Sentința civilă nr. 6097/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6097
Ședința publică din_ Completul constituit din :
PREȘEDINTE: M. H. - judecător sindic
GREFIER: D. H.
Pe rol este pronunțarea asupra contestației la tabelul preliminar formulată de către creditoarea D. G. Regională a F. P. C. N. prin Administrația Județeană a F. P. M., cu sediul în B. M., A.
S., nr. 2A, în contradictoriu cu C. de I. R. S., cu sediul în A., str. S.
G. ., nr. 3A, județul A. - în calitate de administrator judiciar desemnat pentru insolvența debitoarei SC 1. SS, cu sediul în B., str. V., nr. 48, et. 4, ap. 48, județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de_, când s-a constatat lipsa părților de la dezbateri, aspect consemnat în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data de azi.
În urma deliberării, judecătorul sindic a pronunțat hotărârea de mai jos.
JUDECĂTORUL SINDIC
Deliberând asupra contestației la tabelul preliminar, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată sub pe rolul T. ui M. la data de_ sub nr. de mai sus, creditoarea-contestatoare D. G. Regională a F.
P. C. N. prin Administrația Județeană a F. P. M. a solicitat ca prin hotărârea prin care judecătorul sindic o va pronunța să dispună înscrierea sa în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC 1. SS întocmit de către administratorul judiciar R. S. și publicat în BPI la data de
_, cu suma de 65.704 lei cu titlu de creanță garantată, din valoarea totală a creanțelor de 86.403 lei.
În motivarea contestației se precizează că în urma deschiderii procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 la cererea creditoarei-contestatoare aceasta a depus cerere de declarare a creanței la nivelul sumei de 86.403 lei pentru care a solicitat înscrierea în tabelul definitiv astfel: pentru suma garantată de 65.0704 lei cu rangul de preferință prevăzut de art. 121, alin. 1, pct. 2 Din Legea nr. 85/2006 și pentru diferența de 20.699 lei cu rangul de preferință prevăzut de art. 123, pct. 4 din aceeași lege. Atât la cererea de deschidere procedurii, cât și la cererea de declarare a creanței, creditorul D. G. Regională a F. P. C. N. prin Administrația Județeană a F. P.
M. a anexat înscrisurile doveditoare, respectiv avizele de garanție inițială, însă administratorul judiciar a înregistrat în tabelul preliminar al creanțelor, unde a fost înscris în categoria creditorilor bugetari cu întreaga creanță declarată în valoare de 86.403 lei, fără a fi înscrisă și în categoria creanțelor garantate suma de 65.704 lei.
Această sumă de 65.704 lei este garantată conform avizului de garanție inițial privind înscrierea obligațiilor fiscale în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, fapt ce conferă creditorului un privilegiu - drept real ce se acordă creditorului garantat înaintea oricărui creditor negarantat și înaintea altor creditori ale căror granații reale sau drepturi de preferință au un grad de prioritate inferior.
Mai mult, această creanță este compusă din impozite, taxe, contribuții ce reprezintă venituri publice datorate bugetului general consolidat, care conferă statului prin înscrierea în AEGRM un privilegiu.
Potrivit art. 230, lit. c din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat titlul VI, Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare, al Legii nr. 99/1999.
Această abrogare însă, nu a creat un vid legislativ, reglementări specifice
- norme tranzitorii - fiind cuprinse chiar în Legea nr. 71/2011.
Potrivit art. 153 din Legea nr. 71/2011 "preferința acordată statului și unităților administrativ teritoriale pentru creanțele lor nu va fi opozabilă terților înainte de momentul la care a fost făcută publică prin înregistrarea în registrele de publicitate. O asemenea preferință va dobândi rang de prioritate la momentul la care preferința a fost făcută publică…";, iar potrivit art. 155, alin. 1-3 din aceeași lege, constituirea, conținutul și opozabilitatea privilegiului sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data când s-au născut. Formalitățile de publicitate pentru opozabilitatea față de terți a privilegiilor sunt guvernate de dispozițiile legii în vigoare la data efectuării acestora, iar privilegiile pentru care formalitățile de publicitate au fost efectuate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil își păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării acestora.
Mai mult, art. 177, alin. 1 din Legea nr. 71/2011 arată că "avizele de garanție înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare anterior intrării în vigoare a codului civil continuă să își producă efectele";.
Cu alte cuvinte, chiar dacă dispozițiile titlului VI din Legea nr. 99/1999 au fost abrogate, creanța nu își pierde privilegiul, ea rămâne o creanță garantată producându-și efectele potrivit dispozițiilor mai sus invocate.
