Sentința civilă nr. 2755/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROM. IA
TRIBUNALUL S. IZAT C. DOSAR nr._ /a4
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2755/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECATOR SINDIC: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea acțiunii formulate de SS în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D. M. S., în contradictoriu cu pârâții SC
M. S. și J. E., având ca obiect acțiune în anulare (art. 79-80 din Legea nr. 85/2006).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar, d-l practician în insolvență Marius Grecu și reprezentantul pârâtului J.
, d-l avocat Kiss Oszkar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosarul cauzei în data de_ contractele de credit încheiate între SC D. M. S. și SC Banca Comercială Română SA și graficul de rambursare a creanțelor, așa cum a fost acesta înaintat de către SC Banca Comercială Română SA. Lichidatorul judiciar menționează că aceste documente au fost înaintate și pârâtului, prin apărătorul său și indică faptul că extrasele de cont din perioada ianuarie 2009 - decembrie 2011 au fost depuse la dosarul cauzei anterior ultimului termen de judecată, apărătorul pârâtului intrând în posesia acestora la ultimul termen de judecată.
Se constată de asemenea că pârâtul, prin reprezentantul său, a transmis prin fax la dosar, în data de_, o cerere în probațiune întemeiată din punct de vedere legal pe dispozițiile art. 138 alin. 1, pct. 2 C.proc.civ. prin care solicită efectuarea unei adrese către BCR SA.
Reprezentantul pârâtului arată că înțelege să susțină cererea în probațiune astfel cum a fost formulată și solicită admiterea acesteia, respectiv solicită efectuarea unei adrese către BCR SA cu solicitarea de a comunica: valoarea totală a creditului contractat de către D. M. S. de la BCR SA; câte plăți s-au efectuat în total până la momentul deschiderii procedurii insolvenței și în ce valoare; cât din plățile de mai sus reprezintă capital și cât reprezintă dobândă, comisioane și penalități și care a fost totalul datoriilor restante față de bancă la data deschiderii procedurii insolvenței și cât din aceste datorii reprezintă dobândă, comisioane și penalități. Consideră că pentru justa soluționare a cauzei se impune efectuarea acestei adrese, având în vedere că volumul de acte depuse de către lichidatorul judiciar, respectiv volumul de informații necesită cunoștințe de specialitate contabilă pentru a putea fi structurate și prezentate într-o formă accesibilă părților și judecătorului, iar creditoarea BRC SA ar putea furniza informațiile solicitate printr-o simplă listare a situațiilor din sistemul informatic propriu.
La întrebarea judecătorului sindic care ar fi relevanța sumelor datorate de către societatea debitoare, creditoarei BCR, reprezentantul pârâtului arată că, întrucât lichidatorul judiciar afirmă că singura destinație pe care o puteau avea sumele de bani încasate în urma încheierii antecontractului de vânzare cumpărare ar fi fost plata creditorului ipotecar, nu înțelege, din punct de vedere al dreptului material, de ce ar fi fost necesar ca prin antecontractul de vânzare
cumpărare să îndestuleze creditorul ipotecar, menționând că acea sumă de bani a intrat în patrimoniul societății, au fost plătiți și alți creditori și s-a folosit pentru desfășurarea normală a activității societății, iar faptul că s-a înstrăinat un imobil printr-un antecontract de vânzare-cumpărare nu a diminuat garanția creditorului, iar pe de altă parte în cauză nu există o subrogație reală cu titlu particular.
Reprezentantul lichidatorului judiciar apreciază că informațiile pe care pârâtul dorește să le obțină de la BCR SA nu prezintă nicio relevanță pentru soluționarea cauzei, iar cererea în probațiune, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1, pct. 2 C.proc.civ., este tardiv formulată, motiv pentru care arată că se opune încuviințării cererii formulate în probațiune de către pârât.
La solicitarea judecătorului sindic de a preciza care a fost destinația sumelor pentru care a formulat cererea, reprezentantul lichidatorului judiciar arată că banii respectivi i-a luat administratorul societății și sunt sume însușite de administratorul societății, cu care s-au plătit cheltuieli personale ale administratorului.
Reprezentantul pârâtului arată că suma de 400.000 lei a fost folosită de către administratorul societății pentru a plăti creditorii personali, respectiv arată că administratorul a luat în nume personal împrumuturi de la persoane fizice, cu care a creditat societatea și și-a desfășurat activitatea.
Judecătorul sindic, prin raportare la această teză probatorie, respinge cererea formulată de către reprezentantul pârâtului privind efectuarea unei adrese către BCR SA, întrucât poziția pârâtului nu este în sensul că ar fi plătit din sumele respective creditele contractate de debitoare de la BCR SA, ci creditori personali.
Reprezentantul pârâtului arată că nu dorește administrarea altor probe cu privire la creditele contractate de către administratorul societății în nume personal de la diverse persoane fizice.
Reprezentantul lichidatorului judiciar arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat.
