Sentința civilă nr. 2578/2013. Procedura insolvenței

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2013)

TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ nr. 2578/2013

Ședința publică din data de 9 octombrie 2013 Instanța este constituită din:

JUDECĂTOR SINDIC: F. -I. M. GREFIER: F. B.

Pe rol fiind examinarea stadiului procedurii generale a insolvenței debitoarei F. P. F.

R., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta administratorului judiciar al debitoarei, J. S., d-na Obreja Diana Viorica, practician în insolvență, lipsind ceilalți participanți la procedură.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că administratorul judiciar a înregistrat la dosarul cauzei în data de 4 octombrie 2013, atât în formă scrisă cât și pe suport electronic, raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei și raportul privind stadiul procedurii, însoțit de acte anexate.

Reprezentanta administratorului judiciar al debitoarei arată că este de acord cu conexarea dosarelor și nu are alte cereri de formulat și nici excepții de invocat în ceea ce privește contestația formulată.

Judecătorul sindic, reținând necesitatea pronunțării unei singure hotărâri asupra contestației formulate de către M. C. -N. și asupra tabelului definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei, dispune conexarea dosarului nr._ /a1 la prezentul dosar și, nefiind alte cereri de formulat și nici excepții de invocat constată contestația în stare de judecată și acordă reprezentantei administratorului judiciar cuvântul pentru dezbaterea contestației pe fond precum și asupra stadiului procedurii.

Reprezentanta administratorului judiciar al debitoarei depune la dosar dovada publicării raportului de activitate, în BPI nr. 16118/4 octombrie 2013 precum și dovada publicării raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei și a anunțului în BPI nr. 16166/7 octombrie 2013 și susține rapoartele astfel cum au fost întocmite. Solicită respingerea contestației formulate de către creditorul M. C. -N. împotriva tabelului preliminar de creanțe ca neîntemeiată, și, pe cale de consecință, definitivarea tabelului astfel cum acesta a fost întocmit, arătând faptul că la momentul analizării cererii de admitere a creanțelor nu a avut la dispoziție actele pe care contestatoarea le depune în probațiune doar cu ocazia formulării contestației la tabelul preliminar, respectiv cele două contracte de comodat și actele adiționale ale acestora. Apreciază că, la acest moment, creditorul este decăzut din dreptul de a depune documente noi care să-i susțină pretențiile. Arată că înțelege să reitereze solicitările formulate la termenul anterior, respectiv solicită să se ia act de faptul că nu au fost înregistrate opoziții la hotărârea de deschidere a procedurii, să se ia act de desemnarea administratorului special în persoana d-lui Csilik Andrei Traian, să se dispună în sarcina administratorului judiciar afișarea la ușa isntanței a tabelului definitiv al creanțelor în forma corespunzătoare tabelului preliminar de creanțe cu luarea în considerare a modalității de soluționare a contestației formulate de către M. C. -N. și, având în vedere faptul că debitoarea a predat documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, solicită continuarea perioadei de observație din procedura generală și acordarea unui termen în vederea propunerii unui plan de reorganizare.

Judecătorul sindic rămâne în pronunțare asupra contestației formulate de către M. C. -

N. și asupra solicitării de definitivare a tabelului preliminar al creanțelor și stabilește termen pentru examinarea stadiului procedurii la data de 4 decembrie 2013, sala 249, ora 8:00, termen până la care se va putea propune un eventual plan de reorganizare.

JUDECĂTORUL SINDIC:

Deliberând asupra cauzei civile de față:

Procedura generală a insolvenței debitoarei F. P. F. R. a fost deschisă prin încheierea civilă nr. 1632/5 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ . Prin aceeași încheiere au fost stabilite următoarele termene: termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 15 mai 2013, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea,

comunicarea și publicarea în BPI a tabelului preliminar al creanțelor la data de 24 iulie 2013, termenul pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de 5 zile de la publicarea tabelului preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei în BPI și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 11 septembrie 2013.

Tabelul preliminar al creanțelor a fost publicat în BPI nr. 12686/24 iulie 2013.

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 25 iulie 2014 sub nr. _

/a1, contestatorul M. C. -N. a atacat înscrierea parțială a creanței sale bugetare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei F. P. F. R. și a solicitat înscrierea creanței sale bugetare în cuantumul declarat, de 260.492,48 lei, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei F. P. F. R. .

