Decizia civilă nr. 11398/2013. Procedura insolvenței. Societate pe acțiuni
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 11398/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător DP
Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitoarea SC C. SA împotriva sentinței civile nr. 791 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui B. N. în contradictoriu cu intimații SC S. & CO S., SC S. & CO S. PRIN ADMINISTRATOR J. R. & P. S. SC S. & CO S., SC C. SA PRIN
LICHIDATOR J. U. S. având ca obiect procedura insolvenței - societăți pe acțiuni deschiderea procedurii.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Jîrghiuță Nandor și av. D. Gherman ambii în reprezentarea intereselor recurentei cu împuternici avocațiale aflate la dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatei, SC S. & CO S. prin administrator special - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat.
La data de_ se înregistrează din partea SC KLAPAKIS EFTIMIATOS DEVELOPMENT S. - întâmpinare.
La data de_ se înregistrează din partea administratorului judiciar al debitoarei-recurente - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta recurentei depune acte din care rezultă, fără urmă de tăgadă că nu există nicio legătură decât de nume între Drăgan G. care este administratorul societății și persoana care a semnat acele ordine de plată și care se numește Drăgan Florea. Se mai arată că se lasă la aprecierea instanței dacă se impune comunicarea acestora.
La solicitarea instanței arată că de la data suspendării executării sentinței recurate și până cum nu au fost efectuate demersuri în tabelul creanțelor, administratorul judiciar a oprit orice operațiuni.
În ceea ce privește societatea KLAPAKIS EFTIMIATOS DEVELOPMENT S. aceasta a formulat o declarație de creanță cu depășirea termenului legal.
Curtea, în urma studierii actelor depuse de către reprezentanta debitoarei apreciază că nu se impune comunicarea acestora.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în consecință admiterea contestației formulate prin respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare. În susținere se arată că starea de insolvență a debitoarei nu există, societatea nu se află în incapacitate de plată. Datoria pretinsă inițial de 94.000 a fost contestată întrucât acea factură nu era datorată, aspect care nu putea să ducă la intrarea societății în insolvență atâta timp cât era o plată nedatorată stabilită printr-o factură . Nu era stabilit un contract de garanție, factura nu este una datorată astfel că nu suma nu avea de ce să fie plătită. Aceste aspecte au fost contestate și în fața instanței de fond când s-a solicitat chiar și efectuarea unei expertize grafice. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în consecință admiterea contestației formulate prin respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare, relevând în susținere că hotărârea trebuie recurată și sub aspectul indicat de prevederile art.304 ind.1 din C.pr. civilă întrucât procedura insolvenței nu trebuie confundată cu o procedură execuțională neînlocuind procedura dreptului comun. În cadrul procedurii insolvenței trebuie stabilit în mod cert caracterul exigibil, cert al creanței și nicidecum un refuz de plată. Facturile fac dovada pretențiilor iar faptul că Drăgan Florea nu a avut niciodată calitatea de administrator. În speță este vorba despre un bun mișcător care în_ a fost radiat. Toate aceste probe sunt apărări rezonabile care certifică că societatea recurentă nu se află în stare de insolvență. Instanța de fond trebuia sub imperiul prevăzut de teza a II-a, art.129 alin.1 din C.pr. civilă să analizeze toate actele depuse de așa zisa creditoare a societății recurente. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
Notă: După reținerea cauzei în pronunțare și închiderea dezbaterilor se prezintă av. Sălăjan Iusan S. R. în reprezentarea intereselor intimatei SC S.
& CO S. care depune împuternicire și întâmpinare solicitând instanței calificarea acesteia ca și concluzii scrise.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.791 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui B. -N. s-a respins contestația formulată de către debitoarea SC C. SA.
S-a admis cererea formulată de către creditoarea S. & CO S., în contradictoriu cu debitoarea SC C. SA, CIF RO 5., J06/57l/l99l, jud.B. -
N., ca fiind întemeiată și în consecință, în baza art. 33 alin.4 din Legea 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței privind pe debitoarea SC C. SA, CIF RO 5., J06/57l/l99l.