Judecătorul sindic, nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pentru dezbaterea acțiunii pe fond.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea acțiunii în anulare așa cum a fost formulată și precizată, respectiv solicită, în temeiul art. 77, art. 79, art. 80 alin. 1, lit. f) și art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, să se dispună anularea plăților în cuantum de 400.000 lei făcute de către debitoare, către asociatul unic J. E. și obligarea acestuia la plata sumei de 400.000 lei în contul unic de insolvență al debitoarei. Arată că suma de 400.000 lei a fost în mod fraudulos însușită de către unicul asociat în condițiile în care această sumă era datorată creditorului ipotecar BCR SA, bunul de pe urma căruia au fost încasate aceste sume de bani fiind garantat în favoarea creditorului bancar. Arată, de asemenea, că actele a căror anulare o solicită au produs un prejudiciu creditorilor societății debitoare, respectiv prin plățile succesive efectuate de către administratorul statutar către sine în calitate de asociat unic, activele bănești pe care creditorii aveau posibilitatea să le urmărească în cursul procedurii au fost reduse cu 400.000 lei. Menționează, de asemenea, că perioada în care au fost efectuate plățile către asociatul unic este cuprinsă în intervalul de trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolvență, cu precădere în ultimele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, fapt care califică actul ca fiind făcut în dauna creditorilor prin agravarea insolvabilității debitorului. De asemenea, apreciază că folosirea sumei de 400.000 lei de către pârât pentru achitarea creditorilor personali nu poate fi justificată, chiar dacă acesta a încheiat
contracte de împrumut pentru a recredita la rândul său societatea, singura destinație pe care o puteau avea sumele de bani încasate în urma încheierii contractului de vânzare cumpărare fiind plata creditorului ipotecar. Nu solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii în anulare, ca neîntemeiată. În ceea ce privește suma de 400.000 lei, consideră că nu a lezat cu nimic interesele creditorului BCR SA, din moment ce creanța creditorului era garantată prin ipotecă, conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul instituirii ipotecii, debitorul putea înstrăina bunul ipotecat, ipotecă care se va
strămuta însă către noul dobânditor, grevat de sarcinile care îl apasă, respectiv arată că garanția de care s-a bucurat creditorul ipotecar a rămas intactă, el având dreptul de a urmări bunul în mâna oricui s-ar găsi. Arată, totodată, că față de creditorul BCR SA pârâtul și-a îndeplinit obligațiile până în momentul deschiderii procedurii insolvenței, nefiind nicio secundă pe tărâmul fraudării intereselor sale, iar la momentul deschiderii procedurii pârâtul restituise creditul către BCR SA în proporție de 95%. De asemenea, arată că buna credință a pârâtului rezultă din plățile constante făcute către creditori, inclusiv până în momentul deschiderii procedurii, plăți care nu pot fi justificate în alt mod, și din protejarea intereselor creditorilor, neagravându-le în nici un fel situația; în ipoteza fraudei sau a relei credințe, acele plăți nu ar fi fost făcute. Apreciază, de asemenea că nu se poate susține că suma de 400.000 lei se cuvenea în exclusivitate creditorului ipotecar în virtutea garanției sale, deoarece prin
înstrăinare garanția sa nu a fost micșorată sau diminuată în vreun fel, iar în cazul ipotecii, printr-o eventuală înstrăinare a bunului ipotecat, efectele înstrăinării nu sunt în sensul unei subrogații reale cu titlu particular a sumei obținute și a strămutării ipotecii asupra prețului obținut, ci pur și simplu se păstrează dreptul de urmărire în mâna oricui s-ar afla imobilul. Solicită obligarea lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
Judecătorul sindic rămâne în pronunțare asupra cererii.
JUDECĂTORUL SINDIC:
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. izat C. la 12 iulie 2012 sub nr._ /a4, lichidatorul judiciar al debitoarei SC D. M. S., S.
S., a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC D. M. S., reprezentată de administratorul special J. E. și în contradictoriu cu pârâtul J. E., unic asociat și administrator statutar al debitoarei, anularea plăților în cuantum de 670.449,33 lei făcute de debitoarea SC D. M. către pârâtul J. E. și obligarea acestuia din urmă la restituirea către averea debitoarei a sumei mai sus arătate, 679.449,33 lei în contul unic al insolvenței.
În motivarea cererii, a arătat că, cu ocazia analizării activității societății debitoare efectuate de către lichidatorul judiciar în cadrul raportului de cauze și împrejurări care au dus la apariția stării de insolvență a SC D. M. S. a constatat că în intervalul_ -_, a fost returnată către asociatul unic, prin casă, suma de 670.449,33 lei.
Cu privire la retragerea sumei de 400.000 lei, a arătat că la data de_ s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare între SC D. M. S. (promitent vânzător) și M. N. (promitent cumpărător) având ca obiect valorificarea unui imobil, spațiu comercial, situat în T., C. V. nr. 102-
104. Asupra acestui imobil, Banca Comercială Română SA avea înscris un drept de ipotecă.
În temeiul antecontractului, promitentul cumpărător a achitat în intervalul _
-_ suma de 400.000 lei, în numerar, în 10 rate lunare a către 40.000 lei. Ca urmare a acestor încasări, asociatul unic, având calitatea și de administrator statutar, în aceeași zi în care sumele de bani erau plătite către SC D. M. S., retrăgea sumele de bani din casa SC D. M. S.: la data de_, suma de
40.000 lei cu dispoziția de plată nr. 14, la_ suma de 40.000 lei cu dispoziția de plată nr. 15, la data de_ suma de 40.000 lei cu dispoziția de plată nr. 16, la data de_ suma de 40.000 lei cu dispoziția de plată nr. 17, la data de_ suma de 40.000 lei cu dispoziția de plată nr. 18, la data de_ suma de 40.000 lei cu dispoziția de plată nr. 19, la data de_ suma de
40.000 lei cu dispoziția de plată nr. 20, la data de_ suma de 40.000 lei cu dispoziția de plată nr. 21, la data de_ suma de 40.000 lei cu dispoziția de plată nr. 22, respectiv la data de_ suma de 40.000 lei cu dispoziția de plată nr. 23.
