Sentința civilă nr. 4775/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
România Tribunalul Sălaj Secția civilă Dosar nr. _
Operator date 2516
Sentința civilă nr. 4775
Ședința publică din 24 octombrie 2013 Judecător-sindic: L. M.
Grefier: C. A.
Pe rol soluționarea cererii formulată de creditorul D.G.F.P. S., în prezent
D. . C. - A. S., cu sediul în Z., str. P-ța I. M., nr. 5, jud. S., împotriva debitorului C. I V. P., cu sediul social în C. de Jos, nr. 184, com. Ip, jud. S., cod unic de înregistrare 20269152, având ca obiect procedura insolvenței și contestația formulată de debitorul SC C. I V. P. C. de Jos împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Procedura îndeplinită, soluționarea cauzei făcându-se fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință din 21 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Judecătorul -sindic,
Asupra cererii de față,
La data de_ creditorul D.G.F.P. S. a chemat în judecată debitorul C. I V. P., pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 93.181 lei.
Cererea a fost comunicată debitorului la data de_, iar la data de_ debitoarea a depus întâmpinare (f. 36-37) calificată de instanță ca și contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Prin actul depus debitoarea arată că cererea creditoarei nu este întemeiată întrucât C. I V. PFA are o activitate comercială fluentă, desfășurând zilnic acte de comerț, efectuând plăți și încasând de la partenerii contractuali contravaloarea mărfurilor livrate și ale serviciilor prestate.
Totodată debitoarea a depus decizii anuale de impunere și declarații privind veniturile realizate, fiind și plătitoare de TVA, colectând și virând TVA.
Pe de altă parte, creanța pretinsă de DGFP S. nu este reală, prin urmare lipsește condiția certitudinii creanței.
Astfel suma de 93.181 lei se compune din debitul principal (TVA), în valoare de 43.282 lei, dobânzi în valoare de 43.424 lei și penalități în valoare de 6575 lei. Debitul principal este greșit calculat, fiind stabilit prin Decizia de impunere 4025/_, aceasta fiind nelegală, ca atare și cuantumul dobânzilor și penalităților este greșit calculat. Decizia de impunere 4025/_ s-a emis ca urmare a Raportului de inspecție fiscală din data de_, în care nu s-a ținut seama de apărările reprezentantului debitoarei noastre, fiind încălcată obligația de informare a contribuabilului de către organele fiscale, cu privire la cuantumul plafonului pentru a deveni plătitor de TVA.
Solicită așadar respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență, formulate de DGFP S. .
Prin întâmpinarea depusă la contestația împotriva deschiderii procedurii creditoarea solicită respingerea contestației formulata de C. I V. - PFA ca nefondată, având in vedere următoarele motive:
Debitorul se afla in stare de insolvență in înțelesul Legii nr. 85/2006 si sunt întrunite condițiile prevăzute de acest act normativ deoarece se pot constata următoarele: creanța creditorului fiscal in cuantum de 93.181 lei este o creanța certa, lichida si exigibila, dovedita cu scriptele din dosar; debitorul se afla in încetare de plați.
DGFP S. a formulat cerere de deschidere a procedurii insolventei fata de debitor pentru o creanța de 93.181 lei.
Creanța DGFP S. provine din Decizia de impunere nr. 4025/1/_ si RIF nr. 4025/_, întocmite ca urmare a unei inspecții fiscale efectuate la debitor prin care s-a stabilit TVA de plata si accesoriile aferente si din declarațiile fiscale ale contribuabilului ca plătitor de TVA.
Împotriva Deciziei de impunere si a RIF contribuabilul a formulat contestație la organul fiscal.
Prin Decizia nr. 138/_, DGFP S. a soluționat contestația formulata de petent in sensul respingerii ca neîntemeiata a acesteia.
Împotriva acestei decizii debitorul nu a mai formulat contestație la Tribunalul Sălaj.
Decizia emisa in soluționarea contestației este definitiva in sistemul cailor administrative de atac, potrivit art. 210 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicata, cu modificările si completările ulterioare.
In consecința, susținerea debitoarei ca sumele nu sunt certe este nejudicioasa, sens in care depune Decizia nr. 138/_ emisa de DGFP S. .
Având in vedere ca debitorul nu a achitat nici obligațiile fiscale din fisa sintetica inclusiv cele stabilite prin decizia de impunere, care conform OG nr. 92/2003 republicata constituie si înștiințare de plata, iar conform art. 141 " Titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent.
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se înțelege creditorul a cărui creanța împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile, iar conform pct. 1 al aceluiași articol, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumata ca fiind vădita atunci când debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a plătit datoria sa fata de unul sau mai mulți creditori.
În atare situație, debitoarea se încadrează perfect în dispozițiile Legii nr. 85/2006, motiv pentru care apreciaza ca acțiunea privind deschiderea procedurii împotriva debitorului formulata de DGFP S., este perfect justificata.
