Decizia civilă nr. 3373/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3373/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitoarea SC Y. T. S. împotriva sentinței civile nr. 4774 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC C. L. C. S. ,SC Y. T. S. PRIN ADMINISTRATOR J. S. I. având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată rec imp Sent 4774/_ dep de SC NYCA T. S. .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Criste I. T. în reprezentarea intereselor recurentei, în substituire cu împuternicire avocațială aflată la fila 26 și av. Horia C. în reprezentarea intereselor intimatei, SC C. LS, cu împuternicire și contract de asistență depus ulterior.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de
60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatei, SC C. L. C. S. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.
La data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat.
C. ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin .4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art. 8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Câte un exemplar din întâmpinări se comunică cu reprezentanta recurentei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii. În susținere se arată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3 pct.6 din Legea insolvenței, respectiv nu există o creanță, certă, lichidă și exigibilă. Creditoarea nu a făcut dovada îndeplinirii conforme a serviciilor facturate, respectiv factura nu a fost emisă cu respectarea prevederilor contractului de subantrepriză care condiționează exigibilitatea contravalorii prestațiilor de recepția lucrărilor și de acceptarea situațiilor lucrărilor. Factura în cauză nu are aplicată ștampila societății. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în scris prin întâmpinare, relevând în susținere că aspectul referitor la caracterul cert, lichid și exigibil a fost tranșat de către administratorul judiciar, factura fiind înregistrată în contabilitatea societății. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței arată că dl. Mihoc Petrică este administratorul societății intimate, SC C. L. C. S. .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4774 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost admisă exceptia tardivității depunerii contestației de către debitoare. S-a respins excepția tardivității depunerii întâmpinării. S-a admis în parte cererea formulata de creditoarea SC C. L. C. S. împotriva debitoarei SC
Y. T. S. . S-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generala împotriva debitoarei SC Y. T. S., J_ . S-a numit administrator judiciar provizoriu pe S.
I., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006. S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele si informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar, în termen de maxim 40 de zile de la data desemnării sale, un raport asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006. S-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei și celelalte măsuri subsecvente deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că debitoarea a contestat existenta stării de insolvență, formulând contestație conform prevederilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Totodată, debitoarea a contestat si caracterul cert si exigibil al creanței invocate de către creditoare, susținând ca nu a acceptat la plata factura fiscala pe care creditoarea își întemeiază pretențiile.
Contestația formulata de către debitoare a fost depusa la dosar la data de_ cu depășirea termenului de 10 zile de la primirea copiei cererii de deschidere a procedurii insolvenței prevăzut de art.33 al.2 din Legea nr.85/2006, termen care a început sa curgă în speță de la data de_ (filele 39,87). Din aceasta perspectiva, este întemeiata excepția tardivității contestației, invocata de către creditoare prin reprezentantul sau, excepție care a fost admisa în temeiul art. 33 al.2 din Legea nr.85/2006, cu consecința respingerii contestației ca tardiv formulata.
Instanța de fond a apreciat însă ca neîntemeiata excepția tardivității depunerii întâmpinării, invocata de către creditoare, întrucât aceasta a fost depusa la data de_, cu mult anterior termenului de 5 zile anterior datei stabilite pentru primul termen de judecata, fiind astfel respectate dispozițiile art.114 ind.1 al.2 Cod procedura civila, aceasta excepție fiind respinsa ca neîntemeiata. Deși contestația debitoarea a fost respinsa ca tardiva, astfel ca existenta stării de insolvența contestata de către debitoare nu va mai face obiectul analizei, judecătorul sindic a apreciat ca apărările formulate de către debitoare cu privire la caracterul cert si exigibil al creanței puteau fi invocate si pe calea unei simple întâmpinări la cererea principala introdusa de creditor. Este adevărat ca Legea nr.85/2006 reglementează posibilitatea debitorului de a contesta starea de insolvență prin depunerea unei contestații în condițiile si în termenele stabilite de dispozițiile art.33 al.2, insa niciuna din normele prevăzute de Legea nr.85/2006 nu interzic depunerea unei întâmpinări, prin care sa fie contestate alte aspecte decât starea de insolvență, cum ar fi caracterul cert, lichid si exigibil al creanței invocate ori împrejurarea ca creanța invocata nu depășește valoarea prag prevăzuta de lege.