A mai arătat că în intervalul de 120 de zile anterioare deschiderii procedurii de insolvență au fost făcute 8 plăți (altele decât cele prezentate deja mai sus) către pârâtul J. E., conform situației prezentate în continuare, situație regăsită și în registrul de plăți prin casă: la_ suma de 30.000 lei - retras patron, la_ suma de 30.000 lei - retras patron, la_ suma de
30.000 lei - retras patron, la data de_ suma de 30.000 lei - retras patron, la data de 14 octombrie 2011 suma de 8.000 lei - retras patron, la data de_ suma de 13.449,33 lei - retras împrumut, la data de_ suma de 31.000 lei - retras împrumut patron, respectiv la data de_ suma de 98.000 lei - retras împrumut patron, în total 270.449,33 lei.
A arătat că potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006, "administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii";. Conform art. 80 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de către debitor pentru următoarele acte: … f) plăți anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadența lor fusese stabilită pentru o data ulterioară deschiderii procedurii.
A arătat că prezenta acțiune vizează anularea unor astfel de plăți efectuate de societatea debitoare către un creditor în cele în ultimul an, respectiv 120 de zile anterioare deschiderii procedurii de insolvență, prin prisma art. 79 și 80 alin. 1 lit. f din Legea nr. 85/2006.
A învederat că, în conformitate cu art. 79 din Legea nr. 85/2006, în vederea admisibilității unei acțiuni în anulare reglementate de art. 79 din Legea nr. 85/2006 este necesară întrunirea următoarelor condiții:
actele a căror anulare se solicită să fie frauduloase; această condiție impune ca, prin actul juridic încheiat, debitorul să fi urmărit fraudarea intereselor creditorilor. A arătat că actele succesive prin care asociatul unic, totodată administrator statutar al societății debitoare și-a plătit suma de
670.449,33 lei (400.000 + 270.449,33) relevă caracterul fraudulos atât prin prisma intervalului în care acestea au avut loc, respectiv_ -_, în anul anterior deschiderii procedurii, respectiv cu mai puțin de 120 de zile înainte de deschiderea procedurii de insolvență (_ ) cât și prin raportare la faptul că, înainte de a-și solicita deschiderea procedurii de insolvență, societatea debitoare a plătit cu prioritate sume considerabile de bani unicului asociat și administrator al SC D. M. S., dl J. E. . Astfel, la momentul la care
societatea debitoare întâmpina deja dificultăți financiare severe, fiind în imposibilitate de a-și mai achita datoriile scadente și de a-și îndeplini obligațiile asumate, aceasta a plătit asociatului unic suma de 670.449,33 lei.
A arătat că fraudarea intereselor creditorilor de către societatea debitoare presupune ca aceasta să fi realizat respectivele acte cu intenția de a sustrage de la urmărirea creditorilor sumele de bani retrase succesiv din casă, reducându-se astfel sumele de bani pe care creditorii ar fi avut posibilitatea să le recupereze în cadrul procedurii de insolvență.
Totodată, în ceea ce privește suma de 400.000 lei, aceasta a fost în mod fraudulos însușită de către unicul asociat, în condițiile în care această sumă era datorată creditorului ipotecar SC Banca Comercială Română SA, bunul de pe urma căruia au fost încasate aceste sume de bani fiind garantat în favoarea creditorului bancar.
A mai arătat că dispozițiile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 instituie, prin excepție de la regula de drept comun, o prezumție de fraudă în dauna creditorilor în cazul în care condițiile prevăzute de art. 79 din lege cu privire la actele sau operațiunile îndeplinite de către debitor anterior deschiderii procedurii care pot face obiectul acțiunii în anulare promovate de lichidatorul judiciar sunt îndeplinite. Cu privire la acest aspect, a învederat că în doctrina de specialitate s-a susținut că, fiind vorba de o prezumție, reclamantul nu are obligația să dovedească frauda sau intenția de prejudiciere a creditorilor, ci numai că actul a fost încheiat în perioada suspectă (în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii față de debitor).
actul juridic să aibă ca efect prejudicierea creditorilor - această condiție impune ca actul sau actele a căror anulare se solicită să fi produs un prejudiciu creditorilor societății debitoare. A învederat că, în materia insolvenței, prejudiciul se raportează la masa creditorilor ale căror interese sunt apărate în cadrul procedurii.