În baza art. 34 din lege, s-a desemnat administrator judiciar U. S., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, va întocmi rapoartele prev.de art.54, 59 din lege, va efectua notificările prev.de art.61 și urm.din lege, cu o remunerație ce se va stabili ulterior prin rapoarte justificative.
S-a dispus indisponibilizarea acțiunilor .
S-a pus în vedere debitorului să depună la dosarul cauzei în termen de l0 zile de la primirea hotărârii, actele și informațiile prev.de art.28 alin.l, refuzul constituind infracțiunea prev.de art.l47 din lege.
S-au stabilit termene limită: pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei de către creditori, la 25.05.20l3; pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la l0.06.20l3; pentru definitivarea tabelului creanțelor la 25.06.20l3 ;
S-a stabilit prima ședință a adunării generale a creditorilor la sediul T. ui B. -N. la 5 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar.
S-a fixat termen pentru depunerea raportului prev.de art.59 din Legea nr.
85/2006, la l9.06.20l3.
- s-a fixat termenul pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 25.06.20l3.
In temeiul art.4 din lege, s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară din care vor fi suportate cheltuieli aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către lichidatorul judiciar. Eventualele disponibilități bănești vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Prezenta se comunică părților, O. ui R. C. de pe lângă T.
B. -N. și în baza art.37 s-a dispus comunicarea hotărârii Judecătoriei B. și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea introductivă creditoare solicită deschiderea procedurii insolvenței debitorului, invocând o creanță în sumă de 94.44l,60 lei reprezentând contravaloarea autoturismului Audi A din l8.ll.2009 în urma convenției încheiate între părți, sume ce reprezintă restanțe la plată mai vechi de 30 de zile. In dovedirea creanței creditorul invocă factura BN STE nr. 8952887, potrivit căruia a vândut debitoarei un autovehicul Audi A4, nr.de identificare WAUZZZ8K18N003444, serie motor 0l0889, an de fabricație 2008, de culoare negru.
Apărările invocate de către debitoare, prin contestație, nu au putut fi primite, în condițiile în care, așa cum rezultă din actul eliberat de Serv.P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, începând cu 29.l2.2009 autovehiculul cu datele de identificare mai sus arătate a fost transcris pe SC C. SA B. . Acest fapt confirmă existența creanței pretinse de către creditor precum și faptul că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, iar reclamanta creditor face parte din categoria creditorilor îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii insolvenței, în sensul definit de prev.art.3 pct.6 din L.85/2006.
Pentru considerentele arătate, contestația formulată de către debitor s-a dovedit a fi neîntemeiată și a fost respinsă, iar cererea formulată de către creditor urmează a fi admisă, dispunându-se deschiderea procedurii generale a insolvenței.
Potrivit art.3l alin.4 din L.85/2006, dacă judecătorul sindic a stabilit că debitorul este în stare de insolvență, i-a respins contestația și a deschis printr-o sentință procedura generală, situație în care, un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deținând împreună sau separat minimum 20 % din valoarea masei credale și numai dacă aceștia își exprimă intenția de a depune un plan în termenul legal.
Creanța prezentată de către creditoare este certă, lichidă și exigibilă, întrunind condițiile de admisibilitate prev.de art.3l din L.85/2006 privind procedura insolvenței, text în baza căruia urmează a se constata că în condițiile în care debitoarea nu a formulat contestație în termenul legal prev.de art.33
alin.2 din aceeași lege, instanța făcând aplicarea prevederilor art.3l alin.6, va dispune deschiderea procedurii generale a insolvenței privind pe debitoare, va proceda în baza art.34 din lege la desemnarea administratorului judiciar, căruia i se vor stabili principale atribuții.
