Sentința civilă nr. 515/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
COD OPERATOR DATE CU CARACTER PERSONAL 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 515/2013
Ședința publică din data de 20 februarie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulate de contestatorul
DS împotriva sentinței comerciale nr. 688 din data de 11 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 362/2004 al Tribunalului Comercial C. în contradictoriu cu intimatele A.
F. P. A M. C. și S.C. BEST SHOES S.R.L. prin lichidator P. G. . La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 4 februarie 2013, care este parte integrantă din prezenta încheiere.
JUDECĂTORUL SINDIC
,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la data de 15 februarie 2012 sub nr._ pe rolul Curții de Apel C., Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal contestatorul S. D. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele A. F.
P. C. și S.P GRP I.P.U.R.L. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită contestația în anulare și pe cale de consecință să se anuleze sentința comercială nr. 688/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj (denumită în continuare
"Sentința") rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a pronunțării Deciziei civile nr. 1357/_ de către Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel iar, pe cale accesorie, în măsura admiterii primul capăt de cerere, să se procedeze la soluționarea în fond a cauzei și să se pronunțe o nouă hotărâre.
În motivare reclamantul a arătat că S.C. Bestshoes S.R.L. a fost înființată în baza încheierii judecătorești nr. 5012 din data de 23 septembrie 1999, așa cum rezultă din istoricul de informații nr. 339885/_ emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului (Anexa nr.l). Potrivit actului său constitutiv, Societatea a avut ca obiect principal de activitate fabricarea încălțămintei - CAEN 1930.
La data înființării Societății, Asociații Bestshoes au fost: Cîmpean Ioan, deținând 10% din capitalul social, Spirescu I. a Natalia, deținând 10% din capitalul social și D.
S., deținând 80% din capitalul social, iar în funcția de administrator a fost numit Cîmpeanu Ioan.
Conform înregistrării de mențiuni din data de 16 februarie 2000 efectuată la Registrul Comerțului asociații Cîmpeanu Ioan și Spirescu I. a Natalia s-au retras din Societate, rămânând doar S. D. ca asociat deținând 40% din capitalul social al Societății și administrator și un nou asociat, Oblo LLC, deținând 60% din capitalul social al Societății.
Ulterior, în baza contractului de vânzare cumpărare de părți sociale autentificat prin încheierea de autentificare nr. 375/_ dată de notarul public I. Repede, Rodie Nena a devenit asociatul unic al Societății, având totodată și funcția de administrator.
Din punct de vedere operațional, modelul de afacere pus în practică de către Societate poate fi rezumat astfel. Bestshoes prelua comenzi și materie primă prin intermediul Oblo LLC, iar după prelucrarea materiei prime în cadrul fabricii proprii, trimitea încălțămintea astfel obținută către clienți (beneficiarii finali) tot prin intermediul Oblo LLC.
La data de 18 aprilie 2002, prin sentința civilă nr. 2018/C/2002 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj a fost admisă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către S.C. Rondocarton S.R.L. împotriva Bestshoes, societate română, la care, potrivit celor de mai sus, Contestatorul a deținut calitatea de administrator până la data de 20 martie 2002.
Prin încheierea civilă nr. 4959/C/2002 din data de 24 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis cererea lichidatorului și s-a încuviințat vânzarea prin negociere directă a activelor Debitoarei conform acordului comitetului creditorilor.
Ulterior, prin încheierea comercială nr. 145/2005 din data de 26 ianuarie 200S pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a aprobat raportul întocmit de către Lichidator la data de 29 noiembrie 2004 (despre care vom face vorbire la unul din punctele de mai jos), s-au încuviințat tabloul definitiv al creditorilor Debitoarei și valorificarea mijloacelor fixe rămase ca fier vechi.
Lichidatorul a înregistrat la dosarul cauzei, în data de 12 aprilie 2005 o copie de pe borderoul privind notificarea prin poștă cu confirmare de primire a administratorilor și asociaților Debitoarei cărora li s-a transmis cererea A.F.P. C. de instituire a răspunderii administrative tradusă și autentificată, precum și citația de a se prezenta la adunarea generală a creditorilor care urma sa aibă loc în data de 18 mai 2005. Lichidatorul susține faptul că au fost returnate plicurile trimise destinatarilor Rodie Nena și Oblo LLC, iar de la Contestator s-a primit confirmarea de primire, fapt care însă nu s-a întâmplat, după cum veți observa din cele prezentate la punctul III de mai jos.
Prin Sentința pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 11 mai 2005 (atașată integral la prezenta contestație în anulare drept Anexa nr. 3), s-a admis cererea formulată de creditoarea A.F.P. C. privind instituirea răspunderii personale a administratorului Bestshoes în temeiul art. 137, lit. a), b), d), e) din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului ("Legea 64/1995") și, pe cale de consecință, Contestatorul a fost obligat la suportarea întregului pasiv al Debitoarei.
Urmare a numeroaselor nereguli cu procedura de citare (după cum vom dezvolta în cele de mai jos), Contestatorul a luat la cunoștință de existența litigiului și de soluția pronunțată de către instanță prin Sentință abia în luna octombrie a anului 2009, când reprezentanții A.F.P. C. l-au înștiințat telefonic în legătură cu faptul că a existat un litigiu în urma căruia s-a angajat răspunderea sa patrimonială (în calitate de fost administrator) pentru suportarea întregului pasiv al Bestshoes.
Ulterior, la data de 22 februarie 2010, deși nu i-a fost comunicată Sentința, Contestatorul a formulat recurs împotriva acesteia. Având în vedere faptul că Contestatorul nu a fost legal citat pe tot parcursul desfășurării procesului în fața Tribunalului Comercial C. și Sentința nu i-a fost comunicată, C. ea de Apel C. a respins excepția tardivității introducerii recursului formulat de către Contestator ridicată de către A.F.P. C. în cuprinsul întâmpinării la recurs. Cu toate acestea, deși instanța de control judiciar nu a apreciat că recursul a fost tardiv formulat, acesta a fost respins fără a se intra în judecata fondului prin Decizia (Anexa nr. 4) prin care s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință și exercițiu a societății debitoare
S.C. Bestshoes S.R.L. ridicată de către A.F.P. C. prin întâmpinarea la recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin (1) punctul 1 din Codul de procedură civilă, contestatorul a înțeles a formula contestație în anulare împotriva Sentinței rămasă definitivă și irevocabilă prin pronunțarea Deciziei ca urmare a nelegalei citări a Contestatorului pe tot parcursul derulării procesului privind insolvența Bestshoes în fața Tribunalului Comercial C. .
