Decizia civilă nr. 4873/2013. Procedura insolvenței. Societate pe acțiuni
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4873/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC C. SS împotriva sentinței civile nr. 4656 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., privind și pe intimat SC T. G. SA, având ca obiect procedura insolvenței - societăți pe acțiuni deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. C. în reprezentarea intereselor intimatei, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat.
C. ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentantul intimatei depune la dosar împuternicirea avocațială și învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C. ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Intimata, prin reprezentant convențional, solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. În esență, arată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1578 NCC, care reglementează instituția cesiunii de creanță. Reclamanta nu întrunește calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 4656 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active.
respins cererea de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditoarea SC C. SS impotriva debitoarei SC T. G. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizarea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei formulate de un creditor presupune un examen al cerintelor formale prevazute de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum si al aspectelor de fond prevazute de art. 3 pct. 1 lit. a, pct.6 si pct. 12 din acelasi act normativ. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 3
pct.6 si pct. 12 este indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei creditorul a carui creanta impotriva averii debitorului este certa, lichida si exigibila de mai multe de 90 zile si depaseste valoarea prag de 45.000 lei.
In prezenta cauza, s-a invocat de catre creditoarea SC C. SS o creanta in valoare de 50.678 lei asupra averii debitoarei, aceasta creanta constand in penalitati de intarziere de 0,06% pe zi aferente debitului inscris in facturile fiscale seria FF6550046 nr.279/_ in valoare de 32.130 lei si seria FF6550046 nr.294/_ in valoare de 38.556 lei, facturi emise de SC ANDI PRESS S. pe seama debitoarei SC T. G. SA. Creanta mentionata a fost cesionata de SC ANDI PRESS S. catre creditoarea SC C. SS prin contractul de cesiune de creanta nr.14/_ .
La data de_, creditoarea cesionara a comunicat debitorului cedat notificarea nr.16/_, prin care ii aducea la cunostinta incheierea contractului de cesiune de creanta si ii punea in vedere sa achite debitul in cuantum de 50.678 lei in contul sau deschisla BANC POST Sucursala Bacau (fila 7). La dosarul cauzei nu s-a depus dovada comunicarii notificarii mentionate, insa debitoarea SC T. GROUP SA nu a contestat primirea acesteia, iar pe de alta parte la dosar a fost depusa o adresa emisa de debitoare in care se facea referire la aceasta notificare, ceea ce are semnificatia confirmarii primirii notificarii.
Examinand valabilitatea notificarii cesiunii de creanta, pusa in discutie de catre societatea debitoare, s-a constatat incidenta in cauza a dispozitiilor art.1578 NCC, in conformitate cu dispozitiile art.6 al.5 NCC. Astfel, desi creanta cedata s-a nascut sub imperiul Codului civil din 1864, contractul de cesiune de creanta s-a incheiat de creditorul cedent cu cesionara SC C. SS ulterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil, atat valabilitatea cat si efectele acestuia fiind guvernate de actul normativ in vigoare la momentul incheierii acestui contract. De asemenea, notificarea comunicata debitorului cedat, ca act ulterior cesiunii de creanta prin care se aduce la cunostinta debitorului persoana noului creditor si se asigura opozabilitatea cesiunii de creanta si fata de debitorul cedat, a fost realizata ulterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil, fiind supusa dispozitiilor acestuia in conformitate cu prevederile art.6 al.5 NCC.
Dispozitiile art.117 din Legea nr.71/2011, de care s-a prevalat creditoarea pentru a sustine ca sunt aplicabile prevederile art.1393 al.1 din Codul civil 1864, iar notificarea cesiunii de creanta s-a realizat in mod legal cu respectarea acestor dispozitii legale, nu sunt incidente in sensul dorit de creditoare. Potrivit prevederilor art.117 din Legea nr.71/2011, Creanta transmisa prin cesiune sau subrogatie, intervenita dupa data intrarii in vigoare a Codului civil, isi pastreaza regimul stabilit de normele in vigoare la data nasterii creantei. Aceste dispozitii legale stabilesc norma aplicabila raportului obligational, cu titlu tranzitoriu, pentru acele raporturi juridice care au luat nastere anterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil, iar cesiunea de creanta sau subrogatia in drepturile creditorului s-au realizat ulterior acestui moment. Ceea ce reglementeaza aceste dispozitii sunt normele care guverneaza raportul obligational, in ce priveste conditiile de valabilitate si efectele acestuia. Or, in cauza s-a pus problema stabilirii normei incidente unei cesiuni de creanta si a notificarii aferente, care fiind un contract distinct, respectiv un act juridic ulterior, sunt reglementate de legea in vigoare la data incheierii lor, conform prevederilor art.6 al.5 NCC si art.5 al.1 din Legea nr.71/2011.
