Sentința civilă nr. 1907/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1907/2013
Ședința publică din data de 27 iunie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea SC C. S. împotriva debitoarei SC S. M. S., în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal se constată lipsa părților, atât la prima cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar au fost înregistrate următoarele înscrisuri:
în data de 10 aprilie 2013 ofertă de servicii din partea H&B Insolv SPRL și CII S. D. ;
în data de 16 aprilie 2013 ofertă de servicii depusă de CII Nicorici Silviu Pavel;
în data de 19 aprilie 2013 ofertă de servicii formulată de Solvendi
SPRL;
în data de 22 aprilie 2013 o întâmpinare din partea debitoarei; în
aceeași dată, ofertă de servicii din partea Voicu&Voicu Liquidators IPURL;
în data de 24 aprilie 2013 ofertă de servicii formulată de CII Lupu M.
;
în data de 7 mai 2013 debitoarea a înaintat la dosar dovada achitării
unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 120 lei și un timbru judiciar în valoare de 1 leu;
în data de 23 mai 2013 creditoarea a înaintat la dosar, prin fax, un răspuns la întâmpinarea depusă de debitoare;
în data de 20 iunie 2013 ofertă de servicii formulată de H&B Insolv
SPRL; SPRL.
în data de 26 iunie 2013 ofertă de servicii din partea Juris Insolvency Instanța constată că nici una din părți nu se prezintă la cele două
strigări ale cauzei, dar s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoare.
Verificându-și, din oficiu, competența, prin raportare la dispozițiile art.131 NCPC, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, având în vedere dispozițiile art.6 din Legea nr.85/2006.
Instanța, din oficiu, ridică excepția prescripției dreptului material la acțiune și reține cauza în pronunțare cu privire la această excepție.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând, reține că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus, la data de 8 aprilie 2013, creditoarea SC C. S.
1
a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC S.
S. .
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că i-a livrat debitoarei mărfuri, conform facturilor emise și acceptate la plată de către debitoare, însă aceasta nu și-a achitat în întregime obligațiile de plată.
Creditoarea a invocat de asemenea dispozițiile art. 3 pct.1 lit. a din Legea nr.85/2006, a precizat că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, superioară valorii prag prevăzute de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, astfel încât condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței sunt îndeplinite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.31 din Legea nr.85/2006.
Prin întâmpinare, debitoarea a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea poziției sale procesuale, debitoarea a arătat că dreptul creditoarei de a acționa în vederea recuperării creanței, este prescris, încă din data de_, iar creditoarea formulat cererea de chemare în judecată la data de_ .
De asemenea, debitoarea arătat că faptul că la data de_ și la data de_ a achitat suma de 7.000 lei, nu întrerupe termenul de prescripție pentru facturile invocate.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, creditoarea a solicitat respingerea excepției, arătând că debitoarea a efectuat o plată în cuantum de
2.000 lei, la data de_, iar această plată reprezintă o recunoaștere a creanței care întrerupe cursul prescripției în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958. În plus, recunoașterea produce efecte cu privire la întreaga datorie pe care a urmărit să o stingă.
Au fost invocate, de asemenea, dispozițiile art. 17 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.
Analizând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Raporturile dintre părți sunt raporturi în formă simplificată, care au luat naștere ca urmare a livrării de către creditoare a mărfurilor enumerate în facturile depuse în probațiune (f.7-15), livrări care au generat obligația debitoarei de a achita contravaloarea acestora, fiecare factură fiind de natură să probeze nașterea câte unui raport distinct de celelalte.
Astfel, din susținerile creditoarei învederate prin cererea de chemare în judecată, instanța reține că cel mai vechi raport juridic de vânzare cumpărare la data de 25 februarie 2010, în timp ce ultimul raport în baza căruia creditoarea pretinde o creanță împotriva debitoarei, a luat naștere la data de 2 martie 2010.
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, dispoziții incidente în cauză, având în vedere data la care au luat naștere raporturile dintre părți, precum și dispozițiile art.6 aalin.2 și art. 2663 Noul Cod Civil, termenul prescripției este de 3 ani.
Aplicând aceste dispoziții în cauza dedusă judecății, instanța reține că pentru raporturile juridice care au luat naștere la data de 25 februarie 2010, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 25 februarie 2013, iar pentru cele care au luat naștere la data de 2 martie 2010, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 2 martie 2013.
Împrejurarea că debitoarea a efectuat o plată de 2.000 lei, la data de
16 aprilie 2010 (f.16), este de natură să întrerupă, prin recunoaștere, prescripția doar pentru suma rezultată din factura a cărei plată parțială s-a efectuat și nu pentru întregul debit așa cum a susținut creditoarea. Astfel, în
2
lipsa unor mențiuni referitoare la factura care a fost stinsă parțial, chiar dacă instanța ar considera că această plată a stins o parte din contravaloarea celei mai vechi facturi, respectiv cea din data de 25 februarie 2010, în valoare de 38.584,82 lei, plata echivalând cu recunoașterea datoriei, această creanță nu ar fi de natură să conducă la deschiderea procedurii insolvenței, întrucât nu îndeplinește condiția valorii prag, prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Cât privește plata efectuată la data de 2 aprilie 2010 (f.17), aceasta nu prezintă nicio relevanță întrucât noul termen de prescripție care a început să curgă la acea dată și care, desigur, are efecte doar asupra creanței rezultate din factura care a fost achitată parțial, s-a împlinit la data de 2 aprilie 2013, respectiv anterior inițierii demersului judiciar.
În concluzie, contrar susținerilor creditoarei, plata efectuată de debitoare la data de 16 aprilie 2010 nu reprezintă o recunoaștere a întregii datorii, întrucât fiecare factură a dat naștere unui raport distinct între părți, fiecare având efecte distincte, inclusiv în ceea ce privește regimul prescripției. Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art.
248 NCPC, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu consecința respingerii, ca prescrisă, a cererii de chemare în
judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință:
Respinge, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea SC C. S., cu sediul procesual ales în Târgu Mureș, b-dul 1 D. 1918, nr.15/10, jud. Mureș, CIF RO 4028020, J_, cont bancar_ E270SV26534942700 deschis la BRD Reghin împotriva debitoarei SC S.
S., cu sediul în C. N., str. A. V., nr.13, ap.2, jud. C., CIF RO 2., J_ .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Tribunalul Specializat C. .
Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
K. C. P.
Thred. NK 4 ex./_
3
| ← Sentința civilă nr. 1467/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 2819/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
