Decizia civilă nr. 7250/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 7250/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursurilor declarate de SC W. &CO I. E. SRL PRIN ADMINISTRATOR J. SP H & B I. S. și SC W. &CO I. E.
SRL PRIN P. C. R. ADMINISTRATOR S. împotriva sentinței civile nr. 2651 din_ pronunțată de către T. S. izat C. în dosarul nr._ /a9 în contradictoriu cu intimații SC M. S. SRL, SC M. S. SRL prin lichidator judiciar P. O. I., SC W. &CO I. E. SRL având ca obiect procedura insolvenței - rec.împ.sentintei 2651/2012 din dos._ /a6 si imp.sent. 2646/2012 din dos._ depus de HB I. .
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
C., din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A ,
Prin Hotărârea intermediară nr. 3/14 mai 2013 a Curții de A. C. a fost admisă contestația în anulare formulată de lichidatorul judiciar Phonex O. I. al SC M. S. SRL împotriva deciziei civile nr. 9239 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a9 al Curții de A. C., care a fost anulată în parte și s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2652/2012 a T. ui S. izat C. la data de_ .
Prin sentința civilă nr. 2651 din_ pronunțată de către T. S. izat C. în dosarul nr._ /a9 a fost admisă contestația la tabelul preliminar al creanțelor formulată de creditoarea SC M. S. SRL prin lichidator judiciar S.P. P. O. I. în contradictoriu cu debitoarea SC W.
& CO I. E. SRL prin administrator judiciar S.P. "H&B I. "; S., și în consecință:
S-a dispus înscrierea creditoarei SC M. S. SRL în tabelul de creanțe al debitoarei SC W. & CO I. E. SRL cu o creanță în cuantum de 3.293.415,71 lei, creanță chirografară.
În considerente se reține că prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 11 mai 2012, creditoarea SC M. S. SRL prin lichidator judiciar P. O. I., a contestat tabelul preliminar al creanțelor
declarate împotriva averii debitoarei SC W. & CO I. E. SRL, solicitând judecătorului sindic admiterea contestației și înscrierea sa în acest tabel cu creanța în sumă de 755.232 euro.
Creditoarea a arătat că, deși a formulat în termen declarația de creanță pentru înscrierea sumei de 755.232 euro reprezentând debit și având la bază un titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr.15921/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, precum și încheierea din_, administratorul judiciar a refuzat înscrierea acestei creanțe în tabelul preliminar, fiind invocate prev. art.4.2 din contractul de antrepriză încheiat între creditoare și debitoare, care stabilește cuantumul penalităților de întârziere în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor antreprenorului. De asemenea, pentru neînscreierea efectivă în tabelul creanțelor se mai invocă și prev. art.52 din legea nr.85/2006, administratorul judiciar apreciind că se impune compensarea creanțelor reciproce.
Creditoarea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a debitoarei de a invoca compensarea creanțelor deținute reciproc. Astfel, art.
52 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii conferă legitimitate procesuală activă de a invoca compensarea creanțelor numai creditorului. În acest sens a statuat și C. de A. C. prin
decizia nr. 428/R din data de 22 februarie 2010. Dacă prin absurd s-ar trece peste lipsa de calitate în a invoca compensarea, simpla apreciere a administratorului judiciar în sensul că s-ar impune compensarea creanțelor nu este suficientă, pentru că această compensare nu ar putea opera decât în anumite condiții și doar în baza unei cereri. Ori simpla apreciere din cuprinsul notificării expediate nu poate compensa două creanțe reciproce.
Astfel, s-a arătat că în cazul restantelor care depășesc 10.000 de lei si sunt mai vechi de 30 de zile, compensarea se va realiza, conform Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadenta, aprobat prin H.G. nr.68511999 doar pe baza unor formulare tipizate si numai prin intermediul S. iciului de Compensare din cadrul Institutului de Management si Informatica (structura a M. ui Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri).
