Decizia civilă nr. 870/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 870/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către lichidatorul judiciar
V. C. I. și A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 1161 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui B. -N., privind și pe intimat SC R. DS B., petent O. DE PE L. T. B. -N., intimat D. G. A F. P. BN, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1161 din_ pronunțată în dosar nr. _
al
T.
ui B. -N. s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar V.
C.
I.
și în consecință:
- s-a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea SC
R.
S., cod de identificare fiscală 17928334, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ .
s-a dispus radierea societății debitoare din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă T. B. -N. .
a fost aprobat decontul cheltuielilor în sumă de 1000 lei depus de lichidatorul judiciar V. C. I. și s-a dispus onorarea acestuia conf. art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.l3l din L.85/2006 privind procedura insolvenței, așa cum a fost modificat prin OG nr.l73/2008, " în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu sunt bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a
procedurii prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
In condițiile în care, urmare a activității desfășurate, lichidatorul judiciar desemnat nu a putut identifica în patrimoniul debitoarei alte bunuri sau valori pentru acoperirea cheltuielilor administrative și pentru plata creanțelor depuse de către creditori, iar creditorul nu s-a oferit să avanseze sume corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative, instanța în temeiul art.l3l din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, a admis cererea formulată de către lichidatorul judiciar și a dispus închiderea procedurii privind pe debitoarea SC
R. DS și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud.
De asemenea instanța a aprobat și decontul lichidatorului judiciar pentru suma totală de 1000 lei (fără TVA) reprezentând onorariu pentru activitățile și lucrările specifice procedurii cât și cheltuielile de procedură, în conf. cu prev. art.
89 alin.1 lit. b din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență cu modificările ulterioare, publicate în M.O. nr. 555 din_ plata urmând să se facă din fondul de lichidare prev. de art. 4 (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea A. F. P.
solicitând admiterea recursului asa cum este formulat in scris, casarea Sentintei atacate si trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii falimentului impotriva debitoarei .
Consideră ca lichidatorul judiciar pe parcursul desfasurarii procedurii nu examinat temeinic toate aspectele care ar fi imputabile reprezentantilor debitoarei, facand doar formal o mentiune cu privire la faptul ca nu s-au constatat fapte ce ar impune formularea unei actiuni in raspunderea membrilor de conducere a debitoarei potrivit art.138 din Legea insolventei.
Analizand aspectele care au dus la starea de insolventa a debitoarei, apreciază ca se impune luarea in considerare pentru a fi stabilita raspunderea administratorului si starea de pasivitate a acestuia fata de acumularea continua a datoriilor societatii catre bugetul de stat, fara incercarea de redresare si achitare a acestora.
Avand in vedere cele aratate mai sus, solicită admiterea recursului, casarea Sentintei civile nr.1161/_ si trimiterea cauzei instantei de fond, pentru continuarea procedurii de faliment.
In drept, s-au invocat prevederile Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei si art. 299 si urm. Cod Procedura Civila.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și V. C. I. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC R. DS
solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul de a aproba lichidatorului judiciar un onorariu de 3.000 lei, în loc de 1000 lei cât a aprobat judecătorul sindic, în total decontul să fie aprobat pentru suma de 3.720 lei din care TVA de plată 720 lei.
În motivare s-a arătat că:
Cu privire la decontul depus de lichidatorul judiciar, instanța a aprobat un onorariu de 1.000 lei (total decont 1.240 lei), indicând ca temei legal art. 89 din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență(P. at în M.Of. nr. 678 din_ ).
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență publicat în M.Of. nr. 678 din_, temei legal greșit, întrucât acest statut a fost ulterior modificat prin Hotărârea nr. 4/2011 pentru modificarea și completarea anexei nr. 1 la Hotărârea Congresului Uniunii Naționale a Practicienilor în insolvență din
România nr. 3/2007 privind aprobarea statutului privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență din Romania.
