Decizia civilă nr. 3153/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3153/2013
Ședința publică din data de 13 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarat de creditoarea AVAS - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B. și D.
G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 5393 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații SC FRAN_ DCOM SRL PRIN LICHIDATOR J. CII N. V.
D. și P. B. S., având ca obiect - procedura insolvenței angajarea răspunderii administratorului - (dosar versionat - dosarul nr._ al TRIB. S. casat cu trimitere spre rejudecare).
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă P. B. S. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5.393 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._ *, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de lichidatorul judiciar N. V. D. pentru debitoarea SC FRAN_ DCOM SRL J. și pentru obligarea pârâtei P. B. S. la plata pasivului debitoarei, în valoare de 1.541.760,86 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că din analiza actelor existente în dosarele atașate, judecătorul-sindic reține că starea de insolvență a patrimoniului debitoarei SC FRAN_ DCOM SRL J. a intervenit anterior preluării acestei societăți de către pârâtă și se datorează în exclusivitate fostului administrator Gog I. D. - persoană față de care nu s-a promovat acțiune de atragere a răspunderii.
Astfel, la data de_ când societatea a fost preluată de către pârâtă, starea de insolvență era deja instalată, iar cedarea părților sociale de către fostul asociat și administrator s-a efectuat - cu concursul pârâtei P. B. S. - în scopul sustragerii sale de la răspundere.
Atitudinea culpabilă a pârâtei nu se circumscrie însă prevederilor art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006 și invocate de lichidator,survenind după instalarea stării de insolvență a debitoarei (iar actul fraudulos a fost oricum anulat,prejudiciul creat fiind recuperat efectiv prin punerea în executare a sentinței dată în dosar_ ) astfel încât acțiunea lichidatorului pentru atragerea răspunderii materiale a pârâtei a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - A.
solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în
judecată și obligarea pârâtei P. B. S. a la suportarea întregului pasiv rămas neacoperit de către debitoarea S.C. FRAN_ DCOM S.R.L., inclusiv creanța solicitată de A. și neachitată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să solicite aplicarea legii insolvenței nu numai în situația apariției stării de încetare de plăți ci și în situația în care această stare este iminentă.
Din punctul de vedere al recurentei, pornind de la însăși izvorul solicitate de AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS C. o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat si folosite in alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagranta si constanta a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificata, conform cărora utilizarea in alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art. 3021din Codul penal (în prezent art. 454 C. pen.).
Așadar, culpa pârâtei rezidă din neîndeplinirea unei obligații legale, neîndeplinire care a avut ca rezultat generarea unui prejudiciu echivalent cu suma rămasă de recuperat de la debitoare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și ale Legii nr.
85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea D. G. A F.
P.
prin care a solicitat admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii formulate de lichidatorul judiciar N. V. D., în sensul obligării pârâtei P. B. S. a să suportarea întregului pasiv rămas neacoperit de către debitoarea S.C. FRAN_ DCOM S.R.L., respectiv creanța D.G.F.P. în sumă de 32.405,36 lei.
În motivarea recursului, recurenta arată că în mod nelegal instanța de fond a exonerat de răspundere materială pe pârâta P. B. S. a și a omis să verifice încadrarea faptelor culpabile ale pârâtei la literele invocate de lichidator, respectiv lit. e și d din Legea nr. 85/2006, acesta făcând referire în acțiunea sa la
faptele ilicite concrete al pârâtei și care denotă vinovăția sa și determinarea cauzală a pasivului societății debitoare, cu consecință directă asupra prejudiciului creditorilor.
În aceste condiții, recurenta consideră că în speță sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006 pentru obligarea pârâtei să suporte tot pasivul debitoarei rămas neacoperit.
În susținerea vinovăției pârâtei, recurenta a menționat și faptul că aceasta a promovat recurs împotriva sentinței civile nr. 2.355/_ prin care s-a dispus atragerea răspunderii sale, abia după ce organul fiscal a întocmit și transmis cererea de recuperare a debitului către organul fiscal competent din Marea Britanie unde are domiciliul pârâta și a fost demarată procedura de executare silită împotriva acesteia.
În opinia recurentei, lipsa documentelor contabile, nepredarea acestora și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale fac dovada săvârșirii de către administratorul statuar a faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, prejudiciu fiind evident și reprezintă valoarea pasivului debitoarei, astfel: DS - 32.405,36 lei și P. J. - 928,59 lei, SC Afin Internațional Inc B. - 39.235,30 lei și PF Werner - 6.359,76 lei, D. R. V. C. - 26.689 lei și AVAS B. - 2907,60 lei.
