Decizia civilă nr. 3391/2013. Procedura insolvenței
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINIS. V ȘI FIS. L
Dosar nr._ /a9
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3391/2013
Ședința publică din data de 20 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de contestatorii U. G. M. și U. M. împotriva sentinței civile nr. 2781 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a9 al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu debitoarea SC S. I. DS PRIN LICHIDATOR J. C. DE I.
T. S., având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenții prin avocat C. R. B., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 4 din dosar, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurentul U. G. nu a fost restituită la dosar însă viciul de procedură se acoperă prin prezența reprezentantului convențional în ședința publică de la acest termen de judecată.
Recursul formulat este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei, conform dovezii aflată la fila 3 din dosar și timbru judiciar de 1 leu.
C. ea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr. 85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La întrebarea instanței cu privire la termenul de declarare a recursului prevăzut de art. 103 al. 3 din Legea nr. 85/2006 reprezentanta recurenților arată că recurenții au fost plecați în străinătate împreună, în aceeași perioadă în care s-a declanșat procedura insolvenței, revenind abia în cursul lunii ianuarie. Despre sentința pronunțată de Tribunalul Special C. au luat cunoștință la momentul când aceștia au revenit în țară. La data de_ s-a sfârșit stagiul de pregătire iar la data de_ aceștia s-au prezentat la cabinetul avocatului, conform contractului de asistență juridică, moment care echivalează cu încetarea împiedicării, iar cererea de repunere în termen a fost formulată la data de _
.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat și motivat, iar ca urmare a analizării motivelor de recurs să se admită cererea de repunere în termen și să se dispună înscrierea în tabelul de creanțe a debitoarei SC S. I. DS .
Instanța de fond a asimilat comunicarea de deschidere a procedurii insolvenței, care a fost realizată la adresa care exista pe tabelul creditorilor depus de către societatea debitoare, cu situația în care debitoarea nu a predat o listă completă a creditorilor către administratorul judiciar, conform art. 7 al. 3 din Legea nr. 85/2006. Ori atât timp cât acest text legal prevede sancțiunea în cazul
în care debitorul nu a existat pe lista comunicată administratorului judiciar, apreciază că instanța a procedat la o greșită aplicare a legii. Din moment ce legea nu dispune, trebuia făcută aplicarea dispozițiilor codului de procedură civilă care, prin prisma art. 149 din Legea nr. 85/2006 completează prevederile legii insolvenței.
În conformitate cu dispozițiile art. 86 C. pr.civ. comunicarea actelor de procedură trebuie făcută prin poștă, prin scrisoare recomandată, cu dovadă de primire. Lipsa confirmării de primire atrage o îndoială puternică asupra împrejurării că actele au fost comunicate persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, fapt care îndreptățește partea să solicite repunerea în termen, fiind împiedicat dintr-un motiv obiectiv, mai presus de voința sa, să acționeze în termenul legal.
În cazul creditorilor, administratorul judiciar a înțeles să nu aplice sancțiunea admiterii cererii de repunere în termen, deși a existat un viciu de comunicare, însă o aplică față de debitori.
Instanța de judecată a reținut culpa recurenților, constând în aceea că nu au consultat Buletinul procedurilor de insolvență precum și faptul că nu au comunicat societății debitoare schimbarea domiciliului.
În ce privește schimbarea domiciliului reclamanților se susține că nu este o obligație legală a unui contractant de a declara această schimbare către cocontractantul său, atâta vreme cât și-a respectat obligațiile legale față de acesta.
Deși în antecontractul de vânzare-cumpărare apare menționată separat adresa de corespondență, societatea debitoare, inițial SC T. S. a parcurs mai multe cesiuni, fiind schimbată denumirea de mai multe ori. Inițial recurenții au contractat cu SC T. S., au achitat în totalitate suma de bani, astfel încât din punctul lor de vedere, atât timp cât și-au respectat obligația contractuală nu se mai impunea a efectua vreun alt demers, până la predarea apartamentului, în sensul că nu era necesar a se comunica schimbarea domiciliului, cu toate că prima instanță reține acest aspect ca fiind culpa reclamanților.