Astfel, prin plățile succesive efectuate de către administratorul statutar către sine în calitate de asociat unic, activele bănești pe care creditorii aveau posibilitatea să le urmărească în cursul procedurii au fost reduse cu 670.449,33 lei. Prejudiciul creditorilor constă în diminuarea patrimoniului societății debitoare cu valoarea de 670.449,33 lei și agravarea, în mod implicit, a stării de insolvabilitate a societății. Mai mult, din suma de 670.449,33 lei, 400.000 reprezintă sume ce trebuiau plătite creditorului ipotecar Banca Comercială Română SA, aceste sume fiind plătite pentru imobilul spațiu comercial din T. pe care societatea debitoare îl deținea în proprietate și asupra căruia creditorul bancar Banca Comercială Română SA deținea un drept de ipotecă.
actele a căror anulare se solicită să fi fost realizate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii -potrivit acestei condiții, pot fi atacate cu o acțiune în anulare doar actele efectuate de către debitor într-o perioadă de 3 ani anteriori deschiderii procedurii de insolvență față de acesta.
Astfel cum am arătat mai sus, perioada în care au fost efectuate plățile către asociatul unic este cuprinsă în intervalul de trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolvență, cu precădere în ultimele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, fapt care califică actul ca fiind făcut în dauna creditorilor prin agravarea insolvabilității debitorului.
Cu privire la incidența art. 80, alin. 1, lit. f din Legea nr. 85/2006, a arătat că plățile în cuantum de 270.449,33 lei prezentate mai sus, realizate în intervalul de 120 de zile anterioare deschiderii procedurii de insolvență, intră sub incidența acestor dispoziții normative. A mai arătat că, în vederea admisibilității unei acțiuni în anulare reglementate de art. 80, alin. 1, lit. f din Legea nr. 85/2006, este necesară întrunirea următoarelor condiții:
actele a căror anulare se urmărește să vizeze plăți anticipate ale datoriilor a căror scadență era ulterioară deschiderii procedurii. A învederat că prin plățile efectuate, asociatul unic a retras succesiv din casă suma de 270.449,33 lei, cu doar câteva luni anterioare deschiderii procedurii de insolvență, procedură deschisă la cererea debitoarei. Prin raportare la faptul că pentru creditările efectuate de către asociatul unic, deși solicitate, nu au fost predate contractele de împrumut încheiate, a tras prezumția că scadența acestor sume era ulterioară deschiderii procedurii, iar asociatul unic, știind că va urma să declanșeze procedura de insolvență față de debitoare, a retras anticipat sumele de bani aferente creditărilor efectuate.
plățile făcute să fie efectuate în intervalul de 120 de zile anterioare deschiderii procedurii de insolvență. A învederat că procedura insolvenței față de SC D. M. S. a fost deschisă la data de_, plățile efectuate fiind făcute în intervalul_ -_ . Astfel, plățile au fost efectuate în intervalul de 120 de zile anterioare deschiderii procedurii de insolvență față de societatea debitoare.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri.
În drept, a invocat prevederile legale menționate în motivele de fapt și art.
242 C.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006, toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, inclusiv pentru recuperarea creanțelor sunt scutite de taxe de timbru.
Pentru dovedirea cererii, s-a prevalat de următoarele înscrisuri: chitanțele și dispozițiile de plată enumerate în cuprinsul cererii, registrul de plăți prin casă al SC D. M. S. pt lunile: octombrie 2011, noiembrie 2011 și decembrie 2011.
La data de 21 noiembrie 2012, lichidatorul judiciar și-a precizat cererea în sensul restrângerii obiectului acțiunii formulate împotriva pârâților SC D. M.
S. și J. E. cu suma de 270.449,33 lei, solicitând în continuare anularea plăților în cuantum de 400.000 lei făcute de către SC D. M. S. către asociatul unic J. E. și obligarea acestuia la plata sumei de 400.000 RON în contul unic de insolvență al societății debitoare.
În motivarea precizării de acțiune, a arătat că suma de 270.449,33 lei a cărei anulare de restituire o solicitase prin acțiunea inițial formulată reprezenta restituiri de creditare efectuate de către societatea debitoare către asociatul unic
J. E. în intervalul de 120 de zile anterioare deschiderii procedurii de insolvență. Pe baza informațiilor deținute la momentul formulării acțiunii, lichidatorul judiciar a apreciat incidente prevederile art. 80, alin. 1, lit. f din Legea nr. 85/2006, considerând că asociatul unic, în calitate de creditor, a încasat sume de bani anterior scadenței acestora, în intervalul de 120 de zile anterioare deschiderii procedurii de insolvență, deși scadența acestora era ulterioară deschiderii procedurii de insolvență.
A arătat că ulterior introducerii acțiunii, asociatul unic pârât J. E. i-a pus la dispoziție o serie de contracte de împrumut cu dată certă conform cărora
J. E. s-a împrumutat de la d-nii Ilisei V. Neculai și Sandru Georgeta în mod repetat cu sume de bani în vederea creditării SC D. M. S. . Astfel, au fost
încheiate următoarele contracte de împrumut: cu d-l Ilisei V. N. lai, la 4 ianuarie 2010, pentru suma de 80.000 lei, cu scadența la 4 ianuarie 2011, cu d- na Sandru Georgeta, la 1 februarie 2010, pentru suma de 120.000 lei, cu scadența la 1 februarie 2011, cu d-l Ilisei V. N. lai, la 1 martie 2010, pentru suma de 249.000 lei, cu scadența la 31 august 2011, cu d-na Sandru Georgeta, la 4 octombrie 2010, pentru suma de 100.000 lei, cu scadența la 4 octombrie 2011 și cu d-l Ilisei V. N. lai, la 1 noiembrie 2010, pentru suma de 129.000 lei, cu scadența la 1 noiembrie 2011.