Totodată, creditoarea a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Noul cod civil pentru a opera compensarea creanțelor. Astfel, pentru ca două creanțe reciproce să se poată compensa, ambele trebuie să fie certe, lichide și exigibile. Creanța invocată de administratorul judiciar al debitoarei își are izvorul în prevederile art. 4.2. din contractul de antrepriză, articol care prevede că, în cazul în care termenul de execuție final nu este respectat datorită culpei sale, să plătească penalități de 0,15% pe zi de întârziere. In acest sens, creanța de care administratorul judiciar al debitoarei încearcă să se prevaleze în invocarea compensației, este evident o creanță care nu are un caracter cert și exigibil atâta timp cât nu a fost probată în niciun fel culpa antreprenorului pentru nerespectarea termenului final de execuție, culpă care este esențial să existe pentru a putea fi calculate penalități de întârziere. Mai mult decât atât, creditoarea M. S.
S.R.L. având calitatea de antreprenor, a fost împiedicată în repetate rânduri să intre în locația unde se află șantierul, fapt care reiese și din cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj sub nr._ cerere care printre altele conține petitul constând în obligarea pârâtei la încetarea oricăror acte de natură a împiedica activitatea sa în calitate de
antreprenor. În acest caz este evident faptul că, nu a fost dovedită pe nicio cale culpa antreprenorului în nerespectarea termenului de finalizare și drept consecință nu se poate da eficiență prevederilor art. 4.2. din contractul de antrepriză, drept urmare creanța invocată pentru a fi compensată nu are un caracter cert, lichid și exigibil. De fapt, lipsa culpei antreprenorului este dovedită și de faptul că debitoarea anterior deschiderii procedurii insolvenței nu a avut nicio pretenție în a da eficiență prevederilor art. 4.2. din contractual de antrepriză, având în vedere faptul că nu a fost depusă nicio declarație de creanță împotriva averii antreprenorului M. SSR.L., societatea W. &CO I. E. nefigurând ca și creditor în tabelul de creanțe al M. SSR.L.
Mai mult decât atât, creditoarea a invocat decăderea societății debitoare W. & CO I. E. S.R.L. din termenul de declarare a vreunei creanțe împotriva M. SSR.L. În acest sens s-a învederat faptul că împotriva antreprenorului M. SSR.L. s-a deschis procedura insolvenței la data de_, toți creditorii societății fiind obligați să își depună declarație de creanță până la data de_ astfel cum au fost notificați atât personal cât și prin publicarea în BPI a notificării de deschidere a procedurii insolvenței. Ori, în momentul de față, față de societatea M. SSR.L. nu se mai poate declara nicio creanță, termenul limită fiind_, stadiul procedural în care se află aceasta societate este actualmente stadiu de tabel definitiv consolidat.
Totodată, s-a arătat că neînscrierea creanței deținute de M. S.
S.R.L. în tabelul preliminar al W. & CO I. E. S.R.L. contravine de asemenea prevederilor art. 66 alin. 1 din Legea nr.85/2006, articol care prevede faptul că acele creanțe care sunt constatate prin titluri executorii nu vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de Legea insolvenței. În acest sens, s-a arătat că suma cu care creditoarea a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei este constatată prin titlu executoriu și anume sentința 15921/_ pronunțată de J. C. N. în dosar nr._ având ca obiect asigurare de dovezi.
Prin poziția procesuală depusă la dosar la data de 6 iunie 2012, administratorul judiciar H & B I. S. a solicitat respingerea contestației, arătând în motivare că prin cererea de admitere a declarației de creanță înregistrată la data de_, creditoarea a solicitat înscrierea în tabelul preliminar de creanțe cu suma de 755.232 euro reprezentând debit. Declarația de creanță invocată a fost justificată cu sentința civilă nr. 15921/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr. _
, Încheiere Sedința Camerei de Consiliu din data de_, situații de lucrări, copie raport de expertiză tehnică efectuat în dosar nr._ . Raportat la documentele invocate, în urma analizei efectuate, administratorul judiciar a apreciat că se impune compensarea creanțelor reciproce, în urma căreia SC M. S. SRL rămâne în poziție de debitor, motiv pentru care creditoarea nu a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanțe. În temeiul art. 72 al. 4 din Legea insolvenței, creditoarea a fost notificată cu privire la măsura luată de administratorul judiciar privind neînscrierea creanței în tabelul preliminar de creanțe la data de_, prin fax cu confirmare de primire, conform dovezii atașate raportului privind analiza declarațiilor de creanță nr. 999/_ .