Așadar, fiind invocate în termenul legal, aceste apărări ale debitoarei au fost analizate în conformitate cu art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006 raportat la art. 379 Cod procedura civila. Astfel debitoarea a susținut ca nu datorează suma pretinsa de către creditoare, întrucât aceasta nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale, factura fiscala emisa în temeiul contractului de subantrepriză nu a fost acceptata la plata si factura putea fi emisa numai în baza facturilor de plata lunare vizate de antreprenorul general si acceptate la plata de investitorul final, conform art.5.5 din contract.
Examinând aceste apărări, s-a observat faptul ca în baza contractului de subantrepriză nr.2/_ încheiat intre părți, creditoarea a emis pe seama debitoarei SC Y. T. S. factura fiscala nr.317/_ în valoare de 120.001 lei (f.15). Ulterior acestei date, debitoarea a girat în favoarea creditoarei un număr de cinci file CEC emise de SC CONCEFA SA, în perioada_ -_, valoarea totala a sumelor înscrise în aceste titluri fiind de 120.000 lei (f.16-17). Potrivit susținerilor creditoarei, necontestate de către debitoare, creditoarea a depus spre încasare aceste file CEC, care au fost refuzate la plata pe motivul lipsei totale a disponibilului în cont. Printr-o notificare comunicata prin executor judecătoresc la data de_, creditoarea a solicitat debitoarei sa plătească debitul restant, aducându-i la cunoștință refuzul la plata a filelor CEC girate în favoarea sa.
Împrejurarea invocata de către debitoare, în sensul ca factura fiscala nr. 317/_ nu ar fi acceptata la plata întrucât nu este stampilata cu stampila societății nu poate fi reținuta, întrucât acceptarea unei facturi se poate face, în conformitate cu art.46 Cod comercial, prin semnare de către reprezentantul legal al societății, iar factura respectiva poarta o semnătură de primire. S-a mai observat si faptul ca debitoarea nu a contestat în mod expres faptul ca semnătura de pe factura aparține administratorului sau, susținând doar ca nu s-a făcut dovada ca ar aparține administratorului statutar. Or, câtă vreme factura poarta o semnătura la rubrica "Semnătura de primire";, iar debitoarea nu a contestat ca aceasta semnătura aparține reprezentantului sau legal, împrejurarea semnării facturii de administratorul debitoarei devine un aspect de fapt necontestat, cu privire la care nu s-a impus efectuarea de probe, cum ar fi fost verificarea de scripte sau expertiza grafica. Mai mult, ulterior emiterii facturii, debitoarea a girat în favoarea creditoarei un număr de cinci file CEC care acoperă în totalitate datoria sa fata de creditoare, ceea ce are semnificația certa a recunoașterii datoriei respective.
Din aceasta perspectivă, fiind probată acceptarea la plata a facturii nr. 317/_ si având în vedere si ca societatea creditoare deține cinci file CEC, titluri autonome si abstracte, care încorporează obligația de plata a debitoarei, ca debitor giratar, a sumelor la care se refera, s-a constatat ca creditoarea a dovedit ca deține o creanță care este certa, lichida si exigibila. S-a mai reținut ca nu pot fi primite apărările debitoarei cu privire la emiterea facturii cu încălcarea art.5.5 si art.6.1 din contract, atâta timp cat factura a fost acceptata la plata, după cum s-a menționat mai sus. In raport de cele expuse, judecătorul sindic a constatat ca cererea creditoarei întrunește condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței, respectiv creanța solicitata este mai mare decât valoarea prag prevăzuta de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, este o creanță certa, lichida si exigibila, scadenta acesteia fiind împlinita cu mai mult de 90 de zile în urma, putându-se astfel prezuma ca debitoarea este în insolvență potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea S.C. Y. T. S.R.L. H.
solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., debitoarea arată faptul ca sentința de deschidere a procedurii insolventei este nelegala, având în vedere ca nu au fost îndeplinite condițiile stipulate în mod imperativ de prevederile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, din conținutul cărora
rezultă în mod incontestabil ca prin cererea de deschidere a procedurii insolventei creditorul este ținut sa facă dovada, în mod neechivoc, ca deține o creanța certă, lichidă si exigibilă.