A învederat că prin depunerea acestor contracte de împrumut pârâtul J.
a făcut dovada că sumele retrase în perioada de 120 de zile înainte de deschiderea procedurii insolvenței, în cuantum de 270.449,33 lei aveau scadențe la datele la care au fost efectuate retragerile corespunzătoare de către asociatul unic pârât, fiind plătite către împrumutători, motiv pentru care a apreciat, în final, că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 80, alin. 1, lit. f din Legea nr. 85/2006, neexistând situația premisă a existenței unor datorii ale căror scadențe să fie ulterioare deschiderii procedurii de insolvență.
Prin întâmpinarea depusă la 28 martie 2013, pârâtul J. E., în nume propriu și în calitate de administrator special al debitoarei SC D. M. S., a solicitat respingerea acțiunii în anulare precizate, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apărărilor propuse, a arătat că cererea lichidatorului judiciar este neîntemeiată. A învederat că la momentul contractării creditului pentru dezvoltare imobiliară (anul 2007) de la BCR SA cauza mediată a ambelor părți a fost una în sensul obținerii de profit prin edificarea de locuințe și, ulterior, valorificarea lor prin înstrăinare. Nimic nu prevedea ce aveau să aducă anii următori în plan financiari.
Odată cu dificultățile economice resimțite la nivel global, anul 2010 a adus pentru pârât o nevoie acută de lichidități pentru finanțarea societății și pentru continuarea afacerii în domeniul imobiliar pe care am început-o, motiv pentru care a obținut diferite împrumuturi de la persoane fizice, bani cu care a finanțat societatea și a continuat să achite ratele la creditul imobiliar. Din punct de vedere al vânzărilor de apartamente, a fost un an în care vânzările au scăzut mult și din cauza faptului că banca creditoare nu a fost de acord cu scăderea prețului pe metrul pătrat, pierzând astfel mulți clienți.
A mai arătat că și anul 2011 a fost un an dificil și un an în care a încercat din răsputeri să valorifice apartamentele construite și să găsească cumpărători. De multe ori a fost nevoit să facă compromisuri și să ofere facilități cumpărătorilor pentru a putea obține lichidități (spre exemplu: oferea reduceri de preț, oferea anumite finisări interioare, care, de altfel, nu cădeau în sarcina sa etc.). A mai arătat că au fost dese situațiile în care banca creditoare aproba radierile ipotecilor cu întârziere, motiv pentru care intervenea nemulțumirea clienților cumpărători. În tot acest timp sume importante de bani rulau în conturile și în casieria societății, toate cu o destinație precisă: stingerea creanțelor față de creditori.
În ceea ce privește suma de 400.000 lei, a considerat că nu a lezat cu nimic interesele creditorului BCR SA, din moment ce creanța creditorului era garantată prin ipotecă. Conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul instituirii ipotecii, debitorul putea înstrăina bunul ipotecat, ipotecă care urma să se strămute însă către noul dobânditor, grevat de sarcinile care îl apasă. Cu alte cuvinte, garanția de care s-a bucurat creditorul ipotecar a rămas intactă, el având dreptul de a urmări bunul în mâna oricui s-ar găsi.
A mai arătat că și-a îndeplinit obligațiile față de creditoarea SC BCR SA până în momentul deschiderii procedurii insolventei, nefiind nicio secundă pe tărâmul fraudării intereselor sale. A învederat că dacă ar fi fost interesat să lezeze interesele creditorilor, putea să nu acopere creanțele și să folosească sumele de bani obținute în alt mod.
A mai arătat că din înscrisurile atașate la dosarul cauzei se poate vedea cu exactitate care a fost destinația sumei de 400.000 lei, respectiv tot plată către creditori. La momentul perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare nu a prevăzut și nu avea cum să prevadă faptul că societatea pe care o administra va
intra în faliment. A considerat că deschiderea procedurii insolvenței putea fi evitată și doar în ultima clipă a formulat cerere în acest sens.
A învederat că la momentul deschiderii procedurii insolvenței restituise creditul către SC BCR SA în proporție de 95%, în condițiile în care:
obținuse un împrumut de aproape 3.300.000 euro;
pe parcursul edificării construcțiilor SC BCR SA achita doar aproximativ 72% fără TVA din facturi, iar restul de 28% plus întreg TVA aferent facturii era achitat de debitoare din resurse proprii;
a rambursat aproape 4.300.000 euro până în momentul deschiderii procedurii insolvenței.
A arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 79: "administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii";.