Cu privire la lipsa calității procesuale active, administratorul judiciar a apreciat că textul art. 52 din legea 85/2006 nu lasă imperativ doar la dispoziția creditorului dreptul de a invoca compensarea legală. Potrivit art. 1144 Cod Civil din 1864, compensația se operează de drept, în puterea legii
și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective, iar potrivit art.1145 Cod civil din 1864, compensația are loc cu certitudine între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri funigibile de aceeași specie și care sunt deopotrivă lichide și exigibile. Prin urmare, compensarea legală este un mod de stingere a datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele, operând chiar și în situația în care părțile nu o invocă în mod expres. Astfel cum s-a statuat de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 402 din_, dispozițile art. 52 din Legea nr. 85/2006 așa cum acestea sunt formulate nu fac decât să garanteze dreptul de creanță al creditorului asupra patrimoniului debitorului și nicidecum să confere legitimare procesuală activă doar creditorului în invocarea compensației intervenite. Operând chiar și în situația în care părțile nu o invocă în mod expres nu poate fi reținută teza legitimării procesuale active în invocarea compensației intevenite ca aparținând doar creditorului care formulază declaratia de creanța întrucat compensarea legala a operat deja la data deschiderii procedurii cu consecințe și cât privește creanța debitoarei față de creditor. În temeiul art. 66 din legea nr. 85/2006 administratorul judiciar va proceda la analizarea creanței care implică și stabilirea adevăratelor raporturi juridice dintre debitoare și creditorul care a formulat declarația de creanță, motiv pentru care administratorul judiciar este îndreptățit a invoca compensarea intervenită.
Referitor la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate de către administratorul judiciar față de SC M. S. SRL, reprezentată de penalități de întârziere, administratorul judiciar a arătat că poate fi dovedită culpa antreprenorului prin raportare la faptul că nu a fost încheiat un proces verbal final de recepție a lucrărilor, care să ateste faptul că antreprenorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, conform art. 5.2. din contractul încheiat între părți și că în cadrul raportului de expertiză tehnică efectuat în dosar nr._ sunt prezentate lucrările efectuate cu menționarea celor efectuate parțial și de asemenea se arată faptul că există anumite lucrări efectuate necorespunzător fiind necesară demolarea și refacerea structurilor respective, precum și raportat la faptul că nu și-a onorat obligațiile asumate, societatea debitoare SC W. &Co I. E. SRL a comunicat către SC M. S. SRL o serie de adrese prin care a solicitat finalizarea lucrărilor, invocând totodată penalitățile de întârziere calculate raportat la prevederile contractuale începând cu data de_ . În acest context nu se poate reține faptul că debitoarea nu a emis niciun fel de pretenții anterior deschiderii procedurii insolvenței, raportat la prevederile art. 4.2 din contract.
În ceea ce privește nedepunerea unei declarații de creanță în dosarul de insolvență al SC M. S. SRL, administratorul judiciar a arătat că SC
W. &Co I. E. SRL nu a fost notificată privind deschiderea procedurii de insolvență împotriva contestatoarei, conform codului de procedură civilă, apreciindu-se că notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din legea 85/2006, în condițiile în care SC W. &Co I.
E. SRL nu a fost introdusă în lista creditorilor cu rea credință sau în măsura în care figura pe lista creditorilor, nu a fost notificată de administratorul judiciar conform codului de procedură civilă. Astfel, raportat la notificările comunicate de SC W. &Co I. E. SRL privind pretențiile rezultate de penalități de întârziere, debitoarea SC M. S. SRL avea cunoștință de creanțele pe care le invocă SC W. &Co I. E. SRL. Raportat la aceste aspecte, administratorul judiciar a procedat la formularea
unei declarații de creanță împotriva SC M. S. SRL, pentru debitul rămas de achitat de această societatea, în urma compensării creanțelor reciproce în cuantum de 641.083 euro.
