Sentința civilă nr. 924/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Dosar nr._ /a11
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.924/2013
Ședința publică din data de 27 martie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. B.
S-a luat spre examinare contestația formulată de contestatorii C. F., C. T., F. A., C.
A., D. Z. D., R. I. M., M. A., C. I., împotriva tabelului preliminar întocmit de administratorul judiciar SP GRP I. în cadrul debitoarei SC P. C. SA privind și pe creditorii-pârâți
M. D., C. R., C. G., C. LOCAL AL C. G., C. LOCAL AL C. T., I.
V., SA P. C., în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă contestatoarea C. F., creditorii M. D., C.
G., C. R. Consiliu Local al comunei G. -prin prin d-ul primar Miron I., reprezentantul creditoarei
SA P. C., dl. avocat T. G. și reprezentantul administratorului judiciar, Ștefan Gordan. Procedura de citare nu este legal îndeplinită față de părțile în litigiu.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că s-a înregistrat din partea contestatoarei C. F. o cerere de renunțare la judecata contestației.
Judecătorul sindic acordă cuvântul asupra cererii de enunțare.
Contestatoarea C. F. susține cererea astfel cum a fost formulată și solicită să se ia act de renunțarea la judecata contestației formulate.
Reprezentantul administratorului judiciar nu se opune cererii de renunțare la judecată formulată de contestatoarea C. F. .
Judecătorul sindic pune în discuție excepția netimbrării contestației de către contestatorii C. T.
, F. A., C. A., D. Z. D., R. I. M., M. A., C. I., excepție invocată de către creditorul-pârât M. D. .
Creditorul-pârât M. D. susține excepția netimbrării contestației și solicită admiterea ei.
Contestatoarea C. F. și reprezentantul creditorului-pârât C. Local al C. G. lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al excepției.
Reprezentantul administratorului judiciar lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al excepției.
Reprezentantul creditoarei-pârâte SA P. C. solicită admiterea contestației.
Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare asupra cererii de renunțare și asupra excepției netimbrării contestației formulate de creditorul-pârât M. D. .
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 5 februarie 2013, contestatorii C. F. ,
T., F. A., C. A., D. Z. D., R. I. M., M. A. C. I. au contestat tabelul preliminar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei SC SC P. C. SA, sub aspectul legitimității, cuantumului si ordinii de preferința a creanțelor inscrise in favoarea următorilor creditori: M.
, C. R., C. G., C. Local al Comunes G., C. Local al Comunes T., I. V. si S.
A. P. C. si cu privire la la neinscrierea in tabelul preliminar al creanțelor a drepturilor salariale ale contestatorilor, solicitandu-se admiterea contestației si inscrierea in tabelul preliminar de creanțe a creanțelor salariale după cum urmează: C. V. - 994 lei restanta salariala aferenta lunilor mai si iunie, la care se adaugă plata lunara a indemnizației, astfel cum a fost stabilita prin contractul individual de munca, pentru perioada iunie si pana in prezent; M. M. - 933 lei restanta salariala aferenta lunilor mai si iunie, la care se adaugă plata lunara a indemnizației, astfel cum a fost stabilita prin contractul individual de munca, pentru perioada iunie si pana in prezent; C. E. 1010 lei restanta salariala aferenta lunilor mai si iunie, la care se adaugă plata lunara a indemnizației, astfel cum a fost stabilita prin contractul individual de munca, pentru perioada iunie si pana in prezent; D. E. restanta salariala 319 lei luna mai si 6671ei luna iunie Csete G. - restanta salariala 30Hei luna mai si 635 lei luna iunie Dezso G. - restanta salariala 30Hei luna mai si 6351ei luna iunie I. D. - restanta salariala 1081 lei luna iunie C. T. - restanta salariala 784 lei luna iunie; Macavei I. - restanta salariala 635 lei luna iunie; F. A. - restanta
salariala 635 lei luna iunie; C. A. — 2723 lei restanta salariala din luna iunie la care se adaugă plata lunara a indemnizației, astfel cum a fost stabilita prin contractul individual de munca, pentru perioada iunie si pana in prezent; M. A. - restanta salariala 601 lei luna iunie D. Z. D. - 3927 lei restanta salariala din luna iunie la care se adaugă plata lunara a indemnizației, astfel cum a fost stabilita prin contractul individual de munca, pentru perioada iunie si pana in prezent; R. I. M. - restanta salariala 635 lei luna iunie; C. I. - restanta salariala 5612 lei aferenta lunilor iunie si iulie, pana la desfacerea contractului individual de munca.
În motivarea contestației contestatorii au arătat că în mod nelegal administratorul judiciar a procedat la inscrierea in tabelul preliminar de creanțe a dlui. M. D. cu suma de 184.692,68 lei cu titlu de creanța salariala. In data de_ a fost pronunțata de către Tribunalul Cluj Sentința Civila nr. 62, sentința impotriva căreia debitoarea a formulat recurs. Debitoarea a formulat si o cerere de suspendare provizorie a executării Sentinței Civile nr. 62/2010 in data de_ . In data de_, C. ea de Apel C. prin încheierea nr. l/C/D/2010 a dispus suspendarea provizorie a executarii sentinței civile nr. 62/14 ianuarie a Tribunalului C. pana la soluționarea cererii de suspendare din cadrul recursului. In data de_ recursul debitoarei a fost respins, insa in data de_, aceasta a emis Decizia nr. 142/_, constatând incetarea de drept a contractului individual de munca al dlui. M. D. pentru funcția de director general. Pentru considerentele expuse mai sus, creanța dlui. M. impotriva averii debitoarei o reprezintă drepturile salariale aferente perioadei_ (data la care a fost emisa decizia de desfacere a contractului individual de munca) si_, data la care au fost suspendate efectele sentinței civile nr. 62/2010. La aceasta perioada se adaugă si perioada 26 aprilie 2010 - data respingerii recursului - 27 aprilie 2010 - data
emiterii Deciziei nr. 142/_ .