Forma astfel modificată a statutului, în prezent în vigoare, a fost publicată în M.Of. nr. 555 din 4 august 2011, care prevede:
Art.89(l). Plata onorariilor practicienilor în insolvență ce sunt achitate din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, se va face, În ordinea vechimii, la următoarele tarife:
a). 3.000 lei, stabilit în baza hotărârii judecătorești pentru procedurile de insolvență deschise în baza Legii nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare. Pentru practicienii în insolvență înregistrați cu vector fiscal de TV A, onorariul va fi de 3000 lei exclusiv TV A;
b). 1.000 lei, prevăzut la art. 2 indice 1 din Ordonața de Urgență a Guvernului nr. 116/2009, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 84/2010, pentru procedurile de lichidare derulate în conformitate dispozițiile Legii nr. 359/2004,cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 3111990, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Pentru practicienii în insolvență înregistrați cu vector fiscal de TVA onorariul va fi de 1.000 lei, exclusiv TVA."
Ca urmare, este evidentă aplicarea unui temei legal greșit, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii atacate în sensul solicitat, dispunând un onorariu de 3000 lei, plus TVA.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de către lichidatorul judiciar, Curtea constată că potrivit art. 38 alin.1 și 2 din OUG nr.86/2006, practicienii în insolvență au dreptul la onorarii pentru activitatea desfășurată, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinație a acestora, iar la stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori care reflectă gradul de complexitate a activității depuse:
numărul de salariați ai debitorului;
riscul privind conflictele de muncă;
cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani;
valoarea totală a datoriilor și numărul creditorilor;
valoarea creanțelor, numărul debitorilor;
numărul și complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant și, respectiv, de pârât;
valoarea patrimoniului, potrivit evaluării;
natura activelor, atractivitatea pe piață, riscurile legate de conservarea lor;
nivelul de lichidități aflate la dispoziția debitorului pentru acoperirea cheltuielilor inițiale de lichidare.
Rezultă, prin urmare, fără echivoc, faptul că legiuitorul a stabilit elemente obiective în raport de care lichidatorii judiciari și ulterior judecătorii sindici stabilesc, respectiv încuviințează, onorariile pentru activitatea desfășurată.
Curtea apreciază că derularea și durata procedurii, complexitatea acesteia și numărul actelor întocmite sunt esențiale în determinarea cuantumului cheltuielilor de procedură și a onorariului lichidatorului.
Ca atare, Curtea va aprecia că în raport de criteriile amintite anterior diminuarea onorariului acordat lichidatorului judiciar al debitoarei se justifică, chiar dacă temeiul indicat de judecătorul sindic este greșit, considerentele expuse de instanța de recurs înlocuindu-le pe cele dezvoltate de tribunal.
Astfel, instanța reține că recurentul a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar al debitoarei la data de 28 februarie 2012, prin sentința nr. nr.
313; înscrisurile existente la dosar evidențiază împrejurarea că de la momentul desemnării sale, lichidatorul judiciar a întocmit un singur raport prin care a informat judecătorul sindic cu privire la activitatea desfășurată, solicitând închiderea procedurii.
În cuprinsul lui s-a relevat că a procedat la notificarea administratorului debitoarei cu privire la obligațiile care îi revin după declanșarea procedurii și la notificarea creditorilor bugetari; de asemenea, având în vedere cele arătate, acestui înscris i-au fost date și valențe de raport final (pentru o procedură cu un singur creditor), fiind afișat la ușa instanței și comunicat spre publicare in buletinul procedurilor de insolvență.
Se poate observa, așadar, că activitatea desfășurată de către recurent precum și numărul actelor întocmite nu justifică cuantumul onorariului solicitat, diminuarea acestuia de către judecătorul sindic fiind fondată, din perspectiva faptului că acesta a dat prevalență criteriilor se stabilire a onorariului cuvenit practicianului în insolvență, astfel cum acestea sunt reglementate în textul art. 38 alin. 1 și 2 din OUG nr. 86/2006, act normativ cu forță juridică superioară, care nu poate fi modificat printr-unul de rang inferior, într-o astfel de ipoteză punându-se în discuție necesitatea respectării obligației de compatibilitate, ce revine organului emitent al acestuia din urmă.