A apreciat că nu se poate reține incidența acestui text de lege prin raportare la antecontractul încheiat cu promitentul-cumpărător M. N. și la destinația sumelor obținute cu titlu de preț. A arătat că nu a încălcat niciodată principiul bunei-credințe și nu a încheiat vreun act frauduluos în dauna drepturilor creditorilor. Actele frauduloase sunt acelea care au fost săvârșite cu rea-credință în scopul de a leza dreptul altei persoane (un creditor). Pentru a fi în prezența relei-credințe este necesar să fi încălcat principiul bunei-credințe. Conform art. 14 alin. 2 NCC "buna-credință se prezumă până la proba contrară"; (art. 970 C.civ. din 1865). Pentru a fi sancționat sub calificarea de încălcare a principiului bune-credințe, comportamentul trebuie să aibă o anumită intensitate și gravitate. Prezumția de bună-credință poate fi înlăturată numai prin dovada relei-credințe. La momentul în care patrimoniul societății a fost mărit prin creditarea de către pârât - creditare care s-a făcut prin împrumuturile obținute personal de la terți - creditorii societății nu au obiectat în niciun fel, mai mult, acele sume au fost folosite în mare parte pentru îndestularea lor. Din privința unui laic al dreptului și prin raportarea la calitatea de asociat unic (aproape identificându-se persoana fizică cu persoana juridică) nu a făcut nicio distincție între creditori. Nu a făcut altceva decât să restituie și împrumuturile obținute de la persoanele fizice. Funcționarea unui societăți presupune realizarea unei succesiuni de încasări și plăți, fapte generatoare de modificări constante ale patrimoniului. Imprevizibilitatea mediului de afaceri și a economiei în general, fac ca și subiectul cu cea mai mare diligență să nu poată face previziuni realizabile.
A învederat că în speța de față buna sa credință rezultă din plățile constante către creditori, inclusiv până în momentul deschiderii procedurii insolvenței, plăți care nu pot fi justificate în alt mod, și din protejarea intereselor
creditorilor, neagravându-le în niciun fel situația. În ipoteza fraudei sau a relei- credințe, acele plăți nu ar fi fost făcute. Plățile au fost făcute în ideea continuării afacerii, continuării activității, a îndestulării creditorilor și, în final, a obținerii unui profit de ambele părți.
A apreciat că în prezenta speță nu sunt incidente prevederile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, invocate de lichidatorul judiciar. Art. 85 alin. 3 prevede că "dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor";. Îndeplinirea condițiilor art. 79 și 80 trebuie analizate de instanța de judecată prin prisma dovezilor de care lichidatorul judiciar înțelege să se folosească. Lichidatorul judiciar invocă frauda în dauna drepturilor creditorilor doar prin prisma micșorării, la un moment dat, a patrimoniului societății, dar așa cum a arătat mai sus, această micșorare face parte din ciclul normal al unei persoane juridice, cu atât mai mult din ciclul
normal al SC D. M. S., a cărei cifră de afaceri și istorie justifică parcursul sinusoidal al patrimoniului.
A concluzionat în sensul că nu se poate susține că suma de 400.000 lei se cuvenea în exclusivitate creditorului ipotecar în virtutea garanției sale, deoarece, prin înstrăinare, garanția sa nu a fost micșorată sau diminuată în vreun fel, iar în cazul ipotecii, printr-o eventuală înstrăinare a bunului ipotecat efectele înstrăinării nu sunt în sensul unei subrogației reale cu titlu particular a sumei obținute și a strămutării ipotecii asupra prețului obținut (cum este în cazul pieirii imobilului), ci pur și simplu se păstrează dreptul de urmărire în mâna oricui s-ar afla imobilul.
A mai arătat că Legea insolvenței, în general, și articolele 79 - 80, în special, sunt pentru persoana juridică și persoana fizică administratoare un fel de "sabie a lui Damocles";, cu consecințe de multe ori dezastruoase pentru subiecții săi, dar având în vedere contextul deosebit de instabil financiar al ultimilor ani, simpla nereușită în afaceri nu trebuie imputată persoanei celei mai vulnerabile și neprotejate, așa cum este debitorul.
A concluzionat în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru a da curs solicitării lichidatorului judiciar.
În drept, a invocat art. 115 și urm. C.proc.civ., art. 79, art. 80, art. 85 din Legea nr. 85/2006.
La solicitările părților, judecătorul sindic a încuviințat administrarea de probe scrise: chitanțele atestând plățile efectuate de d-l M. N. CRISTIAN în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu debitoarea pentru spațiul comercial din T., C. V. nr. 102-104 (f.8-15 vol. I), dispozițiile de plată prin intermediul cărora pârâtul a retras sumele încasate de debitoare de la d-l M. N. CRISTIAN (f.15-24 vol. I), extras din registrul de casă aferent perioadei octombrie - decembrie 2011 (f.25-28 vol.- I), contractele de împrumut încheiate de pârât cu d-nii ILISEI V. NECULAI și SANDRU GEORGETA și actele încheiate cu aceștia cu ocazia restituirii împrumuturilor (f.36-46 vol. I), extrasele conturilor debitoarei SC D. M. S. aferente perioadei ianuarie 2009 - decembrie 2011 (f.70-260 vol. I), contractele de creditare și garanțiile încheiate de debitoarea SC D. M. S. cu SC BCR SA (f.2-230 vol. II).
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, în limitele sesizării sale în urma precizării cererii de chemare în judecată de către
lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reține următoarele:
În conformitate cu art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Operațiunile de retragere de către pârâtul J. E. de numerar în cuantum de 400.000,00 lei din casieria societății debitoare SC D. M. S., cu titlu de "restituire împrumut patron";, în baza următoarelor dispoziții de plată: nr. 14/1 februarie 2011, nr. 15/1 martie 2011, nr. 16/1 aprilie 2011, nr. 17/2 mai 2011, nr. 18/1 iunie 2011, nr. 19/1 iulie 2011, nr. 20/1 august 2011, nr. 21/1 septembrie 2011, nr. 22/1 octombrie 2011 și nr. 23/1 noiembrie 2011, fiecare pentru câte o sumă de 40.000 lei reprezintă restituiri ale împrumuturilor acordate de către pârâtul J. E., în nume propriu, debitoarei SC D. M. S. .
În conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 31/1990, contractele între societatea cu răspundere limitată și persoana fizică sau persoana juridică, asociat unic al celei dintâi, se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute.
Pârâtul J. E. are calitatea de unic asociat al debitoarei SC D. M. S., astfel încât orice contract de împrumut încheiat între el și debitoare trebuia să fie încheiat în formă scrisă, sub sancțiunea nulității absolute.
Dat fiind faptul că pârâtul J. E. nu a făcut dovada încheierii vreunui contract de împrumut în formă scrisă cu SC D. M. S., convențiile de împrumut încheiate de el cu debitoarea SC D. M. S. sunt lovite de nulitate absolută, iar actele juridice de "restituire împrumut patron"; sunt, de asemenea, lovite de nulitate absolută, conform principiului quod nullum est nullum producit effectum.
Predarea de către pârâtul J. E. a sumei de 400.000 lei către debitoarea SC D. M. S. în temeiul unor contracte de împrumut lovite de nulitate absolută și utilizarea de către aceasta din urmă în activitatea sa a sumei respective nu putea conferi pârâtului J. E. dreptul de a pretinde pârâtei debitoare restituirea sumei de 400.000 lei cu titlu de restituire împrumut.
Fiind vorba despre o nulitate absolută expresă, în principiu, aceasta nu poate fi acoperită prin conversiunea vreunui act juridic. Practica judiciară civilă, însă, a derogat în majoritatea situațiilor de la strictețea acestui principiu, conferind valoare juridică unor acte încheiate cu încălcarea unor dispoziții exprese, cu precădere în materia contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect drepturi de proprietate asupra terenurilor.
Aplicând, mutatis mutandis, aceeași logică și reținând faptul că contractele de împrumut încheiate de pârâtul J. E., în calitate de împrumutat, în nume propriu cu creditorii ILISEI V. NECULAI și SANDRU GEORGETA, în calitate de împrumutători, pentru sume totalizând 678.000 lei, conțin, fiecare, câte o clauză referitoare la destinația acestor împrumuturi - creditarea SC D. M. S.
-, precum și faptul că pârâtul J. E. era unic asociat și administrator al SC
D. M. S., semnătura sa putând fi interpretată atât ca exprimare a voinței sale proprii, ca persoană fizică, cât și ca voință a SC D. M. S., exprimată de administratorul său, judecătorul sindic, extinzând sfera de aplicare a principiului conversiunii actelor juridice, va avea în vedere, în continuarea considerentelor, contractele de împrumut încheiate de pârâtul J. E., în calitate de împrumutat, în nume propriu cu creditorii ILISEI V. NECULAI și SANDRU GEORGETA, în calitate de împrumutători, pentru sume totalizând
678.000 lei, ca fiind și contracte de împrumut încheiate de pârâtul J. E., în nume propriu, ca asociat unic, cu pârâta debitoare SC D. M. S., în calitate de împrumutată. Corelativ, prin același mecanism al conversiunii actelor juridice, judecătorul sindic va avea în vedere și operațiunile de retragere de către pârâtul
J. E. de numerar în cuantum de 400.000,00 lei din casieria societății debitoare SC D. M. S., cu titlu de "restituire împrumut patron";, ca acte juridice valabile din perspectiva art. 15 din Legea nr. 31/1990 și a principiului quod nullum est nullum producit effectum.
Din perspectiva art. 79 din Legea nr. 85/2006, nulitatea instituită de această normă specială este condiționată de existența unei fraudări a drepturilor creditorilor.
Art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și art. 80 din Legea nr. 85/2006.
Art. 80 alin. 2 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 prevăd posibilitatea anulării operațiunilor încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul și a recuperării prestațiilor, dacă sunt în dauna creditorilor: a) cu un … asociat deținând cel puțin 20% din capitalul societății comerciale, … atunci când debitorul este respectiva societate
…cu răspundere limitată; d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate … cu răspundere limitată…
Astfel cum rezultă din actul constitutiv al debitoarei, pârâtul J. E. este unicul asociat și administrator al debitoarei SC D. M. societate cu răspundere limitată.
Fraudarea intereselor creditorilor rezultă fără echivoc din restituirea preferențială, în perioada către asociatul unic, a sumei de 400.000 lei, în detrimentul tuturor celorlalți creditori.
Contractele de împrumut încheiate de pârâtul J. E., în calitate de împrumutat, cu creditorii ILISEI V. NECULAI și SANDRU GEORGETA, în calitate de împrumutători, pentru sume totalizând 678.000 lei, precum și actele juridice de restituire a împrumuturilor (f.36-46 vol. I) sunt acte juridice perfect valabile, însă ele sunt res inter alios acta în ceea ce o privește pe debitoarea SC
D. M. S. și creditorii săi, care sunt terți față de aceste contracte de împrumut. D-nii ILISEI V. NECULAI și SANDRU GEORGETA nu au calitatea de creditori ai SC D. M. S., deoarece ei nu au împrumutat societatea, ci pe pârâtul J. E., acesta din urmă fiind creditor al societății debitoare SC D. M.