Efectele hotărârii prin care instanța de judecata a reținut ca acesta este îndreptățit la drepturi salariale au fost suspendate pana in momentul emiterii Deciziei nr. 142 prin care dlui. M. D. i-a fost constatat încetat contractul individual de munca incepand cu iulie 2007, legalitatea acestei decizii fiind confirmata prin Decizia nr. 1685/R/2011 a Curții de Apel.
Pe de o parte, exista o încheiere irevocabila prin care au fost suspendate efectele sentinței de reintegrare, aceasta sentința nu produce niciun efect pe toata durata suspendării, iar pe de alta parte, exista o decizie irevocabila prin care se statuează asupra legalității deciziei de încetare a contractului individual de munca.
Mai mult decât atât, in iunie 2011 a fost pronunțata si Sentința Civila nr. 10801/2011 prin care se retine ca debitoarea nu datorează drepturi salariale dlui. M. D., sentința executorie, depusa la dosarul cauzei.
Prin urmare, dl. M. D. este îndreptățit la creanțe salariale incepand cu data emiterii deciziei de desfacere a contractului de munca, stabilite prin Sentința Civila nr. 62/2010 si data la care efectele acestei sentințe au fost suspendate, respectiv_ . Ulterior soluționării recursului, dl. M. D. nu este îndreptățit la drepturi salariale intrucat raporturile dintre acesta si debitoare au fost tranșate prin Decizia nr. 142/_ .
S-a arătat că potrivit art. 154 din Codul Muncii prevede ca salariul reprezintă contraprestatia muncii prestata de salariat in baza contractului individual de munca, or in condițiile in care munca nu a fost prestata, solicitarea dlui. M. D. de a-i fi plătite drepturile salariale este evident neîntemeiata.
De la momentul emiterii deciziei de desfacere a contractului de munca si pana in prezent, dl. M.
D. nu a prestat munca, nu a administrat activitatea societății, mai mult decât atât, după deschiderea procedurii insolventei nici măcar nu ar fi putut face acest lucru având in vedere ca a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei prin sentința de deschidere a procedurii insolventei.
Conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei, debitoarea nu are sediu social intrucat acesta a fost înstrăinat de dl. M. D. in anul 2008, fermele piscicole ale debitoarei au fost închiriate, activitatea de acvacultura fiind astfel desfășurata de chiriașii debitoarei si nu de către aceasta. Prin urmare, pentru perioada in care dl. M. D. nu a prestat munca, acestuia nu i se cuvin nici drepturile salariale.
Conform prevederilor art. 154 alin. 1 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Drepturile salariale, ca expresie a muncii prestate, se cuvin angajatului numai pentru perioada în care acesta s-a aflat în raporturi de muncă cu angajatorul și în consecință perioada ulterioară încetării raporturilor de muncă nu poate fi avută în vedere la acordarea drepturilor salariale.
Tinand seama de aceste prevederi legale, cu luarea in considerare a faptului ca ulterior datei de 26 aprilie 2010 (respingerea recursului si încetarea suspendării provizorii a titlului executoriu al creditorului M.
D. ) nu a fost probată prestarea muncii în beneficiul debitoarei, aceasta datorează drepturi salariale de la momentul emiterii deciziei de desfacere a contractului de munca si pana la respingerea recursului declarat impotriva sentinței prin care decizia de desfacere a fost anulata.
In lumina celor evocate mai sus s-a precizat ca înscrierea in tabelul preliminar a dlui. M. D. cu o creanța salariala pretinsa de acesta pentru o perioada de aproximativ 3 ani in care acesta nu a prestat
niciun fel de activitate in cadrul societății ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauza, conducând in final la o îmbogățire fara justa cauza a acestuia si la o micșorare nelegala si netemeinica a patrimoniului debitoarei.
S-a arătat că in mod nelegal administratorul judiciar nu a procedat la compensarea creanței pretinse de dl. M. cu cea deținuta de debitoare impotriva acestuia, creanța izvorâta din contractul de cesiune de creanța încheiat intre debitoare si dl. C. I., in dosarul de executare nr. 290/2009 al BEJ M. Bolos.
Totodată, la stabilirea cuantumului final al creanței administratorul judiciar nu a avut in vedere si sumele de bani incasate deja de către dl. M. D., din suma virata in contul debitoarei de către DGFP C.
.
Pentru aceste considerente se solicita admiterea contestației si înscrierea in tabelul preliminar de creanțe a creditorului M. D. cu suma calculata astfel :_ -_ suma de 30.400 lei la care se adaugă 200 - lei aferente perioadei_ -_ . Totalul de 30.600 lei astfel rezultat urmează a se compensa cu suma de 20.396,05 lei, creanța cesionata de C. I. debitoarei. Totodată se impune compensarea si cu sumele de bani achitate deja dlui. M. D., din suma virata in contul debitoarei de către DGFP C., sume a căror cuantum nu este cunoscut. S-a precizat faptul ca administratorul judiciar a comunicat verbal ca fostul administrator judiciar a procedat la achitarea unei sume de bani dlui. M., solicitandu-i acestuia informații care pana la formularea contestației nu au fost obținute.
Contestatorii au arătat că în mod nelegal administratorul judiciar a procedat la înscrierea in tabelul preliminar de creanțe a dlui. C. R. si a dlui. C. G. cu sumele de 1599 lei cu titlu de creanțe salariale. Suma de 400 lei o reprezintă cheltuieli de judecata la plata cărora debitoarea a fost obligata prin Sentința Civila nr. 3794/2011. In aceste condiții, in mod greșit au fost înscriși in tabelul preliminar de creanțe C. R. si a dl. C. G. cu sumele de 1599 lei cu titlu de creanțe salariale fiecare. Aceștia
ar fi trebuit inscrisi cu suma de 1194 lei fiecare in categoria creanțelor salariale iar suma de 400 lei fiecare in categoria creanțelor chirografare.
Creanța pretinsa de C. Local al C. G. nu este o creanța certa, lichida si exigibila si prin urmare administratorul judiciar a inscris aceasta creanța in mod greșit in tabelul preliminar de creanțe.
Creanța in cuantum de 66.899,61 lei, intrucat este constatata prin titlul executoriu Sentința Civila nr. 1997/2011 pronunțata de Judecătoria Gherla ar fi trebuit inscrisa provizoriu in tabelul de creanța, sub condiția respingerii recursului promovat de debitoare împotriva Sentinței Civile nr. 1997/2011.