În ședința publică din_ debitoarea a ridicat excepția de nelegalitate a Deciziei de impunere 4025/_, aceasta fiind nelegala, debitul principal fiind greșit calculat, ca atare și cuantumul dobânzilor și penalităților este greșit calculat. Decizia de impunere 4025/_ s-a emis ca urmare a Raportului de inspecție
fiscală din data de_, în care nu s-a ținut seama de apărările reprezentantului clientei noastre, fiind încălcată obligația de informare a contribuabilului de către orcanele fiscale, cu privire la cuantumul plafonului pentru a deveni plătitor de TV.A. Creanța pretinsă de DGFP S. nu este reală, prin urmare lipsește condìția certitudinii creanței.
Suma de 93.131 lei se compune din debitul principal ( TVA ), în valoare de
43.282 lei, dobânzi în valoare de 43.424 lei și penalități în valoare de 6575 lei. Debitul principal este greșit calculat, fiind stabilit prin Decizia de impunere 4025/_, aceasta fiind nelegală, ca atare și cuantumul dobânzilor și penalităților este greșit calculat. Decizia de impunere 4025/_ s-a emis ca urmare a Raportului de inspecție fiscală dm data de_, în care nu s-a ținut seama de apărările reprezentantului debitoarei, fiind încălcată obligația de informare a contribuabilului de către organele fiscale, cu privire la cuantumul plafonului pentru a deveni plătitor de TVA.
Decizia de impunere este nelegală întrucât organul de inspecție fiscala a stabilit cuantumul sumelor datorate cu titlu de TVA aferentă perioadei octombrie 2007 -_, în suma totală de 43.080 lei, aplicând cota de 19% asupra tuturor veniturilor realizate fără a ține cont de TVA deductibilă pentru achiziția de mărfuri și aferentă mărfurilor aflate în stoc la data efectuării inspecției fiscale, fiind nesocotite astfel dispozițiile art. 145, alin. 3, lit. a și ale alin. 11 din același articol din Legea nr. 571/2003, incidente la acei moment.
Potrivit art. 4, alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 76/2012, începând cu data de_, legalitatea unui act administrative cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Prin notele depuse la dosarul cauzei la filele 140-142 creditoarea solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate invocate pentru următoarele considerente:
In primul rand, potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004 "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau
desființarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara. Ori, Codul de procedura fiscala constituie o lege organica procedura care impreuna cu Codul fiscal care cuprinde normele de drept substantial, constituie dreptul fiscal, distinct de dreptul administrativ comun, reglementat prin Legea nr.554/2004 . Acest aspect este evident avand in vedere ca in contenciosul fiscal nu sunt aplicabile termenele de introducere a acțiunii in instanta prevăzute de art.11 din Legea 554, respectiv cel de prescripție de 6 luni si cel de decădere de 1 an. De asemenea in contenciosul fiscal nu se ataca in instanta in mod direct actul administrativ fiscal emis de organul fiscal, ci decizia de soluționare a contestatiei emisa de organul de soluționare competent conform art. 218 Cod procedura fiscala. In acest sens practica înaltei Curți de Casație si Justitie fiind constanta (Decizia nr.1653/20 martie 2007 a înaltei Curți de Casație si Justitie - Secția de contencios administrativ si fiscal).
În raport cu dispozițiile art. 4 cu referire la art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire ia un act administrativ pentru modificarea sau desființarea căruia prin lege organică se
prevede o altă procedură judiciară. Într-adevăr, potrivit art.4 alin.(1) fraza I din Legea nr.554/2004 "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea pârtii interesate".
În cauză, este necontestat că obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă Decizia de impunere nr. 4025/IA/_ emisa de Activitatea de Inspecție Fiscala/excepție invocată în cadrul unei contestatii la deschiderea procedurii insolventei.
Astfel fiind, având în vedere câ legalitatea Raportului de Inspecție Fiscala nr. 4025/_ si a Deciziei de impunere nr. 4025/IA/_ emise de Activitatea de Inspecție Fiscala din cadrul DGFP S., emisă în temeiul dispozițiilor legale nu poate fi pusă în discuție în fata instantei de contencios administrativ pe calea unei acțiuni directe, ea nu va putea fi contestată nici pe calea excepției de nelegalitate în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, care trebuie interpretat si prin prisma dispozițiilor art.5 din aceeași lege.
Deci, sintetizând, cu alte cuvinte, actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe vor fi exceptate si de la controlul de legalitate pe calea excepției de nelegalitate reglementată prin art.4 din Legea nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare.
Soluționând cu prioritate excepția ridicată de debitoarea C. I. V. PFA privind nelegalitatea Deciziei de impunere 4025/_ emisă de D.G.F.P. S. judecătorul sindic urmează să o respingă ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Creanța DGFP S. provine din Decizia de impunere nr. 4025/1/_ si RIF nr. 4025/_, întocmite ca urmare a unei inspecții fiscale efectuate la debitor prin care s-a stabilit TVA de plata si accesoriile aferente si din declarațiile fiscale ale contribuabilului ca plătitor de TVA.
Împotriva acestei Decizii de impunere si a RIF debitoarea a formulat contestație la organul fiscal, soluționată prin Decizia nr. 138/_ (f. 65-68) in sensul respingerii ca neîntemeiata a acesteia.