În motivarea contestației, a arătat că administratorului judiciar J. S. l-a anunțat prin adresa înregistrată la creditor sub nr. 239819/23 iulie 2013 că în urma verificărilor efectuate, a rezultat faptul că din creanța totală declarată (278.161 lei), urmează a fi înscris doar cu suma totală de 17.668,52 lei în tabelul preliminar. Administratorul judiciar și-a argumentat această poziție procesuală prin invocarea faptului că în privința restului de creanță bugetară, în cuantum de 260.492,48 lei, aceasta nu e justificată, deoarece obligația de plată a taxei pe clădire și teren aferente contractului de comodat nr. 2030/26 aprilie 2000 și a actului adițional la acesta, prin care debitoarea a dobândit dreptul de folosință asupra spațiului proprietatea M. ui C. -N., situat în C. -N., str. Sobarilor, nr. 29, s-ar fi născut în sarcina fundației doar începând cu data de 30 iulie 2012, data asumării pe tărâm contractual (art. 1270 alin. 1 C.civ.) a obligației de plată a acestor taxe, și nu retroactiv, cum a stabilit organul fiscal.

Contrar acestor argumente, a învederat următoarele aspecte:

Cu titlu preliminar, a învederat că obligațiile fiscale a căror legitimitate este contestată de către administratorul judiciar sunt aferente clădirilor și terenurilor deținute în folosință de către debitoare în temeiul contractelor de comodat nr. 2030/26 aprilie 2000 (str. Sobarilor, nr. 29) și nr. 2645/10 iunie 2009 (b-dul 21 D. 1989, nr. 3, ap. 3). Or, administratorul judiciar își construiește argumentarea sa doar cu privire la analiza situației juridice a spațiului situat în C. -N., str. Sobarilor, nr. 29, și nu analizează dacă obligațiile fiscale aferente spațiului deținut în folosință în C. -

N., b-dul 21 D. 1989, nr. 3, ap. 3, sunt în aceeași situație juridică.

În primul rând, a considerat că în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu prevederile art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit prevederilor exprese ale art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, "nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale";. Astfel, obligațiile de plată aferente taxei pentru clădirile și terenurile proprietate a M. ui C. -N. deținute de debitoarea insolventă în folosință au fost stabilite prin deciziile de impunere din oficiu nr. 353165/492/8 noiembrie 2012 (comunicată debitoarei prin publicitate la data de 7 ianuarie 2013, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 44 alin. 3 Cod de procedură fiscală, ulterior încercării de comunicare prin poștă cu confirmare de primire), respectiv nr. 402247/492/17 decembrie 2012 (comunicată conform art. 44 alin. 2 Cod de procedură fiscală prin poștă cu confirmare de primire la data de 16 ianuarie 2013) emise de M.

C. -N., D. de Taxe și Impozite Locale.

A mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 141 alin. 2 din OG. nr. 92/2003, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În conformitate cu art. 205 și urm. din același act normativ, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii. Deși titlurile de creanță reprezentate de deciziile de impunere nr. 353165/492/8 noiembrie 2012 și nr. 402247/492/17 decembrie 2012 au fost comunicate cu respectarea prevederilor legale, debitoarea nu a înțeles să le conteste în termenul legal de 30 de zile de la comunicare. Astfel, deciziile de impunere au devenit titluri executorii, prin îndeplinirea termenului scadenței obligației de plată potrivit art. 141 alin. 2 din OG. nr. 92/2003 și astfel creanța individualizată prin ele este exceptată de la verificarea administratorului judiciar și a judecătorului sindic în cadrul procedurii insolvenței, în conformitate cu dispozițiile art. 66 din Legea nr. 85/2006.

A considerat inadmisibil ca, abia în cadrul procedurii insolvenței, debitoarea să invoce necesitatea recalculării creanțelor fiscale înregistrate de M. C. -N. pe tabelul creditorilor, în condițiile în care Codul de procedură fiscală menționează în mod expres care sunt procedurile de care se poate prevala un contribuabil nemulțumit de modalitatea în care organul fiscal a stabilit în sarcina sa o obligație fiscală. A apreciat că scopul dispozițiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu este acela de a crea un regim privilegiat creanțelor bugetare ori autorităților publice, în general, în raport

