Sentința civilă nr. 1719/2013. Procedura insolvenței. Societate pe acțiuni
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1719/2013
Ședința publică din data de 13 iunie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea SC E. M. S. împotriva debitoarei SA P. C., în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că în data de 7 iunie 2013 au fost înregistrate la dosar concluzii scrise formulate de debitoare, iar în data de 10 iunie 2013 concluzii scrise din partea creditoarei.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus, la data de 26 martie 2013, creditoarea SC E. M.
S. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SA P.
C. .
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că deține față de debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 118.697 lei, provenind dintr- un contract de cesiune încheiat între Podar Margareta (fostă Merticariu) și SC E. M. S., debitoarea fiind notificată despre încheierea cestui contract.
Creditoarea a mai arătat că debitoarea se află în insolvență vădită întrucât până la data înregistrării cererii de chemare în judecată nu a achitat datoria sa exigibilă.
Astfel, au fost invocate dispozițiile art. 3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, precum și art.3 pct.12 din același act normativ care reglementează valoarea prag.
De asemenea, în drept au fost invocate dispozițiile art. 379 alin.3 și 4 din vechiul C. pr. civ. și art. 969 C.civ.
Prin contestația formulată, debitoarea a solicitat respingere ca nefondată a cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivarea contestației, debitoarea a arătat că în cursul lunii noiembrie 2010 a achiziționat de la d-na Merticariu Margareta un număr de
116.131 acțiuni nominative cu valoare nominală de 2,5 lei, în valoare totală de 290.327,50 lei emise în formă dematerializată, la SC Piscicola C. SA, conform contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr.48/_ . La data semnării actului achitat suma de 35.000 lei, iar până la data de_ a mai achitat suma de 37.500 lei. Însă, având în vedere situația SC Piscicola C. SA, care în prezent se află în insolvență, a înțeles să dea eficiență art.3 alin.3 din contract, potrivit căruia dacă plata întârzie mi mult de 60 de zile, contractul se reziliază de drept fără intervenția instanței, vânzătoarea
dobândit dreptul de proprietate asupra acțiunilor neachitate până la data respectivă. Astfel, contractul a încetat prin reziliere la data de 2 martie 2012. Debitoarea a mai arătat că la data de 9 august 2012, s-a încheiat contractul de cesiune de creanță prin care s-a cesionat cu titlu gratuit creanța pe care d-na Merticaru o deținea împotriva sa, însă acest fapt nu mai posibil întrucât contractul de vânzare cumpărare nu mai era în ființă, fiind
reziliat anterior în temeiul pactului comisoriu de gradul IV.
În ceea ce privește cererea de deschidere a procedurii insolvenței, debitoarea a arătat că trebuie cenzurate actele în probațiune depuse.
Astfel, creanța s-a cesionat cu titlu gratuit, fiind o donație, care trebuie să îmbrace forma autentică, conform art.1011 Noul Cod Civil. De asemenea, potrivit art.1567 alin.2, în cazul în care cesiunea este cu titlu gratuit, este obligatoriu să se respecte prevederile în materia donației.
Față de aspectele relevate, debitoarea a arătat că având în vedere că creditoarea își întemeiază cererea pe un act lovit de nulitate absolută, nu justifică un interes în promovarea cererii și justifică calitatea procesuală activă.
Pe fondul cauzei, debitoarea a arătat că cererea este neîntemeiată întrucât creanța nu există, având în vedere că actul de vânzare cumpărare a încetat prin reziliere.
Prin întâmpinarea formulată împotriva contestației, creditoarea a solicitat respingerea excepțiilor invocate, arătând, în esență, că a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, întemeindu-și cererea pe contractul de cesiune de creanță și, având în vedere că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de_, nu sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În plus, are calitatea de persoană interesată întrucât există o vătămare a drepturilor și intereselor sale și, atâta timp cât există o vătămare, există și interes care trebuie să fie născut, legitim, personal, direct și actual.
Pe fond, creditoarea a solicitat respingerea contestației.
Excepțiile invocate, au fost soluționate în ședința publică din data de 6 iunie 2013.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța precizează faptul că prin contestația formulată, debitoarea, contrar, dispozițiilor art. 33 alin.2 din Legea nr.85/2006, nu a contestat starea de insolvență, ci a făcut apărări împotriva creanței pretinse de către creditoare, astfel încât, formal se impune respingerea acesteia, iar apărările vor fi analizate din perspectiva dispozițiilor legale relevante, din acest punct de vedere, înscrisul depus de către debitoare fiind interpretat ca o întâmpinare la cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
De asemenea, instanța precizează faptul că, va analiza cererea formulată și apărările, având în vedere că acestea au la bază, în principal, un contract de cesiune de creanță care a luat naștere după intrarea în vigoare a Noului Cod civil, respectiv la data de 9 august 2012, din perspectiva acestor dispoziții, desigur, alături de dispozițiile Legii nr.85/2006 contra susținerilor creditoarei. În același sens, din punct de vedere procedural, instanța va reținut incidența dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă, raportat la data inițierii demersului judiciar. Cât privește contractul de vânzare cumpărare, depus în probațiune, dat fiind faptul că acesta a luat naștere sub imperiul vechiului Cod civil, efectele acestuia, vor fi tratate având în vedere aceste dispoziții.