Contestatorul nu a avut cunoștință în nici un moment pe parcursul desfășurării procesului privind insolvența Bestshoes în cadrul căruia s-a și decis tragerea acestuia la răspundere patrimonială în calitate de administrator al Debitoarei de existența acestui litigiu. Pe cale de consecință, acestuia nu i-au fost comunicate nici un act sau înscris privitor la dosar și nici nu a participat la vreunul din termenele acordate pentru judecarea litigiului.
De altfel, dată fiind această nelegală citare în fața primei instanțe, C. ea de Apel
C. nici nu a respins ca tardiv introdus recursul formulat de către Contestator la momentul la care a luat la cunoștință de existența litigiului și a Sentinței.
Prima condiție pentru admisibilitatea contestației în anulare se desprinde din cuprinsul art. 317 alin. (1) din Codul de procedură civila și are în vedere obiectul contestației în anulare, respectiv faptul că pot fi desființate numai hotărârile irevocabile
"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare ..."
Întrucât Sentința pronunțată în primă instanță prin care Contestatorul a fost obligat să suporte întregul pasiv al societății debitoare Bestshoes a rămas definitivă și irevocabilă urmare a neinfirmării ei prin Decizia pronunțată cu ocazia judecării recursului declarat de către Contestator, rezultă cu ușurință faptul că această primă condiție este îndeplinită.
Potrivit celei de-a doua condiții necesare pentru admiterea contestației în anulare, motivul ce stă la baza formulării contestației nu trebuie să nu fi fost invocat pe calea apelului sau recursului, aceasta deoarece contestația în anulare are numai un caracter subsidiar față de căile ordinare de atac.
Reclamantul mai arată că în cazul de față, este imperios necesară admiterea prezentei contestații, deoarece nelegala citare în fața primei instanțe a fost invocată de către Contestator și în recurs, dar instanța însărcinată cu judecarea recursului a respins această cale de atac fără a mai judeca fondul cauzei ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a societății debitoare
S.C. Bestshoes S.R.L ridicată de către A.F.P. C. .
Prin urmare, deși contestatorul nu s-a aflat în ipoteza menționată de art. 317 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv în imposibilitatea de a invoca acest motiv pe calea recursului, acesta invocând deja citarea nelegală pe calea recursului, prezenta contestație în anulare este admisibilă în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (2) din Cod procedură civila. Potrivit articolului anterior citat este permisă introducerea contestației în anulare obișnuită dacă instanța a respins recursul fără ca el să fi fost judecat în fond, fapt evidențiat prin soluționarea recursului pe cale de excepție. "Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."
Conform dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, dat fiind caracterul executoriu al Sentinței devenită irevocabilă ca urmare a pronunțării Deciziei, contestația în anulare poate fi formulată oricând înainte de începutul executării silite, condiție care, de altfel, este îndeplinită "Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art, 401 alin. 1 lit. b) sau c).".
Potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul de procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părții, afară numai dacă legea nu dispune altfel". Aceste dispoziții sunt de natură să asigure respectarea principiilor care stau la baza desfășurării procesului civil, respectiv principiul contradictorialității, al dreptului la apărare și al egalității între părți, principii statornicite pentru a da posibilitatea părților unui litigiu de a se pronunța cu privire la admisibilitatea probelor ce urmează a fie administrate, precum și de a invoca apărări.
In acest sens, reclamantul citează Decizia 4504/R din 13 noiembrie 2008 (Anexa nr. 5), în cuprinsul căreia C. ea de Apel B. precizează textual următoarele: "C. ea a reținut ca prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece a încălcat normele de procedură cu privire la citarea recureteni-pârâte. [..,] Prin urmare, având în vedere că judecata s-a făcut de către instanța de fond cu încălcarea normelor de procedură ce vizează citarea obligatorie a părților și cum prin aceasta s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, față de recurentul-pârât, C. ea constată că potrivit art. 105 alin. (2) Cod Proc. Civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin acestea s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor."
Aceeași opinie este exprimată și de către profesorul Ioan Leș în "Tratatul de drept procesual civil" în cuprinsul căruia reține faptul că procedura de citare trebuie îndeplinită corespunzător pentru a asigura egalitatea părților și dreptul la apărare: "doar în măsura în care părțile cunosc data și locul judecății ele sunt puse într-o situație de egalitate, acestea își pot pregăti apărarea, pentru ca apoi să prezinte în contradictoriu și într-o ședință publică toate împrejurările de fapt și de drept de care depinde tocmai soluționarea cauzei." (Anexa nr. 6)
De asemenea, art. 107 din codul de procedură civilă instituie obligația instanței de judecată de a dispune citarea părților și de a verifica pentru fiecare termen de judecată procedura de citare cu toate părțile președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constata că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.". Dispozițiile anterior citate au caracter imperativ, astfel că nesocotirea acestora conduce la nulitatea hotărârii pronunțate cu încălcarea acestor dispoziții.
Prin încheierea civilă pronunțată în data de 6 aprilie 2005 de Tribunalul Comercial Cluj (fila 349, voi. II din dosarul nr. 362/2004 - Anexa nr. 17), instanța a pus în vedere Lichidatorului ca în conformitate cu art. 95 din Codul de procedură civilă să îndeplinească procedura de citare cu pârâții Rodie Nena, S. D. și Oblo LLC prin publicitate într-un ziar mai răspândit în vederea înfățișării acestora la termenul de judecată stabilit pentru data de 11 mai 2005, termen în urma căruia s-a pronunțat Sentința în data de 18 mai 2005.
Agentul procedural a afișat citația la ușa instanței (fila 365), iar Lichidatorul însărcinat și el cu efectuarea procedurii de citare cu Contestatorul a afirmat în cuprinsul raportului final privind închiderea procedurii de lichidare că citația aflată la fila 370 a fost recepționată de către Contestator, existând confirmare de primire (fila 396
- Anexa nr. 18). În ceea ce privește afișarea la ușa instanței, conform art. 95 din Codul de procedură civilă, atunci când "reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului", președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate. In această situație, instanța trebuia să manifeste o maximă prudență în aplicarea dispozițiilor art. 95 din Codul de procedură civilă, această procedură fiind permisă doar în acele împrejurări speciale, excepționale, respectiv in ipoteza în care creditorii Bestshoes și Lichidatorul dovedeau că au făcut demersuri serioase, suficiente pentru a afla domiciliul Contestatorului, inclusiv prin adresarea către autoritățile competente să ofere astfel de informații privind domiciliul cetățenilor străini. În acest sens s-a pronunțat și profesorul Viorel Mihai Ciobanu care în "Tratatul teoretic și practic de procedură civilă" a reținut textual următoarele: """"Dacă reclamantul arată că nu cunoaște domiciliul pârâtului, instanța este datoare să-i ceară dovezi din care să reiasă că a făcut tot posibilul pentru aflarea domiciliului pârâtului, inclusiv prin solicitarea organelor de poliție, urmând ca el să fie citat prin publicitate." (Anexa nr. 7).
