Sentința civilă nr. 2039/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1 Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.2039
Ședința publică din 18 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Judecător - sindic: DP Grefier: B. E.
S-a luat în examinare cererea formulată de creditorul D. G. A F.
P.
A J.
S.
cu sediul în Z. Piața I. M., nr.15, județul S. împotriva pârâtei P. A.
F.
cu
domiciliul în Z., str. T., nr.6, bl.T4, sc.A, ap.13, județul S., administrator statutar al S.
A. S. Z., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă lichidatorul judiciar C. A. D. și reprezentantul pârâtei avocat Nicorici Vasile Dorel, din Baroul București, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind creditorul DGFP S. și pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Cererea este scutită de la plata taxelor judiciare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care :
Se constată că pârâta a depus prin registratura instanței întâmpinare.
Judecătorul-sindic, din oficiu, procedând la verificarea competenței, în temeiul dispozițiilor art. 1591alin. (4) Cod procedură civilă, constată că este competent general, material și teritorial să judece pricina.
Se înmânează lichidatorului judiciar unui exemplar al întâmpinării aceasta arătând că nu dorește termen pentru studiu.
Instanța închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Reprezentantul pârâtei, avocat Nicorici Vasile Dorel susține întâmpinarea formulată arătând în esență că chioșcul achiziționat de către debitoare pentru desfășurarea activității a fost vandalizat în mod repetate și predat către Primăria Zalău în contul creanței de la acea vreme apoi ridicat de către ADP și predat către Remat. Pe cale de excepție solicită constatarea nulității cererii iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere motivele prezentate prin întâmpinare.
Lichidatorul judiciar arată că nu a identificat elemente de atragerea răspunderii administratorului, activitatea societății fiind abandonată cu mulți ani în urmă iar chioșcurile unde își desfășura activitatea au fost vandalizate aspect confirmat verbal de Primăria Z. . Mai arată că debitoarea a fost chiriaș pe domeniul public iar ADP a comunicat faptul că aceste chioșcuri nu au fost ridicate de către ei pentru a fi predate la Remat, chioșcul nefiind identificat fizic. În concluzie solicită respingerea cererii formulată de creditorul DGFP S. .
La întrebarea instanței lichidatorul judiciar arată că nu s-a urmărit recuperarea creanțelor de către administratorul statutar .
Instanța reține cauza în pronunțare.
Judecătorul - sindic,
Creditorul DGFP S. a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar P. A.
F. al debitorului SC A. SRL în temeiul art. 138 lit. a și d din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii sale se arată că :
A folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art.138 alin.1 lit.a din Legea insolvenței
nr.85/2006, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
De asemenea, a exercitat un management defectuos, ceea ce a condus la o activitate financiară nerentabilă, de nerecuperare a creanțelor și de neachitare a datoriilor.
Bunurile evidențiate în bilanțul contabil din data de_ în valoare totală de 53.669 lei nu au fost predate lichidatorului, nu s-a dovedit folosirea lor cu acte justificative.
Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit.d din lege.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat constatarea nulității cererii de chemare în judecată invocând faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 196 N.Cod procedură civilă, iar pe fond respingerea ca nefondată a cererii arătând în motivare următoarele :
Chioșcul pe care l-a achiziționat debitoarea și unde și-a desfășurat activitatea a fost vandalizate în repetate rânduri sens în care au fost sesizate organele competente, însă fără rezultat.
Pe de altă parte nu s-a dovedit că între acțiunile sau inacțiunile vreunei persoane și apariția stării de insolvență există raport de cauzalitate.
Asupra cauzei de față :
Administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 privind societății comerciale are obligația privind îndeplinirea operațiunilor de gestiune și reprezentare pe care le reclamă realizarea obiectului de activitate în condițiile și limitele legii și al actului constitutiv.
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. a cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor.
În cauză, don bilanțul contabil din data de_ rezultă că societatea a deținut stocuri în valoare de 49.258 lei, creanțe de încasat în sumă de 3000 lei și disponbilități bănești de 1411 lei.