Creanța pretinsa este o creanța sub condiție in intelesul art. 64 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 . Respingerea recursului declarat impotriva titlului executoriu de care se prevalează creditoarea este un eveniment viitor in măsura sa inlature caracterul cert al creanței si intareste concluzia ca obligația de plata a creanței este afectata de indeplinirea unor evenimente viitoare ce constituie o condiție in sensul art. 1004 si 1006 Cod Civil.
Este adevărat ca, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu este permisa verificarea creanțelor constatate prin titluri executorii, insa in speța se impune nu analizarea titlului executoriu, demers care urmează a fi efectuat de instanța de control judiciar, ci analizarea modalității de înscrierea a acesteia in tabelul de creanțe.
Pe de alta parte, inscrierea pura si simpla in tabelul creanțelor a creanței declarate, in situația in care titlul executoriu este susceptibil a fi modificat sau anulat de instanța de recurs, ar determina o situație de inechitate fata de ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt certe la aceasta data, deoarece creditoarea ar beneficia de toate drepturile ce decurg din calitatea de creditor participant la procedura, inclusiv de dreptul de a vota in Adunarea creditorilor, ea putând astfel sa întrunească in mod valabil adunarea, cu toate consecințele ce rezulta pentru restul creditorilor din procedura colectiva si concursuala, tocmai datorita inscrierii pure si simple a creanței declarate de aceasta.
In ceea ce privește creanța in cunatum de 5701 lei reprezentând obligații fiscale ale debitoarei datorate bugetului local al C. G., in mod greșit aceasta creanța a fost inscrisa in tabelul preliminar de creanțe, intrucat debitoarea nu datorează aceste sume.
Declarația de creanța pentru suma de 5701 lei cuprinde impozite pretinse de aceasta pentru lacurile exploatate de debitoare si pentru imobilele proprietatea acesteia, situate administrativ in raza acestei comune.
In ceea ce privește impozitul pentru clădiri s-a arătat că Anexa nr. 2 la Ordonanța 36 din 30 ianuarie 2002 prevede lista clădirilor care nu sunt supuse impozitului. La pct. 10 si pct. 11 sunt prevăzute ca scutite de la plata impozitului barajele si construcții accesorii si diguri, constructii-anexe si cantoane pentru intervenții la apărarea impotriva inundațiilor.
Art. 250. alin. 1 pct. 11 lit. j si lit. k din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal prevede ca impozitul pe clădiri nu se datorează pentru oricare dintre următoarele construcții speciale, enumerând expres barajele si construcțiile accesorii si diguri, constructii-anexe si cantoane pentru intervenții la apărarea impotriva inundațiilor.
In raport de prevederile legale invocate rezulta ca debitoarea nu datorează impozit pe clădiri, respectiv impozit pentru barajele si construcțiile accesorii si diguri, constructii-anexe si cantoane pentru intervenții la apărarea impotriva inundațiilor.
In ceea ce privește impozitul pentru teren, s-a arătat că Anexa nr. 5 la Ordonanța 36 din 30 ianuarie 2002 prevede la lit. B pct. 2 ca nu se datorează taxa pe teren pentru terenurile care prin natura lor si nu prin destinația data sunt improprii pentru agricultura sau silvicultura, inclusiv cele ocupate de iazuri, bălti sau de lacuri de acumulare, cele folosite pentru activitățile de apărare impotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea surselor de apa, cele folosite ca zone de protecție definite de Legea apelor nr. 107/1996, precum si terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, in măsura in care nu afectează folosirea suprafeței solului. Încadrarea terenurilor in aceste categorii se face de către consiliile locale, prin hotărâre.
In același sens sunt si dispozițiile art. 257 pct. i din Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal prevede ca impozitul pe teren nu se datorează pentru terenurile care prin natura lor și nu prin destinația data sunt improprii pentru agricultura sau silvicultura, orice terenuri ocupate de iazuri, bălti, lacuri de acumulare sau cai navigabile, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apa, cele folosite ca zone de protecție definite in lege, precum si terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, in măsura in care nu afectează folosirea suprafeței solului.
Este adevărat ca in ceea ce privește creditoarea nu a procedat la adoptarea unei hotărâri de încadrare a acestor terenuri intr-una din categoriile scutite de la achitarea taxei pe teren potrivit legii, insa aceasta se afla in culpa pentru neindeplinirea acestei obligații legale iar potrivit dispozițiilor art. 108 ind. 1 alin. 4 Cod procedura civila, nu poate invoca neregularitatea pricinuita prin propriul fapt.
Pe de alta parte, scutirea debitoarei de la plata taxei izvorăște din lege si isi are temeiul in dispozițiile legale invocate mai sus iar prevederile anexei 5 lit. B pct.2 din OG. nr. 36/2002 sunt de natura a institui o obligație legala si nicidecum o simpla facultate in sarcina Consiliilor locale, de a adopta o hotărâre care sa instituie scutirea de la plata impozitului pentru o anumita categorie de terenuri.
Pentru ca debitoarea sa beneficieze de scutirea prevăzuta de lege este necesara doar încadrarea intr- unul din cazurile prevăzute in Ordonanța 36 din 30 ianuarie 2002 sau in Codul Fiscal, neputandu-i fi opusa neincadrarea de către creditoare a terenurilor sau a clădirilor in una din situațiile de exonerare de la plata taxelor întrucât ar fi eludate si ar ramane fara efect dispozițiile legale care reglementează scutirile de la plata taxelor datorate pentru teren si a celor pentru clădiri.
Pe de alta parte, terenurile pentru care a fost stabilita obligația de plata a impozitului reprezintă terenuri folosite ca zone de protecție definite in lege, in accepțiunea Ordonanței 36 din 30 ianuarie 2002 si a Codului Fiscal, astfel incat, si pentru acest considerent, debitoarea nu datorează impozit.