Mai mult chiar, deși nu s-au depus nici un fel de diligente pentru a afla adresa reședinței sau domiciliului Contestatorului, în dovada de îndeplinire a procedurii de citare nici măcar nu a fost consemnată adresa din cel mai recent document încheiat de către acesta, respectiv adresa din încheierea de autentificare nr. 375/_ dată de notarul public I. Repede prin care s-a autentificat cesiunea de părți sociale ale Bestshoes (Marea Britanie, Somerset Road, London, SW195LA), încheiere care se află la dosarul cauzei, la fila 305.
Astfel, instanța de judecată (Tribunalul Comercial Cluj) trebuia să solicite părților să prezinte dovezi neîndoielnice din care sa rezulte că s-au depus toate diligentele pentru aflarea domiciliului Contestatorului și că toate aceste demersuri s-au dovedit zadarnice, însă cu toate acestea, la dosar nu există dovada întreprinderii vreunui demers.
În acest sens, prin decizia nr. 292 din data 17 mai 2007 pronunțată de C. ea de Apel Galați (Anexa nr. 8) se reține textual faptul că: instanța s-a limitat la îndeplinirea procedurii prin afișare la adresa [...] și la efectuarea procedurii de publicitate din ziarul
/.../. instanța avea obligația să ceară reclamantului [."J dovezi asupra adresei corecte a pârâtei [..,]. Astfel, instanța de fond, cât și cea de apel fără minime verificări cu privire la domiciliul pârâților, a dispus citarea prin publicitate."
Contestatorul a mai arătat că lichidatorul informează instanța de judecată în legătură cu faptul că scrisoarea de comunicare a Sentinței transmisă la adresa "110 Somerset Road, London, SV195LA" a fost returnată (fila 446 - Anexa nr. 17), însă fără a preciza și motivul restituirii corespondenței fără a fi primită de destinatarul său. Astfel, conform mențiunii de pe scrisoarea returnată (fila 456 - Anexa nr. 17) - "addressee has gone away" - destinatarul nu mai locuia la adresa respectivă, acest aspect nefiind menționat de către Lichidator și nici sesizat de către instanța de judecată în încheierea din data de 21 septembrie 2005.
De asemenea, nelegala citare, a continuat și după pronunțarea Sentinței și obligarea Contestatorului să suporte întregul pasiv al Bestshoes. Prin încheierea din data de 22 iunie 2005 (fila 408 - Anexa nr. 17) s-a fixat termen pentru data de 21 septembrie 2005 pentru examinarea stadiului procedurii și din nou, Contestatorul a fost citat prin afișare la ușa instanței (fila 423 - Anexa nr. 17), ceea ce nu ne poate conduce decât la concluzia că pe tot parcursul desfășurării procesului având ca obiect insolvența Bestshoes nu s-au efectuat niciun fel de cercetări în vederea aflării domiciliul/reședinței Contestatorului. Urmare a acestei lipse de diligentă din partea celorlalte părți implicate în proces, dar și a instanței de judecata, Contestatorul fost nelegal citat, prin afișare la ușa instanței, pe toată perioada de derulare a dosarului de insolvența în fața Tribunalului Comercial C., inclusiv la momentul comunicării hotărârii comerciale 1721 din data de 19 octombrie 2005 fila 516 - Anexa nr. 17).
Importanța realizării corespunzătoare a procedurii de citare este subliniată și prin decizia nr. 416 din data de 26 februarie 2007 pronunțată de C. ea de Apel B. într-o speță similară (Anexa nr. 11) din care înțelegem să cităm următorul pasaj: "Din analiza celor două dispoziții cu caracter fundamental (s.n Constituția României, art. 21 alin (3) și Cod Proc. Civ, art. 85), C. ea a reținut că obligativitatea citării pârâtului cu copie de pe cererea de chemare în judecată prin care se solicită atragerea răspunderii sale patrimoniale, în noua sa calitate de pârât sub aspectul art. 137 lit. d) din Legea nr. 64/1995 este esențială pentru respectarea dreptului pârâtului la un proces echitabil, neregularitatea săvârșită de instanță creând acestuia o vătămare ce duce la nulitatea întregii proceduri de citare conform art. 105 alin. (2) C. pr. civ., deoarece pârâtul a fost lipsit de posibilitatea de a-și formula apărări cu privire la această cerere. "
Pe parcursul judecării de către C. ea de Apel C. a dosarului având ca obiect cererea de recurs formulată de către Contestator la data de 22 februarie 2010 împotriva Sentinței, procedura de citare a continuat să fie viciată. în concret, deși în cuprinsul cererii de recurs contestatorul având calitatea de recurent a menționat adresa noului său domiciliu, respectiv Marea Britanie, 20 Deanhill Court, London, SW147DJ (fila 4 și 6 din 1/2 Dosar Nr._ -Anexa nr. 18) acesta a continuat să fie citat prin afișare la ușa instanței, aspect evidențiat în dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 9 - Anexa nr. 18) și în încheierile din data de 17 mai 2010, 28 iunie 2010 și 22 noiembrie
2010,
Totuși, din momentul în care contestatorul și-a ales domiciliul procesual la S.C.A. Budusan. B. și Asociații, citarea a fost efectuată conform legii, drept dovadă stând încheierea din data de 21 martie 2011.
Față de toate cele prezentate la punctul III de mai sus, putem concluziona că nedepunerea de minime eforturi în vederea aflării domiciliului Contestatorului a dus la modul eronat de citare în Marea Britanic și la lipsa acestuia de la toate termenele acordate de către instanță pentru judecarea dosarului având ca obiect insolvența Bestshoes, precum și la necomunicarea Sentinței.
In baza celor expuse, se solicită admiterea contestației în anulare pentru motivul prevăzut în art. 317 alin. (1) pct. 1 din Codul procedură civilă, contestatorul nefiind legal citat pe tot parcursul judecății în fond și pe cale de consecință, anularea deciziei și rejudecarea cauzei în fond.
Contestatorul a mai arătat că potrivit raportului întocmit de către Lichidator în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea 64/1995 în vederea evidențierii cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența societății debitoare, (fila 303 - Anexa nr. 16) rezultă că insolvabilitatea Bestshoes se datorează cauzelor prezentate în raport precum: spargerile, productivitatea redusă și lipsa de seriozitate a angajaților și calitatea proastă
a produselor, dar și nerepatrierii valutei. Acest ultim fapt însă nu se poate imputa Contestatorului, întrucât Oblo LLC era doar un intermediar între Bestshoes și beneficiarii finali ai produselor fabricate de Bestshoes, aspect menționat și în raport (Anexa 18 - fila 338).