Așa fiind, singura posibilitate de interpretare a textului invocat în susținerea recursului este aceea conform căreia plafonul de 3.000 lei instituit este unul maximal, ceea ce nu exclude, ci, din contră, presupune cu necesitate aplicarea reperelor instituite de legiuitor.
Ca atare, calea de atac declarată de către practicianul în insolvență va fi respinsă.
În ceea ce privește recursul creditoarei, se reține că prin sentința comercială nr.313/2012 pronunțată de T. B. -N. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de V. C. I. și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC R. DS, fiind numit lichidator judiciar V. C. I. .
La dosarul cauzei a fost depusă o singură declarație de creanță, care a fost analizată de către lichidator, în tabelul preliminar iar, ulterior, în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei fiind înscrisă recurenta AFP B., cu o creanță bugetară în cuantum de 38766 lei.
Lichidatorul judiciar, prin unicul raport întocmit în procedură, a arătat că debitoarea nu deține bunuri în averea sa nu au fost înregistrate transferuri patrimoniale în perioada supusă controlului și, de asemenea, că nu a reușit să intre în posesia actelor contabile.
Prin sentința recurată, în baza disp.art.131 din lege, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea acesteia din registrul de publicitate.
Obiect al prezentului recurs îl constituie dispoziția referitoare la admiterea cererii de închidere a procedurii insolvenței debitoarei, solicitându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivele de recurs se arată că au fost prejudiciate drepturile și interesele acestui participant, în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a întreprins toate demersurile necesare în vederea constatării situației reale a debitoarei și a
identificării persoanelor responsabile de starea de insolvență.
Analizând aceste motive de nelegalitate, prin prisma celor mai sus arătate, Curtea constată că susținerile creditoarei nu își găsesc fundament în modul în care judecătorul sindic a înțeles să administreze procedura insolvenței debitoarei. Așa cum rezultă din textul art.131 din Legea nr.85/2006, condițiile care trebuie îndeplinite sunt numai lipsa bunurilor din averea debitoarei, sau
insuficiența acestora, raportat la cheltuielile procedurii și refuzul creditorilor de avansare a sumelor corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
Or, reiese din cererea întocmită de către lichidatorul judiciar că ambele cerințe sunt prezente în speță, astfel încât sentința pronunțată este temeinică și legală.
În acest context, nu pot fi reținute susținerile conform cărora art.131 din lege nu are o natură imperativă, întrucât modificarea acestor dispoziții, survenită prin O.U.G. nr. 173/19 noiembrie 2008, a stabilit în mod imperativ în sarcina judecătorului sindic obligația de a închide procedura în acele situații prevăzute în mod clar și explicit în lege, situații în care în patrimoniul debitoarei nu există bunuri sau bunurile existente sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, condiționat de refuzul creditorilor de a se oferi să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea acestor cheltuieli.
În final, important de subliniat este și faptul că, raportat la temeiul legal invocat de către judecătorul sindic pentru închiderea procedurii, respectiv art.
131 din lege, orice referire la activitatea prestată de către lichidator, apreciată prin recurs ca fiind superficială, în lipsa clarificării cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței, este neavenită, în condițiile în care pentru continuarea demersurilor în acest sens nu există fonduri în averea debitoarei, iar creditoarea nu s-a oferit, nici chiar prin recurs, să avanseze sumele corespunzătoare.
Astfel, în optica legiuitorului, dezideratele obiective ale degrevării fondului de lichidare și ale asanării circuitului comercial prevalează față de cele subiective invocate de către recurentă, în situația în care aceasta nu înțelege să-și asume riscurile avansării sumelor necesare continuării procedurii, cu atât mai mult cu cât, în calitate de unică creditoare, avea la dispoziție toate pârghiile prevăzute de legiuitor.
Pentru toate aceste motive, în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.85/2006 și art.312 alin.1 C.pr.civ., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursurile declarate de A. F. P. B. și V. C.
I. împotriva sentinței civile nr. 1161 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui B. -N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
S. Al H.
Judecător,
M. B.
Judecător,
G. -A. N.
Grefier,
A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C./
2 ex./_ Jud.fond: C. V.
| ← Încheierea civilă nr. 2112/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 3543/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