Art. 40 din Legea nr. 107/1996, in forma sa inițiala, prevede la alin. 1 ca "în scopul asigurării protecției albiilor, malurilor, construcțiilor hidrotehnice și îmbunătățirii regimului de curgere al apelor, se instituie zone de protecție pentru: a) albia minora a cursurilor de apa; b) suprafața lacurilor naturale sau a bălților acoperite de apa și de vegetație acvatica, precum și tarmul marii; c) suprafața lacurilor de acumulare corespunzătoare cotei coronamentului barajului; d) suprafețele ocupate de lucrări de amenajare sau de consolidare a albiilor minore, de canale și derivații de debite la capacitatea maxima de transport a acestora, precum și de alte construcții hidrotehnice realizate pe ape; e) lucrări de apărare impotriva inundațiilor.
Indiferent de calificarea ce urmează a fi data terenurilor in cauza, respectiv lacuri naturale, bălti acoperite de apa și de vegetație acvatica, lac de acumulare, suprafețele ocupate de lucrări de amenajare sau de consolidare a albiilor minore, de canale și derivații de debite la capacitatea maxima de transport a acestora, construcții hidrotehnice realizate pe ape sau lucrări de apărare impotriva inundațiilor, este evident ca aceste terenuri se incadreaza in dispozițiile legale privind scutirea de impozit, astfel incat nu se datorează impozit.
S-a arătat că creanța pretinsa de C. Local al C. T. nu este o creanța certa, lichida si exigibila si prin urmare administratorul judiciar a inscris aceasta creanța in mod greșit in tabelul preliminar de creanțe.
Pe de o parte, in dovedirea creanței pretinse creditoarea nu a făcut dovada existentei unor titluri executorii necontestate de debitoare. Creditoarea a formulat o adresa către Tribunalul Specializat C., limitandu-se a preciza faptul ca debitoarea figurează in evidentele sale cu o creanța in cuantum de 41.575 lei reprezentând impozit pentru clădiri si teren.
Pe de alta parte, intrucat este vorba despre creanțe pretinse cu titlu de impozit pentru teren si pentru construcții reprezentând baraje si construcții accesorii si diguri, construcții anexe si cantoane pentru intervenții la apărarea impotriva inundațiilor, mutatis mutandi facem trimitere la cele expuse in legătura cu creanța in cuantum de 5701 lei pretinsa de C. Local al C. G. cu privire la nedatorarea acestor sume
.
Fata de dispozițiile art. 64 din Legea nr. 85/2006 care stabilesc in sarcina administratorului judiciar
obligația de a verifica declarațiile de creanțe a căror înscriere se solicita, cu luarea in considerare a faptului ca dl. I. V. nu a anexat declarației de creanța taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar prevăzut de lege, înscrierea acestei creanțe in tabelul preliminar de creanțe este nelegala.
Este nelegala înscrierea dlui. I. V. in tabelul preliminar cu suma de 4000 lei sub condiția achitării taxei judiciare de timbru cată vreme legea instituie obligatia achitării acestei taxe la momentul inregistrarii declarației de creanța sau cel mai târziu pana la termenul limita de depunere a declarațiilor de creanța. Administratorul judiciar nu este indreptatit a face derogări de la normele imperative stabilite de legiuitor.
In mod nelegal administratorul judiciar a inscris in tabelul preliminar de creanțe SA P.
C. cu o creanța pura si simpla in cuantum de 146.712 lei. Aceasta deoarece creanța in cuantum de 131.771,5 lei, intrucat este constatata prin titlul executoriu Decizia Comerciala nr. 103/_ pronunțata de
C. ea de Apel C. se impune a fi inscrisa in tabelul de creanța.
Astfel, prin sentința nr. 2667/2011 pronunțata de Judecătoria Turda, coroborata cu mențiunile cuprinse in încheierea de indreptare a erorii materiale pronunțata in data de_, SA P. C. a fost obligata la plata sumei de 21.570 lei reprezentând chirie neachitata si la plata sumei de 1762 reprezentând cheltuieli de judecata, cumulandu-se in total suma de 23.332 lei.
Potrivit art.1144 din Vechiul Cod Civil, aplicabil in speța, "compensația se operează de drept, în puterea legii și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective", iar potrivit art. 1145 compensația are loc cu certitudine între " două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile și care deopotrivă sunt lichide și exigibile".
In mod nelegal administratorul judiciar nu a dat eficiența juridică dispozițiilor cuprinse în art. 1144 și 1145 C. civ., compensația operand cu certitudine între cele două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani și care deopotrivă sunt lichide și exigibile.
In ce privește creanțele in cuantum de 12.660 lei si 1240 lei, in situația in care, conform art. 1169 cod civil acestea au fost dovedite prin facturi, chitanțe sau ordine de plata, nu contestam înscrierea acestora in tabelul de creanțe.
Cumulând insa creanța in cuantum de 131.771,5 lei cu creanțele in cuantum de 12.660 lei si 1240 lei rezulta suma de 145.671,5 lei si nu suma de 146.712 lei care a fost inscrisa in tabelul preliminar de creanțe.
In mod nelegal a fost inscrisa in tabelul preliminar de creanțe SA P. C. cu o creanța in cuantum de 146.712 lei intrucat pe de o parte creanța acesteia este in cuantum de 145.671,5 lei, astfel cum s-a arătat mai sus. Pe de alta parte, din creanța astfel rezultata urmează a se scădea suma 23.332 lei, suma datorata debitoarei, astfel cum rezulta din sentința nr. 2667/2011 pronunțata de Judecătoria Turda.
Cu privire la creanța ce ar rezulta ulterior compensației, aceasta se impune a fi inscrisa in tabelul preliminar de creanțe sub condiție, deoarece debitoarea a formulat împotriva Societății Agricole P. C. o acțiune in pretenții, înregistrata pe rolul Judecătoriei Turda, dosarul juridic cu toate actele anexe fiind predat personal administratorului judiciar. Totodată, inca din anul 2010, aceasta societate ocupa in mod abuziv sediul fermei piscicole C., fara a achita debitoarei contravaloarea folosinței bunului acesteia.
In aceste condiții, pana la soluționarea cererii ce face obiectul dosarului nr._ si pana la soluționarea amiabila sau judecătoreasca a chestiunii referitoare la plata chiriei pentru sediul fermei piscicole, creanța Societății Agricole P. C. se impune a fi inscrisa sub condiție.
