Decizia civilă nr. 9651/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIV ILĂ NR. 9651/2013
Ședința publică din data de 14 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
ION
JUDECĂTOR :A.
M.
C.
JUDECĂTOR: M. S.
G.: M. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC R. L.
I. SA, împotriva Sentinței civile nr. 3393, pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a1, al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimata SC A. S. PRIN LICHIDATOR J. CII P. I., având ca obiect contestație la tabel preliminar rectificat al creanțelor.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru de 60 lei (f.13) și timbru judiciar de 0,3 lei. Recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților conform art. 242, alin. 1, pct. 2, CPC, solicitarea acestuia regăsindu- se la fila 12 din dosar.
La data de_ și_, intimata a transmis la dosar întâmpinare
însoțită de înscrisuri doveditoare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentă.
Instanța constată că prezentul recurs este legal timbrat.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă și, întrucât părțile legal citate nu sunt prezente pentru a pune concluzii, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3393, pronunțate in data de_, în dosarul nr._ /a1, al T. ui Maramureș a fost respinsă contestația formulată de creditoarea SC ALFA COM SA la tabelul preliminar rectificat cuprinzând creanțele declarate împotriva averii debitoarei SC RIN. S. B. mare, întocmit de administratorul judiciar EVEX IPURL B. M. .
În considerente se arată că prin contestația înregistrată sub nr._
/a1, din_, creditoarea SC R. L. I. SA, a solicitat înscrierea sa în tabelul creanțelor debitoarei SC A. S., cu o creanță în cuantum de 45.628,74 lei.
Între SC R. L. I. SA în calitate de finanțator și SC A. S. în calitate de utilizator s-a încheiat Contractul de L. Financiar nr.36328/_ .
La data formulării declarației de creanță, debitoarea figura cu un debit restant în cuantum de 45.628,74 lei (TVA inclus) reprezentând contravaloare capital, valoarea reziduală, debit neîncasat și alte costuri, conform Contractul de L. Financiar.
Administratorul judiciar a solicitat respingerea contestației întrucât creditoarea nu a depus dovezi în susținerea acesteia.
Examinând contestația, în raport de actele dosarului, judecătorul- sindic a reținut următoarele:
Prin încheierea civilă nr.6309 din_, pronunțată în dosarul nr._
, Tribunalul Maramureș a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei SC A. S. B. M. .
Creditoarea SC R. L. I. SA și-a declarat creanța în cuantum de 45.628,74 lei, reprezentând contravaloare capital, valoarea reziduală, debit neîncasat și alte costuri, conform Contractul de L. Financiar.
În tabelul preliminar al creanțelor, creditoarea a fost înscrisă cu suma de 9.453,06 lei, în cel rectificat la data de_ cât și în cel rectificat din_ .
Împotriva acestui tabel, creditoarea a formulat contestație, însă nu a depus nici un document care să ateste existența creanței sale în cuantum de 45.628,74 lei.
Potrivit dispozițiilor art.65 alin.2 din Legea nr.85/2006, declarațiile de creanță vor fi însoțite de documente justificative, iar creditoarea prin declarația de creanță depusă, a prezentat documente justificative doar pentru suma de 9.453,06 lei, sumă acceptată de administratorul judiciar în tabelul creanțelor.
Administratorul judiciar a înscris în mod corect doar creanța în cuantum de 9.453,06 lei, ca urmare a verificării documentelor depuse de către debitoare.
În consecință, contestația fiind neîntemeiată, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. R. L. I. S.A.,
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și înscrierea recurentei în tabloul creditorilor S.C. A. S.R.L. în baza Legii nr. 85/2006 cu suma totala de 45.628,74 lei.
În motivarea recursului se arată că la data formulării recursului, U. ul S.C. A. S. înregistra un debit restant în cuantum de 45.628,74 Ron (TVA inclus) reprezentând contravaloare capital, valoare reziduală, debit neîncasat si alte costuri conform Contractului de L. Financiar.