Potrivit art. 98 alin. 1 și 2 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 "1) Creditorii privilegiați, inclusiv statul și unitățile administrativ-teritoriale, pentru creanțele provenite din impozite, taxe, amenzi și din alte sume ce reprezintă venituri publice, pot avea prioritate față de un creditor cu garanție reală, numai dacă și-au înscris creanța la arhivă sau, după caz, în documentele de publicitate imobiliară, înaintea înscrierii unei astfel de garanții de către creditorul garantat.
(2) În cadrul executării silite a creanțelor bugetare, dacă statul nu și-a înregistrat creanța potrivit alin. (1), creditorii cu garanții reale mobiliare sau imobiliare au dreptul de a fi plătiți din prețul obținut din vânzarea bunului afectat garanției, după plata creanțelor reprezentând cheltuielile de orice fel făcute cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, chiar dacă restul bunurilor și veniturilor urmăribile ale debitorului nu asigură plata tuturor celorlalte creanțe.
Potrivit art. 171, alin. 1 din Codul de procedură fiscală "(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii și care îndeplinesc condiția de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condițiile prevăzute la art. 142 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vânzare față de alți creditori care au garanții reale asupra bunului respectiv";.
Potrivit art. 171, alin. 1 din Codul de procedură fiscală "(7) Față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală și celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege";.
Contestatoarea a mai arătat că potrivit acestor texte de lege efectuarea formalităților de publicitate AEGRM a creanței fiscale determină constituirea unei garanții reale mobiliare fără deposedare asupra tuturor veniturilor viitoare, fără a fi necesară încheierea unui contract.
Prin urmare, din momentul în care se îndeplinește condiția de publicitate prin înscrierea titlului executoriu fiscal la AEGRM ori, în cazul în care bunul se ia în posesie creditorul fiscal are prioritate față de ceilalți creditori deținători ai garanției reale asupra bunului mobil sau sumei de bani.
Administratorul judiciar al debitoarei SC 1. SS, C. de I. R. S. a solicitat respingerea contestației, poziție procesuală exprimată oral prin concluziile reprezentantului său în instanță la termenul de dezbatere pe fond și în concluziile scrise depune la dosar.
În esență se susține că înscrierea creanțelor bugetare în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare nu conferă acestora de drept
caracterul de creanță garantată, motiv pentru care întreaga creanță declarată a creditoarei a fost înscrisă în categoria creditorilor bugetari, conform art. 123 al. 4 din legea insolvenței.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, inclusiv cele depuse în dosarul de insolvență în cadrul căruia s-a constituit ca dosar asociat contestația examinată în cauză.
Analizând contestația prin prisma actelor și probelor de la dosar precum și a dispozițiilor legale incidente judecătorul sindic constată următoarele :
La cererea creditoarei-contestatoare s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei SC 1. SS prin sentința civilă nr. 3841/_
, fiind numit provizoriu în calitate de administrator judiciar C. de I. R. S.
, ulterior confirmat de către adunarea creditorilor la data de_ (f. 24, vol. II).
Contestatoarea-creditoare și-a actualizat declarația de creanță cuprinsă în cererea n cererea introductivă de instanță printr-o nouă cerere înregistrată sub nr. 17662/_ la dosarul de insolvență la data de_ (f.10 -17, vol. II). Prin această cerere s-a solicitat înscrierea în tabelul definitiv pentru suma garantată de 65.704 lei cui rangul de preferință prevăzut de art. 121, alin. 1, cpt. 2 din legea nr. 85/2006 (existând înscrieri în Arhiva Electronică de Garanții reale Mobiliare), iar pentru diferența de 20.699 lei cu rangul de preferință prevăzut de art. 123, pct. 4 din legea nr. 85/2006.
Pentru a justifica rangul prioritar și caracterul garantat al creanței în valoare de 65.704 lei creditoarea-contestatoare a invocat art. 142, alin. 7 și art. 171 din OUG nr. 92/2003 și înscrierea creanței în AEGRM.
La data de_ s-a înregistrat tabelul preliminar, ulterior publicat în BPI nr. 13708/_ (f. 19, 20, 43, vol. II) prin care administratorul judiciar a înscris întreaga creanță a Direcției generale regionale a finanțelor publice C. cu titlu de creanță bugetară, fără a-i recunoaște rangul prioritar garantat potrivit art. 121, alin. 1, cpt. 2 din Legea nr. 85/2006.
În dovedirea acestui rang, precum și în cadrul contestației deduse judecății, creditoarea s-a prevalat exclusiv de înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat deschiderea procedurii de insolvență (filele 6 - 164, vol. I) precum și de cele depuse odată cu declarația de creanță (f. 10 - 17, vol. II).
Potrivit art. 3, pct. 9 din Legea nr. 85/2006 sunt creanțe garantate creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale.