Luând in considerare cele arătate mai sus, creanța pura si simpla inscrisa in tabelul preliminar de creanțe ar fi trebuit inscrisa sub condiție. Respingerea acțiunii formulate de debitoare in dosarul nr._ este un eveniment viitor in măsura sa înlăture caracterul cert al creanței si intareste concluzia ca obligația de plata a creanței este afectata de indeplinirea unor evenimente viitoare ce constituie o condiție in sensul art. 1004 si 1006 Cod Civil.
Este adevărat ca, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu este permisa verificarea creanțelor constatate prin titluri executorii, insa in speța subsemnata nu contest existenta creanței ci a modalității de înscriere a acesteia in tabelul preliminar.
Pe de alta parte, înscrierea pura si simpla in tabelul creanțelor a acestei creanțe, in situația in care acțiunea formulata de debitoare urmează a fi admisa iar administratorul judiciar va demara acțiunea in vederea recuperării chiriei pentru folosința abuziva a sediului femei piscicole, ar determina o situație de inechitate fata de ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt certe la aceasta data, deoarece creditoarea ar beneficia de toate drepturile ce decurg din calitatea de creditor participant la procedura, inclusiv de dreptul de a vota in Adunarea creditorilor, ea putând astfel sa întrunească in mod valabil adunarea, cu toate consecințele ce rezulta pentru restul creditorilor din procedura colectiva si concursuala, tocmai datorita inscrierii pure si simple a creanței declarate de aceasta.
Contestatorii au arătat că în mod nelegal administratorul judiciar a omis înscrierea in tabelul preliminar de creanțe a creanțelor salariale ale acestora.
Conform evidentelor contabile, statelor de plata, contractelor de munca, contestatorii deține creanțe salariale impotriva debitoarei.
Astfel cum s-a detaliat mai sus, o parte dintre contestatori dețin creanțe salariale constând in restante salariale anterioare deschiderii procedurii iar o alta parte dintre aceștia deține creanțe salariale reprezentând drepturile salariale care nu ne-au fost achitate începand cu luna iulie 2012 si pana in prezent.
O parte dintre contestatori, conform actelor existente la dosarul cauzei si a celor predate administratorului judiciar, au depus demisiile la societate insa o alta parte au contractele de munca neincetate, au prestat munca si prin urmare sunt indreptatiti la plata salariilor.
Întrucât art. 64 din Legea nr. 85/2006 prevede obligativitatea administratorului judiciar de a inscrie creanțele salariale chiar si in lipsa declarațiilor de creanța, conform evidentei contabile, contestatorii solicita admiterea contestației si inscrierea creanțelor acestora in tabelul preliminar .
În drept, au fost invocate prevederile art.73 din Legea nr.85/2006.
Prin întâmpinare, creditorul M. D. a solicitat respingerea contestației formulate, fără cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție creditorul a invocat excepția netimbrarii contestației, arătând că la ultimul termen instanța de judecata i-a pus in vedere contestatoarei C. Foruta să prezinte taxa de timbru in cuantum de 120 lei si 0,30 leipersoana aferentă pentru fiecare dintre creditorii Cioanca V., M. M.
, C. E., D. E., Csete G., Deszo G., lrimie D., C. T., Macavei I., F. A., C.
A., M. A., D. Zenobia D., R. I. M., C. I., obligatia de timbrare fiind prioritara in sensul ca instanța sa fie legal sesizata in caz contrar se impune admiterea excepției cu consecința anularii contestației pentru persoanele fizice care n-au achitat taxa de timbru in baza Legii nr.1461997.
Totodată, creditorul a invocat exceptia lipsei de interes, arătând că contestatorii nu pot avea calitatea de persoana interesata ceruta de art. 73 alin.l din Legea nr. 85/2006 republicată, neavand calitate de creditor, întrucât la o prima examinare a pretinselor creanțe acestea par născute după data deschiderii procedurii insolventei, respectiv după data de 1 februarie 2013.
Contestatorii nu pot avea calitatea de persoana interesata neexistand o vătămare directa a drepturilor si intereselor sale, or, neexistand vătămare nu poate exista nici interes in susținerea cererii.
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecata interesul trebuie sa îndeplinească următoarele condiții: sa fie legitim, personal si direct născut si actual, niciuna dintre aceste condiții nefiind îndeplinita în cauză. Astfel, interesul contestatorilor nu este legitim întrucât nu se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut sau ocrotit de lege.
Interesul contestatorilor nu este personal si direct, folosul practic urmărit nu aparține contestatorilor și nu este născut si actual in sensul ca, daca contestatorii nu ar recurge la contestație s-ar expune la un prejudiciu.
Fiind o excepție de fond peremptorie si absoluta se impune admiterea excepției lipsei de interes cu consecința respingerii acestei contestații pentru lipsa de interes.
Contestatorul a invocat și excepția autorității de lucru judecat, arătând că potrivit art.1201 Cod civil este lucru judecat când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect este întemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași parti făcuta de ele si împotriva lor in aceeași calitate. Astfel, in dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a mai formulat o cerere de revizuire judecata intre administratorul special C. F. si M. D. pentru contrarietate de hotărâri dintre sentința civila nr.10801/2011 si sentința civila nr.429/2012 cererea in revizuire fiind respinsa, existând si identitate de cauza fiind indicate aceleași motive. Asa cum a statuat si I.C.Cj. București prin decizia 4615/2007 prin cauza, prin perspectiva autorității de lucru judecat se înțelege cauza raportului juridic al dreptului pus in discuție adică fundamentul pretenției afirmate.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute prin art.1201 Cod civil excepția autorității de lucru judecat se impune a fi admisa cu consecința respingerii cererii pentru autoritate de lucru judecat.
Pe fondul contestației, creditorul a arătat că se impune respingerea ca neîntemeiata a acesteia, arătând că potrivit art.66 alin.l din Legea nr.85/2006 rep. toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii. În speță, titlurile executorii sunt sentința civila nr.622010 si procesul verbal din data de_, care fac ca si creanțele izvorâte din acest titluri executorii sa nu fie supuse procedurii de verificare.