In mod greșit, administratorul judiciar nu a inscris-o in tabelul creanțelor cu întreaga creanța, considerând că nu a dovedit cuantumul acesteia.
Administratorul judiciar nu a solicitat recurentei niciun fel de document justificativ suplimentar, din care sa reiasă actualul cuantum al creanței pe care recurentei o deține împotriva S.C. A. S.R.L.
Administratorul judiciar nu a ținut cont de întregul cuantum al creanței, acceptând si înscriind in tabelul creditorilor doar o parte a creanței, respectiv numai facturile emise si neincasate, respingând, fara temei legal,
capitalul nefacturat, prevăzut in scadentarul de plați anexat contractului de leasing, care a devenit exigibil la data rezilierii contractului de leasing, precum si celelalte costuri care formează creanța pe care o deține împotriva
S.C. A. S., respectiv costurile efectuate de către recurentă in legătura cu: reposedarea si relocarea bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing, depozitarea acestuia si evaluarea stării de fapt, necesara valorificării acestuia.
Sentința este nefondată și nelegală, motivul de recurs fiind cel prevăzut de art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă (instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia) și punctul 9 (hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, și anume a art. 76 din Legea nr. 85/2006).
Mai mult decât atat, dispozitivul sentinței este afectat de o tripla eroare materiala, recurenta nu se numește SC ALFA COM SA, iar debitoarea nu se numește SC RIN. S. si nici administratorul judiciar nu este EVEXIPURL B. M. .
Instanța de fond a respins cererea de suplimentare a creanței, neretinând faptul ca recurenta nu a fost notificata de către administratorul judiciar cu privire la demonstrarea componentei creanței.
In ceea ce privește obligațiile pecuniare ale utilizatorului, aceste obligații sunt instituite prin art. 10 din O.G. 51/2012 lit. d) sa achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe si e) sa suporte cheltuielile de întreținere, precum si orice alte cheltuieli aferente bunului sau din contractul de leasing. Mai mult decât atat, art. 11 din OG 51/2012 arata ca drepturile si obligațiile pârtilor vor fi stipulate in contract si nu vor fi limitate la prevederile art. 9 si 10.
Astfel cum a menționat, dupa rezilierea contractului de leasing utilizatorul are obligația să plătească finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente, și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. U. ul datorează de asemenea T.V.A., taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării Contractului de L. Financiar. Potrivit documentului intitulat evaluation sheet, recurenta a suportat si costurile cu reposesia bunurilor si depozitarea acestuia in parcul auto, evaluarea bunului, precum si cele aferente asigurării CASCO.
Art. 15 din O.G. 51/1997, stipulează faptul ca, daca prin contract nu se prevede altfel, in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligația de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzuta in contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate...".
Prin Decizia nr. 1.003 din 8 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2010, Curtea Constituționala a reținut ca dispozițiile art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 nu fac altceva decât sa prevadă consecințele pe care le atrage nerespectarea obligațiilor ce decurg din contractul de leasing de către locatar/utilizator. In aceste condiții, faptul ca locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing, nu are semnificația creării unei situații privilegiate
pentru locator/finanțator, ci a restabilirii unei situații legale, acceptate de către parti la incheierea contractului.
De altfel, asa cum precizează chiar textul de lege criticat, respectiv art.
15 din O.G. 51/1997, aceste dispoziții se aplica "daca in contract nu se prevede altfel", părțile având posibilitatea de a opta si pentru clauze pe care le considera mai favorabile.
In același sens sunt si dispozițiile Deciziei Nr.162 din 4 iunie 2002, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.ll, 14 si 15 din Ordonanța Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, republicata. Astfel, Curtea Constituțională analizând și pe fond motivele de neconstituționalitate, arata că acestea nu pot fi primite motivând faptul ca "textele atacate reglementează răspunderea părților în cazul neexecutării obligațiilor în cadrul contractului de leasing, care este un contract comercial ce are caracteristicile unui contract civil. In consecință, regulile care guvernează contractele civile sunt aplicabile și contractelor comerciale, în măsura în care legile comerciale nu prevăd o altă reglementare. Astfel, în situația în care utilizatorul, parte contractantă în cadrul contractului de leasing, nu isi executa obligațiile, cum este cazul in speța, sunt aplicabile principiile generale ale contractelor sinalagmatice".