Singurul moment în care o persoană fizică este obligată să declare schimbarea domiciliului est cel în faza unui litigiu în fața instanței.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 2781 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a9 al Tribunalului Specializat C. s-a respins contestația formulată de către contestatorii U. G. M. și U. M. împotriva măsurii administratorului judiciar C. DE I. T. S. de respingere a declarației de creanță formulată împotriva debitoarei SC S. I. DS, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Este indiscutabil că obligația instituită în sarcina administratorului judiciar conform art. 61 din Legea nr. 85/2006 trebuie respectată doar dacă acesta cunoaște creditorii sau o parte dintre creditorii debitoarei. Lichidatorul judiciar nu are cum să-i înștiințeze de faptul deschiderii procedurii pe acei creditori pe care nu i-a putut identifica întrucât fostul administrator statutar nu i-a pus la dispoziție actele societății. Această situația a fost rezolvată expres prin art. 7, al.
3 din Legea nr. 85/2006, publicarea hotărârii de deschidere a procedurii și a termenelor fixate pentru depunerea declarațiilor de creanță, constituind o procedură îndeplinită față de acei creditori necunoscuți de către administratorul
judiciar, sau a căror adresă a fost greșit indicată în actele puse la dispoziția luio. Este și firesc să fie așa, întrucât, ulterior deschiderii procedurii, urmează să fie efectuate o serie de operațiuni, la care este necesar și acordul creditorilor ce trebuie să fie cunoscuți înainte de realizarea acestora (de exemplu numirea unui administrator special, votarea anumitor măsuri necesare pentru buna continuare a procedurii, inclusiv a unui plan de reorganizare, a plății administratorului/lichidatorului judiciar, a intrării debitoarei în faliment, a necesității formulării unei cereri de antrenare a răspunderii personale și multe altele). Procedura insolvenței este una care se desfășoară în etape, acceptarea unui creditor care nu a manifestat o minimă diligență pentru a verifica în Buletinul procedurilor de insolvență dacă împotriva debitorului său nu a fost deschisă această procedură, putând da peste cap toate cele realizate până atunci, el având evident posibilitatea să își spună punctul de vedere și să conteste măsurile luate, ceea ce ar putea face ca munca desfășurată, uneori pe parcursul a multor luni, în dosarul de insolvență, să fie degeaba. În speță este astfel aplicabil art. 76 din Legea nr. 85/2006, care îl decade pe creditorul neglijent din orice drepturi, referitoare la creanța pretinsă. Tocmai aceasta a fost și rațiunea instituirii Buletinului procedurilor de insolvență, pentru a putea fi făcute comunicările și înștiințările din procedură mai simplu, repede și cu cheltuieli reduse. Nu se poate susține că ar fi instituit un tratament discriminatoriu între creditorii ce rezultă din actele societății debitoare și cei care nu pot fi identificați, aceste situații, prin ele însele fiind diferite, necesitând rezolvări diferite. Împotriva contestatoarei nu a fost formulată nicio acțiune judecătorească pentru a fi necesară citarea ei conform Codului de procedură civilă.
Prevederile art. 75, al. 1 din Legea nr. 85/2006 sunt aplicabile în situații de fals, dol sau de eroare esențială care a determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute. Contestatoarea, în contestația formulată, s-a limitat la menționarea acestui text de lege ce stă la baza cererii sale, arătând doar că toate actele din care rezultă temeinicia solicitării au fost depuse odată cu declarația de creanță. Prin urmare, nu sunt incidente în cauză prevederile art. 75, al. 1 din Legea nr. 85/2006, neinvocându-se niciun motiv de fals, dol, eroare esențială sau descoperirea unor noi titluri, până atunci necunoscute.
În fine, dacă ar fi fost creditorii cu adevărat interesați de ceea ce se întâmplă cu apartamentul pe care susțin că l-au cumpărat și ar fi dat dovadă de o minimă diligență, ar fi făcut în așa fel încât să comunice societății vânzătoare adresa nouă la care să le fie trimisă corespondența, cu atât mai mult cu cât raportul contractula nu s-a finalizat. Practic, în acest dosar, contestatorii își invocă propria culpă și anume aceea că nu au fost înștiințați cu privire la deschiderea procedurii pentru că ei nu au comunicat debitoarei adresa la care pot fi găsiți în vederea efectuării acestei comunicări, sau că au fost plecați în străinătate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorii U. G.