In termen de l0 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, societatea debitoarei va fi somată să depună la dosar actele și informațiile prev.de art.28 alin.l și art.34 din lege, refuzul constituind infracțiunea prev.de art.l47 din lege.
S-a desemnat administrator judiciar U. IPURL, care va îndeplini atribuțiile prev.de art.20 din Legea nr. 85/2006, va efectua notificările prev.de art.6l și urm. din lege, va întocmi rapoartele prev.de art.54 și 59 din lege, cu o remunerație ce se va stabili ulterior prin rapoartele justificative.
In baza art.42 s-a dispus indisponibilizarea părților sociale ale societății.
S-au stabilit termene limite: - pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei de către creditori, la 25.05.20l3; pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la l0.06.20l3; - pentru definitivarea tabelului creanțelor la 25.06.20l3 ; S-a stabilit prima ședință a adunării generale a creditorilor la sediul T.
ui B. -N. la 5 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar.
S-a fixat termen pentru depunerea raportului prev.de art.59 din Legea nr.
85/2006, la l9.06.20l3.
- s-a fixat termenul pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 25.06.20l3.
In temeiul art.4 din lege, s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară din care vor fi suportate cheltuieli aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către lichidatorul judiciar. Eventualele disponibilități bănești vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Prezenta se comunică părților, O. ui R. C. de pe lângă T.
B. -N. și în baza art.37 s-a dispus comunicarea hotărârii Judecătoriei B. și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. C. .SA, solicitând admiterea prezentului recurs, modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii contestației formulată, respingând cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de intimată, motivat de faptul că nu se află în stare de insolvență, iar în temeiul disp. art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, solicită suspendarea efectelor Sentinței
civile nr. 791/2013, pronunțată de T. B. -N. în dosarul nr._, până Ia soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni.
În motivele de recurs se arată că prin hotărârea atacată, instanța a respins contestația formulată de debitoare privind cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de intimata SS & Co.S., dipunând deschiderea acestei proceduri împotriva recurentei.
Hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind dată de instanță cu nesocotirea probelor aduse de creditor în dosar privind starea sa de solvabilitate.
Deși obiectul prezentei pricini îl constituie cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoareii, situație în care instanța era investită doar cu stabilirea aspectului dacă aceasta se află în stare de insolvență sau nu, instanța s-a pronunțat practic asupra unui alt aspect și anume dacă creanța pretinsă de la suscrisă este sau nu datorată, schimbând practic obiectul cauzei, fără să mai analizeze aspectul dacă creditoarea este sau nu în stare de insolvență. Consideră că în mod greșit instanța de fond s-a mărginit să stabilească doar aspectul că factura prezentată de pretinsa creditoare este sau nu datorată, deoarece, conform
cererii cu care fusese investită, instanța avea obligația să verifice starea de insolvență a subscrisei. Doar în condițiile în care se stabilea existența acestei stări, consider că s-ar fi impus respingerea contestației subscrisei și declararea acestei stări. In condițiile în care instanța de fond constatat că subscrisa nu sunt în stare de insolvență, consider că trebuia să dispună admiterea contestației și respingerea cererii pretinsei creditoare, urmând ca, aspectul legat de faptul dacă creanța pretinsă era datorată sau nu, să fie stabilit printr-o acțiune comercială de drept comun, după achitarea taxelor de timbru cuvenite. în prezenta cauză, practic pretinsa creditoare, în loc să promoveze o acțiune comercială (litigiu cu profesioniști) de drept comun împotriva subscrisei pentru lămurirea situației facturii în cauză, a înțeles să promoveze, cu rea-credință, o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, ocolind astfel plata taxei de timbru și ocolind practic orice posibilitate a subscrisei de a mă apăra pe fond cu privire la factura pretinsă.
Așa cum a arătat, debitoarea nu s-a aflat și nu se află în stare de insolvență. Astfel cum rezultă din situațiile financiare depuse de debitoare la dosarul de fond, aceasta nefiind în situația ca disponibilitățile bănești să fie insuficiente plății datoriilor exigibile.