Așadar, se poate constata că potrivit opiniei Lichidatorului printre cauzele care au condus la insolvența Bestshoes se află numeroase aspecte și evenimente care nu țin de conduita Contestatorului și sunt dincolo de posibilitatea acestuia de control, indiferent cât de diligent s-ar fi dovedit, respectiv existența unor furturi și îndeplinirea necorespunzătoare de către salariații Societății a atribuțiilor de serviciu. Or, dată fiind existența unor multiple cauze independente de voința contestatorului și controlul acestuia este limpede că nu poate fi reținută nici o vină a contestatorului cu privire la starea de insolvență a Bestshoes.
Așadar, se solicită a se avea în vedere faptul că în rapoartele Lichidatorului întocmite ca urmare a analizării activității Societății și a cauzelor care au condus la insolvența Bestshoes, acesta nu aduce în discuție posibilitatea atragerii răspunderii administratorului Societății. În raportul final (fila 338 -Anexa nr. 18), acesta a solicitat doar închiderea procedurii, radierea Societății și descărcarea sa de orice îndatoriri și responsabilități.
Spre deosebire de A.F.P. C. care nu a avut acces nemijlocit la toate documentele Societății, lichidatorul prin accesul direct la actele, informațiile și probele legate de activitatea Societății, atribuție pe care o avea în baza art. 29 lit. a) din Legea 64/1995 ("Principalele atribuții ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt: examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și supunerea acelui raport judecător ului-sindic într-un termen stabilit de acesta") a putut să decidă, în cunoștință de cauză, dacă acțiunea în răspundere se impunea a fi introdusă sau nu, fapt care nu s-a întâmplat decât ca urmare a solicitării venite din partea A.F.P.C. .
Așadar, contestatorul consideră că dacă tragerea la răspundere a Contestatorului pentru acoperirea pasivului Societății s-ar fi impus, acest lucru ar fi fost solicitat de către Lichidator care a avut acces deplin și nerestricționat la toate documentele relevante referitoare la activitatea Societății. Față de această situație de fapt, nepropunerea de către Lichidator a tragerii la răspundere patrimonială a administratorului societății debitoare nu este altceva decât o probă a faptului că nu există dovezi temeinice în sprijinul angajării acestei forme de răspundere specială.
Urmare a judecării cererii formulate de către S.C. Rondocarton S.A. în vederea deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei, S.C. Bestshoes S.R.L., Tribunalul Comercial Cluj a decis prin sentință tragerea la răspundere a contestatorului, fost administrator, pentru suportarea întregului pasiv al Bestshoes ca urmare a săvârșirii faptelor prevăzute de art. 137 lit. a), b), d) și e) din Legea 64/1995.
Pentru angajarea răspunderii administratorului în condițiile art. 137 lit. a), b), d) și e) din Legea 64/1995, instanța ar fi trebuit să analizeze și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, fapt ignorat, atât la pronunțarea Sentinței, cât și la judecarea recursului în cadrul căruia ca urmare a admiterii unei excepții procedurale s- a pronunțat Decizia, fără a se avea în vedere apărarea formulată de către Contestator ca răspuns la întâmpinarea depusă de către Lichidator și A.F.P. C. (fila 39,1/2 din Dosar nr. 193/1285/04 - Anexa nr. 18).
Răspunderea reglementată de art. 137 din Legea 64/1995 este o formă specială de răspundere civilă delictuală care împrumută cele mai multe dintre caracteristicile răspunderii civile delictuale de drept comun, dar care se completează cu elemente specifice prevăzute de Legea 64/1995. Astfel, pentru ca această răspundere să poată fi angajată, este necesar să fie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale care reies din art. 998-999 din Codul civil, precum și cele special reglementate de art. 137 din Legea 64/1995.
În acest sens s-a pronunțat și Tribunalul București în cuprinsul Deciziei nr. 3458 din data de 25 septembrie 2007, respectiv "Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată ca nefiind întemeiată acțiunea formulată de creditoarea A.F.P Sector
3, [,..] reținând în acest sens următoarele: pentru angajarea răspunderii, potrivit prevederilor art. 138 alin (1) din Legea 85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu, o faptă ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu și fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție.)
Fapta ilicită constă în săvârșirea faptelor enumerate limitativ de art. 137 din Legea 64/1995, în Sentință reținându-se incidența dispozițiilor art. 137 lit. a), b), d) și e) din Legea 64/1995 ca urmare a pretinsei săvârșirii de către Contestator a următoarelor fapte: "nedeclararea în totalitate a veniturilor impozabile, neevidențierea în totalitate în actele contabile a tuturor operațiunilor impozabile, neachitarea datoriilor către bugetul de stat, neînregistrarea în contabilitate a unor obligații către buget, înstrăinarea de active fără respectarea normelor cu privire la evaluarea și licitarea acestora, nerepatrierea în termenul legal a sumelor în valută aferente exporturilor efectuate în octombrie 2001" (fila 404 din sentință).
Pentru ipoteza prevăzuta de art. 137 lit. a) din Legea 64/1995 respectiv "folosirea de către administrator a bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane", este necesar să se facă dovada certă că administratorul, în speța noastră Contestatorul, a utilizat bunurile Societății în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane juridice.
Or, în cazul de față, atât lichidatorul, cât și A.F.P. C., prin probele administrate nu au făcut dovada certă, dincolo de orice putință de tăgadă a scopului personal în vederea realizării căruia contestatorul ar fi folosit bunurile și creditele Societății. De altfel, o astfel de dovadă nici nu ar fi putut fi făcută, dat fiind faptul că societatea Oblo LLC în cadrul căreia contestatorul avea calitatea de mandatar (așa cum rezultă și din încheierea de autentificare nr, 375/_ dată de notarul public I. Repede - fila 307 - Anexa nr. 2) și care avea datorii de plătit către Bestshoes nu era altceva decât un intermediar al Bestshoes, astfel cum rezultă și din raportul final al lichidatorului (fila 338 - Anexa nr. 18), raport final la care nu s-au putut aduce nici un fel de obiecții, dată fiind citarea neregulată, nelegală a contestatorului.
Astfel, Oblo LLC acționa ca un intermediar între societățile care furnizau materiile prime necesare Bestshoes în procesul de fabricare a încălțămintei, iar după prelucrarea și încorporarea acestora în încălțăminte de către Bestshoes, tot Oblo LLC intermedia relația dintre Bestshoes și clienții finali care primeau produsul finit astfel obținut și achitau contravaloarea acestuia. Așadar, față de probele aflate la dosarul cauzei, din simplul fapt că nu s-a recuperat contravaloarea exporturilor, nu se poate concluziona asupra faptului că bunurile și creditele Societăți au fost utilizate în folosul propriu al Contestatorului. De asemenea, în doctrină, este reținut și faptul că: "simpla utilizare a unui bun al persoanei juridice într-un scop personal poate atrage răspunderea, numai dacă alături de această faptă se rețin și altele, mai grave, de deturnare" (Anexa nr. 13).
