererii creditoarei și cu înscrierea creanței în tabelul definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei, dar prin sentinta recurată, judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termenul de introducere a cererii de admitere a creanței ca neîntemeiată în temeiul disp. art. 76 alin. 1 coroborat cu art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Invocând dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora au valoarea unei prezumții legale relative, prezumție care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, sintagma aleasă de legiuitor "va fi considerata îndeplinită" trimite în mod cât se poate de clar la ideea că nu putem avea de a face cu o prezumție legală imperativă, creditoarea apreciază că posibilitatea acestei conexiuni juridice dintre textele legii privind procedura insolvenței și Codul comercial, respectiv Codul civil, este prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 149 din legea nr. 85/2006, În sensul că "dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței. Apoi, termenul limită de depunere a declarației de creanță fiind stabilit de instanță prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență este un termen onerativ, care poate fi modificat, scurtat sau prelungit. În cazul Legii nr. 85/2006, textul art. 62 lit.b prevede în mod expres că termenul limită pentru
înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, dar deși art. 76 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței nu oferă la prima vedere nici un remediu procesual creditorului care nu a depus declarația de admitere a creanței până la termenul limită stabilit în hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței fără să fie în culpă, totuși, judecătorului sindic, în măsura rolului său activ și a principiului disponibilității, poate să facă aplicarea art. 103 C.pr.civ. în privința repunerii în termen.
In această ordine de idei, recurenta apreciază că nu se poate retine în sarcina sa vreo culpa, iar aplicarea sanctiunii decăderii din dreptul de a se înscrie la masa credala a debitoarei ar reprezenta o măsura mult prea aspră, ce ar determina imposibilitatea definitivă de a-și realiza creanța. A mai menționat recurenta că a aflat despre situația debitoarei abia la data de_ când a solicitat executorului judecătoresc relații privind cursul executării unui bilet la ordin.
Raportat la toate aspectele învederate cât si la faptul că a depus cererea după doar 12 zile de la termenul limita fixat pentru depunerea cererilor de admitere a creanței si anterior datei fixate pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea si comunicarea tabelului preliminar al creanțelor dar si a faptului ca procedura insolventei se afla la acel moment în faza incipientă, creditoarea apreciază că în cauza nu poate fi reținută incidenta dispozitiilor art. 7 alin. 3 din Legea 85/2006, conform cărora a avut cunoștință despre starea de insolvență a debitoarei, motiv pentru care se impune modificarea în tot a hotărârii recurate și admiterea cererea sale de repunere în termen, cu consecința admiterii cererii de înscriere la masa credala a debitoarei S.C. R. C. .S.R.LS M. .
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Argumentele invocate de catre recurenta creditoare S.C. P. U. S.R.L. în sustinerea caii de atac deduse judecății sunt neintemeiate, fiind contrare normelor de drept incidente si principiilor generale care guverneaza legea insolventei.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006, citarea partilor precum si comunicarea oricarui alt act de procedura se efectueaza prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol ,,Prin exceptie de la prevederile alin.
(1) se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificati in lista prevazuta la art. 28 alin.
(1) lit. c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata indeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa
,,.
In conditiile in care reprezentantul legal al debitoarei nu a predat o lista a creditorilor, in conformitate cu textul enuntat creditorii care nu pot fi regăsiți într-o astfel de listă sunt legal notificati prin Buletinul Procedurilor de Insolventa în vederea depunerii declaratiilor de creanta. Prin aceeasi modalitate procedurală a fost comunicat si termenul de declarare a creanțelor, respectiv de intocmire și definitivare a tabelului de creante al debitoarei.
În consecință, în lipsa unei liste a creditorilor si a vreunei posibilitati concrete de a afla identitatea celor care nu se regasesc in aceasta listă, notificarea facută prin
B.P.I. este pe deplin temeinică si procedurală. În cazul concret dedus judecății, notificarea a fost publicata in B.P.I. numărul 9647/_, iar termenul limita de declarare a creantelor a fost stabilit pentru data de_ . În consecință, creditorii care nu s-au regasit in lista creditorilor debitoarei, (inclusiv intimata) au avut la indemana un interval de timp suficient de 27 de zile pentru declararea creantelor. Creditoarea recurentă a depus declarația de creanta doar la data de_, cu depașirea culpabilă a acestui termen, mai ales în condițiile în care intimata contestatoare nu a invocat si cu atât mai mult nu a facut dovada faptului ca a aflat despre deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei pe altă cale decât din B.P.I.