Totodată, arată că a contestat și contestă în continuare creanța pe care o are față de reclamantă, pentru motivele pe care le-a invocat în contestație, aceasta fiind nedatorată, deoarece nu a avut nici un raport comercial cu reclamanta. Nu înțeleg să achit reclamantei sume pe care nu le datorez.
Conform art. 3 alin.l lit.a din Legea nr.85/2006, neplata unei creanțe în termen de 90 de zile de la scadență atrage prezumția relativă că debitorul se află în stare de insolvență.
Prezumția fiind relativă, conform prevederii exprese a legii, poate fi combătută prin orice mijloc de probă. Ori, solicită a se constata că din actele anexate rezultă că subscrisa nu mă aflu în stare de insolvență.
Oricum, scopul procedurii instituite de Legea nr. 85/2006 nu este acela de a pune la dispoziția personelor un mijloc de contrângere pentru recuperarea creanțelor, astfel că creditoarea în mod abuziv a recurs la acesată procedură.
Starea de fapt este următoarea: între intimata SS &Co.S. și numitul Drăgan Horea, a intervenit la data de_, un antecontract de vânzare- cumpărare, în baza căruia intimata - care are în obiectul de activitate activități de construcții imobile - s-a obligat să-i construiască acestuia o casă de locuit. Pentru acest fapt, numitul Drăgan Horea a achitat intimatei un avans în cuantum de 24.000 euro și 16.000 lei, conform Antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat între aceștia și a Actului adițional nr. 1 la Antecontract. Ulterior, intimata nu a mai avut posibilitatea de a-și respecta obligația asumată de a construi casa, astfel încât numitul Drăgan Horea i-a solicitat să-i restituie banii achitați de el cu titlu de avans. Intimata fiind în lipsă de lichidități, i-a oferit acestuia în compensare autoturismul despre care intimata susține că i 1-a vândut recurentei.
După o perioadă de timp după ce Drăgan Horia a preluat autoturismul de la intimată, acesta i 1-a oferit spre vânzare, deoarece Drăgan Horia avea nevoie de bani lichizi. Debitoarea a acceptat să cumpere autoturismul, fapt pe care l-a și realizat, prin achitarea către Drăgan Horia a contravalorii acestuia. În momentul în care i-am solicitat actele pentru înmatriculare, acesta mi-a relatat că nu are înmatriculată mașina pe el, deoarece o achiziționase de la reclamantă și nu efectuase operațiunile de transcriere și pentru a evita achitarea unor taxe în plus prin înmatricularea autoturismului pe numele acestuia și apoi transcrierea pe subscrisă, mi-a relatat că va aduce actele pentru înmatriculare încheiate direct pe denumirea subscrisei de pe reclamantă.
Ulterior, arată că Drăgan Horia i-a prezentat actele și factura prin care SS
& CO.S. transmitea proprietatea asupra mașinii către subscrisă, în baza căreia debitoarea și-a înmatriculat mașina. Factura, deși era întocmită către subscrisă, ca beneficiar, era semnată de numitul Drăgan Horia, care nu avea absolut nici o calitate în subscrisa societate, astfel încât semnătura sa să implice subscrisa într-un raport juridic cu intimata SS &Co.S. .
Susținerile intimatei din răspunsul la contestație formulat de aceasta sunt doar parțial adevărate, raportul juridic dintre aceasta și numitul Drăgan Horea s- a stins într-adevăr, dar nu prin returnarea banilor achitați de acesta, ci prin oferirea către acesta a mașinii în cauză. Acest aspect se poate deduce și din faptul că semnăturile de primire de pe factura în baza căreia reclamanta pretinde suma de bani de la recurentă nu provin de la nici un reprezentant legal al recurentei și nu poartă ștampila recurentei. Semnăturile aparțin numitului Drăgan Horia, cu care reclamanta a avut înțelegerea, care nu a fost și nu este nici angajat al subscrisei și nici împuternicit pentru reprezentarea subscrisei. Contrar susținerilor din Răspunsul la contestație formulat, Draga Horea nu a acționat niciodată în numele și pentru debitoarea societate, neavând legal această posibilitate, deoarece niciodată nu a fost angajat sau împuternicit al acestei societăți.