În ceea ce privește afirmația că SC M. S. SRL ar fi fost împiedicată să continue lucrările, relevante sunt hotărârile pronunțate de instanță privind respingerea acțiunilor promovate de contestatoare, respectiv: acțiune în constatare, dosar_ la T. S. izat C., în vederea prelungirii tacite a contractului de antrepriză, acțiune respinsă ca inadmisibilă; ordonanță președințială, dosar_ la Tribunalul Cluj declinată în favoarea T. ui S. izat C. pentru oprirea lucrărilor, acțiune respinsă ca lipsită de interes. De asemenea, au fost respinse și solicitările SC M. S. SRL în dosar_ aflat pe rolul Judecătoriei
C. N. și în dosar nr._ aflat pe rolul T. ui S. izat C. . Trebuie subiliniat faptul că debitoarea SC W. &Co I. E. SRL a fost nevoită să continue lucrările cu alte societăți de specialitate.
Prin urmare, administratorul judiciar a susținut că la data deschiderii procedurii, SC W. &Co I. E. SRL deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 864.496,31 euro care se impune a fi compensată cu creanța debitoarei SC M. S. SRL în cuantum de 641.083 euro, până la concurența sumei celei mai mici. În urma compensării, SC W. &Co I. E. SRL rămâne în poziție de creditor cu suma de 801.641,22 lei.
Analizând contestația formulată, raportat la actele și lucrările dosarului, având în vedere și susținerile părților, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea de admitere a declarației de creanță înregistrată la 18 aprilie 2012, contestatoarea creditoare SC M. S. SRL prin lichidator judiciar S.P. P. O. I. a solicitat înscrierea în tabelul preliminar cu o creanță chirografară în cuantum de 755.232 euro reprezentând contravaloare lucrări.
În ceea ce privește susținerea creditoarei cum că creanța sa intră sub
incidența dispozițiilor art. 66 alin. 1 fiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească, judecătorul sindic a reținut că hotărârea de care se prevalează creditoarea SC M. S. SRL, respectiv sentința civilă nr. 15921/2010 a Judecătoriei C. -N., nu are caracter executoriu și nici măcar nu constată existența unui drept de creanță, fiind o hotărâre pronunțată în procedura asigurării de dovezi, în consecință prin aceasta se administrează doar un mijloc de probă care se află în pericol să dispară sau să fie greu de administrat ulterior, astfel că în mod corect administratorul judiciar a procedat la analizarea declarației de creanță, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege in materie de compensare legala sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Din analiza acestui text reiese că în cadrul procedurii insolvenței legea a înțeles în mod special să confere calitatea de a solicita compensarea datoriilor reciproce doar creditorilor debitoarei aflate în insolvență, nu și acesteia din urmă, căci interesul procedurii și implicit a creditorilor debitoarei este încasarea sumelor de bani iar nu compensarea. Astfel, derogând de la dispozițiile dreptului comun, în cadrul procedurii insolvenței, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, compensarea poate fi solicitată doar de către creditoare, susținerile contestatoarei sub acest aspect sunt întemeiate.
În ceea ce privește forma în care se poate efectua compensarea, judecătorul sindic a reținut că în contextul compensației legale nu se impune respectarea procedurii și formularelor reglementate de HG nr. 685/1999, susținerea contestatoarei fiind neîntemeiată sub acest aspect.
În ceea ce privește condițiile de fond pentru a opera compensarea, judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 1144 Cod civil, pentru a opera compensarea obligațiile trebuie să fie reciproce, să aibă ca obiect prestația de a da sume de bani sau bunuri fungibile de aceiași natură, creanțele să fie certe, lichide și exigibile.
