Decizia civilă nr. 6152/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6152/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de I. F. N. "C. L. " SA împotriva sentinței civile nr.1936 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. N. în contradictoriu cu intimata SC O. I. SS -B., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii generale. La apelul nominal, făcut în cauză, la prima strigare se prezintă dl. M. Teodor în reprezentarea intereselor intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și de aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea intimatei-întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului. Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr.
civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul intimatei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a fi în măsură să depună delegația de reprezentare. Curtea încuviințează cererea de lăsare a cauzei la a doua strigare când la apelul nominal se prezintă dl. M. Teodor în reprezentarea intereselor intimatei cu delegație de reprezentare aflată la fila 13 din dosar. Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse prin întâmpinare. În susținere se arată că suma datorată cu titlu de creanță este sub pragul admiterii cererii privind intrarea debitoarei în insolvență. La solicitarea instanței arată că au existat clauze contractuale, asumate și acceptate de intimată însă penalitățile nu erau facturate, neputând constitui o creanță certă și exigibilă.
Se mai arată că, în ceea ce privește contractul de leasing acesta a fost reziliat în urma predării bunului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.936 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
F.
N.
"C.
L.
"
I.
S., S.
B. ,
T. ui B. -N., în baza art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea I.
SA, B., în contradictoriu cu debitoarea SC O.
înregistrată la registrul comerțului sub nr. J/_, CUI l87660556, având obiect deschiderea procedurii generale a insolvenței. Analizând creanța prezentată de
către creditori, instanța de fond a apreciat că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pentru a-i asigura reclamantului calitatea de creditor, îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței debitoarei. Creanța prezentat de către reclamantul creditor se compune din suma de l6.708,8l lei, ratele leasing și prime de asigurare CASCO, din cele două contracte de leasing încheiate de părți, sumă recunoscută de către debitoare prin întâmpinare, precum și din suma de 67.230,62 lei penalități pentru neplata în termen a ratelor, sumă contestată de către debitori.
Art. 379 alin.3 C.pr.civ, definește creanța certă ca fiind aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitori sau recunoscute de dânsul. Este de observat că partea de creanță privind suma de 67.230,62 lei reprezentând penalități de întârziere pretinse de către creditor, pentru neplata la termen a ratelor scadente, nu rezultă din însuși actul de creanță generator, respectiv contractele de leasing încheiate, cu atât mai mult cu cât nu sunt recunoscute de către debitor, aspect ce conduce la concluzia lipsei de certitudine a creanței invocate. Așa fiind, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada calității de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, în sensul disp.art.3l din L.85/2006, motiv pentru care a respins ca fiind neîntemeiată cererea creditorului. Pentru aceste considerente, în condițiile în care la dosarul cauzei nu au fost înregistrate alte declarații de creanță din partea unor creditori, prezenta cerere se dovedește a fi neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri, creditoarea I. F. N. "C. L. " S.A.
a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, cu consecința admiterii cererii sale de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea S.C. O. I. S.R.LS -B. . În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 C.pr.civ., recurenta arată că motivarea instanței de fond si soluția de respingere a cererii sale este nelegala, deoarece: creanța sa principala, respectiv suma de 16.708,81 lei reprezentând rate leasing neplătite de debitoare la cele doua contracte are o vechime de peste 90 zile, așa cum dispune art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, respectiv debitoarea nu a plătit suma de 11.400,67 lei cu titlu de rate leasing in perioada octombrie - decembrie 2009 la contractul nr. 936/2008 și nici suma de 5.308,14 lei cu titlu de rate leasing in perioada septembrie-decembrie 2009 la contractul nr.937/2008. De asemenea, și creanța sa accesorie - penalitățile - în sumă de 67.230,62 lei pe care instanța de fond a considerat-o ca nefiind certă, lichidă si exigibilă, considerente care au stat la baza respingerii acțiunii sale, îndeplinește condițiile cerute de art.379 C.pr.civ. în vigoare pana la data de_ .
In acest sens, creditoarea arată că existenta penalităților rezulta din însăși actul de creanța, respectiv din cele doua contracte la leasing, care sunt semnate de creditoare după cum urmează:
contractul de leasing nr.936/2008 prevede o penalitate de 0,6% pentru fiecare zi de întârziere, iar în "Condițiile generale de leasing" anexa si parte integranta a acestui contract la art.4 pct.4.5 se menționează același procent de penalitate;
contractul nr. 937/2008 prevede același procent de penalitate de 0,6% pe zi de întârziere în plata, clauza reluata in "Condițiile generale de leasing" la art.4 pct.4.5.