cu alți creditori, ci recunoașterea puterii unui titlu executoriu, în sensul că o creanță cuprinsă într-un astfel de titlu nu mai poate fi reevaluată ori cenzurată în vreun fel. Dispozițiile legale nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici dreptul de proprietate privată al debitorului, întrucât înscrierea în masa credală se face doar în scopul acoperirii unor creanțe legale, iar nu în vederea diminuării patrimoniului social fără rațiune juridică și în prejudiciul debitorului aflat în situația specială de insolvență. În susținerea acestui punct de vedere a invocat și Decizia Curții Constituționale nr. 164/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 272/2012, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în care Curtea Constituțională a statuat: "regimul juridic diferențiat instituit de legiuitor prin reglementarea criticată nu este arbitrar și, deci, discriminatoriu, ci, dimpotrivă, în considerarea rațiunilor expuse, este aplicabil tuturor persoanelor prevăzute indirect prin ipoteza normei, respectiv tuturor creditorilor ale căror creanțe sunt constatate prin titluri executorii. Mai mult, în ceea ce privește creanțele bugetare, legiuitorul a condiționat exceptarea lor de la procedura verificării de împrejurarea că titlul executoriu să nu fi fost contestat în fața organelor competente în termenele prevăzute de legi speciale. Or, această condiție reprezintă o garanție suplimentară pentru debitor împotriva unor eventuale abuzuri, iar nu, așa cum pretinde autorul excepției, un privilegiu acordat autorităților publice. Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art 21, C. a reținut că o atare critică este lipsită de temei, în măsura în care creanțele trecute de administratorul judiciar sau de lichidator în tabelul preliminar de creanțe, inclusiv cele constatate prin titluri executorii, pot face obiectul unei contestații în justiție, formulate de oricare persoana interesată.";

A mai arătat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În al doilea rând, a învederat faptul că taxa pe clădire/taxa pe teren sunt obligații legale fiscale și nu contractuale, care se aplică ex lege, fără să aibă legătură cauzală cu prevederile contractuale sau cu prevederile din alte acte administrative de dare în folosință sau închiriere, iar calculul accesoriilor la debitul principal este reglementat, de asemenea, prin prevederile Codului de procedură fiscală. Articolul 1270 alin. 1 C.civ., invocat de către administratorul judiciar, nu are tangență cu situația din speță, în care ne aflăm în prezența unor obligații fiscale născute în planul dreptului public, într-un raport juridic de subordonare, și nicidecum taxa pe clădirea sau taxa pe teren nu sunt obligații civile care se nasc în temeiul unui acord al părților, în planul unui raport contractual. Taxa pe clădire/taxa pe teren pentru clădirile/terenurile proprietate publică sau privată a statului, concesionate, închiriate, date în administrare sau în folosință, se datorează conform prevederilor Legii nr. 494/2004 privind aprobarea OG nr. 83/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu începere de la 1 ianuarie 2005. Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri (art.

249 alin. 3 C.fiscal). Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren. (art. 256 alin. 3 C.fiscal).

A arătat că, în mod indubitabil, debitoarea insolventă care deține în temeiul contractelor de comodat nr. 2030/26 aprilie 2000 și nr. 2645/10 iunie 2009, clădiri și terenuri, proprietate a UAT M.

C. -N., este titulara unui drept de folosință, sintagmă prevăzută în mod expres de Legea nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, în art. 249 alin. 3, respectiv art. 256 alin. 3, drept care generează obligația corelativă de a achita taxa pe clădire/taxa pe teren, și implicit majorările de întârziere aferente.

Contestatorul a mai arătat că, raportat la argumentele prezentate de administratorul judiciar, nu există niciun fundament legal pentru neincluderea în tabelul preliminar de creanțe și a sumei de 260.492,48 lei în categoria creanțelor bugetare, în condițiile în care această creanță are indubitabil natura juridică a unui venit bugetar cert, lichid și exigibil.

A solicitat judecarea contestației și în lipsa reprezentantului său la dezbateri, în temeiul prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC.

Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. 1 și 2 din OUG. nr. 80/2013.

Prin întâmpinarea depusă la 10 septembrie 2013, administratorul judiciar al debitoarei P. F.

R. a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

În motivarea poziției sale procesuale, a arătat că creanța solicitată de creditorul M. C. -N.

, în cuantum de 278.161 lei, este compusă din: impozit mijloace de transport sub 12 t - 1.505 lei, majorări la acest debit - 90 lei, taxă afișaj firmă - 72 lei, majorări la acest debit - 4 lei, taxă clădiri în

folosință - 150.104 lei, majorări la acest debit - 125.701 lei, taxă teren în folosință - 414 lei și majorări la acest debit - 271 lei.