Intimata a încheiat Contractul de L. având reprezentarea contraprestatiei utilizatorului, constând in principal in plata ratelor de leasing si a valorii reziduale înscrise in Contract. Astfel, prin incheierea contractului de leasing, in schimbul finanțării este reprezentat de contraprestatia utilizatorului, respectiv plata valorii totale a contractului.
Contractul de leasing prevede si cazurile de răspundere contractuala, inclusiv o predeterminare a prejudiciului suferit de finanțator in cazul in care contractul de leasing ar fi reziliat din culpa utilizatorului.
In situația neexecutării de către utilizator a obligațiilor asumate prin contract, Contractul de L. reglementează posibilitatea rezilierii acestuia de către intimata, sub sancțiunea plații de daune interese de către utilizator. Daunele interese si modul de calcul al acestora sunt reglementate in mod expres de prevederile Contractului de leasing.
Cu privire la forța obligatorie a contractului de leasing, potrivit art. 969 C. Civ. convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, arată următoarele:
Contractul de L. reprezintă legea părților, ambele părți contractante având încă de la încheierea contractului prezentarea întinderii drepturilor si obligațiilor ce le revin. Astfel, utilizatorul a avut la semnarea Contractului de L. si reprezentarea faptului ca valoarea tuturor redeventelor datorate poate depăși valoarea de achiziție a Autovehiculului, având in vedere caracterul comercial al activității desfășurate de societatea de leasing.
Cuantumul clauzei penale este justificat si prin caracterul sancționator al acesteia. Scopul oricărui contract este ca acesta sa fie executat întocmai de către părțile implicate, in caz de neexecutare intervenind rezilierea contractului care dincolo de caracterul reparatoriu are si un caracter sancționator.
Având in vedere ca partite au convenit asupra unei clauze penale, ca o expresie a principiului libertății contractuale, creditorul este scutit de orice proba cu privire la existenta si întinderea prejudiciului, precum si cu privire la cuantumul daunelor interese datorate de către debitor. Pentru a obține plata sumei stabilite in clauza penala, creditorul va trebui sa dovedească doar faptul neexecutarii, executării necorespunzatoare sau cu întârziere a
obligației de către debitor. Or, urmare a neexecutarii obligațiilor contractuale de plata asumate de contestatoare si a restituirii de către contestatoare a unui bun cumpărat către intimata, intimata a înregistrat un prejudiciu material, pe care părțile l-au prevăzut prin clauza penala înscrisa in contract, o evaluare a prejudiciului fiind astfel exclusa.
Așadar, in ceea ce privește obligațiile pecuniare ale utilizatorului, instanțele au fost consecvente in a aprecia faptul ca acest contract a fost reziliat din culpa contestatoarei, iar intimata a reintrat in posesia bunurilor ce face obiectul contractelor, nu înseamnă ca au fost stinse toate obligațiile de plata ale contestatorului, întrucât potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997, in cazul rezilierii contractului utilizatorul este obligat nu numai sa restituie bunul ci si sa plătească toate sumele datorate in temeiul contractului de leasing.
Totodată, potrivit art. 9 lit. b) din contractul de leasing încheiat intre părți, in cazul rezilierii, utilizatorul are obligația de a plați ratele de leasing scadente si neachitate pana in acel moment, inclusiv penalitățile de întârziere si o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii...in acest context, toate sumele pretinse de către intimata erau datorate de către contestatori potrivit prevederilor contractuale ...
Efectele contractului de leasing in privința drepturilor si obligațiilor sunt cunoscute de la momentul încheierii acestuia. In continuare se referă strict la dispozițiile art. 9 lit. b) din contractul de leasing, care menționează ca in situația rezilierii contractului, utilizatorul are obligația sa plătească finanțatorului ratele de leasing scadente si neachitate pana la acel moment, inclusiv penalitățile aferente, si o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala. U. ul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize si orice alte costuri aferente "încetării Contractului de L. Financiar.