De altfel, arată că a încheiat un act sub semnătură privată cu numitul Drăgan Horia, pentru a avea dovada achitării către acesta a sumei de bani reprezentând prețul autovehiculului.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile. Intimata nu deținea la momentul introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței și nu deține nici în prezent un drept de creanță asupra patrimoniului recurentei, deoarece subscrisa nu am cumpărat în sens juridic nici un bun de la aceasta, actele pe care aceasta își întemeiază pretențiile nu provin de la subscrisă, nu sunt semnate și ștampilate de reprezentanții legali ai subscrisei, motivul existenței facturii pretins neachitate de subscrisă fiind cel prezentat mai sus. Aspectul reținut de instanță că autoturismul în cauză a fost înmatriculat pe numele subscrisei nu este de natură nici să ateste faptul că recurenta este în insolvență și nici că aceasta l-a cumpărat de la intimată. Este real faptul că a transcris autoturismul pe numele subscrisei, dar recurenta nu a cumpărat acest autoturism de la intimată, ci de la intermediarul Drăgan Horia. Aceste aspecte nu puteau și nu pot fi tranșate în procedura specială a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, aspect pe care subscrisa 1-a învederat instanței de fond, fără însă a avea rezultatul scontat. Intimata a profitat, cu concursul instanței de fond, de faptul că subscrisa nu a avut posibilitatea procedurală de a proba neteminicia susținerii intimatei cu privire la acea factură, fiind practic pusă în fața situației de a nu avea mijloacele juridice de apărare. Instanța de fond avea obligația doar de a stabili dacă subscrisa sunt în insolvență sau nu, fără a avea posibilitatea de a judeca cu privire la dreptul de creanță al creditoarei. Această din urmă situație poate fi tranșată dar doar pe calea unei acțiuni de drept comun, acolo unde debitoarea are posibilitatea legală de a-mi face apărări de fond. In această procedură debitoarea nu a putut proba faptul că semnătura de pe factură nu emană de la un reprezentantt legal al societății și nici celelalte aspecte legate de raporturile
juridice născute prin actele care au fost încheiate între subscrisă și Drăgan Horia precum și Drăgan Horia și intimata SS &Co.S. .
Prin urmare, afirmă încă o dată că recurenta nu este în stare de insolvență și nici nu datorează suma solicitată de intimată, deoarece nici nu am avut și nici
nu am nici un fel de raporturi comerciale sau de altă natură cu aceasta, cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei fiind total neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar SC S. & CO S. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică
.
În motivarea întâmpinării se arată că sentința T. ui B. -N., de respingere a contestației debitoarei-recurente și de deschidere a procedurii generale a insolvenței față de aceasta a fost dată cu corecta aplicare a legii și apreciere a probelor administrate în cauză, iar motivele de recurs formulate de către debitoarea-recurentă sunt nefondate.
Arată că cel dintîi motiv de recurs invocat constă în faptul că instanța de fond nu ar fi trebuit să procedeze la analizarea creanței subscrisei creditoare, respectiv dacă aceasta este sau nu datorată, ci ar fi trebuit să verifice doar dacă debitoarea-recurentă este sau nu în stare de insolvență.
Apreciază că susținerea recurentei este greșită, prin raportare la prevederile art.31 și art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, instanța trebuind să verifice, așa cum în mod corect a și procedat, calitatea subscrisei de "creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței", respectiv, conform definiției de la art.3 pct.6 din lege, dacă creanța noastră împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Susținerile recurentei potrivit cărora aceasta ar fi putut, doar în cadrul unei acțiuni comerciale de drept comun să "lămurească" situația facturii în cauză sunt nefondate, întrucât nicio dispoziție din legea privind procedura insolvenței nu împiedica debitoarea-recurentă să solicite și în această procedură probele pe care le-ar fi considerat necesare în apărare.