M. și U. M.
solicitând examinarea prezentei cauze sub toate aspectele, în baza art. 304" din Codul de Procedură Civilă, solicitând să se dispună în cazul admiterii prezentului recurs și a reținerii spre judecare, următoarele: admiterea cererii de repunere in termen a recurenților si Inscrierea in tabelul de creante a SC S. I. DS a creantei recurenților in cuantum de 551.109,186 lei.
În motivare s-a arătat că:
Prin Sentinta Civila nr. 2781/2012 a Tribunalului Specializat C., instanta
a respins contestatia formulata
de
catre
recurenți impotriva masurii
administratorului judiciar C. de I.
T.
S. de respingere a declaratiei
de creanta formulate impotriva debitoarei SC S. I. DS, retinand faptul ca art. 7 alin.3 din Legea nr. 85/2006 ( care prevede faptul ca pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin.
(1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență) se aplica si in situatia in care creditorul figura pe lista depusa de administratorul special la dispozitia administratorului judiciar a carui adresa a fost gresit indicata.
Învederează faptul ca art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 limiteaza expres o singura exceptie a comunicarii deschiderii procedurii si a termenului de depunere a declaratiilor de creanta pnn intermediul Buletinului procedurilor de insolventa la situatia in care debitorul nu a fost gasit in lista depusa de catre administratorul special. Atata vreme cat legea prevede o situatie limitativa, aceasta nu poate fi extinsa la alte situatii apreciate de administratorul judiciar sau de instanta de judecata. Orice alta situatie care nu se incadreaza in cea expres si limitativ prevazuta de lege se supune normelor cu caracter general ale Legii 85/2006. Ca urmare, fata de recurenți comunicarea deschiderii procedurii se face conform Codului de Procedura Civila.
Administratorul judiciar a comunicat actele mai sus mentionate pe adresa cu care recurenții figurau in tabelul depus de catre administratorul special, si anume C. -N., str. Arinilor nr. 13, jud. C., insa domiciliul recurenților este in localitatea F., S. Cardinal I. Hossu nr. 3 A, jud. C., asa cum rezulta din actele depuse la dosar.
Mai mult, art. 149 din Legea nr. 85/2006 prevede ca "dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial și ale Regulamentului (CE)_ referitor la procedurile de insolvență, publicat in Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 160 din 30 iunie 2000." Ori, Codul de Procedura civila are chiar solutia pentru situatia in care comunicarea unui act de procedura nu s-a facut la domiciliul real al celui citat/notificat: conform art. 86 alin. 3 din Codul de procedura civila, comunicarea actelor de procedura facuta prin posta, se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire. Lipsa confirmarii de primire "atrage o indoiala puternica asupra imprejurarii ca actele au fost comunicate persoanei insarcinate cu pnrmrea corespondentei, fapt care indreptateste partea sa solicite repunerea in termen, fiind impiedicata dintr-un motiv obiectiv, mai presus de vointa sa sa actioneze in termenul legal" ( F. iu G. C., D. L.
B. Codul de procedura civila comentat si adnotat pag. 346).
Asa cum a mentionat in pozitia sa procesuala administratorul judiciar, plicul s-a intors la sediul administratorului cu mentiunea "Expirat termen de pastrare. Se aproba inapoierea". Ca urmare, este evident faptul ca fata de recurenți nu a fost indeplinita procedura de notificare conform dispozitiilor Codului de Procedura Civila.
Astfel ca, chiar daca administratorul judiciar a trimis notificarea deschiderii procedurii insolventei la adresa existenta in antecontractul de vanzare-cumparare, subliniază ca esenta dispozitiilor privitoare la comunicarea actelor de procedura este aducerea in mod efectiv si nemijlocit la cunostinta partii despre actele respective.
Atata vreme cat plicul a fost returnat, este vorba de o lipsa a notificarii deschiderii procedurii si a termenului limita de depunere a declaratiilor de creanta. Mai mult, dovada comunicarii se face prin semnatura de primire de pe confirmarea de primire atasata plicului, ori in cazul recurenților acesta semnatura lipseste cu desavarsire.