Așadar, cu privire la clauza penala aceasta este determinata la data încheierii contractului si lesne de calculat, in condițiile in care ne raportam la toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala, menționate in scadentarul care constituie Anexa B a contractului de leasing. Mai mult decât atât, culpa pentru rezilierea contractelor de leasing aparține utilizatorului, iar conform principiului de drept Nemo auditur propriam turpitudinem allegans - nimeni nu poate sa obtina foloase invocând propria sa vina, incorectitudine, necinste, si nici sa se apere valorificând un asemenea temei.
Mai mult trebuie reținut faptul ca, prin Contractele de leasing, utilizatorul nu a închiriat bunurile, ci a apelat la o modalitate de finanțare a acestora.
Recurenta, ca si societate de leasing financiar nu este furnizor de bunuri, ci societate care vinde servicii financiare, este indreptatita sa recupereze prejudiciul creat ca urmare nerespectarii culpabile de către utilizator a obligațiilor asumate prin contract.
Instanțele investite sa se pronunțe asupra prevederilor art. 9 din condițiile generale de leasing astfel: Potrivit art. 969 C. civ., contractul este legea pârtilor si el trebuie executat cu buna credința de ambele părți.
Clauza privind obligația plații ratelor ramase de achitat si valoarea reziduala este o veritabila clauza penala.
Clauza penala, fiind un contract, este obligatorie intre părți, instanța neputand interveni pentru a-i reduce sau mari cuantumul.
In consecința, independent de restituirea bunului, creditoarea R.
L. I. SA are dreptul sa obtina indemnizația de reziliere.
Instanța retine ca finanțatorul a procedat la valorificarea pactului comisoriu de gradul IV, care îi permitea rezilierea de plin drept a contractului in cazul neindeplinirii obligațiilor contractuale de către utilizator prevăzute la art. 8, caz in care a devenit incidența clauza penala prevăzuta la art. 9 lit.b) potrivit căreia utilizatorul s-a obligat sa plătească finanțatorului ratele de leasing scadente si neachitate pana in acel moment inclusiv penalitățile aferente si o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala.
In ceea ce privește plata indemnizației de reziliere, compusa din ratele ramase de achitat si valoarea reziduala, luând in considerare si natura comerciala a relațiilor dintre părțile aflate pe picior de egalitate juridica, rezulta ca aceasta indemnizație trebuie privita ca o clauza penala pentru neindeplinirea obligațiilor asumate prin contract. Prin clauza penala părțile estimează, de comun acord si in mod anticipat, prejudiciile pe care le-ar suferi in caz de neexecutare necorespunzatoare sau de executare culpabila a obligațiilor contractuale. In evaluarea acestei clauze penale, trebuie luat in considerare faptul ca finanțatorul nu definea in proprietate bunurile ce fac obiectul contractelor de leasing si le-a achiziționat cu scopul expres de a le pune la dispoziția utilizatorului. Prin urmare nu are niciun interes direct in a deține bunurile date in leasing, astfel încât se justifica pe deplin conținutul clauzei penale, astfel cum a fost convenita de părți, in sensul achitării tuturor ratelor de leasing si a valorii reziduale, ceea ce constituie insusi scopul pentru care finanțatorul a consimțit încheierea contractelor.
Art. 9 din Condițiile Generale aferente Contractului de L. reglementează tocmai efectele rezilierii contractului, potrivit art. 1021 Vechiul Cod Civil, orice parte fata de care nu s-a executat o obligație contractuala având deschisa calea rezilierii cu daune interese, or in speța, aceste daune au fost evaluate anticipat de către parti prin art. 9 din contract, fiind echivalate cu toate ratele de leasing ramase de achitat.