De asemenea nu poate fi avută în vedere nici ipoteza prevăzuta de art. 137 lit. b) din Legea 64/1995, respectiv "realizarea de acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice", datorită faptului că Oblo LLC este doar un intermediar. Tribunalul Comercial Cluj a reținut greșit în cuprinsul Sentinței faptul că beneficiarul sumelor aferente bunurilor exportate era Oblo LLC, actele de comerț fiind realizate în interesul Societății prin exportarea bunurilor către alte societăți (LENCI Italia și COBBLERS UNITED) care nu și-au onorat obligațiile de plată. Așadar, beneficiarii finali ai produselor fabricate de către Besthoes care primeau aceste bunuri prin intermediul Oblo LLC nu și-au executat obligațiile de plată față de Bestshoes, iar nu Oblo LLC care nu avea calitatea de beneficiar final al mărfii, Prin urmare, contestatorul nu a obținut nici un folos personal din realizarea actelor de comerț incriminate.
În ceea ce privește art. 137 lit. d) din Legea 64/1995 referitor la "ținerea unei contabilități fictive, la dispariția unor documente contabile sau la tinerea contabilității fara a respecta dispozițiile legale ", pentru a dovedi incidența acestei dispoziții legale este important să se dovedească faptul că neevidențierea în totalitate în actele contabile a tuturor operațiunilor impozabile, neînregistrarea în contabilitate a unor obligații către bugetul de stat, precum și nedeclararea în totalitate a veniturilor impozabile, aspecte reținute în sentință, au fost săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin
înscrieri necorespunzătoare în registrele de evidență contabilă. Astfel, vinovăția trebuia dovedită cu probe convingătoare împotriva Contestatorului (Anexa nr. 13), vinovăția care însă nu a fost dovedită, după cum vom demonstra în cele de mai jos.
Mai mult, chiar dacă se pot imputa Contestatorului unele greșeli de gestiune și de aplicare a legii contabilității, aceste nereguli nu pot fi asimilate unei contabilități fictive (Anexa nr. 13).
De asemenea, art. 137 lit. e) din Legea 64/1995 referitor la "deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori creșterea, în mod fictiv, a pasivului acesteia" devine aplicabil în ipoteza săvârșirii faptelor prevăzute de art. 137 lit.
a) și b) din Legea 64/1995, fapte pentru care nu s-au administrat probe concludente prin care să se dovedească deturnarea cu intenție a activului Societății.
Atât în doctrină, cât și în jurisprudența, au fost respinse cererile în care s-au invocat ca temei de fapt nedepunerea diligentelor pentru readucerea unor bunuri în patrimoniul societății, neînregistrarea în contabilitate a datoriilor față de buget, managementul defectuos, continuarea abuzivă a unei exploatări deficitare, precum și neurmărirea încasării propriilor creanțe (Anexa nr. 13). Or, astfel de temeiuri au fost reținute de către Tribunalul Comercial Cluj în cuprinsul Sentinței, urmare a celor afirmate de către A.F.P. C., drept pentru care nu se poate reține în sarcina Contestatorului săvârșirea faptelor ilicite care au dus la incapacitatea de plată a Societății.
Având în vedere faptul că prejudiciul este urmarea faptei ilicite, iar faptele ilicite nu sunt imputabile Contestatorului, prejudiciul care constă în insolvabilitatea Bestshoes (Anexa nr. 14) nu poate fi pus in sarcina acestuia.
Profesorul G. Piperea afirmă în lucrarea "Insolvență: Legile.Regulile.Realitatea" că: "prejudiciul, ca element al răspunderii, nu este localizat expres și nici direct în patrimoniul creditorilor". Prejudiciul, constând în starea de insolvabilitate (insuficiența activelor), este suferit direct de către debitor, respectiv Bestshoes și numai indirect de către creditori.
Potrivit celor prezentate la punctul IV. 1 de mai sus rezultă că prejudiciul, care de altfel nu poate fi negat, nu este consecința acțiunilor directe sau indirecte ale Contestatorului, or, astfel, nici nu poate fi pusa in discuție legătura de cauzalitate intre prejudiciu si faptele care au generat prejudiciul, atât timp cât aceste fapte nu ii pot fi imputate Contestatorului.
Raportul de cauzalitate are în vedere legătura dintre faptele ilicite prevăzute de art. 137 din Legea 64/1995 și ajungerea societății în starea de insolvență, prejudiciul trebuie astfel să fie rezultatul faptei ilicite. Or, cum săvârșirea acestor fapte nu poate fi probată, este de prisos să mai vorbim de imputarea prejudiciului constând în starea de insolvență a Bestshoes Contestatorului.
Raportul de cauzalitate trebuie dovedit prin probele administrate în fața instanței, acesta neputând să fie prezumat. Astfel, trebuie dovedit în mod cert raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite prevăzute de art. 137 din Legea 64/1995 și prejudiciu.
Împrejurările indicate de A.F.P. C. și de lichidator constituie doar o simplă prezumție a existenței acestui raport de cauzalitate, ceea ce nu este suficient, mai ales în condițiile în care răspunderea administratorului nu se bazează pe dovezi concludente privind săvârșirea faptelor incriminate de lege.
Vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției, întrucât toate faptele ilicite menționate de art. 137 din Legea 64/1995 sunt fapte intenționale, care exclud astfel culpa ca formă a vinovăției. Lipsa caracterului intențional al faptei face ca acțiunea în răspundere să fie inadmisibilă.
Fiind vorba de intenție, vinovăția nu este prezumată, ci trebuie să fie dovedită, astfel cum se reține și în Decizia nr. 3495/F pronunțată de Tribunalul Neamț la data de
8 decembrie 2006 (Anexa nr. 15) " Instanța constată că în cauză nu a fost probată existența împrejurărilor de natură să ducă la atragerea răspunderii pârâților. Contrar susținerilor creditoarei, culpa nu se prezumă, ci trebuie dovedită, fapt ce nu a putut fi demonstrat în cauza supusă judecății. ".
Or, în cazul de față, în fața Tribunalului Comercial C. nu s-au administrat probe certe, pertinente și concludente din care să reiasă intenția contestatorului de a săvârși
oricare dintre faptele ilicite prevăzute de art. 137 lit. a), b), d) și e) din Legea 64/1995, iar raportul lichidatorului și aserțiunile A.F.P. C. nu sunt suficiente și de natură să conducă la dovedirea intenției ca formă de vinovăție.