Vechimea acestei creanțe, nu datează numai din data la care a fost calculata
-_ - când creditoarea a promovat cererea la instanța, vechimea creanței se calculează din ziua următoare scadentei de plata a fiecărei facturi, cunoscut fiind ca dreptul creditorului de a pretinde plata penalităților se naște si se prescrie în fiecare zi, astfel ca este greșită si nelegală motivarea instanței de fond care a apreciat ca suma de 67.230,62 lei este o creanțe care nu este certă si ca nu ar avea o vechime mai mare de 90 zile. Apoi, învederează creditoarea, creanța accesorie - penalitățile -
este lichidă, deoarece potrivit clauzei contractuale, este determinabilă, în sensul ca este menționat procentul de penalitate de 0,6% pe fiecare zi de întârziere aplicabilă la cuantumul valorii facturii neplătite, si actul (contractul) din care rezultă este opozabil debitoarei. Creanța este si exigibila deoarece debitoarea avea obligația plații penalităților așa cum acestea au fost calculate si menționate în facturile lunare emise în sarcina sa. Pe facturi sunt menționate si penalitățile care s-au calculat pentru facturile neplătite.
De asemenea, în motivarea sentinței, se arată că debitoarea a susținut în apărarea sa ca nu este în stare de insolventa în sensul prev. de art.3 pct.l din Legea nr.85/2006 si ca își desfășoară activitatea potrivit obiectului sau de activitate. Aceasta susținere a instanței de fond nu se regăsește în apărarea debitoarei care nu face nici o referire privitor la desfășurarea activități potrivit obiectului său. De altfel, constatările executorului judecătoresc, primează fata de oricare altă susținere a debitoarei cu privire la acest aspect.
Debitoarea S.C. O. I. S.R.LS -B. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece recurenta nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum superior pragului prevăzut de disp.art. 3 pct.l2 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, având în vedere că doar suma de l6.708,8l lei este certă, lichidă și exigibilă, deci inadmisibilă pentru demararea procedurii insolvenței, iar pentru penalitățile de întârziere a plății ratelor nu există facturi și nici temei de drept și de fapt după rezilierea contractelor de leasing.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Soluția pronunțată de către instanța de fond face abstracție de faptul că în cazul concret analizat creanța creditoarei recurente este dovedită prin înscrisuri și clauze contractuale cărora legiuitorul le conferă valoare de titlu executoriu. Astfel, probele administrate în fața primei instanțe confirmă faptul că recurenta creditoare deține împotriva debitoarei intimate o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum total de 83. 939, 43 lei, compusă din debit principal și penalități aferente, calculate potrivit clauzelor contractuale.
Astfel, suma de 16.708, 81 lei reprezintă rate leasing neplătite de către debitoare la cele doua contracte, debit cu o vechime de peste 90 zile, încadrându-se în exigențele art. 3 pct. 6 din Legea nr.85/2006. În concret, debitoarea nu a plătit suma de 11.400,67 lei cu titlu de rate leasing in perioada octombrie - decembrie 2009 la contractul nr. 936/2008 și nici suma de 5.308,14 lei cu titlu de rate leasing in perioada septembrie-decembrie 2009 la contractul nr. 937/2008.
Mai mult, contrar celor susținute de către prima instanță, și creanța accesorie
penalitățile - în sumă de 67.230,62 lei pe care instanța de fond a considerat-o ca nefiind certă, lichidă si exigibilă, considerente care au stat la baza respingerii acțiunii sale, îndeplinește în realitate condițiile cerute de art.379 C.pr.civ. în vigoare pana la data de_ .
In acest sens, instanța reține că existenta penalităților rezulta din însăși actul de creanța iar calculul lor este realizat potrivit clauzelor contractuale asumate de către părți, respectiv potrivit celor două contracte de leasing, asumate de către debitoare în integralitate după cum urmează:
contractul de leasing nr.936/2008 prevede o penalitate de 0,6% pentru fiecare zi de întârziere, iar în "Condițiile generale de leasing" anexa si parte integranta a acestui contract la art. 4 pct. 4.5 se menționează același procent de penalitate;
contractul nr. 937/2008 prevede același procent de penalitate de 0,6% pe zi de întârziere în plata, clauza reluata in "Condițiile generale de leasing" la art. 4 pct. 4.5.