A arătat că creanța a fost înscrisă parțial în tabelul preliminar de creanțe în urma analizei cererii, precum și a actelor depuse în probațiune. A învederat că această măsura a fost fundamentată pe faptul că, printre actele depuse în probațiune la cererea de admitere a creanței formulată de către contestator nu au fost regăsite cele două contracte de comodat în baza cărora se stabilește obligația debitoarei de a achita taxa de folosință pe clădiri, respectiv teren. Ulterior, administratorului judiciar i-a fost pus la dispoziție doar contractul de comodat nr. 2030/26 aprilie 2000, precum și actul adițional nr. 1 la acest contract, încheiat în data de 30 iulie 2012, ambele vizând doar achitarea taxei pe clădiri și teren situate în C. -N., str. Sobarilor, nr. 29.

Față de impozitul aferent imobilului situat în C. -N., str. Sobarilor, nr. 29, administratorul judiciar și-a menținut poziția procesuală exprimată cu ocazia analizării cererii de admitere a creanțelor, în sensul că obligația de plată a acestor taxe revine fundației debitoare doar de la data de 30 iulie 2012, dată la care debitoarea și creditoarea au convenit modificarea contractului de comodat în sensul stabilirii modalității de individualizare a taxei pe clădiri și teren, precum și a obligării comodatarului (debitoarea) la achitarea acestor taxe.

A arătat că este adevărat că aceste taxe sunt reglementate de dispozițiile art. 249 alin. 3 și art. 256 alin. 3 din Codul fiscal, însă contractul de comodat, care, în conformitate cu dispozițiile art. 1270 alin. 1 NCC, are putere de lege între părțile contractante și până la data intervenirii actului adițional, nu a prevăzut obligația plății acestor taxe. Mai mult, obligațiile stabilite prin actul adițional operează doar pentru viitor, nefiind posibilă aplicarea retroactivă. A apreciat că o altă interpretare ar pune debitoarea în situația de a datora la această dată creanțe de care nu avea cunoștință și pe care nu a înțeles să le suporte anterior datei de 30 iulie 2012.

A mai arătat că contestatorul susține că dispozițiile art. 1270 alin. 1 NCC nu au aplicabilitate în speță, întrucât creanța pe care o pretinde constă într-o obligație fiscală născută în planul dreptului public și nu în planul unui raport contractual, făcând abstracție de faptul că a convenit de comun acord cu debitoarea, prin intermediul unui contract de comodat și a unui act adițional la acesta, ca debitoarea să achite taxa pe clădiri și teren. Cu alte cuvinte, obligația plății taxei în discuție reiese dintr-un contract guvernat de legea civilă.

Cât privește susținerile contestatoarei cu privire la analizarea obligațiilor fiscale aferente spațiului situat în C. -N., b-dul 21 D. 1989, nr. 3, ap. 3, a arătat că la momentul analizării cererii de admitere a creanțelor nu a avut la dispoziție actele pe care contestatorul le-a depus în probațiune abia cu ocazia formulării contestației la tabelul preliminar - cele două contracte de comodat și actele adiționale ale acestora.

În aceste condiții, a arătat că nu i se poate imputa că nu a analizat situația juridică a obligațiilor ce derivă din cele două contracte, aceasta realizându-se raportat la documentele depuse în probațiune și cele identificate printre actele depuse de debitoare.

A apreciat că la acest moment procesual creditorul este decăzut din dreptul de a depune documente noi, care să-i susțină pretențiile.

A solicitat judecarea contestației și în lipsa reprezentantului său la dezbateri, în temeiul prevederilor art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC.

În drept, a invocat dispozițiile cuprinse în art. 205 și urm. NCPC și dispozițiile cuprinse în Legea nr. 85/2006.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la 19 septembrie 2013, contestatorul a solicitat înlăturarea apărărilor administratorului judiciar, ca neîntemeiate.

Referitor la argumentul potrivit căruia creditorul nu ar fi pus la dispoziția administratorului judiciar copii ale contractelor de comodat care stau la baza stabilirii obligațiilor fiscale în sarcina debitoarei insolvente și la argumentul naturii contractuale a obligației debitoarei, reprezentate de taxa pe clădire și taxa pe teren, a arătat căa anexat declarației de creanță nr. 198411/496/1 iulie 2013 copii ale deciziilor de impunere din oficiu nr. 353165/492/8 noiembrie 2012 și nr. 402247/492/17 decembrie 2012 - titlurile de creanță care stau la baza creanței solicitate de el pentru a fi înscrisă pe tabelul preliminar de creanțe. D. moment ce creanțele constând în taxă pe clădire și taxă pe teren au indubitabil natura juridică a unor creanțe fiscale, fiind reglementate de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, documentele justificative care atestă natură certă a acestora sunt decizii de impunere menționate, și nu contractele de comodat în baza cărora au fost emise respectivele titluri de creanță.