Titlurile executorii ale creditorului M. D. nu au fost anulate, acestea rămânând in fiinta, iar prin contestații la executare silita nu s-a dispus încetarea executării acestor titluri executorii. Mai mult, nici criticile aduse acestui titlu executoriu nu pot fi primite pe aceasta cale neputandu-se pune in discuție un titlu irevocabil, căci astfel s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. În ceea ce privește cuantumul creanței înscrise in tabelul preliminar, care este in suma de 184.692,68 lei calculate corect conform sentinței civile nr.622010 de la data concedierii (18 august 2009) si pana la data reintegrării efective pe postul de director general (12 iulie 2012) prin decizia nr.1 se acorda despăgubiri egale cu drepturile salariale (la nivelul salariului brut de 6000 lei/luna) actualizate in funcție de inflație pana la data de_, data deschiderii procedurii insolventei (_ ), la care se adaugă sumele provenite din procesul verbal din _
contestatarii nedemonstrand vreo eroare de calcul.
Cată vreme contestatorul a fost reintegrat abia la data de_ nu sunt incidente prevederile art.
154 alin.l din Codul Muncii, cu privire la prezenta acestuia la serviciu.
Cu privire la dosarul executional al B.E.J. Bolos M. nr.290/2009, s-a arătat că in dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, au fost anulate toate actele de executare silita,iar recursul lui C. I. a fost respins ca fiind lipsit de interes.La data de_ creditorul a mai solicitat incrierea in tabelul creditorilor cu o creanța de 39.316,7 lei apăruta după data de_ data deschiderii procedurii insolventei formulând in același timp către administratorul judiciar provizoriu o cerere de compensare cu suma de 17.850 lei cesionata de C. I. către S.C P. C. S.A având număr de înregistrare nr.l83/_, fiind înscris in tabelul creanțelor născute in perioada de observație cu suma rămasa in urma compensării de 21.466,70 lei poziția creanțe salariale.
Contestatorii au arătat că sentința nr.62/2010 a fost suspendata prin încheiere provizorie pana la judecarea recursului, creditorul arătând că sunt reale susținerile acestora, dar odata cu respingerea recursului prin decizia nr.985/R/2010 a Curții de Apel nu mai are nici o aplicabilitate.
Cu privire la sentinta civila nr.l_, creditorul a arătat că aceasta nu este investita cu formula executorie, iar pe de alta parte in aplicare se pune dispozitivul si nici de cum vreo mențiune din motivare.
Cu privire la decizia nr.l42/_ s-a arătat ca si aceste afirmații sunt eronate deoarece in dosar nr._ al Tribunalului C. -sectia conflicte de munca a fost respinsa prin hotărâre irevocabila in întregime acțiunea formulata.
Si ordinea din tabelul preliminar al creanțelor este cea corecta prevăzută si de art.123 pct.2 din Legea nr.85/2006 rep. fiind o creanța izvorâta din raportul de munca.
Contestatorii nu au probat faptul că creditorul ar fi primit vreo suma de bani pe acest interval de timp, situație in care se impune respingerea contestației ca neîntemeiata.
Prin întâmpinare, creditoarea SA P. C. a solicitat respingerea contestației ca fiind formulată de persoane lipsite de interes și ca nefondată.
În susținerea poziției procesuale creditoarea a arătat că contestatorii nu se află printre persoanele care sunt strict enumerate la art. 73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care ar putea formula contestații. Astfel, contestatorii nu se află printre persoanele care ar putea justifica un interes în promovarea acestei contestații, nefiind prejudiciați în vreun fel de înscrierea creditoarei în tabelul creanțelor. Chiar dacă d-na C. F. susține contestația în calitatea sa de administrator statutar, o asemenea contestație o poate formula doar administratorul special al debitoarei, care la data formulării contestației încă nu era numit de către adunarea generală a acționarilor, printre care se numărăm și creditoarea.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că creanța creditoarei este compusă din următoarele sume: 131.771,5 Iei - despăgubiri pentru reparațiile executate la sediul Fermei Piscicole C. și constatate conform Deciziei Comerciale nr. 103/_ pronunțată de C. ea de Apel C. în dosar nr._ ; 5675,5 lei - contravaloare cheltuieli suportate de către creditoare pentru executarea silită a debitoarei și care face obiectul dosarului execuțional nr. 827/2011 aflat pe rolul BEJ Boloș M. ; 9265 lei - cheltuieli de judecată.
Susținerile contestatorilor sunt reale doar parțial. Astfel, este real faptul că între creditoare și debitoare au existat creanțe reciproce, dar acele creanțe au fost compensate în cadrul dosarului execuțional, sau cel puțin așa cunoaștem noi situația. La data când creditoarea a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor aceasta i-a solicitat executorului judecătoresc să-i comunice care este valoarea creanței din dosarul execuțional nr. 827/2011 al BEJ Boloș M. . La comunicarea sumelor rămase de executat executorul a compensat, conform hotărârii judecătorești irevocabile suma pe care creditoarea o datora față de debitoare și a actualizat suma datorată de debitoare creditoarei în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Așa cum rezultă din procesul-verbal de începere a executării silite încheiat de BEJ Boloș M. la data de_, valoarea totală a creanței creditoarei
a fost de 154.412,1 lei compusă din 141.036,60 lei sume datorate conform titlului executor și 13.375.5 lei cheltuieli de executare ocazionate cu executarea silită până la data întocmirii procesului verbval de stabilire a sumelor datoratele către debitoare.
Suma de 131.771,5 lei trebuia reactualizată periodic de către executorul judecătoresc și din care s-a compensat conform prevederilor hotărârii judecătorești pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ suma de 23.332 lei. S-a apreciat că așa s-a și întâmplat acest fapt, pentru că altfel, suma cu care a fost înscrisă creditoarea pe tabelul creditorilor ar fi fost cel puțin egală cu cea de la data începerii executării silite de 154.412,1 lei, adică cu aproximativ 10.000 lei mai mare decât cea cu care a fost înscrisă pe tabelul creditorilor.