În concluzie, în temeiul tuturor argumentelor expuse în cele de mai sus, se solicită admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, anularea sentinței, iar pe cale accesorie, în măsura admiterii primul capăt de cerere, să se procedeze la soluționarea în fond a cauzei și la pronunțarea unei noi hotărâri.
Prin decizia civilă nr. 55/2012 pronunțată la data de 19 iunie 2012 C. ea de Apel
C. a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației în anulare în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Contestația a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 27 iulie 2012.
La data de 17 decembrie 2012 contestatorul a depus la dosar note de ședință privind procedura recuperării extrateritoriale a creanțelor fiscale.
La data de 4 februarie 2013 contestatorul a depus note de ședință privind caracterul standardizat, obligatoriu, subsecvent și etapizat al procedurii stabilite pentru recuperarea creanțelor fiscale dintr-un stat membru într-un alt stat membru, iar la data de 8 februarie 2013 a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele
:
În privința excepției invocată din oficiu a lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei S.C. BEST SHOES S.R.L. se constată că pe de o parte, prin contestația în anulare formulată la data de 15 februarie 2012 contestatorul a înțeles să împrocesueze debitoarea prin lichidator GRP IPURL.
Pe de altă parte, potrivit sentinței comerciale nr. 1721/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 364/2004 s-a dispus închiderea procedurii judiciare a insolvenței debitoarei S.C. BEST SHOES S.R.L., radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, precum și descărcarea lichidatorului P.
de orice îndatoriri și responsabilități.
Art. 41 C.p.c. prevede că orice persoană care are folosința drepturilor sale civile poate să fie parte în judecată.
Tot astfel, potrivit art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, aplicabil la momentul producerii efectului radierii societății BEST SHOES S.R.L., capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații .
În ceea ce o privește pe societatea debitoare S.C. BEST SHOES S.R.L., aceasta fiind radiată la momentul introducerii contestației în anulare, 15 februarie 2012, instanța reține faptul că aceasta nu mai există ca entitate juridică deci nu mai poate fi titulara de drepturi și obligații de drept material și, în mod subsecvent, nici a drepturilor și obligațiilor de drept procesual.
De asemenea, fiind descărcat de îndatoriri și responsabilități în temeiul art. 135 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului lichidatorului judiciar nu i se mai poate pretinde a sta în judecată în calitate de reprezentant legal al unei societăți comerciale deja radiate, nici acesta din urmă neavând calitatea de reprezentant legal.
Față de aceste argumente, în temeiul art. 41 C.p.c. tribunalul urmează a admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei S.C. BEST SHOES S.R.L. și, în consecință, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul DS în contradictoriu cu debitoarea S.C. BEST SHOES S.R.L. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
În privința temeiniciei contestației în anulare, tribunalul are în vedere dispozițiile art. 317 C.p.c. conform cărora hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii:
când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond
.
În speță sunt întrunite condițiile legale pentru admiterea contestației în anulare întrucât:
sentința criticată nr. 688/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 362/2004 a devenit irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârâtul DS de către C. ea de Apel C., Secția Comercială, de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 1357/2011 pronunțată la data de 04 aprilie 2011 în dosarul nr._ .
s-a invocat în recurs drept motiv de nelegalitate vicierea procedurii de citare a recurentului pârât S. D. la termenul la care s-a soluționat cererea de antrenare a răspunderii în temeiul art. 137 din Legea 64/1995, însă acest motiv nu a fost analizat întrucât recursul a fost respins ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a debitoarei S.C. BEST SHOES S.R.L.
în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat, respectiv vicierea procedurii de citare a pârâtului S. D. la momentul la care a fost soluționată cererea de antrenare a răspunderii, tribunalul reține că la data de 15 martie 2005 creditoarea A.
F. P. A MUNICIPIULUI C. -N. a formulat cerere de antrenare a răspunderii pârâților Rodic Nena, DS și S.C. OBLO LLC S.R.L. în temeiul art. 236 și 227 lit. f din Legea nr. 31/1990 și art. 137 lit. a, b, c, d și e din Legea nr. 64/1995.
La termenul de judecată din data de_ în dosarul de insolvență nr. 362/2004( respectiv 3792/2002), reprezentanta creditoarei AVAS B. și lichidatorul au solicitat judecătorului sindic ca, în vederea soluționării cererii de antrenare a răspunderii procedura de citare cu pârâții să se realizeze prin publicitate; judecătorul sindic, pe de o parte, a pus în vedere lichidatorului să traducă cererea de angajare a răspunderii, să o legalizeze și să o expedieze pârâților cu confirmare de primire, iar pe de altă parte, a pus în vedere lichidatorului ca potrivit art. 95 C.p.c. să îndeplinească procedura de citare cu pârâții Rodic Nena, DS și Oblo LLC prin publicitate într-un ziar mai răspândit.
În acest sens, pentru termenul de judecată din data de 18 mai 2005 când a fost soluționată cererea de antrenare a răspunderii formulată de AFP C. -N. procedura de citare a pârâtului S. D. a fost îndeplinită exclusiv prin afișare la ușa instanței, potrivit dovezii de la fila 365 din vol. II al dosarului nr. 362/2004. Aceasta întrucât potrivit dovezii de la fila 396 din același volum pârâtul S. D. nu a primit scrisoarea trimisă recomandat conținând o copie tradusă a cererii de antrenare a răspunderii astfel formulate. În aceste condiții, aplicarea directă a dispozițiilor art. 95 C.p.c. privitoare la citarea prin afișare a pârâtului cu domiciliul în străinătate, fără alte demersuri prealabile puse în sarcina reclamantei AFP C. -N. de aflare a domiciliului acestui pârât contravin dispozițiilor art. 95 C.p.c. text de lege care începe prin condiția ˝când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului…˝ se poate proceda în sensul afișării citației la ușa instanței și efectuarea publicității într-un ziar de largă răspândire. O asemenea condiție nu este îndeplinită întrucât AFP C. -N. nu a efectuat nici un demers pentru aflarea domiciliului contestatorului DS, de altfel nici pentru primul pârât Rodic Nena, cetățean străin împrocesuat în cererea de antrenare a răspunderii reclamanta nu a dat dovadă de nici o diligență pentru aflarea domiciliului acestuia.
Pe de altă parte, tribunalul reține că reclamanta ar fi trebuit și ar fi putut să solicite informații cu privire la posibila existență a unei vize de reședință pe teritoriul României a contestatorului S. D. .