In practica judiciara se sustine faptul ca in cazul in care creditorul care nu a fost notificat de deschiderea procedurii insolventei si de termenul de depunere a
declaratiilor de creanta, datorita unor imprejurari neimputabile lui, nu are nevoie sa i se recunoasca dreptul de a depune cererea de admitere a creantei ulteiror expiraru termenului de depunere, intrucat fata de acesta nu a inceput sa curga termenul de depunere a declaratiei de creanta. (Stanciu O, Carpenaru, V. N. ,
M. A. Hotca, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, Comentarii pe articole, editia a 2-a pag. 240).
Instanta de fond, asimiland acest viciu de procedura cu lipsa creditorului din lista depusa de administratorul special la dispozitia administratorului judiciar (ori recurenții figurau in lista depusa), intelegand sa nu faca aplicarea art. 86 alin. 3 Cod de Procedura Civila, a retinut culpa recurentilor in neconsultarea buletinului procedurilor de insolventa si in nedeclararea societatii debitoare a noii adrese de corespondenta odata cu modificarea domiciliului.
Consideră ca instanta de fond uita ca recurenții sunt persoane fizice, neprofesionisti in ale insolventei, care, asemenea majoritatii covarsitoare a cumparatorilor de apartamente ale unor proiecte falimentare, nu au auzit niciodata de Buletinul procedurilor de insolventa, si nu beneficiaza de un abonament pentru consultarea buletinului, doar cei care se ocupa cu astfel de proceduri cunosc si au acces la aceasta publicatie, astfel ca pentru un neprofesionist este de neinteles cum functioneaza acest sistem si efectiv nu are acces la el. Insa, asa cum au subliniat mai sus, asa cum prevede art. 149 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 86 alin. 3 Cod de Procedura Civila, fata de recurenți era imperios necesara ca notificarea sa fie facuta conform Codului de Procedura Civila, neintrand in discutie art. 7 alin. 3 al legii nr. 85/2006, cata vreme figurau in lista depusa de debitoare administratorului judiciar.
In ceea ce priveste schimbarea domiciliului, asa cum au învederat instantei de fond, nu exista nici o prevedere contractuala sau legala care sa fi obligat pe recurenți sa anunte cuiva schimbarea domiciliului.
Mai mult decat atat, aduc la cunoștința instantei faptul ca fata de declaratiile de creanta depuse peste termen de catre creditorii Alexa C. P., Domsa M. ela si Lacatus Rata Gheorghita, care nu se aflau in tabelul depus de catre administratorul special si care au formulat la randullor declaratii de creanta, atat administratorul special cat si instanta de judecata au admis cererea de repunere in termen si s-a dispus inscrierea acestora pe tabelul de creante al debitoarei retinandu-se culpa debitoarei in neinscierea lor pe lista creditorilor. Cu toate ca acesta este un caz care intra exact in prevederile art 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, atat administratorul judiciar cat si instanta de judecata, inteleg sa nu faca aplicarea acestui articol precum si a sanctiunilor prevazute de legea sus- mentionata, integand doar fata de recurenți sa faca aplicarea acestor prevederi, desi nu se încadrau in cuprinsul acestora. Singurul scop al mentiunilor de mai sus este de a atrage instantei atentia asupra discriminarii aplicate atat de adminitratorul judiciar, iar in final si de instanta de judecata fata de creditori. Ori legea si principiile pe care isi guverneaza activitatea administratorul judiciar ar trebui sa fie pentru oricare dintre creditori acelasi, insa in realitate este evident ca nu e asa. Atat cerere recurenților cat si cea a creditorilor mentionati mai sus au fost solutionate la acelasi termen de judecata, astfel ca tratatmentul discriminatoriu este cu atat mai mult evidentiat.
Ca urmare, consideră ca este inacceptabil ca administratorul judiciar sa faca astfel de discriminari intre creditori, sa nu ii trateze in mod egal, sa fie indulgent fata de unii si fata de altii sa gaseasca orice motiv sa nu admita cererea de repunere in termen.