2
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Așa cum s-a arătat anterior, lichidatorul judiciar a solicitat instituirea răspunderii personale față de administratorul statutar al pârâtei, P. B. S. a.
Probele administrate au relevat împrejurarea că aceasta a devenit administratorul debitoarei în cursul lunii mai a anului 2004.(_ )
În cererea de instituire a răspunderii personale, lichidatorul judiciar a menționat 3 motive distincte pentru instituirea răspunderii personale, ce vor fi analizate distinct, în cele ce urmează:
1.În ceea ce privește nepredarea documentelor contabile, Curtea reține că textul instituie o prezumție relativă de culpă, care nu a fost întregită cu alte elemente pentru a conduce la concluzia săvârșirii faptei ilicite. Astfel nu s-a stabilit existența intenției, respectiv faptul că omisiunea ar fi fost atașată unui scop nenelgal, respecriv producererea sau agravarea stării de insolvență
Curtea mai reține și împrejurare că art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumție de vinovăție în situația nedepunerii documentelor contabile, însă este necesară existența raportului de cauzalitate între faptul nepredării documentelor contabile și starea de insolvență a debitoarei.
Nu s-a dovedit în cauză că, pe parcursul desfășurării activității comerciale, debitoarea nu ar fi ținut contabilitate sau ar fi ținut o contabilitate fictivă și că toate aceste acțiuni sau inacțiuni ar fi generat sau adâncit starea de insolvență.
Dimpotrivă, așa cum s-a arătat chiar și în cererea de chemare în judecată, între debitoare și terți au existat litigii cu plata unor facturi, ceea ce denotă existența unei activități comerciale reflectată și în evidența contabilă a debitoarei.
Cu privire la înstrăinarea terenului în suprafață de 0,3 ari, Curtea reține că acțiunea în anularea acestui transfer patrimonial a fost admisă, prețul real intrat în patrimoniul debitoarei fiind distribuit creditorilor.
Cu privire la acest transfer patrimonial nu s-a dovedit că ar fi determinat insolvența debitoarei.
Referitor la achiziționarea accesoriilor de telefonie mobilă de la S.C. G. S.A., Curtea reține că între debitoare și terțul vânzător s-a purtat un litigiu cu privire la bunurile respective, soluționat irevocabil în sensul respingerii cererii de chemare în judecată privind anularea transferului patrimonial.
Curtea reține așadar, că nici în privința acestui transfer patrimonial nu se poate reține existența raportului de cauzalitate dintre un presupus act fraudulos și insolvența debitoarei.
În fața judecătorului sindic, lichidatorul a invocat ca temei juridic al cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale doar disp. art. 138 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006., astfel încât în baza principiului disponibilității, cererea de instituire a răspunderii personale poate fi analizată doar din această perspectivă.
În cadrul recursului A. au fost invocate și dispozițiile art. 138 lit. c) și f) din Legea nr. 85/2006, însă față de cele menționate anterior, nu este permisă extinderea analizei îndeplinirii condițiilor de instituire a răspunderii personale și din perspectiva celor două texte legale, menționate de către recurenta A.
Aceeași este situația și în privința recursului declarat de către D.G.F.P. S. care s-a referit la necesitatea analizării cererii introductive și din perspectiva disp. art. 138 lit. e) în Legea nr. 85/2006.
Cu privire la momentul formulării cererii de instituire a răspunderii personale, Curtea reține că, în condițiile art. 138 al. 3 din Legea nr. 85/2006 și creditorii debitoarei au calitate procesuală activă în a formula cererea de instituire a răspunderii personale, cu respectarea anumitor cerințe legale.
3
Din această perspectivă, nu se poate imputa lichidatorului aceeași pasivitate de care a dat dovadă și un creditor, căruia legea specială îi recunoaște calitate procesuală activă în cauză.
În consecință, față de cele menționate, se vor respinge recursurile formulate și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de creditoarele A. - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B. și D. G. A F.
P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 5.393 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2013.
PREȘEDINTE,
F. T.
JUDECĂTOR,
M. H.
JUDECĂTOR,
D. M.
GREFIER,
D. C.
Red.D.M./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: L. M. .
4
| ← Sentința civilă nr. 2337/2013. Procedura insolvenței | Încheierea civilă nr. 3072/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