Creanța pretinsa are la baza dispozițiile contractului încheiat, care la art. 9.b stabilește modalitățile si efectele rezilierii contractului, precum si daunele convenite intre părți. In aceasta ordine de idei trebuie observat ca in virtutea acestor efecte, daunele la care este îndreptățită creditoarea in caz de reziliere sunt stipulate in conformitate cu dispozițiile art. 1066 si următoarele din Codul civil. Contravaloarea ratelor ramase de achitat pana la expirarea duratei contractului se datorează in temeiul clauzei penale stipulate prin contract si reprezintă o despăgubire si nu contravaloarea folosinței bunului, care a format obiectul contractului de leasing.
Raportându-ne la dispozițiile art. 9 lit b) din condițiile generale de leasing finanțatorul si utilizatorul au agreat ca in cazul rezilierii contractului din culpa utilizatorului acesta va plați "o indemnizație de reziliere care devine exigibila imediat prin efectul rezilierii, compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduala", aceasta reprezentând in realitate o veritabila clauza penala.
Potrivit clauzelor contractuale menționate anterior, se constata ca debitorul a acceptat si plata daunelor interes reprezentând contravaloarea ratelor de leasing nefacturate. Atât legea cat si contractul obliga la plata de daune interese din contractele de leasing, insusite de către debitoare prin semnătura si care constituie măsura de garanție pentru acoperirea
prejudiciilor aduse finanțatorului in eventualitatea neexecutării obligațiilor contractuale.
Mai mult, clauza penala a fost definita de doctrina ca fiind: "Stipulație sau prevedere contractuala, prin care părțile stabilesc de comun acord, anticipat si prin apreciere, cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate de partea in culpa, in cazul neindeplinirii ori împlinirii necorespunzatoare a obligațiilor asumate. Clauza penala prezintă pentru creditor avantajul ca acesta nu mai trebuie sa dovedească existenta si cuantumul prejudiciului, in cazul in care debitorul nu-si executa obligațiile conform prevederilor contractuale."
In aceste condiții, recurenta nu trebuie să facă dovada prejudiciului produs, ci doar a nerespectării de către debitoare a obligațiilor asumate prin Contractele de L. Financiar (fapt dovedit prin notificarea de reziliere Contractelor de L. Financiar pentru neachitarea facturilor restante de către debitoare).
Art. 1066 din Vechiul Cod Civil, aplicabil in speța, prevede ca "Clauza penala este aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i."
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1066 Vechiul Cod Civil, clauza penala fiind stabilita contractual, trebuie sa fie respectat de ambele părți contractante.
Recurenta apreciază că, cauza este o condiție de fond, esențiala, de validitate si generala a actului juridic civil si consta in scopul urmărit de părți la încheierea lui. Asemenea dreptului comun, si in cazul contractului de leasing, pana la dovada contrarie, existenta cauzei se prezuma, ea rezultând din ansamblul clauzelor contractuale. Cum contractul de leasing are un caracter sinalagmatic, cauza consta in prestația pe care oricare dintre cele doua părți o are de efectuat. In concluzie, nu se poate retine in speța lipsa clauzei penale, aceasta constituind o măsura de garanție pentru acoperirea prejudiciilor aduse finanțatorului, in eventualitatea neexecutării obligațiilor contractuale de către utilizator, respectiv fidejusor.
In doctrina, clauza penala a fost definita ca fiind acea convenție accesorie prin care părțile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării cu întârziere sau necorespunzatoare a obligației de către debitorul sau.
In dreptul comercial, clauza penala se cumulează cu executarea contractului spre deosebire de dreptul civil, când debitorul nu poate cere penalitatea si executarea obligației principale, cu excepția daunelor moratorii. Daca debitorul nu-si executa obligația asumata, creditorul este îndreptățit sa obtina daunele prevăzute în clauza penala, nefiind nevoie ca acesta sa dovedească întinderea prejudiciului.
In materie comerciala, in afara penalităților contractuale, pentru compensarea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neindeplinirii obligațiilor asumate de debitor, se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau parțiala a contractului sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.