In ceea ce priveste cererea de inscriere in tabelul preliminar de creante al debitoarei se S. I. DS, învederează urmatoarele:
La data de_ recurenții au încheiat cu SC T. S. conventia de rezervare a unui apartament din Blocul A al Complexului imobiliat T. Park.
La data de_ a intervenit intre recurenți si SC T. S. antecontractul de vanzare-cumparare avand ca obiect apartamentul numarul 307 din Blocul A, recurenții achitand la acea data un avas de 95% din valoarea totala a apartamentului in cuantum de 127.571,571 Euro.
In cursul anului 2008 a intervenit cesiunea dintre SC T. S. si SC T. D.
S., ca urmare, antecontractul recurenților, precum toate drepturile si obligatiile SC T. S. au fost cedate SC T. DS, in baza art. 6(6)iv din antecontractul de vanzare-cumparare incheiat. Sumele achitate in contul societatii T. au fost astfel considerate achitate si in contul societatii T. D. actualmente SC S. I. DS .
In baza art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, solicită inscrierea la masa credala cu suma de 551.109,183 lei, echivalentul a 127.571,571 Euro reprezentand avans apartament nr. 307 Bloc A din complexul rezidential T. Park si a sumei de 42.986,52 lei reprezentand dobanda legala, totalizand suma de 594.095,70 lei, avand in vedere faptul ca in antecontractul de vânzare-cumpărare suma stabilita ca pret al apartamentului a fost stipulata in Euro, si prevederile arte 69 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. La stabilirea sumei in lei s-a avut in vedere cursul Euro din data deschiderii procedurii, si anume 4,32 lei pentru 1 Euro si penalitati de intarziere calculate incepand cu 1 iulie 2010.
Menționează ca înțeleg sa rezolutioneze antecontractul de vanzare- cumparare din data de_, solicitand sa fie inscrisi in tabelul de creante, fara a fi afectati de conditie suspensiva, cu suma mai sus mentionata.
Ca urmare, solicită admiterea prezentului recurs, repunerea in termenul de declarare a creantei si pe cale de consecinta admiterea cererii de inscriere in tabelul preliminar de creante al SC S. I. DS, cu suma de 594.095,70 lei.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 7 alin. 3, art. 21 alin. 2, art. 61 alin 1
si alin 3, art. 64 alin. 1, art. 69 alin. 2, art. 76 din Legea nr. 85/2006, art. 304
ind. 1, art. 304 pct 7, 8, 9, art. 86 alin. 3 din Codul de procedura civila art. 103 alin. 1, art. 242 alin.2 Cod de Procedura Civila.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C. ea constată următoarele:
Problema de drept ce se impune a fi lămurită în prezenta cauză vizează interpretarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006 în ipoteza în care creditorii au fost notificați la adresa de domiciliu declarată însă în fapt au reședința la o altă adresă, neevidențiată în registrul de evidență a populației.
În speță, recurenții, în calitate de creditori ai SC S. I. DS
, societate în insolvență, au încheiat la data de_ o convenție de rezervare în ceea ce privește proiectul imobiliar din ansamblul de construcții T. Park iar la_ un antecontract de vânzare-cumpărare modificat prin actul adițional nr. 1 din_, având ca obiect un apartament ce urma a fi construit în C. -N., str. F., nr. 56, bloc A, et. III, nr. 307.
Din prețul total de 112.846 euro, reclamanții au achitat la data de_ suma de 458.300,85 lei echivalentul a 95% din valoarea apartamentului.
Urmare a intrării societății vânzătoare în insolvență reclamanții au fost notificați potrivit dovezilor existente la filele 15-17 dosar fond în vederea depunerii declarației de creanță.
Trebuie subliniat faptul că în actele de identitate ale reclamanților domiciliul acestora figura în C. -N., str. Arinilor, nr. 13, aceasta fiind adresa declarată și în înscrisurile încheiate cu debitoarea ca fiind adresa de domiciliu, cu
mențiunea că în antecontractul de vânzare-cumpărare din_ se face mențiune expresă cu privire la adresa de corespondență în C. -N., str. Arinilor, nr. 13.