S., față de care s-a deschis procedura insolvenței.
Or, în condițiile în care pârâtul J. E. avea și are calitatea de asociat unic al SC D. M. S., iar față de debitoare s-a deschis direct procedura simplificată a insolvenței, deci procedura falimentului, pârâtul J. E. era îndreptățit la o eventuală distribuire doar în condițiile art. 123 pct. 9 lit. a din
Legea nr. 85/2006, toți ceilalți creditori având prioritate față de el. Restituirea sumei de 400.000 lei către pârâtul J. E. a avut drept consecință lipsirea tuturor celorlalți creditori de această sumă de bani, fiind astfel incidente dispozițiile art. 80 alin. 2 lit. a și d și cele ale art. 79 din Legea nr. 85/2006, precum și prezumția de fraudă instituită de art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic nu poate primi apărările pârâtului J. E. în sensul că plățile au fost făcute cu bună credință și că interesele creditoarei SC BCR SA nu au fost fraudate.
Pe de o parte, obligația de restituire de către d-l J. E. a împrumuturilor către creditorii săi, d-nii ILISEI V. NECULAI și SANDRU GEORGETA, reprezintă un debit la plata căruia debitoarea nu putea fi ținută, izvorât din acte juridice față de care debitoarea a avut și are calitatea de terț, iar pe de altă parte plățile totalizând 400.000 lei, mai sus analizate, au fost efectuate către asociatul unic pârât J. E., care, în caz de faliment, ar fi beneficiat ultimul de eventuale distribuiri, astfel încât intenția debitoarei de a prejudicia creditorii este evidentă. Pe de altă parte, garanția reală reprezentată de dreptul de ipotecă al creditoarei SC BCR SA asupra imobilului - spațiu comercial din T., C. V. nr. 102-104 - s-a stins în condițiile art. 53 din Legea nr. 85/2006, ca urmare a încheierii de către lichidatorul judiciar, în calitate de reprezentant legal al debitoarei, a contractului de vânzare-cumpărare a acestui imobil cu d-l M. N. CRISTIAN, în condițiile art. 931și art. 53 din Legea nr. 85/2006. Prin urmare, creditoarea SC BCR SA a fost lipsită atât de lichiditățile încasate în contul bunului asupra căruia avea un drept de ipotecă, cât și de bunul obiect al
garanției.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, judecătorul sindic va admite cererea formulată de lichidatorul judiciar al SC D. M. S., SS, în contradictoriu cu pârâtul J. E. și debitoarea SC D. M. S., în faliment, reprezentată de administratorul special J. E. și, în consecință, va anula actele frauduloase reprezentate de operațiunile de retragere de către pârâtul J.
E. de numerar în cuantum de 400.000,00 lei din casieria societății debitoare
SC D. M. S., cu titlu de "restituire împrumut patron, în baza următoarelor dispoziții de plată: nr. 14/1 februarie 2011, nr. 15/1 martie 2011, nr. 16/1 aprilie 2011, nr. 17/2 mai 2011, nr. 18/1 iunie 2011, nr. 19/1 iulie 2011, nr. 20/1 august 2011, nr. 21/1 septembrie 2011, nr. 22/1 octombrie 2011 și nr. 23/1 noiembrie 2011, fiecare pentru câte o sumă de 40.000 lei și îl va obliga pe pârâtul J. E. să restituie averii debitoarei SC D. M. S. suma de 400.000,00 lei rezultată din actele frauduloase anulate, mai sus menționate.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și principiul disponibilității în procesul civil, judecătorul sindic va lua că lichidatorul judiciar al SC D. M.
S., SS, nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de lichidatorul judiciar al SC D. M. S., S.
S., cu sediul profesional în C. -N., str. T. M., nr. 46, ap. 16, jud. C., în contradictoriu cu pârâtul J. E., cu domiciliul procesual ales la Cab. av. Kiss Oszkar, cu sediul profesional în C. -N., str. N., nr. 2, ap. 23, jud. C. și debitoarea SC D. M. S., în faliment, reprezentată de administratorul special
J. E., cu sediul în T., calea V., nr. 102, bl. E125, jud. C. și, în consecință:
Anulează actele frauduloase reprezentate de operațiunile de retragere de către pârâtul J. E. de numerar în cuantum de 400.000,00 lei din casieria societății debitoare SC D. M. S., cu titlu de "restituire împrumut patron, în baza următoarelor dispoziții de plată: nr. 14/1 februarie 2011, nr. 15/1 martie 2011, nr. 16/1 aprilie 2011, nr. 17/2 mai 2011, nr. 18/1 iunie 2011, nr. 19/1 iulie 2011, nr. 20/1 august 2011, nr. 21/1 septembrie 2011, nr. 22/1 octombrie 2011 și nr. 23/1 noiembrie 2011, fiecare pentru câte o sumă de 40.000 lei.
Obligă pârâtul J. E. să restituie averii debitoarei SC D. M. S. suma de 400.000,00 lei rezultată din actele frauduloase anulate, mai sus menționate.
Ia act că lichidatorul judiciar al SC D. M. S., SS, nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
F. -Iancu M. F. B.
În CO, semnează
Thred./FIM/5.ex./20.08.14 prim grefier
| ← Sentința civilă nr. 2217/2013. Procedura insolvenței | Decizia civilă nr. 1169/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