Conform dispozitiilor art.1578 NCC, aplicabile in cauza,Debitorul este tinut sa plateasca cesionarului din momentul in care:
accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa;
primeste o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport hartie sau in format electronic, in care se arata identitatea cesionarului, se identifica in mod rezonabil creanta cedata si se solicita debitorului sa plateasca cesionarului. In cazul unei cesiuni partiale, trebuie indicata si intinderea cesiunii.
Inainte de acceptare sau de primirea comunicarii, debitorul nu se poate libera decat platind cedentului.
Atunci cand comunicarea cesiunii este facuta de cesionar, debitorul ii poate cere acestuia sa ii prezinte dovada scrisa a cesiunii.
Pana la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate sa suspende plata.
Comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este comunicata debitorului
.
Prin prisma acestor dispozitii legale, s-a constatat ca cesionaraSC C. S.
S., creditoare in prezenta cauza, a comunicat debitoarei Notificarea nr.16/_, prin care ii aducea la cunostinta incheierea contractului de cesiune de creanta si contul bancar in care poate face plata debitului pretins, aceasta notificare fiind emisa in acord cu prevederile art.1578 al.1 lit.b NCC. In cauza nu s-a facut dovada comunicarii cu debitorul si a contractului de cesiune de creanta, creditoarea comunicand acest contract abia in sedinta publica din data de 14 decembrie 2012. In aceste conditii, in conformitate cu dispozitiile art.1578 al.3 si 5 NCC, notificarea cesiunii de creanta realizata potrivit art.1578 al.1 lit.b NCC nu a produs efectele specifice anterior sesizarii instantei de judecata.
Pe de alta parte, debitoarea cedata nu a acceptat cesiunea printr-un act cu data certa, conform dispozitiilor art.1578 al.1 lit.a NCC. La dosarul cauzei a fost depusa o adresa emisa de debitoarea SC T. G. SA ca raspuns la Notificarea nr.16/_, prin care se mentiona ca prin aceasta adresa s-a notificat cesiunea catre creditoare a unor creante pe care debitoarea nu le recunoaste. Acest inscris nu are valoarea unei acceptari a cesiunii de creanta, intrucat debitoarea a specificat in mod expres ca nu recunoaste raportul obligational initial, mentionand ca "sumele cesionate de catre Andi Press S. nu au caracter cert, lichid si exigibil cerut de lege si, astfel, ele nu pot constitui obiectul unei cesiuni de creanta";, si cu atat mai putin o eventuala cesiune de creanta. Chiar daca s-ar aprecia ca aceasta adresa ar reprezenta un act de acceptare a cesiunii, adresa reprezinta un act sub semnatura privata, care nu a dobandit data certa anterior inregistrarii cererii de fata.
In raport de cele expuse, judecatorul sindic a constatat ca creditoarea SC C. SS nu a efectuat o comunicare valabila a cesiunii de creanta cu debitorul cedat, anterior inregistrarii cererii introductive, astfel ca nu si-a justificat calitatea de creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei fata de debitorul mentionat in conformitate cu dispozitiile art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, calitate care se analizeaza in raport de momentul sesizarii instantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC C. SS
solicitând desființarea hotărârii recurate ca fiind netemeinică și dată cu încălcarea legii.
Deși judecătorul sindic a constatat: "că cesionara SC C. SSR.L., creditoare în prezenta cauză, a comunicat debitoarei Notificarea nr. 16/0_, prin care îi aducea la cunoștință încheierea contractului de cesiune de creanță și contul bancar în care se poate face plata debitului pretins, această notiticare fiind emisă în acord cu prevederile art.1578 alin.l lit.b NCC",în continuare a apreciat în mod eronat, ca fiind incidente în mod complementar și dispozițiile art. 1578 alin.(3) și (5) NCC fără să sesizeze condiționalitatea optativă a textelor de lege
invocate care dispun că "debitorul îi poate cere acestuia (cesionarului) să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii" și numai în această situatie, în care debitorul cedat cere actul de creanță "comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului"
Debitorul S.C. T. G. S.A. nu a formulat nici o cerere de comunicare a dovezii scrise a cesiunii în conditiile art. 1578 alin.(3) NCC astfel încât asupra cesionarului S.C. C. SSR.L. să fie atrasă sancțiunea prevăzută la alin.(5) al aceluiași articol.