A mai arătat că dacă administratorul judiciar, în etapa de verificare a declarațiilor de creanță, a considerat că nu este pe deplin lămurit de documentele justificative depuse în anexă la declarația de creanță, avea posibilitatea legală prevăzută de art. 67 din Legea nr. 85/2006 de a proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri și a documentelor depuse și de a efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe; în vederea îndeplinirii acestei atribuții putea solicita explicații de la debitor, putea să poarte discuții cu fiecare creditor, solicitându- i, dacă considera necesar, informații și documente suplimentare, însă nu a uzat de această opțiune legală. Prin urmare, a apreciat că administratorul judiciar nu poate susține la acest moment procesual faptul că creditorul ar fi decăzut din dreptul de a depune documente noi.

În continuare, a reluat celelalte argumente prezentate în contestație.

Dosarul nr._ /a1 a fost conexat la prezentul dosar nr._ în ședința publică din 9 octombrie 2013.

Verificând respectarea de către contestator a termenului de depunere a contestației, judecătorul sindic reține că tabelul preliminar al creanțelor a fost publicat în în BPI nr. 12686/24 iulie 2013, iar contestația a înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 25 iulie 2014 sub nr._ /a1, cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Analizând ansamblul materialului probator, pe fond, judecătorul sindic reține că natura juridică a creanței de care s-a prevalat creditorul M. C. -N. este fiscală și nu contractuală, contrar susținerilor administratorului judiciar.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 249 alin. 1-3 din Legea nr. 571/2004, orice persoană care are în proprietate o clădire situată în R. datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. Impozitul prevăzut la alin. 1, denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. 3 se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului B., impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea. Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.

În mod similar, art. 256 alin. 1-3 din Legea nr. 571/2003 prevăd că orice persoană care are în proprietate teren situat în R. datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel. Impozitul prevăzut la alin. 1, denumit în continuare impozit pe teren, precum și taxa pe teren prevăzută la alin. 3 se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului B., impozitul și taxa pe teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul. Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren.

Contractele de comodat nr. 2030/26 aprilie 2000 (pentru imobilul situat din punct de vedere administrativ pe str. Sobarilor, nr. 29) și nr. 2645/10 iunie 2009 (pentru imobilul situat din punct de vedere administrativ pe b-dul 21 D. 1989, nr. 3, ap. 3) reprezintă actele juridice de drept privat care au dat naștere raporturilor juridice de comodat, faptele generatoare ale taxelor mai sus arătate.

Oricare ar fi fost intenția părților la încheierea acestor contracte de comodat (inclusiv a actelor adiționale) referitoare la persoana în sarcina căreia revenea obligația de plată a acestor taxe, judecătorul sindic reține că taxele pe clădiri și pe teren, mai sus arătate, sunt reglementate prin norme de drept public, de la care părțile unei convenții de drept privat nu pot deroga, astfel cum rezultă din dispozițiile de principiu ale art. 11 alin. 2 NCC.

Desigur, analiza incidentală și limitată efectuată de judecătorul sindic în ceea ce privește cele două contracte de comodat din perspectiva art. 11 alin. 2 NCC nu tranșează chestiunea legalității și temeiniciei creanțelor creditorului contestator împotriva debitoarei stabilite prin cele două titluri executorii, deciziile de impunere nr. 353165/492/8 noiembrie 2012 și nr. 402247/492/17 decembrie 2012. O atare analiză pe fond poate fi efectuată doar pe calea contestației reglementate de Codul de procedură fiscală.

Mai mult, natura juridică fiscală a acestor taxe a permis creditorului contestator emiterea deciziilor de impunere nr. 353165/492/8 noiembrie 2012 și nr. 402247/492/17 decembrie 2012, titluri executorii conform art. 141 alin. 2 din OG. nr. 92/2003, care nu intră în sfera verificărilor de creanțe efectuate de administratorul judiciar, în conformitate cu art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. A fortiori, judecătorul sindic nu poate verifica legalitatea și temeinicia impunerii acestor taxe în procedura contestației reglementate de art. 73 din Legea insolvenței, o atare verificare fiind de competența exclusivă a instanțelor de contencios fiscal.

