Decizia civilă nr. 7980/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a4
DECIZIA CIVILĂ NR. 7980/2013
Ședința publică din data de 02 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta A. F.
P. A M. C. N. PRIN D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 375 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimații C. H., SC
M. S. PRIN LICH. TOR J. C. D. M., SC M. S., având ca obiect procedura insolvenței - repunere în termen de declarare creanță.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că a fost imprimată din oficiu din ECRIS, în data de_ și atașată la dosarul cauzei decizia civilă nr. 4874 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a3 al Curții de Apel
C., iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C. ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că, raportat la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar apreciază cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și deschise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 375 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a creanței formulată de A.F.P. a mun. C.
N. reprezentată de D.G.F.P. a jud. C. în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC M. S. .
În temeiul art.1081alin.1 pct. 1 lit. a C.pr.civ. s-a aplicat reprezentantului contestatoarei D.G.F.P. a jud. C., dl. Mihai Costin, o amendă în cuantum de 700 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit art.103 alin.1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Potrivit considerentelor expuse, o atare împrejurare nu a fost dovedită în cauză.
Astfel, procedura insolvenței împotriva debitoarei a fost deschisă la data de 22 septembrie 2011, creditoarea necontestând faptul că nu ar fi fost notificată. De altfel, la data de 21 octombrie 2011 creditoarea a depus o declarație de creanță pentru suma de 2.293 lei care a fost înscrisă ca atare în tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei.
În plus, prin sentința civilă nr.4200/2012, pronunțată la data de 15 noiembrie 2012 s-a respins cererea de repunere în termen și contestația pentru o creanță în cuantum de 2.614.726 lei, reprezentând debit principal, iar suma care face obiectul prezentei cereri, în cuantum de 3.131 lei reprezintă dobânda calculată pentru perioada 19 septembrie 2011 - 22 septembrie 2011 asupra debitului.
Așadar, este inutil așa se mai dezvolta motivele pentru care cererea de repunere în termen pentru accesorii nu poate fi primită, în condițiile în care nu s-a admis nici cererea de repunere în termen pentru debitul principal, nefiind dovedită nicio împrejurare mai presus de voința părți care a împiedicat-o să depună declarația de creanță în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței. În aceste condiții, rezultă fără dubiu că prezenta cerere de repunere în termen nu a fost exercitată în interiorul termenului reglementat de dispozițiile art.103 alin.2 C.pr.civ., cum de altfel nici cererea pentru debitul principal nu a fost exercitată în condițiile arătate.
Nu în ultimul rând, este de observat faptul că în cuprinsul cererii nu au fost invocate nici un fel de motive care ar fi putut determina admiterea cererii formulate.
Cât privește cererea subsidiară, judecătorul sindic a subliniat încă o dată faptul că cererea de repunere în termen are ca și obiect suma de 3.131 lei, reprezentând accesorii ale creanței principale născute anterior deschiderii procedurii, astfel încât suma reprezentând dobânzi urmează soarta creanței principale. De altfel, momentul nașterii creanțelor reiese chiar din înscrisurile depuse de către creditoare, astfel încât incidența dispozițiilor art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006, este exclusă.
Desigur, aceste aspecte îi sunt cunoscute creditoarei, însă cu toate acestea a reiterat, cu rea credință aceleași cereri, nemotivate și nedovedite, doar cu scopul de a încerca să-și justifice pasivitatea în recuperarea creanțelor fiscale. Această pasivitate rezultă cu evidență din faptul că deși a formulat cererea de repunere în termen pentru debitul principal la data de 8 august 2012 (deși existau indicii ale existenței unor creanțe suplimentare încă de la adat ed 13 februarie 2012 - filele 23-24 din dosarul de declarați de creanțe), cererea pentru accesorii a fost depusă la data de 22 noiembrie 2012.