Astfel, instanța reține că, la data de_, d-na Merticaru Margareta, în calitate de vânzătoare, a încheiat cu debitoarea, în calitate de cumpărătoare, un contract de vânzare cumpărare de acțiuni, pentru un număr de 14.000 acțiuni la SC piscicole C. SA, pentru prețul de 2,5 lei/acțiune și 104.131 acțiuni, la aceeași societate, pentru prețul de 1,5
lei/acțiune. În ceea ce privește plata prețului, părțile au convenit achitarea acestuia în rate, după cum urmează: 35.000 lei până la data de_ ,
37.500 lei, până la data de_, iar restul acțiunilor urmau a fi achitate în tranșe anuale, scadența tranșei fiind stabilită la sfârșit de semestru, prima tranșă s-a stabilit a fi achitată la data de_, iar ultima, la data de _
.
De asemenea, părțile au inserat în cuprinsul contractului un pact comisoriu de gardul IV, în temeiul căruia dacă plata întârzie mai mult de 60 de zile, contractul se reziliază de drept fără intervenția instanței, vânzătoarea dobândind dreptul de proprietate asupra acțiunilor neachitate până la data respectivă.
Un prim aspect invocat în apărare de către debitoare, vizează modalitatea în care a intervenit pactul comisoriu de gradul IV. În acest sens, debitoarea a arătat că înțelege să se prevaleze de acest pact, ca urmare a faptului că nu și-a îndeplinit obligația de plată. Desigur o asemenea apărare este lipsită de orice temei legal și va fi înlăturată de către instanță.
Astfel, instanța reține că pactul comisoriu de gradul IV era în favoarea vânzătoarei care avea opțiunea de considera contractul reziliat sau, dimpotrivă, putea solicita obligarea cumpărătorului să-i plătească restul prețului, însă în nici un caz, partea care nu și-a îndeplinit obligația nu poate uza de sancțiunea aplicabilă actului juridic ca urmare a neîndeplinirii propriei obligații, invocându-și practic propria culpă. În plus, instanța reține că intenția vânzătoarei nu a fost să opteze pentru reziliere întrucât, la data de 9 august 2012, și-a cesionat creanța rezultată din acest contract, creditoarei, prin contractul de cesiune de creanță aflat la filele 6-8.
Referitor la apărările formulate cu privire la contractul de cesiune, instanța reține că acestea sunt întemeiate, actul fiind lovit de nulitate absolută, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Astfel, instanța reține că cesiunea de creanță s-a efectuat cu titlu gratuit, astfel cum rezultă din art.1 din contract, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 1567 alin.1 și 2 și art. 1011 alin.1 și 2 din Noul Cod civil. Potrivit art.1567 alin.1 și 2 cesiunea de creanță poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Dacă cesiunea este cu titlu gratuit, dispozițiile prezentei secțiuni se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de donație, iar conform art. 1011 alin. 1 și 2 donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute. Nu sunt supuse dispoziției alin. (1) donațiile indirecte, cele deghizate și darurile manuale.
Având în vedere că actul de cesiune, a fost făcut cu titlu gratuit, trebuie să îmbrace forma donației, condiția formei nefiind înlăturată de dispozițiile art.1011 alin.2, întrucât nu se încadrează în situațiile de excepție reglementate de aceste dispoziții și, reținând că nu a fost respectată această condiție, contractul de cesiune este lovit de nulitate absolută și nu-și poate produce efectele, astfel cum prevede art.1254 alin.1 din Noul Cod civil.
În concluzie, actul fiind lovit de nulitate absolută, nu poate constitui temei pentru pretenția creditoarei, motiv pentru care, în cauză nu sunt
îndeplinite condițiile prev. de art.3 pct.6 și 12 din Legea nr.85/2006, astfel încât, în temeiul art. 31 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006, va respinge, ca
neîntemeiată, cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei S.
A. P. C. .
Referitor la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 N.C.P.C., instanța va obliga creditoarea la plata cheltuielilor de judecată în favoarea debitoarei, în cuantum de 2.500 lei, reprezentând onorariu avocațial și va respinge restul cererii privind obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, până la concurența sumei de 5.080,3 lei, suma acordată fiind aferentă serviciilor de consultanță prestate cu privire la cererea de chemare în judecată pe care debitoarea a câștigat-o.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de debitoarea S.
A. P. C. .
Respinge, ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SA P. C. cu sediul în loc. Ș., nr.117, com. C., jud. C., CIF RO 10638171, înregistrată în Registrul persoanelor
juridice de pe lângă Judecătoria Turda sub nr.1776/1998, formulată de creditoarea SC E. M. S. cu sedul în C. N., C. F., nr.75, ap.73, înregistrată în Registrul comerțului sub nr.J_, CUI 20960734.
Obligă creditoarea la plata cheltuielilor de judecată în favoarea debitoarei, în cuantum de 2.500 lei, reprezentând onorariu avocațial și respinge restul cererii privind obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, până la concurența sumei de 5.080,3 lei.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
N. K. C. P.
Thred. NK 4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 10140/2013. Procedura insolvenței.... | Sentința civilă nr. 1085/2013. Procedura insolvenței.... → |
|---|
