Decizia civilă nr. 3760/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
Decizia civilă nr. 3760/2013 Ședința publică din data de 01 aprilie 2013
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S.
G.: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurentul
P. G. A., împotriva sentinței civile nr. 316 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, cauza privind și pe intimata SC R.
S. PRIN LICHIDATOR J. C. I. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 316 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al T. ui Maramureș, a fost admisă acțiunea formulată de către C. I.
S., lichidator al debitoarei SC R. S. în contradictoriu cu pârâtul P. G. A.
, și în consecință:
A fost obligat pârâtul P. G. A., în calitate de administrator statutar al debitoarei falite SC R. S., să suporte cu averea personală parte din pasivul societății, până la concurența sumei de 2.445 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 2805 din_ pronunțată în dosar nr._ ,
s-a dispus deschiderea procedurii simplificate și intrarea în faliment a debitoarei, iar C. I. S. a fost desemnat lichidator.
Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de I. ență, iar pârâta a fost notificată la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele Oficiului Registrului Comerțului Maramureș.
În dosarul de faliment s-a înregistrat o singură declarație de creanță din partea Administrației Finanțelor P. e B. M. pentru suma de 2.445 lei aspect ce rezultă din tabelul definitiv al creditorilor debitoarei.
În urma demersurilor făcute de lichidatorul judiciar, administratorul statutar al societății insolvente nu a pus la dispoziția acestuia actele cerute de art. 28 alin. 1 din Legea 85/2006.
Din această perspectivă, instanța a constatat că pârâtul a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu Legea nr. 82/1991 modificată, respectiv a ascuns o parte din activul persoanei
juridice aflată în procedură sau a folosit bunurile în interes propriu ori al altor persoane fizice și juridice.
Față de cele arătate judecătorul sindic a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a, d și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul - sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, dacă au folosit bunurile societății în interes propriu sau al altor persoane fizice ori juridice, dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Pentru considerentele sus menționate în baza art. 138, alin. 1, lit. a, d și e din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței cererea promovată de lichidatorul judiciar a fost admisă.
Împotriva sentinței a declarat recurs P. G. A.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii lichidatorului având ca obiect răspunderea administratorului.
În motivarea recursului recurentul arată că lichidatorul nu a dovedit că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și nu a adus nicio dovadă că a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori că a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Menționează că nu a știut nimic despre proces, astfel că nu s-a putut apăra.
Lichidatorul putea să consulte balanțele depuse la finanțe, și astfel ar fi aflat că firma nu are nici un bun.
Recurentul consideră că nu este vinovat de nimic din ceea ce i s-a imputat, creanța este prescrisă, fapt pe care instanța de fond nu l-a verificat, datoria la stat provine din faptul că recurentul nu și-a încasat facturile și nu din motive imputate.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată următoarele:
Potrivit art.138 alin.1 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006 (textele legale pe care lichidatorul debitoarei SC R. S. și-a întemeiat acțiunea), judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajunsă în insolvență să fie suportat de către administratorul societății, dacă se dovedește că acesta a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea și a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Judecătorul sindic a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât, să plătească întregul pasiv al debitoarei, reținând că acesta a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu Legea nr. 82/1991 modificată, respectiv a ascuns o parte din activul persoanei juridice aflată în procedură sau a folosit bunurile în interes propriu ori al altor persoane fizice și juridice.
În primul rând, recurentul a susținut că lichidatorul nu a adus nicio dovadă din care să rezulte faptele ce i-au fost imputate.
Curtea reține, din raportul întocmit la data de_ de lichidator cu privire la cauzele intrării debitoarei în insolvență, că din ultimul bilanț depus la GDFP Maramureș, respectiv cel aferent anului 2008, rezultă că debitoarea deținea active în valoare de 52.527 lei, precum și un pasiv în cuantum de
52.085 lei.
Totodată, curtea observă că, deși a fost notificat atât la domiciliul său din Austria, precum și la reședința din România declarată la Oficiul registrului comerțului, pârâtul - recurent nu a depus documentele contabile solicitate de lichidatorul judiciar și nici nu a predat activele regăsite în bilanțul aferent anului 2008, fapt care prezumă, în condițiile art.1203 C.civ. din 1864 (în vigoare la data introducerii acțiunii), că astfel de documente nu au fost întocmite, neexistând o evidență în acest sens. Or, întrucât legiuitorul a sancționat neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult neținerea contabilității se încadrează în textul art.138 alin.1 lit.d din lege.
Între faptele reținute în sarcina sa și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există legătură de cauzalitate. Într-adevăr, dacă pârâtul ar fi ținut contabilitatea la zi, astfel cum au obligația potrivit art.10 din Legea 82/1991, ar fi putut prezenta documentele contabile și, mai mult, ar fi putut să sesizeze
dificultățile cu care se confrunta debitoarea și să ia măsurile necesare pentru redresare (mai ales că recurentul a susținut faptul că nu au fost încasate serviciile prestate), fiind eliminate astfel premisele intrării în incapacitate de plată și crearea prejudiciului constând în pasivul înregistrat în tabelul de creanțe. Nu este necesar ca starea de insolvență să fi fost determinată exclusiv de faptele încadrabile în art.138 alin.1 lit.d din lege, fiind suficient să facă parte dintr-un complex cauzal în care să se regăsească și elemente obiective care, altfel, ar fi avut o influență mai redusă asupra activității societății.
Mai departe, curtea remarcă faptul că nepredarea activelor regăsite în bilanțul contabil a căror valoare ar fi putut acoperi pasivul înregistrat în tabelul de creanțe constituie un fapt conex din care se poate prezuma, în condițiile art.1203 C.civ. din 1864 (în vigoare la data introducerii acțiunii), că aceste active au fost însușite de către administratorul debitoarei, au fost folosite în interesul unui terț sau au fost ascunse, dovada contrară revenindu-i pârâtului.
În ceea ce privește vinovăția, aceasta rezultă din neîndeplinirea unei obligații legale - respectiv din faptul omisiv al neținerii contabilității, precum și din faptul comisiv al folosirii bunurilor în alte scopuri decât în interesul debitoarei sau al ascunderii acestora, culpa aparținându-i pârâtului care s-a aflat la conducerea debitoarei.
Nu subzistă critica recurentului în sensul că pe toată perioada procesului a fost plecat din țară și nu și-a putut face apărarea, curtea reținând că acesta a fost legal citat atât la domiciliul din Austria, cât și la reședința declarată la ORC.
Cu privire la celelalte motive invocate, curtea apreciază că nu poate analiza, în acest cadru procesual, chestiuni referitoare la creanțele înscrise în tabelul de creanțe (acesta fiind, de altfel, necontestat), supuse prezentei judecăți fiind numai aspecte referitoare la stabilirea persoanelor răspunzătoare la intrarea debitoarei în stare de insolvență.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de P. G. A. împotriva sentinței civile nr.316 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
G.
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: S. O.
| ← Sentința civilă nr. 7059/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 975/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