Pe de altă parte, nu reiese de unde a obținut lichidatorul adresa de la fila 396, cât timp în acest dosar cea mai recentă adresă a contestatorului menționată în actul adițional aflat la filele 305-306 din același volum, act adițional autentificat prin încheierea de autentificare nr. 375 din_ de BNP I. Repede; or, această adresă este diferită de cea la care s-a expediat copia tradusă a cererii de antrenare a răspunderii aflată la fila 396.
Concluzionând, se reține faptul că, pe de o parte, reclamanta AFP C. -N. nu a depus nici o diligență pentru a afla adresa contestatorului S. D., și, în consecință, în mod nejustificat și nelegal s-a dispus citarea prin afișare potrivit art. 95 C.p.c. a acestuia, iar, pe de altă parte, contestatorul a fost citat la o altă adresă decât adresa de la fila 305 unde s-a solicitat citarea acestuia prin cererea de antrenare a răspunderii, dovada de comunicare fiind restituită cu mențiunea ˝FN˝, de altfel și numele pârâtului a fost greșit menționat pe scrisoarea recomandată, astfel încât, la termenul la care a fost soluționată cererea de antrenare a răspunderii contestatorului procedura de citare a fost nelegal îndeplinită față de acesta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 317 alin. 1 pct. 1 și alin. 2 C.p.c. raportat la art. 320 C.p.c. tribunalul va admite contestația în anulare formulată de contestatorul DS în contradictoriu cu intimata A. F. P. C. și va dispune anularea sentinței comerciale nr. 688/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._ /2002) și, în rejudecare, reține următoarele:
Potrivit cererii de antrenare a răspunderii formulate de AFP C. -N. la data de 15 martie 2005 s-a solicitat ca, în conformitate cu dispozițiile art. 236 și art. 227 lit. f din Legea nr. 31/1990, precum și a art. 137 alit. A,b, c, d și e din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și a falimentului să se dispună obligarea membrilor organelor de conducere ale societății debitoare S.C. BEST SHOES S.R.L. să plătească reclamantei AFP C. -N., în solidar, creanțele fiscale în cuantum de 8.510.756.866 de lei plus majorări de întârziere în continuare calculate conform reglementărilor în vigoare începând din data de_ și până la data la care va fi efectuată plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor etc. datorate de către BEST SHOES S.R.L. C. -N. .
În susținerea cererii sale, reclamanta a arătat că din procesul-verbal încheiat de
C. la data de_ rezultă că membrii organelor de conducere ale S.C. BEST SHOES S.R.L. au săvârșit faptele prevăzute de art. 137 lit. a, b,c, d, și e din Legea nr. 64/1995. astfel, în actul de control sus-menționat se menționează următoarele:
în perioada suspusă verificării SC BEST SHOES S.R.L. a înregistrat pe cumulat pierdere fiscală, neefectuând viramente în contul impozitului pe profit ( art. 137 lit. c)
pe parcursul anilor 2000, 2001 și 2002 prin încălcarea prevederilor art. 4 alin. 6 din OUG 217/1999 societatea debitoare și-a majorat în mod nejustificat cheltuielile deductibile fiscal ( art. 137 lit. d și e din Legea nr. 64/1995) cu următoarele sume:
166.300 lei cheltuieli de protocol, 416.248.801 lei amenzi, penalități, 804.503.123 lei cheltuieli înregistrate în contul 628 pe baza unor documente neconforme cu prevederile HG 831/1997, 139.971.951 lei amenzi, penalități, 41.652.388 lei amenzi, penalități, 159.772.305 lei valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe vândute în luna februarie 2002;
în luna octombrie 2001 S.C. BEST SHOES S.R.L. a vândut firmei GRANUCCI SPA ITALIA o mașină de perforat în valoare de 15.000.000 ITL echivalentul a 215.550.000 lei, întocmindu-se factura internă 8071814/_ și D.I.V. nr. 1464090/_ care nu a fost înregistrată la venituri dar s-a operat descărcarea ei din gestiune, încălcându-se prevederile art. 4 alin. 1 din OUG 217/1999;
în anul 2011, societatea debitoare și-a reportat, pentru calculul profitului impozabil, pierderea contabilă cumulată din anii precedenți în sumă de 3.259.617.555 lei și nu pe cea fiscală în sumă de 2.036.699.524 lei, încălcând, astfel, prevederile art. 8 alin. 1 din OUG 217/1999( art. 137 lit. d și e din Legea nr. 64/1995);
S.C. BEST SHOES S.R.L. nu și-a diminuat TVA de recuperat de la bugetul de stat cu suma de 93.418.993 lei reprezentând TVA necuvenit a fi rambursată conform procesului-verbal de rambursare TVA nr. 768/_ ( art. 137 lit. d și e);
în timpul controlului s-a constatat că S.C. BEST SHOES S.R.L. nu a încasat suma de 1.934.061.113 lei reprezentând contravaloarea exporturilor efectuate în luna octombrie 2001, motiv pentru care, în conformitate cu pct. 9.9 din HG 401/2000 pentru aprobarea normelor de aplicare a OUG 17/2000, organul de control a procedat la aplicarea cotei de 19% asupra sumei neîncasate la export, rezultând astfel, TVA de plată în sumă de 367.471.612 lei pentru care au fost calculate majorările de întârziere corespunzătoare( art. 137 lit. d și e);
societatea debitoare mu a repatriat în termenul legal stabilit în scris în DIV-uri sumele în valută aferente exporturilor efectuate( art. 137 lit. a, b, și e), motiv pentru care societatea debitoare a fost sancționată contravențional cu amenzi în sumă de 2.969.456.261 lei;
prin neplata impozitului pe venitul din salarii, a taxei pe valoare adăugată și a contribuțiilor datorate Casei Județene de Pensii C. și AJOFM C., membrii organelor de conducere ale S.C. BEST SHOES S.R.L. au săvârșit fapta prevăzută de art. 137 lit. e din Legea nr. 64/1995 deoarece sumelor reprezentând impozite și contribuții sociale li s-a dat o altă destinație decât cea prevăzută de legislația fiscală în vigoare.
Potrivit art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și a falimentului, republicată, în vigoare la data de 18 mai 2005 (1) Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori si de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una dintre următoarele fapte:
au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridica la încetarea de plăți;
au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia.
Contestatorul S. D. a avut calitatea de asociat și de administrator în cadrul societății debitoare S.C. BEST SHOES S.R.L. până la data de 20 martie 2002. Societatea debitoare a intrat în procedura judiciară de faliment la data de 18 aprilie 2002, potrivit sentinței civile nr. 2018 din data de 18 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Cluj, Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr. 3792/2002 (ulterior dosarul nr. 362/2004).