Pe cale de consecință, cesionarul nefiind obligat la comunicare din oficiu, Notificarea cesiunii nr. 16/2012 produce efecte depline și conferă calitate procesuală activă inițiatorului cererii introductive.
2. Sub aspectul incidenței art. 117 alin.(1) din Legea nr. 7112011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil "Creanța transmisă prin cesiune sau subrogație, intervenită după data intrării în vigoare a Codului civil, își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii creanței ", a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.1393 alin.(1) din vechiul C.Civ., respectiv "Cesionarul nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea".
Analizând acestă sustinere a cesionarului S.C. C. SSR.L. judecătorul sindic a găsit-o criticabilă dat fiind "aceste dispoziții sunt normele care guvernează raportul obligațional, în ce privește condițiile de valabilitate și efectele acestuia. Or, în cauză s-a pus problema stabilirii normei incidente unei cesiuni de creanță și a notificării aferente, care fiind un contract distinct, respectiv un act juridic ulterior, sunt reglementate de legea în vigoare la data încheierii lor, conform art.6 al.5 NCC și art.5al.1 din Legea nr. 71/2011" (fila, Sent.civ. nr. 4656/2012)
Aceste afirmații lasă fără efect util dispozițiile art. 117 alin.( 1) din Legea nr. 71/2011 atât timp cât, în opinia judecătorului sindic acestea ar defini exclusiv numai regimul raportului obligațional și condițiile de valabilitate ale creanței născute înaintea intrării în vigoare a NCC deși acest regim este excelent definit de art.3 din Legea nr. 71/2011.
Ce sens ar mai avea atunci dispoziția cuprinsă în acest din urmă text de lege: .Actele și faptele juridice incheiate, ori după caz săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor" dacă nu tocmai reglementarea regimului juridic al raporturilor obligaționale născute înaintea NCC? Ce logică de tehnică legislativă ar fi putut avea legiuitorul în vedere atunci când a formulat art.117 din Legea nr. 71/2011 dacă nu însăși regimul cesiunii și al normei legale aplicabile pe care îl urmează aceasta sub NCC și care va rămâne același de la momentul nașterii obligației, atât timp cât regimul raportului obligațional este concret stabilit de arte 3 alin.(l) din Legea nr. 71/2011 și este vădit ne-necesar a mai fi încă odată reglementat de art.117 din Lege.
În mod vădit art.117 din Legea nr. 71/2011 văzut prin prisma Sentința civilă nr. 4656/2012 ar putea fi înlăturat din NCC ca fiind complet inutil fiind absorbit de art.3 din Lege.
În opinia cesionarului, art. 117 din Legea nr. 71/2011 reprezintă una din excepțiile operate de legiuitor la dispoziția generală a art. 5 alin.(1) din Legea nr. 71/2011 care atașează raportului obligațional reglementat de art. 3 din Legea nr. 71/2011 și operatiunea de cesionare a unei creante, act juridic care, deși încheiat sub NCC "își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii creanței" cum prevede art. 117 din Lege
Prin urmare cesionara S.C. C. SSR.L. are calitate procesuală activă subrogându-se drepturilor cedentului așa cum rezultă din Notificarea cesiunii nr. 16/2012 și pe cale de consecință solicită casarea Sentinței civile nr. 4656/_ și trimiterea cauzei la Tribunalul Comercial C. -N. în vederea deschiderii procedurii generale prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C. ea constată următoarele:
In susținerea prezentei cereri de deschidere a procedurii insolvenței, s-a invocat de către creditoarea SC C. SS o creanță în valoare de 50.678 lei asupra averii debitoarei, aceasta creanță constand in penalitati de intarziere de 0,06% pe zi aferente debitului înscris în facturile fiscale seria FF6550046 nr.279/_ in valoare de 32.130 lei si seria FF6550046 nr.294/_ in valoare de 38.556 lei, facturi emise de SC ANDI PRESS S. pe seama debitoarei SC T. G. SA. Creanta mentionata a fost cesionata de SC ANDI PRESS S. catre creditoarea SC C. SS prin contractul de cesiune de creanta nr.14/_ .
În motivarea cererii, s-a arătat că la data de_, creditoarea cesionara a comunicat debitorului cedat notificarea nr.16/_, prin care ii aducea la cunostinta incheierea contractului de cesiune de creanta si ii punea in vedere sa achite debitul in cuantum de 50.678 lei in contul sau deschis la BANC POST Sucursala Bacau (fila 7, dosar fond).