În mod legal și temeinic judecătorul sindic și practicianul în insolvență susțin că termenul de declarare a creantelor stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii de insolvență nu a fost respectat de catre creditoarea recurentă. Astfel, potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din textele legale mai sus citate, rezulta fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați in actele contabile predate de catre administratorii statutari ai debitoarei, ipoteză în care, potrivit alin. 3 al art. 7 din legea 85/2006 procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență. În acest sens, a arătat judecătorul sindic, lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a publicat notificarea în Buletinul procedurilor de insolvență dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare, astfel încât, s-a constatat că dispozițiile legale mai sus citate au fost respectate.
Mai mult, instanța de recurs nu apreciază faptul că reaua credință a administratorului statutar al debitoarei ar înlătura aplicabilitatea textului enunțat deoarece chiar ipoteza textului are în vedere mai ales reaua credință a acestuia. Astfel, în quasitotalitatea situațiilor în care nu se predă lista creditorilor sau lista predată este incompletă, acest fapt este pe deplin imputabil administratorului statutar al debitoarei (sau administratorilor statutari). Protejarea creditorilor în această situație se realizează prin notificarea acestora prin BPI, publicație pe care au obligația conferită de calitatea de comerciant de a o studia.
Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, rezultă cu evidență din dispozițiile art. 76 din Legea 85/2006, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței. Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care dispozițiile art. 103 C.pr.civ. sunt pe deplin aplicabile. Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art.
76 din Legea nr. 85/2006 și art. 103 C.pr.civ.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și acesta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii.
Deciziile C. ii Constitutionale în materie confirmă aceste afirmații. Astfel, prin decizia 1137/2007 s-a decis ca ,,dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt contrare art. 24 și art. 53 din Constituție, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură că tre p e rsoa n e le
îm p o triva că rora se p ro m o ve a ză o a cțiu n e în teme iul d ispo zițiilor Legii nr. 85/2006,
u lte rio r d e sch id e rii proce d u rii inso lve n țe
i, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă,,. In consecinta, decizia enuntata nu dispune cu privire la modalitatea de notificare a creditorilor, dispozitivul ei este extreme de clar, lipsit de echivoc si nesusceptibil de interpretare sau de aplicare prin analogie.
Deasemenea, decizia 232/2008 nu aduce nimic relevant cu privire la acest aspect. Prin acesta decizie s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1 si 8 din Legea 85/2006, iar in considerentele deciziei se retine
,,.efectuarea citării părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a
convocărilor și notificărilor prin Buletinul procedurilor de insolvență au în vedere soluționarea procesului cu celeritate, în absența unei atari dispoziții de lege, procedura insolvenței, care, de regulă, este o procedură cu caracter colectiv, implicând participarea unui număr mare de creditori ce vin în concurs pentru satisfacerea propriilor creanțe, ar fi cu mult întârziată. Or, această situație ar genera o stare de perpetuă incertitudine cât privește raporturile juridice stabilite între părțile implicate, persoane fizice sau comercianți, afectând grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.,,
Calitatea de comerciant a creditoarei recurente o obligă să urmareasca incasarea creantelor pe care le detine, iar in ipoteza in care un creditor intârzie plata mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligatiei de plata cu mai mult de 30 de zile de la data scadentei obligatiei de plata, are sarcina de a incepe demersurile pentru recuperarea creantei, demers care implica in primul rand verificarea solvabilitatii debitoarei si a masurii in care aceasta intelege sa-si onoreze obligatiile de plata fata de toti partenerii comerciali. Acest rezultat se atinge cu usurinta prin accesarea Buletinului Procedurilor de Insolventa care are ca rol principal tinerea unei evidente complete a tuturor comerciantilor care au ajuns in incapacitate de plata si impotriva carora s-a deschis procedura insolventei,,.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat de catre recurenta S.C. P. U. S.R.L. va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinută ca fiind pe deplin legală și temeinică.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de creditoarea S.C. P. U. S.R.LS M. împotriva sentinței civile nr. 4.283 din 22 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. _
/a2 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
DP A. A. I. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: N.Koșa
| ← Decizia civilă nr. 10317/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 3193/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