In ceea ce privește opinia recurentei potrivit căreia intimata ar fi trebuit să promoveze un litigiu comercial de drept comun, și nu cerere de deschidere a procedurii de insolvență, susținerea este, de asemenea, incorectă. Nu există nicio dispoziție legală care să condiționeze promovarea de către creditor a unei cereri de insolvență de existența unei hotărâri judecătorești anterioare, pronunțată într- o procedură de drept comun, și care să consființească creanța sa.
Dimpotrivă, este la alegerea creditorului care anume procedură legală înțelege să o urmeze pentru a-și recupera creanța sa împotriva debitorului, creanță care, în speță, la momentul înregistrării cererii intimatei, avea termenul de scadență depășit cu 2 ani și 10 luni.
Mai mult decât atât, în martie 2012, intimata a notificat debitoarea- recurentă să ne achite de bună-voie datoria în sumă de 94441,6 lei, comunicându-i, totodată, faptul că în caz contrar, va avea în vedere promovarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței (notificarea este depusă la dosar). Prin urmare, nu a pus debitoarea-recurentă în fața faptului împlinit ci i-a comunicat intențiile noastre, în caz de neplată, aceasta fiind în deplină cunoștință de cauză, postura de victimă în care încearcă să se transpună neavând, prin urmare, vreo justificare.
Nu are nicio legătură cu realitatea scenariul expus de către debitoarea- recurentă, referitor la modalitatea în care autoturismul cumpărat de ea de la subscrisa ar fi ajuns în proprietatea ei, și, de altfel, debitoarea recurentă se contrazice în afirmații. Aceasta arată că nu ar recunoaște factura fiscală prin care subscrisa i-am înstrăinat acesteia autoturismul, însă, pe de altă parte, nu contestă că ar fi procedat la înmatricularea acestuia pe SC C. S.A., în baza acestui act de proprietate.
De asemenea, arată că i-a comunicat debitoarei de trei ori (_ ,_ ,_ ) extras de cont cu suma pe care ne-o datorează și cererea de a ne-o achita
în termen de 5 zile, debitoarea recunoscând implicit, și pe această cale, datoria față de intimată, neformulând nicio obiecțiune la extrasele de cont comunicate.
Arată debitoarea-recurentă că intimata ar fi oferit numitului Drăgan Horea acest autoturism, în schimbul restituirii avansului în sumă de 24.000 Euro și
16.000 lei pe care acesta ni l-ar fi achitat conform antecontracului de vânzare- cumpărare nr.608/_, însă această afirmație este contrazisă chiar de înscrisurile existente la dosar, încheiate între subscrisa, pe de o parte, și Drăgan Horea împreună cu soția sa, Drăgan N. A., pe de altă parte.
Astfel, conform Actului adițional nr.l la antecontractul de vânzare- cumpărare nr.608/_, la data de_, societate a returnat către promitenții cumpărători Drăgan Horea și N. A., suma de 24.000 Euro achitată de către aceștia cu titlu de avans și s-a obligat să restituim și diferența de 16.000 lei, în termen de 3 luni de zile, ceea ce s-a și întâmplat. Nicăieri în cuprinsul acestui script nu se face mențiune despre vreun autoturism, sumele fiind returnate în numerar, fapt confirmat de promitenții cumpărători prin semnarea actului adițional.