Cât privește latura procedurală a declarării de către creditorul contestator a porțiunii din creanța sa reprezentând aceste taxe pe clădiri și pe teren, judecătorul sindic reține că creditorului nu i se poate opune sancțiunea decăderii, invocată de administratorul judiciar. Această sancțiune, fiind reglementată prin norme de excepție și de strictă interpretare (art. 76 din Legea nr. 85/2006), operează doar în ceea ce privește depunerea cererii de admitere a creanței cu încălcarea termenului stabilit de judecătorul sindic în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006. În condițiile în care legea specială, Legea nr. 85/2006 nu prevede expres un termen înăuntrul căruia actele doveditoare ale unei creanțe trebuie depuse (ba, mai mult, instituie procedura prevăzută de art. 67 din Legea nr. 85/2006), dispozițiile art. 254 alin. 1 NCPC referitoare la decăderea părții din dreptul de a propune probe nu pot fi considerate compatibile cu procedura insolvenței, conform art. 149 din Legea nr. 85/2006.

Pe de altă parte, desigur, în măsura în care contestatorul nu a depus toate actele necesare clarificării situației creanței sale, administratorului judiciar nu i se poate imputa neînscrierea în totalitate a creanței declarate de contestator, chestiune care va fi tranșată în continuare de către judecătorul sindic, pe baza tuturor probelor și lămuririlor prezentate, inclusiv cu ocazia soluționării prezentei contestații.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic, în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, va admite contestația formulată de creditorul M. C. -N. împotriva înscrierii parțiale a creanței sale bugetare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei F. P. F. R., înregistrată inițial sub nr. _

/a1, și, în consecință, va dispune înscrierea creanței bugetare a creditorul M. C. -N., în cuantumul declarat, de 260.492,48 lei, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei

F. P. F. R. .

Prin raportul de activitate nr. 482/5 septembrie 2013, administratorul judiciar a învederat judecătorului sindic faptul că a urmat procedura de notificare a creditorilor în vederea depunerii declarațiilor de creanță, fiind înregistrate la dosarul cauzei numeroase declarații de creanță, declarații care au fost verificate, propunându-se definitivarea tabelului preliminar al creanțelor întocmit ca urmare a acestor verificări.

În ceea ce privește propunerea de definitivare a tabelului creanțelor împotriva averii debitoarei judecătorul sindic constată că administratorul judiciar a respectat procedura prevăzută de art. 72 și următoarele din Legea nr. 85/2006, verificând cererile de admitere a creanțelor și comunicând tabelul întocmit debitoarei, precum și cu creditorului M. C. -N., fiind urmată și procedura de afișare a lui la ușa instanței și de publicare a lui în BPI.

În consecință, judecătorul sindic va definitiva tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei F. P. F. R. în forma publicată în BPI nr. 12686/24 iulie 2013, cu modificarea arătată mai sus, determinată de admiterea contestației creditorului M. C. -N. și, în temeiul art. 74 din Legea nr. 85/2006 va dispune în sarcina administratorului judiciar J. S. afișarea de îndată la ușa instanței a tabelului definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei F. P. F.

R. și publicarea lui în BPI în forma definitivă.

Se va stabili termen pentru continuarea procedurii la data de 4 decembrie 2013, sala 249, ora

8:00.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite contestația formulată de creditorul M. C. -N. împotriva înscrierii parțiale a creanței sale bugetare în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei F. P. F.

R., înregistrată inițial sub nr._ /a1, și, în consecință:

Dispune înscrierea creanței bugetare a creditorul M. C. -N., în cuantumul declarat, de 260.492,48 lei, în tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei F. P. F. R. . Definitivează tabelul preliminar al creanțelor împotriva averii debitoarei F. P. F. R.

în forma publicată în BPI nr. 12686/24 iulie 2013, cu modificarea arătată în aliniatul anterior.

Dispune în sarcina administratorului judiciar J. S. afișarea de îndată la ușa instanței a tabelului definitiv al creanțelor împotriva averii debitoarei F. P. F. R. și publicarea lui în BPI în forma definitivă.

Termen pentru continuarea procedurii: 4 decembrie 2013, sala 249, ora 8:00. Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Specializat C. .

Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2013.

JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,

F. -I. M. F. B.

Thred./FIM/4 ex./12.06.14

← Decizia civilă nr. 11552/2013. Procedura insolvenței		Sentința civilă nr. 1049/2013. Procedura insolvenței →

Sentința civilă nr. 2578/2013. Procedura insolvenței

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2578/2013. Procedura insolvenței