În ceea ce privește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței deținută de debitoarea SC W. & CO I. E. SRL, aceasta se prevalează de dispozițiile art. 4.2 din contractul de antrepriză încheiat între părți potrivit căruia în situația în care termenul de execuție final nu este respectat datorită culpei creditoarei SC M. S. SRL, aceasta se obligă să plătească penalități de 0,15% pe zi de întârziere, în mod corect a reținut contestatoarea că această creanță nu este certă în lipsa dovedirii vinovăției sale în nefinalizarea lucrărilor, condiție esențială pentru antrenarea răspunderii sale contractuale. De asemenea, administratorul judiciar al debitoarei nu a făcut dovada faptului că a pus în întârziere contestatoarea pentru executarea obligațiilor asumate, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 43 Cod comercial, dispoziție aplicabilă doar în cazul în care debitoarea datorează sume de bani, ceea ce nu este cazul în prezenta speță, și nici că ar fi solicitat rezilierea contractului pentru a se putea stabili dacă contestatoarea se află în culpă sau nu cu privire la executarea obligațiilor sale, astfel că nefiind certă, lichidă și exigibilă creanța debitoarei în mod netemeinic a procedat administratorul judiciar la compensarea creanțelor, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de fond prevăzute de art. 1144 și următoarele Cod civil.
În ceea ce privește susținerile părților cu privire la înscrierea debitoarei în tabelul de creanță al contestatoarei și modul în care s-a făcut notificarea deschiderii procedurii acesteia, judecătorul sindic a reținut că acestea nu au relevanță în prezenta cauză, raportat la motivele contestației, astfel încât nu vor fi analizate.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006,
judecătorul sindic a admis contestația la tabelul preliminar al creanțelor formulată de creditoarea SC M. S. SRL prin lichidator judiciar S.P. P.
O. I. în contradictoriu cu debitoarea SC W. & CO I. E. SRL prin administrator judiciar S.P. "H&B I. "; S., și a dispus înscrierea creditoarei SC M. S. SRL în tabelul de creanțe al debitoarei SC W. & CO I. E. SRL cu o creanță în cuantum de 3.293.415,71 lei, creanță chirografară, echivalent în lei a 755.232 euro, la data deschiderii procedurii
În temeiul art. 164 Cod procedură civilă, judecătorul sindic a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul_ al T. ui S. izat C. .
Împotriva sentinței a declarat recurs
"H&B I. "; S. în calitate de administrator judiciar al SC W. & CO I. E. SRL,
arătând că prin sentința civilă nr. 2651/_ pronunțată de T. S. izat C. a fost admisă contestația formulată de creditoarea SC M. S. SRL prin lichidator judiciar P. O. I. împotriva tabelului preliminar de creanț, cu consecința înscrierii în tabelul definitiv de creanțe împotriva averii debitoarei SC W. & CO I. E. SRL și a contestatoarei cu o creanță în cuantum de 3.293.415,71 lei în categoria creanțelor chirografare.
Totodată s-a dispus conexarea dosarului nr._ /a6 la dosar nr._ al T. ui S. izat C. .
La data de_ între SC W. & CO I. E. SRL în calitate de client și SC M. S. SRL în calitate de antreprenor, a fost încheiat un contract de antrepriză având ca obiect efectuarea lucrărilor de construire a unui bloc de locuințe, în loc. A. str. Câmpiei f.n., jud, C., termenul pentru finalizarea lucrărilor fiind c_ .
Prețul stabilit de părți prin contract este unul forfetar, fiind stabilit în avans care este valoarea totală a lucrărilor, indiferent de costurile antreprenorului, cu munca și materiale. De asemenea, prețul se plătește în parte prin compensare, în parte după recepția definitivă a lucrărilor în măsura predării lucrării la termenul fixat în contract.
SC M. SRL nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile contractuale doar parțial, astfel cum rezultă din raportul de expertiză cuprins în sentința civilă nr. 15921/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._ .
Lucrarea a fost abandonată, motiv pentru care SC W. & CO I. E. SRL a fost nevoită să continue lucrările cu alte societăți de specialitate.
Raportat la prevederile art. 9.1 din contractul de antrepriză încheiat de părți, care prevede că "în cazul în care SC W. & CO I. E. SRL contribuie cu valoarea materială la executarea acestei construcții, antreprenorul va scădea din situația de lucrări contravaloarea acestora și implicit cu aceste sume se va diminua datoria clientului față de antreprenor";, valoarea lucrărilor efectuate de SC M. S. SRL este de
641.083 euro (55.232 - 114.149(, astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în dosar nr._ .