Tribunalul Comercial Cluj, soluționând cererea introductivă a creditorului cesionar S.C. C. SSR.L., prin sentința atacată, a admis excepția lipsei calității procesuale active a creditorului aducând în sprijinul acestei hotărâri argumentul referitor la necomunicarea contractului de cesiune de creanță nr. 14/_ în conformitate cu dispozițiile art. 1587 alin. l ) lit.b), alin. 3 și 5 NCC.
C. ea constată că motivele de nelegalitate dezvoltate de către recurenta- creditoare se impun a fi analizate în ordine inversă a invocării acestora, dat fiind
firul logic al argumentației expuse de către judecătorul sindic.
Astfel, se critică modalitatea de interpretare a prev. art. 117 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, care, în opinia tribunalului, definește exclusiv numai regimul raportului obligațional și condițiile de valabilitate ale creanței născute înaintea intrării în vigoare a NCC, cesionate ulterior acestui moment.
Deși recurenta relevă că acest regim este excelent definit de prev. art. 3 din Legea nr. 71/2011, nemaiavând, într-o astfel de situație, nicio logică formularea art.117 din Legea nr. 71/2011, din moment ce regimul raportului obligațional este concret stabilit de art. 3 alin. (l) din Legea nr. 71/2011, fiind vădit ne- necesar a mai fi încă odată reglementat de art.117 din Lege, C. ea nu achiesează acestor considerații.
Deși este real că, de principiu, în logica textului art. 3 la care se face referire, situația creanței cesionate nu poate fi alta decât cea reglementată de actul în vigoare la momentul nașterii sale, nu este mai puțin adevărat că
legiuitorul a considerat necesară o astfel de precizare expresă și o mai mare rigoare, prin prisma discuțiilor ce s-ar fi putut naște în cazul în care o creanță născută dintr-un act juridic încheiat anterior intrării în vigoare a acestui moment este cesionată ulterior acestui moment, opinia tribunalului fiind pe deplin întemeiată.
Pe de altă parte, în nici un caz, nu poate fi acceptată concluzia finală a raționamentului recurentei în sensul în care art.117 din Legea nr. 71/2011 trebuie interpretat în sensul în care contractul de cesiune al unei asemenea creanțe, deși încheiat sub NCC "își păstrează regimul stabilit de normele în vigoare la data nașterii creanței";, judecătorul sindic sesizând corect că o astfel de
excepție de la regula generală nu este instituită, nici măcar implicit, prin textul invocat.
Fiind vorba despre un act juridic cu individualitate proprie, încheiat ulterior intrării în vigoare a NCC, condițiile de valabilitate, de publicitate și efectele sale sunt cele reglementate de legea in vigoare la data încheierii lui, conform prevederilor art.6 al.5 NCC si art.5 al.1 din Legea nr.71/2011.
Ca atare, în mod corect a procedat tribunalul la analiza prev. art. 1566 și urm. NCC, însă concluzia la care a ajuns este combătută în mod pertinent prin cel de-al doilea motiv de recurs, care vizează nelegalitatea soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a creditoarei, pe considerentul incidenței disp. art. 1578 alin. 3-5 din acest act normativ.
Astfel premisa de la care pornește C. ea în analiza recursului este aceea conform căreia recurenta, în calitate de cesionară, a dat eficiență prev. art. 1578 alin. 1 lit. b NCC, procedând la notificarea debitoarei cu privire cesiune. Deși este real că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada comunicarii acestei notificari, nu este mai puțin adevărat că debitoarea SC T. GROUP SA nu a contestat primirea acesteia, iar pe de alta parte, judecătorul sindic corect a sesizat că la dosar a fost depusa o adresa emisa de debitoare in care se face referire la aceasta notificare, ceea ce are semnificația confirmării primirii notificării.
Cu toate acestea, recurenta arată întemeiat că analiza de la fond a fost extinsă în mod nejustificat și la dispozițiile art. 1578 alin.(3) și (5) NCC, fără să fie sesizată condiționalitatea optativă a textelor de lege invocate care dispun că "debitorul îi poate cere acestuia (cesionarului) să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii" și numai în această situație, în care debitorul cedat cere actul de cesiune "comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului".
Or, de remarcat este că debitoarea S.C. T. G. S.A. nu a formulat nici o cerere de comunicare a dovezii scrise a cesiunii, respectiv a contractului de cesiune, în conditiile art. 1578 alin.(3) NCC astfel încât asupra cesionarului S.C.