Totodată, se poate observa că momentul la care intimata a returnat lui Drăgan Horea și soției acestuia avansul din antecontract (_ ), nu numai că nu este concomitent, dar este mult ulterior datei la care subscrisa am vândut debitoarei-recurente autoturismul în discuție, conform facturii din_ . Ori cronologia acestor înscrisuri, aplicată la scenariul imaginat de către debitoarea- recurentă ar duce la concluzia absurdă că subscrisa societate am fi restituit de două ori avansul din antecontract către Drăgan Horea și soția lui, odată anterior lui lunii noiembrie 2009, prin predarea autoturismului în schimbul avansului și încă odată, în decembrie 2009, prin restituirea în numerar a aceluiași avans, către aceleași persoane.
Astfel, scenariul debitoarei nu doar că nu are la bază niciun fel de dovezi (nici înscrisuri, nici alte mijloace de probă), ci se limitează la simple afirmații străine de realitate, dar, mai mult, acesta este lipsit chiar de suport logic.
În ceea ce privește starea de insolvență a debitoarei, potrivit dispozițiilor art.3 pct.l lit.a din Legea nr.85/2006, insolvență este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor.
Ori, scadența datoriei debitoarei-recurente față de intimată a depășit cu foarte mult timp cele 90 de zile prevăzute de lege, iar debitoarea nu a fost în măsură să ne-o achite nici până în prezent din disponibilitățile sale bănești și nici nu a făcut vreo dovadă contrară, care să fie în măsură să răstoarne prezumția relativă de insolvență vădită.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele
:
Prin hotărârea atacată, instanța a respins contestația formulată de recurentă și a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de intimata SC S. & Co S. .
Un prim motiv de nelegalitate invocat de recurentă se referă la faptul că deși obiectul prezentei pricini îl constituie cererea de deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC C. SA, situație în care judecătorul sindic era investit doar cu stabilirea aspectului dacă debitorul se află sau nu în stare de insolvență, instanța s-a pronunțat practic asupra unui alt aspect și anume, dacă creanța pretinsă este sau nu datorată, schimbând practic obiectul cauzei fără a mai analiza aspectul privind starea de insolvență.
De aceea, în opinia recurentei, în mod greșit instanța de fond s-a mărginit să stabilească doar aspectul că factura prezentată de pretinsa creditoare este sau nu datorată, deoarece conform cererii cu care fusese investită, instanța avea
obligația să verifice starea de insolvență a debitoarei. Doar în condițiile în care stabilea existența acestei stări s-ar fi impus respingerea contestației debitoarei și declararea insolvenței. În condițiile în care instanța de fond ar constata că debitoarea nu este în stare de insolvență, trebuia să dispună admiterea contestației și respingerea cererii creditoarei, urmând ca aspectul legat de faptul dacă creanța pretinsă era datorată sau nu, să fie stabilit printr-o acțiune comercială de drept comun.
Dimpotrivă, recurenta invederează instanței că nu se află în stare de insolvență după cum rezultă din situațiile financiare depuse la dosarul de fond, respectiv nu se află în situația ca disponibilitățile bănești să fie insuficiente plății datoriilor exigibile. Aceast a contestat și contestă în continuare creanța pe care o are față de creditoare pentru motivele invocate în contestație pe de o parte aceasta fiind nedatorată câtă vreme nu există un acord comercial cu creditoarea.
Potrivit art.3 pct.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art.3 pct.6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, valoarea prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului fiind în sumă de
45.000 lei.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că creditorul care are o creanță certă, lichidă și exigibilă mai mare de 45.000 lei împotriva unei debitoare care nu a plătit-o la scadență și nici la un interval de 30 de zile de la această dată poate solicita instanței deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Pornind de la dispozițiile legale sus enunțate, Curtea reține că în primul rând textul art.3 alin.1 lit.a din legea insolvenței, reglementează o prezumție relativă a debitorului ce se află în stare de insolvență prin neplata unei creanțe în termen de 90 de zile de la scadență. Întrucât suntem în prezența unei prezumții relative, ea poate fi combătută prin orice mijloace de probă.