Așadar, din cele mai sus expuse rezultă că nedepunerea declarației de creanță în termenul stabilit nu se datorează unei împrejurări mai presus de voința creditoarei, ci exclusiv culpei creditoarei, astfel încât, condițiile reglementate de dispozițiile art. 103 C.pr.civ., nu sunt îndeplinite.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale arătate, instanța a respins cererea de repunere în termenul de declarare al creanței.
Față de considerentele reținute, față de faptul că cererea creditoarei pentru debitul principal a fost respinsă prin sentința civilă nr.4200/2012, pronunțată la data de 15 noiembrie 2012, iar cererea dedusă judecății a fost formulată la data de 22 noiembrie 2012 și are ca obiect o sumă de bani reprezentând accesorii ale debitului principal, reținându-se și faptul că
cererea nu a fost motivată, aceasta nu este numai vădit neîntemeiată, dar formulată și cu vădită rea credință, în temeiul art.1081alin.1 pct. 1 lit. a C.pr.civ. a aplicat reprezentantului contestatoarei D.G.F.P. a jud. C., dl. Mihai Costin, o amendă în cuantum de 700 lei.
Împotriva sentinței a formulat recurs A. F. P. C.
-N.,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile in sensul admiterii cererii de repunere in termenul de declarare a creanței si înscrierea recurentei in tabelul de creanțe al debitoarei si cu suma de 3131 lei.
În motivarea recursului se arată că, prin sentința atacata, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiata cererea de repunere in termenul de declarare a creanței formulata de recurentă.
Apreciază sentința civila nr.375/_ ca fiind netemeinica si nelegala.
Prin sentința civila din data de_ pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC M. S., fiind stabilit termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor la data de_ .
Prin cererea de repunere in termen si cererea de admitere a creanțelor bugetare formulate la data de_ a solicitat sa fie înscrisă in tabelul definitiv al creditorilor SC M. S. alături de suma de 2293 lei si cu suma de 2.611.006 reprezentând creanța estimata de către Activitatea de I. Fiscala SIF 3 din cadrul Direcției Generale a F. P. a J. C. .
A solicitat înscrierea provizorie cu aceasta suma pana la emiterea titlului de creanța constând in decizia de impunere.
Prin precizarea la cererea de repunere in termen si cererea de admitere a creanțelor depusa la dosar la data de_ a arătat ca suma cu care solicita sa fie înscrisă in tabelul definitiv al creditorilor alături de suma de 2293 lei, este in cuantum de 2.614.726 lei rezultata ca urmare a finalizării raportului de inspecție fiscala efectuat la societate (Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. F-CJ 1535/_ ).
Inspecția fiscala parțiala a fost efectuata ca urmare adresei nr. 2952/_ (anexa 1) comunicata de către Biroul Județean de Informații Fiscale C. cuprinzând contribuabilii pentru care exista diferente intre achizițiile intracomunitare declarate de contrubuabilii romani in DRT si livrările intracomunitare declarate de către contribuabilii din statele membre ale UE pentru trimestrul III 2011.
Conform evidentei fiscale, SC M. S. aferent perioadei iulie- septembrie 2011, nu a depus declarațiile fiscale, deconturi de TVA si nici declarația 390 Declarația recapitulativa privind livrarile/achizitiile/prestatiile intracomunitare.
Din Raportul nr. 298/_ emis de D. C. Compartimentul de Schimb International de Informații cuprinzând informațiile primate prin sistemul Vies (anexa 4) a rezultat faptul ca societatea Taccon Alessandro din Italia a declarat livrări intracomunitarea către SC M. S. in perioada iulie-septembrie 2011 in valoare totala de 32726213 Euro, respectiv 11616421 lei.
Datorita acestor deficiente, echipa de inspecție fiscala a solicitata informații de tip SCAC (anexa 5) conform articolelor 5&19 din Regulamentul 2003/1978/CE in legătura cu livrările intracomunitare declarate de partenerul Taccon Alessandro din Italia, realitatea acestor tranzacții si care a fost obiectul acestor tranzacții.