In primul rând, debitoarea subliază ca creanța pretinsa prin cererea de deschidere a procedurii insolventei nu este certa, lichida si exigibila, astfel cum susține creditoarea. De altfel, în fata instanței de fond, creditoarea nu a făcut dovada
îndeplinirii conforme a serviciilor facturate prin factura nr. 317/_ în valoarea de
120.001 lei, deși debitoarea a arătat inclusiv prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei faptul că această factura nu a fost emisă cu respectarea prevederilor contractului de subantrepriza nr. 2/0_, care condiționează exigibilitatea contravalorii prestațiilor de recepția lucrărilor si de acceptarea situațiilor de lucrări de către antreprenorul general. Astfel, debitoarea arată că nu a acceptat la plata factura nr. 000317/_ emisa de creditoare pentru suma de 120.001 lei, ci din contra, a refuzat-o dat fiind faptul ca creditoarea, în calitate de prestator nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin contractul de subantrepriză.
Mai arată debitoarea că a solicitat instanței de fond să dispună obligarea reclamantei sa depună la dosarul cauzei situațiile de lucrări însoțite de procesele verbale de lucrări si/ sau recepție calitativa, fisele de control calitate, din care ar rezulta ca a executat conform obligațiile contractuale asuma te prin contractul de subantrepriza, în conformitate cu art. 5.4 din contractul nr. 2/0_ . Instanța nu a dat curs solicitării astfel formulate, încâlcind principiul aplicabil inclusiv în ceea ce privește cererea formulata de creditor pentru deschiderea procedurii insolventei, potrivit căruia, în mod firesc, sarcina probei cu privire la îndeplinirea caracterului cert lichid si exigibil al creanței debitoarei revine creditorului. Mai mult, potrivit art. 5.5. din contract decontarea lucrărilor se face pe baza situațiilor de plata lunare întocmite de prestator, vizate de antreprenorul general si numai dacă sunt acceptate la plată de investitorul final; potrivit acestei prevederi contractuale, prestatorul are dreptul de a emite factura numai după confirmarea de către Antreprenorul general a situațiilor de lucrări, iar în conformitate cu art. 6.1. din contractul de subantrepriză, recepția lucrărilor se va face la finalizarea lucrărilor de execuție, prestatorul fiind obligat sa facă dovada executării obligațiilor contractuale, pentru a avea dreptul la decontarea lucrărilor, doar prin procesele verbale de recepție conform încheiate si semnate spre acceptare de către părtile contractante.
In plus, în ceea ce privește exigibilitatea creanței, debitoarea arată că au fost ignorate de către instanța de fond inclusiv prevederile contractuale din cuprinsul contractului de antrepriza nr. 2/0_, potrivit cărora scadenta obligației de plata a lucrărilor executate de către prestator, este condiționată, potrivit art. 5.5., de înregistrarea facturii de către Antreprenorul General, având în vedere ca se stipulează faptul că plata se va face la 60 de zile calendaristice de la data înregistrării facturii de către Antreprenorul General.
Având în vedere ca aceste prevederi contractuale, si mai ales necesitatea încheierii si semnării proceselor-verbale de recepție si întocmirii situațiilor de lucrări, condiționează însăși existenta si exigibilitatea creanței pretinse de creditoare, debitoarea arată că reclamanta în mod abuziv a învederat caracterul cert lichid si exigibil al creanței, fără să facă însa dovada executării obligațiilor sale contractuale potrivit prevederilor contractului de subantrepriza.
Apoi, debitoarea arată că instanța de fond nu a luat în considerare faptul ca a contestat în mod vehement executarea integrală si conformă a prestațiilor facturate de către creditoare, iar instanța era ținuta, astfel cum a solicitat prin întâmpinare, sa pună în vedere creditoarei sa facă dovada executării obligațiilor a căror contravaloare a fost facturata, în lipsa dovedirii executării neputând fi vorba de o creanța certă, lichidă si exigibilă, în conformitate cu art. 379 alin. 3 si 4 Cod Pr. Civ.