Din actele dosarului rezultă că debitoarea-recurentă nu se află în stare de insolvență, iar scopul procedurii instituite de Legea nr.85/2006 nu este acela de a pune la dispoziția persoanelor un mijloc de constrângere pentru recuperarea creanțelor, astfel că intimata în mod abuziv a recurs la această procedură.
Având de analizat cererea pe care și-a întemeiat creditoarea-intimată existența creanței certe, lichide și exigibile, Curtea constată că în fapt aceasta este factura nr.9852887 emisă la data de_ prin care numitul Drăgan Horea s-a obligat să achite contravaloarea unui autoturism marca Audi A4 serie motor 01088D conform contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu SC S. & Co S.
,creditoarea din prezenta cauză.
Analizând înscrisul de care se prevalează creditorul-recurent, Curtea constată că în fapt persoana ce s-a obligat la plata acestei facturi nu are nicio legătură cu societatea debitoare, fiind astfel o terță persoană. Prin urmare, între creditoare și debitoarea-recurentă nu există un raport juridic comercial, prin care celei din urmă să-i revină vreo obligație de plată.
Prin urmare, prima instanță a schimbat obiectul cauzei stabilind doar faptul că factura indicată de creditoare este datorată fără a verifica starea de insolvență a debitoarei și mai mult decât atât, creanța creditoarei S. & Co S.
nu este certă, lichidă și exigibilă. Chiar dacă pentru declanșarea procedurii insolvenței, legea nu impune existența unui titlu executoriu constatator al creanței, totuși se impune a se dovedi existența unui titlu ce face dovada unei creanțe certe (a cărei existenșță și cuantum să nu fie discutabile din punct de vedere juridic, lichidă, (determinată ca valoare) și exigibilă (care să fi ajuns la scadență de mai mult de 30 de zile).
Curtea constată că judecătorul sindic a avut o îndoială asupra caracterului cert al creanței deținute de creditoarea SC S. & Co S. față de patrimoniul debitoarei și prin urmare, a solicitat lămuriri cu privire la înmatricularea autoturismului mai sus arătat. Cu toate acestea, aceste probe administrate exced cadrului procedurii insolvenței, întrucât așa cum rezultă din actele depuse atât în fața primei instanțe, cât și în recurs, între părți s-au derulat raporturi comerciale izvorâte dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între intimată și numitul Drăgan Horea și ulterior, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cel din urmă și creditoare. Pentru lămurirea acestor raporturi juridice, se impune analiza pe calea dreptului comun și nicidecum prin procedura specială a insolvenței.
În concluzie, ceea ce este esențial, este faptul că între creditor și debitor nu există un contract asumat și nici vreun înscris din care să rezulte existența vreunei creanțe certe, lichide și exigibile, singurul înscris de care se prevalează creditoarea-intimată fiind factura sus menționată care însă a fost acceptată la plată de un terț și nicidecum de debitoarea recurentă.
Așa fiind, în speță nu este întrunită nici condiția existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile a cărei neplată la scadență mai mult de 90 de zile să determine deschiderea procedurii insolvenței.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea constată că prima instanță a dat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev.de art.304 pct.9 C.pr.civ., impunându-se astfel potrivit art.312 alin.1 C.pr.civ., admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii judecătorului sindic în sensul admiterii contestației formulată de debitoarea recurentă potrivit art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006 constatând că debitorul nu se află în stare de insolvență, iar cererea creditorului urmează a fi considerată ca lipsită de orice efect, chiar de la înregistrarea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de S. C. SA împotriva sentinței civile nr. 791 din 10 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui B. N. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de SS & CO S. de deschidere a procedurii insolvenței S. C. SA și admite contestația S. C. SA.
Obligă intimata SS & CO S. să plătească recurentei S. C. SA suma de 6410,47 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A.
I.
A. D.
P.
C.
I.
M. N.
ȚÂR
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.P. I.
| ← Încheierea civilă nr. 1864/2013. Procedura insolvenței.... | Decizia civilă nr. 4873/2013. Procedura insolvenței. Societate... → |
|---|