C. SSR.L. să fie atrasă sancțiunea prevăzută la alin.(5) al aceluiași articol.
În fapt, ca urmare a notificării cesiunii nr. 16/2012, debitorul cedat a răspuns cesionarului prin două adrese: TFG/1/9769/_ și TFG/1/10240/_, anexate la filele 7,8.
Analizând conținutul acestei corespondențe se observă cu ușurință că debitorul cedat S.C. T. G. S.A. nu a solicitat comunicarea actului de cesiune, precizând doar că se opune cesiunii și nu o recunoaște, din considerente care țin de caracterul nedatorat al creanței cesionate.
În acest context, este pe deplin justificată concluzia recurentei conform căreia, privită exclusiv prin prisma procedurală descrisă de art. 1578 CPP, procedura de notificare a cesiunii efectuată de cesionarul S.C. C. SSR.L. a respectat toate exigențele procedurale ale NCC.Nu poate fi reținută culpa cesionarei de necomunicare a actului de creanță, câtă vreme legiuitorul a obligat debitorul cedat la diligenta de a cere acest înscris. Pe cale de consecință, cesionarul nefiind obligat la comunicare din oficiu, notificarea cesiunii nr. 16/2012 produce efecte depline și conferă, din aceasta perspectiva, calitate procesuală activă inițiatorului cererii introductive.
Pentru a aprecia astfel, C. ea a luat în considerare și faptul că manifestarea expresă de voință a debitorului cedat în sensul comunicării contractului de cesiune, trebuie să reprezinte un răspuns prompt, emis imediat ulterior comunicării notificării.
Deși este real că în lege nu este prevăzut un termen în acest sens, raportat la efectele specifice pe care le produce o astfel de solicitare (cel suspensiv de plată
și de negare a efectelor produse de notificarea cesiunii), în spiritul filozofiei solidarismului contractual și al exigenței bunei credințe, reacția debitorului cedat trebuie să fie una imediată, ceea ce in cauza nu s-a intamplat.
Ca atare, daca s-ar fi dorit a fi incidente efectele derogatorii ale art. 1578 alin. 4 si 5, debitoarea ar fi trebuit sa se prevaleze, de la bun inceput, de posibilitatea ce i-a fost conferita prin lege si sa ceara comunicarea contractului de cesiune, iar nu sa invoce neregularitati legate de fondul raporturilor sale juridice cu creditoarea cedenta, cum s-a intamplat in cauza si abia apoi, la momentul la care a fost actionata in instanta de cesionara, sa se prevaleze de viciile procedurale, de o maniera care pune serios sub semnul intrebarii caracterul legitim al apararilor astfel formulate.
Ca atare, raportat la starea de fapt din speta, invocarea prev. art. 1578 alin. 3 NCC nu este în concordanță cu cerințele bunei-credințe, care se apreciază mai ales în viziunea sa dinamică, decât statică, părțile contractante fiind ținute de o sumă de obligații care le constrâng să ia în considerare deopotrivă și în mod reciproc realizarea interesului fiecăreia dintre ele, într-un spirit de cooperare și loialitate.
Or, raportandu-ne la raportul contractual dintre debitoare si creditoarea cedenta, atitudinea intimatei nu este una care sa respecte aceste exigente, invocarea prevederilor legale anterior fiind facuta în alt scop decât cel pentru care au fost ele edictate, prin deturnarea acestora de la finalitatea lor, ceea ce poate fi caracterizat ca reprezentand un abuz de drept, care justifică refuzul judecătorului de a-i da eficienta.
Ca atare, in contextul in care exceptia lipsei calitatii procesuale active a fost in mod gresit admisa, in baza prev. art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1 si 5 C.pr.civ., art. 8 din LPI, recursul va fi admis, iar cauza va fi trimisa spre rejudecare aceleiasi instante, care se va pronunta, cu prioritate, asupra celorlalte aparari formulate de debitoare, privind prescriptia dreptului la actiune, lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creanței invocate, din perspectiva tuturor apararilor dezvoltate prin intampinare si inexistența starii de insolventa, neanalizate in primul ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de SC C. SS împotriva sentinței civile nr. 4656 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Specializat C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. B.
Judecător,
G. -A. N.
Judecător,
S. Al H.
Grefier,
A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.sindic: M. C. B.
| ← Decizia civilă nr. 11398/2013. Procedura insolvenței.... | Încheierea civilă nr. 1332/2013. Procedura insolvenței.... → |
|---|