Prin întâmpinare, creditorul C. LOCAL al C. G., respingerea contestației la tabelul preliminar al creanțelor ca neintemeiată, arătând că prin incheierea civila pronunța la data de_ de Tribunalul Specializat C. in dosarul nr._ s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei fata de debitoarea SC P. C. SA . In termenul legal prevăzut de Legea nr. 85/2006, C. Local al Primăriei G. s-a înscris la masa credala conform drepturilor ce decurg din deschiderea procedurii generale
a insolventei privind modalitatea înscrierii creanțelor bugetare. In acest sens, creditoarea a depus înscrisurile probatorii, in baza cărora a solicitat admiterea creanței C. ui Local al Primăriei G. ca si creanța bugetara. Astfel a fost depus titlul executoriu nr. 6 din data de_ emis de C. Local al Primăriei G., aferent creanțelor fiscale datorate anterior deschiderii procedurii, atacat ulterior de debitoarea SC P. C. SA pe calea contestației la executare in cadrul dosarului nr.460/235/200S al Judecătoriei Gherla. In acest dosar s-a pronunțat sentința civila nr.1997/2011 a Judecătoriei Gherla, instanța anulând parțial titlul executoriu nr.6/_ si admițând o suma totala rămasa de recuperat de 66899,61 reprezentând impozit restant, ramasita ani anteriori, majorări, penalități datorate de debitoare si deliberând astfel asupra tuturor modalităților de calcul a impozitelor datorate de debitoare către Primăria G., motive pe care contestatarii creditori in speța au simțit nevoia sa le conteste din nou.
Din argumentațiile contestațiilor depuse de către creditori s-a reținut ca aceștia au inteles in mod eronat modalitatea de înscriere a unei creanțe bugetare in cadrul unui tabel preliminar al creanțelor, mai exact faptul ca o creanța bugetara nu poate fi înscrisa la masa credala daca nu exista un titlu executoriu. Or, pe langa faptul ca in speța exista un titlu executoriu nr. 6/_, precum si comunicările acestui titlu executoriu către debitoare, emise conform prevederilor OG, nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, se impune a fi menționat textul art.64 alin. 3 din Legea 65/2006, conform căruia "Cererea de admitere a creanțelor trebuie făcuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu". In susținerea art.64 alin.3 Legea nr.65/2006 trebuie subliniat faptul ca ne aflam si in situația art.66 alin.2 din aceeași lege conform căruia "Nu sunt supuse acestei proceduri (de verificare ) creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevăzute de legi speciale".
Astfel, fiind vorba despre o creanța bugetara asupra căreia C. Local al Primăriei G. a început procedura de executare in exercitarea atribuțiilor conferite de lege, administratorul judiciar, conform atribuțiilor art.67 L 65/2006, in lumina principiilor de stabilire a legitimității, a valorii exacte si prioritatea fiecărei creanțe, dar si din analiza înscrisurilor probatorii depuse de creditoare in cererea de admiterea a creanței din_ verificând creanța pretinsa, a procedat în mod corect la înscrierea creanței in cuantum de 72.600,61 lei, compusa din: suma de 66.899,61 reprezentând impozit restant, ramasita ani anteriori, majorări, penalități datorate de debitoare conform titlului executoriu nr.6/_ emis de C. Local al C.
G., conform sentinței civile nr.1997/2011 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, la care se adaugă suma de 5701 reprezentând obligațiile fiscale ale debitoarei datorate fata de bugetul local al C.
G., pentru perioada anilor 2008-2011, conform calculului obligațiilor fiscale nr.216/_ calculat conform declarației depuse nr.33/_, emis de Comuna G. si depus in dosarul cauzei.
Concretizând, s-a apreciat ca motivele de contestare ale creanței creditorului sunt nesustenabile, deoarece daca dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla este considerat a fi încă in curs de soluționare si sentința pronunțata este nedefinitiva, atunci titlul executoriu nr.6/_ emis de C. Local al C. G. ramane ca perfect valid, nefiind inca anulat printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila - conform susținerilor contestatarilor. Acest fapt ar atrage consecința juridica a menținerii dispozițiilor titlului executoriu si a sumelor înscrise in cuprinsul acestuia, rezultând astfel o creanța bugetara superioara ca si cuantum celei cu care ne-am constituit ca si creditor la masa credala a debitoarei S.C. P. S.A. Daca dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla este considerat a fi soluționat prin sentința nr.1997/2011 definitiva, prin nejudecarea recursului la aceasta sentința - intrucat soluția corecta din punct de vedere procedural in urma deschiderii procedurii insolventei ar fi suspendarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ in baza art.36 din Legea nr.85/ 2006, atunci titlul executoriu nr.6/_ emis de C. Local al
C. G. ramane ca valid, insa parțial anulat, conform dispozițiilor sentinței civile nr. 1997/2011 a Judecătoriei Gherla. Acest fapt ar atrage consecința juridica a menținerii sumelor inscrise în cererea de declarație de creanța asupra averii debitoarei S.C. P. C. S.A.
Pe fondul cauzei, creditorul sa arătat că în ceea ce privește impozitul pe clădiri, dispozițiile din Normele Metodologice de aplicare ale Codului Fiscal, regăsite in art.24 din Titlul IX sunt clare in ceea ce privește procedura de urmat de către persoanele interesate sa beneficieze de scutirea de impozit a unor clădiri, apreciind ca aceste clădiri s-ar putea incadra in categoria construcțiilor speciale menționate in art. 250 alin.(2) lit.a-s: trebuie sa formuleze in prealabil o Cerere pentru avizarea construcțiilor speciale in scopul scutirii de la plata impozitului de clădiri, model stabilit conform pct.256, la compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale ale comunelor, orașelor si municipiilor pe a căror raza teritoriala se afla construcțiile speciale. Astfel ca se impune discuția asupra inexistentei unei astfel de cereri in toata aceasta perioada de 10 anif cu atât mai mult cu cat este vorba despre o comuna, acolo unde volumul unor astfel de cereri ori altfel de labirinturi birocrate nu ar putea sa constituie impedimente la aprobarea cererii, iar aparatul administrativ al comunei nu este obligat sa formuleze ori sa aprobe astfel de supoziții din oficiu, ori de cate ori i se cere sa radieze o obligație legala către buget.