În opinia recurentei, nu poate fi primită nici susținerea creditoarei potrivit căreia ar fi acceptat la plata factura nr. 000317/_, susținere nefondată si nedovedită, cu atât mai mult cu cât această factura nu este stampilata cu parafa societății si deși se pretinde în mod abuziv că a fost semnată de administrator, nu se face nici o dovada în acest sens. Având în vedere și dispozițiile art. 379 alin. 3 C.pr.civ. debitoarea susține că certitudinea unei creanțe poate rezulta doar din însuși actul de creanța sau din alte acte care fie emană de la debitor, fie sunt recunoscute expres de către debitor. Așadar, pentru a fi vorba de o recunoaștere a debitului realizata de către un debitor,
persoana juridica, trebuie probat de către creditor că există o manifestare de voința din partea acesteia, neechivoca, constatata printr-un înscris semnat si parafat în numele persoanei juridice, prin reprezentantul legal al acesteia. Cum factura nr. 317/_ depusă de creditoare la dosarul cauzei nu poate fi considerată un astfel de înscris emanat de la debitor sau recunoscut de dansul din moment ce în cuprinsul facturi apare doar o semnătură la secțiunea II "semnătura de primire", fără să fie precizat numele persoanei căreia îi aparține, mențiunea ca semnarea facturii este realizată în sens de acceptare, de către reprezentantul legal în numele societatii, semnătura care ar trebui sa fie în mod obligatoriu însoțita de parafa societătii, astfel încât să rezulte că semnarea facturii s-a realizat în numele societatii.
Nefiind îndeplinite conditiile cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creanței pretinse de creditoare, debitoarea învederează că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de deschidere a procedurii insolventei.
La pct. 2 din motivele de recurs, debitoarea critică aprecierea instanței referitoare la faptul că prin girarea CEC-urilor predate creditoarei a avut loc o recunoaștere a creanței în cuantum de 1. lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 317/_ . Astfel, debitoarea arată că a girat CEC-urile depuse de către creditoare la dosarul cauzei, cu titlu de garanție pentru executarea obligației de plata a contravalorii serviciilor ce trebuiau prestate de către creditoare, în conformitate cu contractul de subantrepriza nr. 2/0_ . În mod evident, susține debitoarea, obligația sa de garanție si consecutiv dreptul creditoarei de a încasa contravaloarea cec-urilor este condiționată de existenta obligației de plată a debitoarei, or, față de neexecutarea conformă si integrală a prestațiilor asumate de prestator si totodată față de nerespectarea prevederilor contractuale cu privire la recepția lucrărilor si predarea de care prestator a situațiilor de lucrări si a celorlalte documente justificative necesare, nu poate fi susținută existenta unei obligații de plată a debitoarei, a cărei neîndeplinire să determine incidenta obligației de garanție si consecutiv a nașterii dreptului creditoarei de a încasa CEC-urile predate cu titlu de garanție, nu cu titlu de instrument de plată.
Mai mult, subliniază debitoarea, creditoarea a arătat în mod strict derizoriu faptul ca ar fi introdus la plata aceste CEC-uri, fără să arate data la care acestea ar fi fost refuzate la plata, ci făcând doar referire la faptul ca emitentul CEC-urilor, S.C. CONCEFA S.R.L., este în insolventa.
Față de aceste împrejurări, recurenta arată că nu pot fi luate în considerare CEC-urile depuse de către creditoare la dosarul cauzei, cu titlu de temei al creanței pretinse, dat fiind faptul ca în lipsa dovezii introducerii la plata a CEC-urilor în termen de 15 zile de la data scadentei, nu poate fi pretinsa achitarea contravalorii de către girant. În acest sens, fiind și prevederile art. 30 din Legea nr. 59/1934 din conținutul cărora rezultă faptul că creditoarea nu se putea îndrepta în mod direct împotriva debitoarei, în calitate de girant, pentru încasarea contravalorii, fiind ținută să se îndrepte mai întâi pentru încasare împotriva emitentului. Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că creditoarea ar fi introdus efectiv la plata CEC-urile la care se face referire, simplele afirmații ale creditoarei în acest sens, în cuprinsul cererii de deschidere a procedurii neputând face dovada în acest sens. Mai mult, debitoarea învederează că din B.P.I. în care au fost publicate actele întocmite în legătură cu insolventa S.C. Concefa S.A. rezultă că creditoare nu a formulat o cerere de înscriere la masa credală a debitoarei S.C. Concefa S.A., limitându-se în mod nelegal sa încerce încasarea contravalorii acestor CEC-uri direct din patrimoniul recurentei.
Creditoarea S.C. C. L. C. S.R.L. și administratorul judiciar S.