Creditoarea nu a depus în dovedirea contestației nici un înscris care să facă dovada constituirii în mod valabil a unui drept de ipotecă mobiliară sau a unui drept de gaj, ca forme legale de constituire a garanțiilor reale care
conferă potrivit art. 3, pct. 9 din Legea nr. 85/2006 calitatea de creditor garantat.
Unicul înscris de care creditoarea s-a prevalat îl constituie avizul de ipotecă inițial nr. 704/_ (f. 14 - 16, vol. II, f. 11, vol. I).
În accepțiunea Legii nr. 85/2006 creditor garantat este numai creditorul titular al unei garanții reale, fără a se stabili un regim juridic derogator în favoarea creditorilor fiscali.
Titlul VI al Legii nr. 99/1999 care reglementa regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare a fost abrogat prin art. 230, lit. u, din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil odată cu data intrării în vigoare a noului cod, fără a se putea reține așadar incidența în cauză a Legii nr. 99/1999, Titlul VI.
Așa cum se prevede în mod expres în art. 153 din Legea nr. 71/2011 dreptul de preferință recunoscut statului și unităților administrativ teritoriale pentru realizarea creanțelor este condiționat de îndeplinirea formalităților de publicitate.
Creditoarea-contestatoare se prelavează în mod nelegal de existența unei garanții reale, invocând privilegiul și dreptul de preferință conferit de art. 153
- 155 din Legea nr. 71/2011, art. 171 și art. 142, alin. 7 din Codul de procedură fiscală.
În absența unor norme derogatorii în legătură cu preferința recunoscută creanțelor fiscale, în concepția Codului civil în vigoare, privilegiile rămân simple cauze de preferință, cum de altfel se prevede în mod expres în art. 2327 Cod civil, fiind excluse în mod expres din categoria garanțiilor reale, ca unice garanții care conferă creditorului participant la procedura insolvenței rangul de creditor garantat.
Așadar, actuala reglementare definește privilegiul ca și o simplă cauză de preferință iar nu ca pe un drept de garanție reală, ultimă categorie din care fac parte numai ipoteca, gajul și dreptul de retenție.
Nu se poate reține incidența în cauză a art. 78 din Legea nr. 71/2011 în conformitate cu care privilegiile speciale imobiliare născute până la data intrării în vigoare a Codului civil actual se convertesc în ipoteci legale întrucât creditoarea-contestatoare a invocat în primul rând un drept de garanție reală imobiliară iar în al doilea rând avizul de ipotecă nr. 704/_ este emis anterior datei la care a intrat în vigoare Codul civil actual.
Acest aviz nu întrunește cerințele legale prevăzute de art. 151, art. 152 și art. 154, alin. 5 și 6 Cod procedură fiscală pentru a-i fi recunoscută valoarea de proces-verbal de sechestru și act constitutiv al dreptului de gaj mobiliar sau de ipotecă legală imobiliară, ca unice forme de garanție reală recunoscute de Codul de procedură fiscală.
Creditoarea-contestatoare nu a făcut dovada constituirii valabile a unui privilegiu special imobiliar anterior datei de_ (data intrării în vigoare a Codului civil actual) pentru a se analiza dacă în temeiul art. 78 din Legea nr.
71/2011 acest privilegiu s-a convertit într-o ipotecă legală, recunoscută ca o garanție reală.
Judecătorul sindic mai reține că, deși avizul de ipotecă depus în probațiune de către creditoarea-contestatoare pentru a face dovada înscrierii ipotecii mobiliare potrivit art. 2413 Cod civil întrunește cerințele prevăzute de art. 1, alin. 2, pct.1 din OG nr. 89/2000 pentru a face dovada înscrierii valabile în AEGRM, ipoteca mobiliară putea fi constituită în mod valabil numai printr- un proces-verbal de sechestru încheiat cu respectarea art. 152 - 153 din Codul de procedură fiscală.
Înscrierea ipotecii în AEGRM face, potrivit legii, numai dovada îndeplinirii formalităților de publicitate, cu efect de publicitate față de terți, dar nu probează constituirea valabilă a ipotecii.
Pentru toate aceste considerente, judecătorul sindic va respinge ca neîntemeiată contestația, menținând măsura administratorului judiciar de înscriere a creanței exclusiv de natură bugetară.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Respinge contestația formulată de către creditoarea-contestatoare D. generală regională a finanțelor publice C. N. prin Administrația județeană a finanțelor publice M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, în contradictoriu cu administratorul judiciar C. de I. R. S., cu sediul în A.
, str. S. G., nr. 3A, județul A. și cu debitoarea SC 1. SS, cu sediul în
B., str. V., nr. 48, et. 4, ap. 48, județul M. . Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi,_ .
Președinte
G. ier
M. H.
D.
H.
Red. M.H. - _
T.red. D.H. - _
ex. 4
| ← Decizia civilă nr. 2299/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 1109/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