Din informațiile transmise prin formularul de răspuns in cadrul schimbului de informații in domeniul cooperării administrative a statelor
member UE in domeniul TVA in legătura cu furnizorul Taccon Alessandro din Italia (anexa 6), rezulta constatările organului din Italia, conforma cărora: Compania italiana Taccon a transferat bunuri SC M. S. in suma de 2.726.214 Eur conform documentelor transmise birourilor vamale de brokeraj. Livrarea s-a efectuat in baza contractului încheiat la data de _
.
Compania italiana a tratat si a declarat aceste tranzacții ca si livrări de bunuri. Intre cele doua societăți a intervenit un litigiu datorita faptului ca s- au constatat defecțiuni la unele produse. Aceste divergente s-au soluționat prin o reducere totala in suma de 179.450 eur din totalul facturilor nr. 9,11/_ .
Procedând la investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor in legătura cu aceste tranzacții, pentru a stabili corectitudinea si exactitatea îndeplinirii obligațiilor fiscale generate de operațiunile comerciale ce fac obiectul acestor tranzacții, echipa de inspecție fiscala a constatat faptul ca nu au fost declarate livrări de către SC M. S. si nici o societate nu a declarat achiziții de la SC M. S. .
Date fiind informațiile obținute, potrivit adresei nr. 2952/_ emisa de Biroul Județean de Informații Fiscale din cadrul D. C., cu privire la tranzacțiile efectuate de SC M. S., echipa de inspecție fiscala a stabilit TVA colectat suplimentar in suma de 2.611.006 lei reprezentând TVA aferent mărfurilor constatate lipsa din gestiune la data de_, conform prevederilor art. 128 alin.4 lit. d din Codul fiscal.
Având in vedere cele mai sus menționate precum si actele existente la dosarul cauzei este evident ca o împrejurare mai presus de voința noastră ne-a împiedicat sa formulam cerere de admitere a creanțelor si pentru suma de 2.614.726 lei, drept pentru care a formulat cererea de repunere in termen si cererea de admitere a creanțelor.
Prin Sentința civila nr. 4200/_ pronunțata in dosarul nr._ a fost respinsa ca neîntemeiata cererea de repunere in termenul de declarare a creanței formulata de recurentă, precum si contestația formulate.
Împotriva Sentinței mai sus menționate a formulat recurs, iar prin decizia civila nr. 4874/_ C. ea de Apel C. a admis recursul formulat de instituția noastră si a dispus înscrierea in tabelul de creanțe si cu suma 2.614.726 lei.
In baza adresei nr. 56607/_ emisa de A. F. P. a
M. C. -N. a formulat la data de_ cererea de repunere in termen si cererea de admitere a creanțelor si a solicitat sa fie înscrisă in tabelul definitiv al creditorilor SC M. S. si cu suma de 3131 lei reprezentând accesorii aferente obligațiilor stabilite prin Decizia de impunere nr. F-CJ 1535/_, arătând ca asa cum rezulta din actele depuse in probatiune, o împrejurarea mai presus de voința acesteia a împiedicat-o sa formuleze cererea de admitere a creanțelor si pentru suma de 3131 lei in termenul legal. In subsidiar, in situația in care instanța de judecata va aprecia creanța in cuantum de 3131 lei născuta după data deschiderii procedurii insolvenței, a solicitat ca aceasta sa îi fie plătită in temeiul art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.
Apreciază ca aceasta cerere este întemeiata, nu este formulata cu rea credința sau cu scopul de a încerca sa își justifice pasivitatea in recuperarea creanțelor fiscale, așa cum menționează judecătorul sindic. Din actele existente la dosar este evident ca a fost in imposibilitatea sa formuleze cererea in termenul legal de declarare a creanțelor, întrucât Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii pentru suma de 3131 lei a fost
emisa la data de_ iar termenul limita stabilit pentru depunerea creanțelor a fost_ .