Reclamanții recurenți, invocând faptul că notificarea nu a fost trimisă la adresa unde ei locuiesc în fapt - F., str. Cardinal I. Hossu, nr. 3A, au solicitat repunerea în termenul de declarare a creanței și înscrierea lor în tabelul de creanțe.
C. ea reține că reclamanții au fost identificați în lista creditorilor depuse de către reprezentanții debitoarei, iar administratorul judiciar C. de I. T.
S. a procedat la notificarea acestora la adresa declarată ca adresă de domiciliu/corespondență, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de_ .
Faptul că plicul s-a întors cu mențiunea "Expirat termen de păstrare. Se aprobă înapoierea."; nu constituie un motiv temeinic pentru a accepta ideea acreditată de către recurenți potrivit căreia lipsa confirmării de primire atrage o îndoială puternică asupra împrejurării că actele au fost comunicate persoanei.
Este real faptul că nu pot fi invocate vis-a-vis de situația reclamanților recurenți dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 tocmai pentru că aceștia au fost identificați în lista depusă de administratorul special. Nu este însă adevărată afirmația potrivit căreia adresa a fost greșit indicată, practicianul în insolvență preluând întocmai datele de identificare a domiciliului reclamanților declarate de aceștia în actele juridice încheiate cu debitoarea.
Se susține de către recurenți faptul că domiciliul lor este în loc. F., str. Cardinal I. Hossu nr. 3 A însă singurul înscris de la dosar care face referire la această adresă este cel eliberat de Primăria F. la_ din care rezultă faptul că locuința reclamantului U. G. M., casă parohială, este înscrisă în registrul agricol al localității.
Instanța a încercat să stabilească, cerând lămuriri în acest sens reprezentantului reclamanților, dacă adresa din loc. F. apare menționată în evidențele ținute de autorități, respectiv în Registrul de evidență a persoanelor aparținând IPJ C. fără ca răspunsul primit să fie unul neechivoc. În aceste condiții, chiar dacă s-ar acredita prin absurd ideea că practicianul în insolvență ar fi trebuit să depună diligențe suplimentare pentru verificarea adresei la care reclamanții locuiesc în fapt, este evident faptul că i-ar fi fost imposibil să afle informațiile necesare dat fiind faptul că înșiși reclamanții au omis să facă demersuri pentru a asigura cunoașterea de către autorități a reședinței.
În ceea ce privește faptul că reclamantul a fost în perioada_ -_ în Italia pentru un curs de formare pastorală, C. ea constată că adeverința eliberată de Episcopia Română Unită cu Roma nu poate constitui un argument viabil pentru repunerea în termen în ceea ce o privește pe creditoarea U. M. cu privire la care reprezentanta reclamanților a declarat că este casnică.
Concluzionând, C. ea constată că recurenților li s-a notificat deschiderea procedurii insolvenței și termenul de depunere al declarației de creanță în condițiile Codului de procedură civilă fiind astfel respectate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006, iar faptul că este posibil să nu fi luat efectiv la cunoștință despre deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei se datorează omisiunii acestora de a aduce la cunoștința celeilalte părți contractante adresa de reședință. Raporturile contractuale trebuie să fie guvernate de buna credință și chiar dată nu există o prevedere contractuală care să fi obligat partea la schimbarea domiciliului, aceasta nu se poate prevala de propria culpă invocând faptul că adresa de corespondență este alta decât cea declarată.
C. ea nu poate analiza în prezenta speță situația creditorilor la care fac referire recurenții invocând un tratament discriminatoriu aplicat de către
practicianul în insolvență, fiind ținută la a analiza situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Constatând faptul că nu sunt incidente dispozițiile art. 103 alin. 1-2 C.pr.civ., C. ea va respinge, în baza art. 312 C.pr.civ. recursul declarat de contestatorii U. G. M. și U. M. împotriva sentinței civile nr. 2781 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a9 al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorii U. G. M. și U. M. împotriva sentinței civile nr. 2781 din_, pronunțată în dosarul nr. _
/a9 al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
D. M.
Judecător,
F. T.
Judecător,
M. H.
Grefier,
D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: I. n Păcurar
← Decizia civilă nr. 9949/2013. Procedura insolvenței | Decizia civilă nr. 1045/2013. Procedura insolvenței → |
---|