Raportat la contestațiile privind modul de impunere a impozitului pe teren, contestatarii inteleg sa argumenteze încadrare in categoria terenurilor scutite de la plata impozitului pe teren bazandu-se pe dispozițiile art.257.pct i din Legea 251/2003, care menționează că "terenurile care prin natura lor și nu prin
destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului." Din cuprinsul acestui articol se poate observa ca este vorba despre acele terenuri cu privire la care nu s-a data o destinație speciala si care prin natura lor sunt improprii acestor activități, precum iazurile si lacurile de acumulare inutilizabile agricol, lipsite de viata sau utilizate in scop hidrotehnic si de gospodărire a apelor, dar in situația de fata vorbim despre amenajări piscicole si ne aflam in prezenta unor terenuri cărora li s-a dat o destinație speciala care au fost scoase din categoria terenurilor menționate pentru a se crea bazine de creștere a fondului piscicol in vederea comercializării sale si deci neincadrabile in dispozițiile Anexei 5 lit.B pct 2 din OG 35/2002. In acest scop s-au efectuat de către debitoare lucrări de drenare si decolmatare a terenului, formandu-se astfel un luciu de apa cu o anumita adâncime din care debitoarea obținea producție de peste pe care o vindea pe piața. Nici un moment nu se menționează in articolul indicat despre exceptarea de la impozitare a terenurilor ocupate cu amenajari piscicole, amenajări ca au servit debitoarei un scop exclusiv comercial, activitatea specifica fiind de agricultura si utilizarea terenurilor in scopul creșterii animalelor, respectiv peștelui.
Nu se impunea așadar, conform argumentației de mai sus existenta unei incadrari din oficiu a terenurilor debitoarei, căci art. 256 din Legea 251/2003 prevede clar ca orice persoana care are in proprietate un teren situat in România datorează pentru acesta un impozit anual, C. Local nefiind astfel obligat sa cerceteze trimestrial ori anual noile modificare aduse asupra terenurilor, cu noi destinații realizate de către proprietari, cu atât mai mult cu cat nu este obligat sa adopte hotărâri privitor la diferite tipuri de categorii de folosința a terenurilor, daca nu i se aduc la cunoștința existenta acestora pe raza teritoriala a acestuia. In susținerea celor expuse sunt și prevederile art.15 din OG 36/2002, conform cărora "(1 )Pentru terenurile dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite, proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului fiscal, (2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător in cazul terenurilor a caror încadrare se modifica în cursul anului fiscal", subliniind modalitatea procedurala de aplicare a impozitelor si taxelor locale, pe teren.
Prin scriptul depus la dosar la data de 22 martie 2013 contestatoarea C. F. a arătatc ă înțelege să renunțe la judecata contestației formulate împotriva tabelului preliminar al creanțelor, solicitând judecătorului sindic să ia act de manifestarea sa de voință.
Conform prev. art.246 C.pr.civ.,m reclamantul poate renunța oricând la judecata cererii sale, fie verbal în ședință publică,m fie prin cerere scrisă.
Având în vedere manifestarea de voință a contestatoarei C. F., în temeiul prev. art.246 C.pr.civ., judecătorul sindic va lua act de renunțarea la judecată formulată de contestatoarea C. F. cu privire la contestația formulată în contradictoriu cu debitoarea SC P. C. SA prin lichidator judiciar
S.P. "GRP"; SPRL, M. D., C. R., C. G., C. LOCAL AL C. G., C. LOCAL AL C. Ț., I. V., SA P. C., C. V., M. M., C. E., D. E., CSETE G., DESZO G., I. D. și MACAVEI I. .
Analizând excepția netimbrării contestației invocată de creditorul M. D., judecătorul sindic reține următoarele:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997 republicată prevede obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru pentru acțiunile în justiție, iar art. 6 lit. c din același act normativ stabilește faptul că cererile referitoare la procedura insolvenței se timbrează cu 120 de lei.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, le-a adus la cunoștință contestatorilor, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, că au obligația să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 120 lei și timbrul judiciar în cuantum de 0,3 lei, sub sancțiunea anulării contestației ca netimbrată.
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, contestatorilor li s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei de timbru, însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea cererii acesștia nu au înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, judecătorul sindic va admite excepția netimbrării contestației formulată de creditorul M. D. și în consecință anulează contestația formulată de contestatorii C. T., F. A.
, C. A., M. A., D. Z. D., R. I. M. și C. I. în contradictoriu cu debitoarea SC P.
SA prin lichidator judiciar S.P. "GRP"; SPRL, M. D., C. R., C. G., C. LOCAL AL C. G., C. LOCAL AL C. Ț., I. V., SA P. C., C. V., M. M.
, C. E., D. E., CSETE G., DESZO G., I. D. și MACAVEI I. .
În temeiul art. 164 Cod procedură civilă, judecătorul sindic va dispune conexarea prezentei cauze
la dosarul civil nr._ al Tribunalului Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Ia act de renunțarea la judecată formulată de contestatoarea C. F. cu privire la contestația formulată în contradictoriu cu debitoarea SC P. C. SA prin lichidator judiciar S.P. "GRP"; SPRL, M.
, C. R., C. G., C. LOCAL AL C. G., C. LOCAL AL C. Ț., I. V., S.
A. P. C., C. V., M. M., C. E., D. E., CSETE G., DESZO G., I. D. și MACAVEI I. .
Admite excepția netimbrării contestației formulată de creditorul M. D. și în consecință anulează contestația formulată de contestatorii C. T., F. A., C. A., M. A., D. Z.
D., R. I. M. și C. I. în contradictoriu cu debitoarea SC P. C. SA prin lichidator judiciar
S.P. "GRP"; SPRL, M. D., C. R., C. G., C. LOCAL AL C. G., C. LOCAL AL C. Ț., I. V., SA P. C., C. V., M. M., C. E., D. E., CSETE G., DESZO G., I. D. și MACAVEI I. .
În temeiul art. 164 Cod procedură civilă dispune conexarea prezentei cauze la dosarul civil nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 3 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 873/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 4261/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