Potrivit raportului privind cauzele care au generat intrarea S.C. BEST SHOES
S.R.L. în incapacitate de plată întocmit de lichidatorul G. P. la data de 07 martie 2005, s-a concluzionat că intrarea societății în incapacitate de plată se datorează atât nerepatrierii de către pârâtul S. D. a valutei, cât și cauzelor prezentate de fostul administrator respectiv: 1. productivitatea redusă și lipsa de seriozitate a angajaților, implicit lipsa calității produselor care au dus la refuzul din partea clientului a 27.000 perechi de încălțăminte și returnarea lor; 2. producerea a două spargeri care au generat o pagubă de 200.000 DM; 3. OBLO LCC, în calitate de intermediar, a încheiat contracte și a livrat marfa fabricată de societate către LENCI Italia și COBBLERS UNITED London, care nu și-au onorat obligațiile de plată, rămânând datoare cu suma de 67.000.000 LIT, respectiv 21.000 GBP, motivând calitatea proastă a produselor; 4. societatea avea la sfârșitul lunii ianuarie 2002 DIV-uri neîncasate în valoare de 69.202,67 euro, fapt constatat de AFP C. și consemnat în procesul-verbal de control nr. 22146/_ .
Pe de altă parte, tribunalul are în vedere concluziile raportului de inspecție fiscală din cadrul procesului-verbal întocmit la data de 22 iulie 2002, cu privire la disciplina valutară, aflat la filele 45-51 ale volumului de declarații de creanță, potrivit căruia ˝ din verificarea datelor existente în evidența operativ contabilă și a extraselor de cont rezultă că în cazul unui număr de 23 D.I.V.-uri detaliate analitic în anexa nr. 14 a procesului- verbal de control, unitatea nu a repatriat în termenul legal stabilit, înscris în aceste DIV- uri sumele în valută aferente exporturilor˝, motiv pentru care societatea debitoare a fost în mod succesiv sancționată contravențional, cu suma de 386.507.401 lei la data de _
, cu suma de 76.559.922 de lei la data de_ și, respectiv cu suma de 2.506.388.938 de lei, conform procesului-verbal de contravenție din data de 22 iulie 2002.
Potrivit art. 1169 cod civil vechi cel care face o afirmație în fața judecății trebuie să o dovedească.
Art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și a falimentului instituie o răspundere civilă delictuală a administratorului statutar S. D.
față de creditorul AFP C. -N. al societății falite S.C. BEST SHOES S.R.L. pentru săvârșirea faptelor ilicite expres și limitativ enumerate la literele a-e săvârșite cu vinovăție pentru prejudiciul cauzat acestui creditor în măsura în care prin faptele incriminate pârâtul a condus la insolvența societății debitoare.
Analizând declarația olografă existentă la filele 309-310 ale dosarului 362/2004, vol. II pârâtul S. D. a arătat că în ultimele 7-8 luni de activitate acesta s-a confruntat în mod constant cu probleme legate de calitatea necorespunzătoare a produselor livrate, anumite cantități de bunuri fiind respinse de controlorii de calitate.
Judecătorul sindic reține, pe de o parte că nu doar fapta de a repatria valuta de către pârâtul S. D. a condus societatea debitoare la încetare de plăți, dar și calitatea necorespunzătoare a produselor fabricate de societate, cât și sustragerea unor produse în valoare de 200.000 DM în urma unor furturi. Fără a se solicita administrarea unui raport de expertiză contabilă în care să fie analizate pe de o parte activitățile contabile profitabile, pe de altă parte, faptele ilicite imputate, fără a se identifica sub aspect contabil modul incorect sau nelegal de conducere a contabilității de către pârât, fără a se proba cuantumul valutei nerepatriate de administratorul statutar ca urmare a operațiunilor de export, judecătorul sindic nu poate stabili culpa și procentul din culpă al pârâtului care a condus la ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare.
Pe de altă parte, nu se poate reține faptul că, deși mai mulți factori au concurat la ajungerea în încetare de plăți a societății debitoare, prejudiciul să fie suportat în integralitate doar pentru unul dintre acești factori; de altfel, acesta este și motivul pentru care legiuitorul a înțeles să instituie răspunderea în parte a administratorului, pentru acea parte care se dovedește în mod indubitabil că a fost produsă prin fapta sa ilicită( desigur, dacă se dovedește că întregul prejudiciu neacoperit din patrimoniul debitoarei falite este cauzat prin faptele ilicite ale administratorului atunci se poate institui răspunderea integrală a acestuia).
Față de aceste date, judecătorul sindic reține faptul că în lipsa întocmirii unui raport de expertiză tehnică de specialitate contabilă nu se poate aprecia cu certitudine culpa pârâtului și, implicit, legătura de cauzalitate dintre fapta administratorului de a nu repatria valuta, respectiv de a deturna o parte din activul persoanei juridice și ajungerea persoanei juridice în încetare de plăți și, mai ales, în măsura existenței acestei legături de cauzalitate, în ce procent se poate aprecia culpa administratorului statutar, ținând cont de faptul că furturile la care a făcut referire acesta, respectiv calitatea necorespunzătoare a produselor sunt elemente ce exclud vinovăția pârâtului.
Un al doilea temei invocat în cadrul procedurii falimentului de reclamanta AFP C.
-N. pentru antrenarea răspunderii organelor de conducere ale S.C. BEST SHOES
S.R.L. îl reprezintă art. 236 și 227 lit. f din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în vigoare la data de 18 mai 2005, raportat la transmiterea patrimoniului societății ca urmare a dizolvării societății către asociatul unic Rodic Nena, aspect de drept care nu interesează cererea de antrenare a răspunderii față de fostul administrator S. D., ca urmare nu comportă analiza temeiniciei și legalității în acest cadru procesual.
Nefiind dovedite elementele răspunderii civile delictuale, deși reclamantei AFP C. -
N. îi revenea sarcina probei în calitate de reclamantă, în temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995 judecătorul sindic urmează a respinge ca neîntemeiată cererea astfel formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei S.C. BEST SHOES S.R.L. și, în consecință:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul DS în contradictoriu cu debitoarea S.C. BEST SHOES S.R.L. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul DS în contradictoriu cu intimata A. F. P. C. și, în consecință:
Dispune anularea sentinței comerciale nr. 688/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr._ /2002) și, în rejudecare:
Respinge cererea formulată de A. F. P. A MUNICIPIULUI C. -N. în contradictoriu cu pârâtul DS având ca obiect antrenarea răspunderii materiale a acestuia în temeiul art. 137 lit. a, b, c, d și e din Legea nr. 64/1995.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC,
GREFIER,
D. H.
N.
N.
Red. D.H./tehnored. L.U. 3 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 5979/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 7021/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