Important este faptul ca atât în materie civila, cât si in materie comerciala cuantumul clauzei penale poate depasi cuantumul dobânzii legale, daca părțile au stipulat prin contract acest lucru.
Recurenta precizează că are statutul juridic de Instituție Financiara Nebancara, având ca obiect principal de activitate "leasing financiar", ceea ce
înseamnă ca finanțează bunurile pe care le achiziționează la solicitarea utilizatorilor si asupra cărora deține proprietatea.
Arată că pentru încheierea contractului de leasing financiar, recurenta a achitat integral bunul pentru care a transmis dreptul de folosința, iar ca urmare a nerespectării obligației de plata a prețului, societatea R. L.
I. SA a fost prejudiciata cu suma reprezentând ratele ce urmau a fi achitate pana la sfârșitul contractului de leasing.
Bunul finanțat este proprietatea societății de leasing, care nu are nicio obligație nici legala si nici contractuala cu privire la vânzarea bunului care face obiectul unui contract de leasing la o anumita valoare, indiferent de vechimea, caracteristicile tehnice sau estetice ale acestuia.
De asemenea, in soluționarea recursului instanța trebuie sa aiba in vedere faptul ca încheierea contractului comercial este guvernata in dreptul nostru de principiul autonomiei voinței juridice si principiul obligativității efectelor contractului, conform căruia "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și înscrierea recurentei în tabloul creditorilor S.C. A.
S.R.L. în baza Legii nr. 85/2006 cu suma totala de 45.628,74 lei.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanța de fond, având ca obiect contestație la tabelul preliminar de creanțe, reclamanta creditoare SC R. L. SA a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârâtă pe debitoarea SC A. S.
.
Potrivit înscrisurilor existente în dosarul instanței de fond, în cursul judecății, reclamanta nu și-a manifestat voința în sensul de a schimba cadrul procesual sub aspectul părților, iar astfel cum reiese din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare în dosarul de fond, în cauză au fost citate părțile menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Cu toate acestea, astfel cum reiese din minuta și dispozitivul sentinței nr. 3393/_ întocmite în cauză, Tribunalul Maramureș a pronunțat această hotărâre judecătorească în contradictoriu cu SC ALFA COM SA, în calitate de creditoare, respectiv cu SC RIN. S. B. M., în calitate de debitoare.
În drept, Curtea reține drept aplicabil în cauză principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, potrivit căruia instanțele sunt obligate să se pronunțe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată și prin eventualele cereri reconvenționale sau de intervenție.
Cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul, este cel fixat de părți, nefiind permis instanței ca, din oficiu, să se pronunțe în afara limitelor în care a fost învestită, prin introducerea în cauză a altor persoane decât cele între care se poartă procesul sau în contradictoriu cu alte persoane decât cele care au stat în calitate de părți în litigiu.
Ca atare, curtea constată că pronunțarea de către instanță în contradictoriu cu alte persoane decât cele chemate în judecată de către reclamant este nelegală și nu poate fi explicată în lumina principiului rolului activ al judecătorului, întrucât acesta se referă la folosirea unor
mijloace legale pentru aflarea adevărului, în limitele legii și în cadrul procesual stabilit prin voința reclamantului.
Pentru aceste considerente, hotărârea atacată cu recurs fiind pronunțată în contradictoriu cu persoane care nu își justifică calitatea procesuală, devine incident cazul de care prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, astfel încât Curtea, față de dispozițiile art. 312 alin. 1, 6 și 6 indice 1 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de SC
R. L. I. SA împotriva sentinței civile nr. 3393 din_, pronunțate in dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș.
Va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanței de fond, urmând ca aceasta, în rejudecare după casarea cu trimitere, să procedeze la soluționarea cauzei în limitele în care a fost învestită de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de SC R. L. I. SA împotriva sentinței civile nr. 3393 din_, pronunțate in dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A. M. ION A.
M.
C.
M.
S.
G.
M. N.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: C. Liheț
| ← Sentința civilă nr. 3112/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 2993/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