Deoarece SC M. S. SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, a procedat la calcularea penalităților de întârziere conform art. 4.2 din contractul de antrepriză încheiat între părți, apreciind că se impune compensarea creanțelor reciproce.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006, "deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii";.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1144 Cod civil, "compensația operează de drept, în puterea legii, chiar și când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective";.
Ori, în condițiile în care creanțele reciproce ale debitoarei SC W. & CO I. E. SRL și ale SC M. S. SRL având ca obiect sume de bani au existat concomitent înainte de data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei, fiind ambele certe, lichide și exigibile, cu privire la acestea a operat compensația de drept.
În acest context nu era necesară înscrierea creanței creditoarei SC M.
S. SRL în tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, de vreme ce aceasta era stinsă prin compensație în limita cuantumului creanțelor reciproce, judecătorul sindic constatând intervenirea compensării.
Totodată prevederile Legii nr. 85/2006 nu instituie o excepție de la dispozițiile art. 1144 C. civil, în ce privește creanțele cu privire la care sunt îndeplinite condițiile compensației legale la data deschiderii procedurii insolvenței, în acest sens fiind prevederea expresă a art. 52 din Legea nr. 85/2006.
Referitor la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate de administratorul judiciar față de SC M. S. SRL, reprezentată de penalități de întârziere, a fost dovedită culpa antreprenorului prin raportare
la aspectele prezentate în cadrul poziției procesuale înregistrate la dosar, judecătorul sindic omițând să le analizeze.
Referitor la rezilierea contractului încheiat între părți, arată că judecătorul sindic a omis să analizeze notificarea comunicată către SC M.
S. SRL prin Biroul executorului judecătoresc Cîmpian M. R. în cadrul căreia SC W. & CO I. E. SRL invocă rezilierea contractului de antrepriză încheiat între părți la data de_ .
Totodată, prin același script SC W. & CO I. E. SRL a invocat achitarea unor penalități de întârziere în cuantum de 224.280 lei.
Ulterior, la data de_, prin notificarea nr. 182/_ comunicată prin Biroul executorului judecătoresc Stolnean Diana M., SC W. & CO I.
E. SRL a procedat la calcularea penalităților de întârziere, conform art.
din contractul de antrepriză încheiat între părți până la data emiterii notificării.
Pentru aceste considerente, apreciază sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Împotriva sentinței a formulat recurs și Pâglișan C. R., în calitate administrator special al SC W. & CO I. E. SRL
, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii contestației, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul reducerii cuantumului acesteia la cel real.
În motivarea recursului se arată că sentința pronunțată ignoră raporturile juridice reale existente între părți. Astfel raporturile juridice dintre SC W. & CO I. E. SRL și contestatoarea SC M. SRL au la bază un contract de antrepriză încheiat la_ . Termenul limită pentru finalizarea lucrărilor și plata prețului prevăzut în contract era_ .
Acest termen nu a fost prelungit niciodată, iar acțiunile judiciare prin care contestatoarea solicită o prelungire a termenului au fost respinse. Lucrările au fost executate în anul 2008, fiind ulterior abandonate de către antreprenor, în prezent fiind continuate de către beneficiar. Conform contractului, art. 6.2, coroborat cu art. 3.1 din contract plata lucrărilor urma să fie făcută la termenul prevăzut pentru predarea lucrărilor,_ .
Prin urmare, termenul de prescripție pentru plata lucrărilor solicitate a început să curgă la termenul convenit de părți, conform art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958 și s-a împlinit în anul 2011, anterior datei deschiderii procedurii. În consecință, la data deschiderii procedurii sumele solicitate de contestatoare erau prescrise.
Niciodată în perioada_ și până la data deschiderii procedurii contestatoarea nu a solicitat plata vreunei sume de bani pentru lucrările efectuate, datorită neîndeplinirii propriilor obligații contractuale.