Împotriva sentinței civile nr. 4200/2012 pronunțata la data de_ prin care s-a respins cererea de repunere in termen si contestația pentru creanța in cuantum de 2.614.726 lei, a formulat recurs iar prin Decizia civila nr. 4874/_ C. ea de Apel C. a admis recursul formulat de instituția noastră si a dispus înscrierea in tabelul de creanțe si cu suma 2.614.726 lei. Având in vedere cele mai sus menționate, solicita admiterea recursului, modificarea sentinței civile in sensul admiterii cererii de repunere in termenul de declarare a creanței si a cererii de admitere a creanțelor si înscrierea instituției noastre in tabelul de creanțe al debitoarei si cu suma de
3131 lei.
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de către judecătorul sindic, în sensul că cererea de repunere în termen este neîntemeiată în ceea ce privește obligațiile debitoarei constând în suma de 3131 lei reprezentând accesorii aferente obligațiilor stabilite prin decizia de impunere nr. F-CJ 1535/_ .
Astfel, creditoarea A. F. P. C. -N. a luat la cunoștință de împrejurarea că debitoarea SC M. S. datorează un debit principal de 2.617.857 de lei constând în obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală prin decizia de impunere nr. F-CJ 1535/_ .
Cu privire la acest debit principal, prin decizia civilă nr. 4874/_ pronunțată în dosarul nr._ /a3, C. ea de Apel C., admițând recursul creditoarei, a admis cererea de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță, dispunând înscrierea în tabelul definitiv al creditorilor SC M. S. și cu suma de 2.611.006 lei reprezentând TVA, 3720 lei accesorii stabilite prin decizia de impunere nr. F-CJ 1535/_ .
La acest debit principal s-au calculat obligații de plată accesorii aferente perioadei_ -_, evidențiate în decizia nr. 3636/_ .
Ori, în ceea ce privește aceste debite accesorii pentru care se solicită repunerea în termen în prezenta cauză, se constată că perioada pentru care s-au calculat, respectiv_ -_, este anterioară emiterii deciziei de impunere nr. F-CJ 1535/_, astfel că se poate concluziona că A.
F. P. C. -N. a avut cunoștință de existența acestor obligații la data emiterii deciziei de impunere vizând debitul principal sau ar fi putut să aibă cunoștință cu un minim efort instituțional.
Mai mult, curtea reține că, astfel cum reiese din prevederile art. 141 alin. 1 ind. 1 din Codul de procedură fiscală, creditoarea avea obligația ca, în titlul executoriu emis, potrivit legii, să înscrie toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii, obligație pe care A. F. P.
C. -N. nu și-a îndeplinit-o.
Prin urmare, în mod judicios a reținut judecătorul sindic că în prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 103 din Codul de procedură civilă, creditoarea nedovedind o împrejurarea mai presus de voința sa care să o împiedice în depunerea declarației de creanță în termenul de declarare a creanței, deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu prevederile art.1169 Cod civil.
Totodată, în raport de obligația legală mai sus enunțată, se constată că
A. F. P. C. -N. își invocă propria culpă, constând în omisiunea calculării la data emiterii deciziei de impunere nr. F-CJ 1535/_
a dobânzilor ce se solicită în prezenta cauză, deși, astfel cum se poate constata, creanța accesorie era determinabilă la data cunoașterii creanței principale. Ori, potrivit principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans
, nimeni nu poate invoca in susținerea intereselor sale propria sa culpa, fiind inadmisibilă obținerea de foloase de la debitoare, peste termenul stabilit de declarare a creanțelor, în această modalitate ce a depins exclusiv de voința creditoarei.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de creditoarea A. F.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 375 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de A. F. P. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 375 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. ION A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: N. Koșa
| ← Încheierea civilă nr. 130/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 2309/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