Această decizie nefiind contestată de debitoare în termen de 6 luni de la comunicare, nu mai poate fi cenzurată pe calea excepției de nelegalitate invocată de contestatoare, care nu a urmat procedura judiciară specială prevăzută de art. 218 Cod procedură fiscală.
Judecătorul sindic, analizând contestația formulata împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței constata ca aceasta este neîntemeiata pentru urmatoarele considerente:
Conform art.3 pct.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 starea de insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci când debitorul lasa sa treaca mai mult de 90 de zile de la scadenta si nu plateste datoria fata de unul sau mai multi creditori, de unde rezulta ca obligatia creditorilor se rezuma la existenta creantei si la neplata ei în termen de 90 de zile de la scadenta, revenind debitorului sarcina de a prezenta dovezi din care sa rezulte ca nu se afla în stare de insolventa.
Contestatoarea arată prin contestația formulată, faptul că are activitate comercială fluentă desfășurând zilnic acte de comerț efectuând și încasând plăți, totodată creanței creditoarei îi lipsește caracterul cert întrucât nu este reală.
Instanța reține că creanța DGRFP provine dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele și condițiile prevăzute de codul fiscal, astfel că nu pot fi reținute susținerile debitoarei potrivit căreia aceasta creanță nu ar fi certă.
În ceea ce privește solvabilitatea debitoarei instanța reține că debitoarea nu a depus la dosarul cauzei dovada că deține într-adevăr disponibilități bănești pentru plata debitului .
Apreciind astfel ca debitoarea-contestatoare nu a făcut dovada, în condițiile art. 1169 Cod procedura civila, a susținerilor sale, privind starea de solvabilitate, se va respinge, cu consecința prevăzuta de art. 33 alin.4 din Legea nr. 85/2006, contestația formulata de debitoare împotriva cererii de deschidere a procedurii.
Reținând așadar ca societatea creditoare deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă si exigibilă, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și penalități de întârziere conform clauzei inserate în convenția părților, într-un cuantum superior celui minim reglementat de Legea nr. 85/2006, dar și ca debitoarea contestatoare nu a răsturnat prezumția de insolvență născută din neplata datoriilor în termen de 90 de zile de la scadenta, se impune a fi respinsă contestația la cererea de deschidere a procedurii, cererea formulata de creditoare urmează a fi admisă, cu consecința deschiderii procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei.
Pentru aceste motive in numele legii Hotărăște:
Respinge ca inadmisibilă excepția ridicată de debitoarea C. I. V. PFA privind nelegalitatea Deciziei de impunere 4025/_ emisă de D.G.F.P. S. .
Respinge ca nefondată contestația debitoarei la cererea de deschidere a procedurii.
Admite cererea formulată de creditorul D.G.F.P. S. - în prezent D. . C.
- A. S., cu sediul în Z., str. P-ța I. M., nr. 5, jud. S., și în temeiul art. 31 rap. la art.33( 6) din legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței dispune deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului C. I V. P., cu sediul social în C. de Jos, nr. 184, com. Ip, jud. S. .
Numește administrator judiciar pe C. P. E. .
care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din lege cu o retribuție de 800 lei lunar plus TVA și un procent de 3% din contul de lichidare.
În temeiul art. 61 din lege dispune notificarea de către administrator a deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și ORC S. .
Notificarea face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Dispune predarea către administrator, în termen de 10 zile de la primirea prezentei a listei operațiunilor de înstrăinare din ultimii 3 ani a gestiunii, a listei creanțelor și a altor informații solicitate și să depună la dosarul cauzei a actelor prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Dispune desemnarea administratorului special.
Stabilește în sarcina administratorului obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă .
Dispune comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, această din urmă obligație revenind administratorului judiciar.
Dispune indisponibilizarea părților sociale ale debitoarei în registrul special de evidență,
De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare ,
extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Dispune comunicarea prezentei băncilor unde debitorul are deschise conturi.
În afară de cazurile prevăzute la art.49 sau cele autorizate de judecătorul - sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Dispune deschiderea de către debitor a unui cont bancar din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii.
Dispune administratorului judiciar să convoace Adunarea G. ă a Creditorilor pentru promovarea acțiunii în răspundere în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, precum și în cazul renunțării la aceasta.
Fixează termenul limită pentru înregistrarea cererii de creanță asupra averii debitorului, însoțită de acte doveditoare_ .
Fixează termenul pentru verificarea creanțelor, de întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar de creanțe_ .
Contestațiile vor fi depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență a tabelului preliminar.
Dispune în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii, potrivit art..21 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Fixează termenul de definitivare a tabelului creanțelor_ . Prima ședință a adunării creditorilor va avea loc la data de_ . Fixează termen de judecată la data de_ .
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din 24 octombrie 2013.
Judecător-sindic,
Grefier,
L. M.
C.
A.
Red. L.M./ _
Dact.C.A./_ /6 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 280/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 3178/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