Un al doilea aspect esențial ignorat de judecătorul sindic în soluționarea contestației este faptul că prețul stabilit de părți prin contract este unul forfetar, fiind stabilită în avans care este valoarea totală a lucrărilor, indiferent de costurile antreprenorului cu munca și materialele. De asemenea, prețul se stabilește prin compensare, în măsura predării lucrării la termenul fixat prin contract.
Ori în speță contestatoarea nu a finalizat niciodată lucrările, nici măcar în parte, nici măcar după trei ani de la termenul fixat de către părți.
În cauză se invocă compensarea creanțelor.
Examinând recursurile, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 1144 C. civil, pentru a opera compensarea, obligațiile trebuie să fie reciproce, să aibă ca obiect prestația de a da sume de bani
sau bunuri fungibile de aceeași natură, creanțele să fie certe, lichide și exigibile.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil pentru a opera compensarea creanțelor. Astfel, pentru ca cele două creanțe reciproce să se poată compensa, ambele trebuie să fie certe, lichide și exigibile. Creanța invocată de administratorul judiciar al debitoarei își are izvorul în prevederile art. 4.2 din contractul de antrepriză, care prevede că
"în cazul în care termenul de execuție final nu este respectat datorită culpei sale, să plătească penalități de 0,15% pe zi de întârziere.
În speță nefiind dovedită pe nici o cale culpa antreprenorului în nerespectarea termenului de finalizare, nu se poate da eficiență prevederilor art. 4.2 din contractul de antrepriză și drept urmare creanța invocată pentru a fi compensată nu are un caracter cert, lichid și exigibil.
Lipsa culpei antreprenorului este dovedită și de faptul că debitoarea anterior deschiderii procedurii insolvenței nu a avut nicio intenție de a da eficiență prevederilor art. 4.2 din contractul de antrepriză. Având în vedere faptul că nu a fost depusă nicio declarație de creanță împotriva averii antreprenorului M. S. SRL, societatea W. & CO I. E. nu a figurat ca și creditor în tabelul de creanțe al SC M. S. SRL.
Împotriva M. S. SRL s-a deschid procedura insolvenței la data de_, toți creditorii societății fiind obligați să își depună declarație de creanță până la data de_, astfel cum au fost notificați, atât personal, cât și prin publicarea în Buletinul de I. ență a Notificării de deschidere a procedurii insolvenței.
Ori, în momentul de față, împotriva societății M. S. SRL nu se mai poate declara nicio creanță, termenul limită fiind_, stadiul procedural în care se află această societate este actualmente stadiu de tabel definitiv consolidat.
Mai mult, având în vedere disputa privind normele aplicabile compensației și anume, dacă acestea au un caracter de ordine publică sau nu Noul Cod Civil introduce în materie de compensare alin.3 al art. 1617 care prevede că "oricare dintre părți poate renunța, în mod expres ori tacit la compensație";, rezultă cu claritate că instituția compensației nu este de ordine publică, deoarece depinde de voința uneia sau alteia dintre părțile raportului de compensație să renunțe la efectele compensației, care s-ar produce "de plin drept"; și această renunțare poate fi nu numai expresă, ci și tacită.
Deoarece creanțele reciproce care doresc a fi compensate nu au ambele caracter lichid, cert și exigibil, recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, va respinge ca nefondate recursurile declarate de SC W. &CO I. E. SRL PRIN ADMINISTRATOR S. P. C. R. și SC W. &CO I. E.
SRL PRIN ADMINISTRATOR J. SP H & B I. S. împotriva sentinței civile nr. 2651 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. izat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de SC W.
&CO I.
E.
SRL PRIN
ADMINISTRATOR S. P. C. R. și SC W.
&CO I.
E.
SRL PRIN
ADMINISTRATOR J. SP H & B I. S. împotriva sentinței civile nr. 2651
din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. izat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
C.
I. D.
P.
A.
I.
A.
M. N.
ȚÂR
plecată în C.O.,semnează Vicepreședinte,
I. A.
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: C.Gligan
| ← Încheierea civilă nr. 2818/2013. Procedura insolvenței | Încheierea civilă nr. 832/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