S.P.R.L. C. -N. au depus întâmpinări
în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, deoarece în speță sunt îndeplinite prev. art. 31 alin. 1 și art. 4 pct. 1 alin. a, pct. 6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2005, caracterul lichid și exigibil al creanței putând fi constatat prin prisma facturii fiscale emise, respectiv factura nr. 000317/_ care a
fost acceptată la plată, fiind înscrisă în contabilitatea debitoarei încă de la data emiterii acesteia.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Așa cum a reținut în mod întemeiat judecătorul sindic, în baza contractului de subantrepriză nr. 2/_ încheiat intre părți, creditoarea intimată a emis pe seama debitoarei recurente S.C. Y. T. S.R.L. factura fiscală nr. 317/_ în valoare de
120.001 lei (f.15 dosar fond). Ulterior acestei date, debitoarea recurentă a girat în favoarea creditoarei un număr de cinci file CEC emise de S.C. CONCEFA S.A., în perioada_ -_, valoarea totală a sumelor înscrise în aceste titluri fiind de
120.000 lei (f. 16-17 dosare fond). Potrivit susținerilor creditoarei, necontestate de către debitoare, creditoarea a depus spre încasare aceste file CEC, care au fost refuzate la plata pe motivul lipsei totale a disponibilului în cont. Printr-o notificare comunicată prin executor judecătoresc la data de_, creditoarea a solicitat debitoarei sa plătească debitul restant, aducându-i la cunoștință refuzul la plata a filelor CEC girate în favoarea sa.
Împrejurarea invocata de către debitoare, în sensul ca factura fiscala nr. 317/_ nu ar fi acceptata la plata întrucât nu este stampilata cu stampila societății nu poate fi reținuta, întrucât acceptarea unei facturi se poate face, în conformitate cu art.46 Cod comercial, prin semnare de către reprezentantul legal al societății, iar factura respectivă poartă semnătura de primire a administratorului statutar al debitoarei, Lung Florin Remus.
Mai mult, potrivit verificărilor făcute de către administratorul judiciar în contabilitatea debitoarei ulterior deschiderii procedurii de insolvență, s-a constatat faptul că factura a fost acceptată la plată, fiind înscrisă în contabilitatea S.C. Y. T.
S.R.L. încă de la data emiterii acesteia. Astfel, creditoarea intimată S.C. C. L. C.
S.R.L. apare în contabilitatea debitoarei recurente cu această factură încă de la data de_, conform fișei de partener 401 depusă în probațiune (f. 20 - 21 dosar recurs). S-a mai reținut în mod corect si faptul că debitoarea nu a contestat în mod expres faptul ca semnătura de pe factura aparține administratorului său, susținând doar ca nu s-a făcut dovada ca ar aparține administratorului statutar. Or, câtă vreme factura poarta o semnătura la rubrica "Semnătura de primire";, iar debitoarea nu a contestat ca aceasta semnătura aparține reprezentantului sau legal, împrejurarea semnării facturii de administratorul debitoarei devine un aspect de fapt necontestat, cu privire la care nu s-a impus efectuarea de probe, cum ar fi fost verificarea de scripte sau expertiza grafica.
Mai mult, așa cum a reținut în mod corect judecătorul sindic, ulterior emiterii facturii debitoarea a girat în favoarea creditoarei un număr de cinci file C.E.C. care acoperă în totalitate datoria sa față de creditoare, ceea ce are semnificația certă a recunoașterii datoriei respective, deși chiar factura acceptată în sine era suficientă pentru a dovedi caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. Aceste file C.E.C. reprezintă titluri de valoare care dau naștere la obligații proprii abstracte fără vreo legătură cu raportul juridic fundamental care le-a generat și care la rândul lor confirmă existența creanței în cuantumul invocat de către creditoare într-un mod lipsit de echivoc.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. instanța va respinge recursul declarat de către debitoarea S.C. Y. T. S.R.L. H. împotriva sentinței civile nr. 4.774 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de debitoarea S.C. Y. T. S.R.L. H. împotriva sentinței civile nr. 4.774 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
C. I.
D.
P.
A. -I. A.
GREFIER
M. N. Țâr
Red.A.I.A./_
Dact.H.C./2 ex. Jud.sindic: M. C. B.
| ← Sentința civilă nr. 5623/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 2468/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