În actele contabile nu au fost evidențiate vânzări de bunuri sau alt mod de ieșire a acestora din patrimoniul societății.
Deși i s-a solicitat în repetate rânduri, administratorul statutar nu a predat aceste bunuri în vederea valorificării lor în procedura insolvenței fapt ce prezumă că acestea fie au fost înstrăinate, fie au fost folosite în interesul său sau al altei persoane.
Bunurile ar fi putut acoperi pasivul debitoarei dacă s-ar fi depus diligențele necesare în vederea valorificării sau depozitării corespunzătoare.
Folosirea acestor bunuri cu rea-credință și în scop contrar intereselor societății constituie fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a care a cauzat ajungerea societății în insolvență și au determinat angajarea răspunderii administratorului statutar.
Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe.
Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate - deci, ținerea contabilității -, reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Apoi, deși a fost somat în mod repetat administratorul nu a predat documentele contabile
, nu a dat explicații privind evidența contabilă a societății, ceea ce prezumă că nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a folosit bunurile societății în folosul său sau al altei persoane, sau că a ascuns bunurile societății, faptă ilicită ce se încadrează în disp. art. 138 lit.d din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Administratorul statutar nu a depus situațiile financiare anuale și declarațiile fiscale trimestriale, nu a contabilizat obligațiile fiscale și celelalte creanțe.
Dispozițiile art.35 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței prevăd obligația debitoarei de a preda administratorului/ lichidatorului judiciar actele contabile și celelalte acte prevăzute de art.28 din lege, obligație care trebuie îndeplinită prin administratorul statutar, în
conformitate cu dispozițiile art.73 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Legea privind procedura insolvenței prevede astfel o obligație de cooperare cu administratorul/lichidatorul judiciar, a cărui neîndeplinire are consecințe deosebit de grave în planul procedurii, participanții la procedura insolvenței fiind în imposibilitate de a efectua actele necesare atingerii scopului procedurii: acoperirea pasivului debitoarei aflate în stare de insolvență.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din legea nr.82/1991 ˝ documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz˝. Deci administratorul statutar are răspunderea conducerii contabilității în conformitate cu legea.
Starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâtului întrucât, prin omisiune, nu a condus contabilitatea în condițiile legii și nu au depus la organele fiscale bilanțul contabil, așa cum prevede art. 27 alin 1, art.30 alin.1 din legea nr.82/1991 raportat la art.73 lit.e din Legea nr.31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
În lipsa evidenței contabile nu s-au putut identifica obligațiile fiscale ale debitoarei.
Prezentul dosar este asociat dosarului de insolvență care a fost înregistrat anterior intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă, deci dispozițiile acestuia nu sunt aplicabile în speță, motiv pentru care excepții nulității cererii solicitată de pârâtă urmează a fi respinsă ca nefondată.
Susținerile că chioșcul a fost vandalizat, respectiv a fost spart și s-au furat bunurile nu sunt dovedite, pârâta nu a depus vreo sesizare la organele competente.
Având în vedere faptul că potrivit art.71 din legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța are în vedere și dispozițiile art.2009 - 2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului.
Fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar poate consta și în omisiunea, inacțiunea ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri când această activitate trebuia, potrivit legii să fie întreprinsă.
O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.
Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acesteia de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că administratorul statutar sau altă persoană au cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. O parte din pasivul societății va fi suportat de administratorii statuari pentru că datorită faptelor săvârșite de către ei, debitorul a ajuns în stare de insolvență.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoană juridică și numai indirect creditorilor.
Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată în condițiile art. 138 alin.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006 urmează să fie admisă.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată excepția nulității cererii de chemare în judecată ridicată de pârâtă.
În baza art.138 alin.1 lit. a și d din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței,
Admite cererea creditorului DGFP S. și obligă pe pârâta P. A. F. să suporte pasivul social al debitoarei SC A. SRL Z. în sumă totală de 47.393 lei ce se va plăti creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar și predat executorului judecătoresc.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2013. .
Judecător - sindic, Grefier,
DP B. E.
Red. D.P. / _
Dact.B.E./_ Ex.6
Com.4 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 958/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 15/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