Vechimea acestei creanțe se calculează din ziua următoare scadentei de plata a fiecărei facturi, astfel că din această perspectivă este integral eronată
motivarea instanței de fond care a apreciat ca suma de 67.230,62 lei reprezintă o creanțe care nu este certă si ca nu ar avea o vechime mai mare de 90 zile. Apoi, creanța accesorie - penalitățile - este lichidă, deoarece potrivit clauzei contractuale, este determinabilă, în sensul ca este menționat procentul de penalitate de 0,6% pe fiecare zi de întârziere aplicabilă la cuantumul valorii facturii neplătite. Creanța este și exigibilă deoarece debitoarea avea obligația plații penalităților așa cum acestea au fost calculate si menționate în facturile lunare emise în sarcina sa. Pe facturi sunt menționate si penalitățile care s-au calculat pentru facturile neplătite (f. 10-11 și 32- 33 din dosarul ee fond).
În consecință, concluziile judecătorului fondului sunt total străine de probatoriul administrat și de dispozițiile OG 51/1997 potrivit cărora contractul de leasing are valoare de titlu executoriu pentru toate sumele datorate în baza sa, debit și penalități. În mod inexplicabil prima instanță reține că nu există clauze contractuale asumate de părți privind plata de penalități deși contractele depuse în probațiune sunt lipsite de echivoc în acest sens, iar creditoarea indică expres toate clauzele contractuale (f. 14, 18, 34 și 38). Mai mult, a afirma că simpla contestare a creanței de către debitoare înlătură caracterul cert al creanței este nejuridic și înfrânge forța obligatorie a contractelor care în plus, au chiar și valoare de titlu executoriu. Mai mult, într-o manieră lipsită de obiectivitate, judecătorul fondului reține în motivarea sentinței pretinse apărări ale debitoarei care nu se regăsesc în întâmpinarea depusă la dosar (f. 74-75). Astfel, în motivarea sentinței (f. 2 și 3 din sentință) se arată că debitoarea a susținut în apărarea sa ca nu este în stare de insolvență în sensul prevăzut de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 si că își desfășoară activitatea potrivit obiectului sau de activitate. Această reținere a instanței de fond nu se regăsește în apărarea debitoarei care nu face nici o referire privitor la desfășurarea activități potrivit obiectului său,. Ci face apărări exclusiv legate de clauzele contractuale. Dealtfel, constatările executorului judecătoresc realizate cu prilejul unei tentative de executare silită sunt contrare acestor rețineri (f. 7 dosar fond).
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 304 alin. 1 punctul 9 Cpc, instanța va admite recursul declarat de creditoarea I. F. N. "C. L. " S.A. B. împotriva sentinței civile nr. 1.936 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. -N., pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei la
T. B. -N. în vederea deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei S.C.
O. I. S.R.LS -B. .
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs reține și incidența în cauză a deciziei 5/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în materia recursului în interesul legii prin care se interzice instanței de recurs să modifice sentința recurată în această materie (deși art. 304 alin.1 punctul 9 C.p.c. impune această soluție) și să dispună chiar prin decizia de recurs deschiderea procedurii și numirea lichidatorului așa cum se proceda în practica constantă a Curții de Apel C. în ultimii ani. Din păcate decizia enunțată se impune doar prin prisma argumentelor care obligă la o practică unitară și pe recunoașterea competenței legale a I.C.C.J. în realizarea acestui demers, nu și prin prisma considerentelor de ordin teoretic pe care le cuprinde. Rezultatul concret este acela că deschiderea procedurii se va amâna cu un interval de timp considerabil, aspect care vine în contradicție cu celeritatea specifică domeniului și reduce șansa creditorilor de a-și îndestula creanțelor deși acesta este scopul esențial al procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de creditoarea I. F. N. "C. L. "
S.A. B. împotriva sentinței civile nr. 1.936 din_ pronunțată în dosarul nr.
_ al T. ui B. -N., pe care o casează și dispune trimiterea cauzei la
T. B. -N. în vederea deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei S.C.
O. I. S.R.LS -B. . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. DP A. A. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: I.P. .
| ← Sentința civilă nr. 642/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 966/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
