Decizia civilă nr. 10/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. C. Nr. 10/2011
Ședința publică de la 25 M. 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR F. T. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul P. A. împotriva deciziei nr. 2319 pronunțată la (...) în dosar nr. (...) al Curții de A. C., în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z., intimat A. F. P. A M. Z. prin D. G. A F. P. S., intimat A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că cererea de revizuire este legal timbrată.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat.
CURTEA P rin D. civilă nr. 2319 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a admis recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 2907 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care a modificat-o în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, înesență, următoarele:
Actul autorității fiscale reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. D. de calcul a taxei de poluare (f.9, dos. fond) poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din C. de procedură fiscală.
Natura juridică a acestui act este surprinsă de însuși legiuitorul delegat în conținutul art. 7 din OUG nr. 5. și a fost determinată de inițierea și desfășurarea procedurii de infrigement demarată de C. E. în cursul căreia una dintre criticile adresate statului a fost aceea că taxa nu este stabilită pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi să poată fi contestat în concret și efectiv de către contribuabil.
Procedura de contestare a legalității actului administrativ fiscal în înțelesul art. 41 din C. de procedura fiscală presupune o cale de atac specială administrativă, respectiv contestația prevăzută de art. 205 și urm. C.pr.fisc.
Așa fiind, legalitatea acestui act nu poate fi cercetată de instanța de contencios administrativ pe cale directă în procedura contenciosului administrativ și, pe cale de consecință, legalitatea acestui act nu poate fi cercetată nici pe calea excepției de nelegalitate.
A admite altfel, ar însemna ca persoana ce se pretinde vătămată să ocolească procedura specifică de contestare a actului administrativ unilateral și să supună judecății direct legalitatea acestuia în cadrul altei proceduri, ceea ce nu ar putea fi admis.
De asemenea, poate fi reținută și practica în materie a Curții
Constituționale (Deciziile nr. 409/(...), (...)/2008), în legătură cu natura juridică a căii de atac administrative a contestației în procedura administrativ prealabilă în materia contenciosului fiscal, unde s-a reținut cu caracter unitar că:
A. 21 alin. (4) din Constituție, care se referă la caracterul facultativ al jurisdicțiilor speciale administrative, a desființat numai pentru procedura administrativă jurisdicțională condiția prealabilă constând în obligația persoanei vătămate de a se adresa cu reclamație organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanței de judecată cu anularea actului considerat ilegal.
S-a mai arătat că "nici o dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ grațios sau a celui ierarhic". Actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor formulate potrivit dispozițiilor din C. deprocedură fiscală nu sunt acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse controlului instanței de judecată. De altfel, în cauza de față, așa cum precizează însuși textul criticat, "Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Așa fiind, contestația prevăzută de art. 205 din C. de procedură fiscală fiind asimilată cu o procedură prealabilă în materie procesual-fiscală are caracter obligatoriu fiind incidente astfel și prevederile art. 109 alin. 2 din C. de procedură civilă.
Pe de altă parte, se poate reține că interpretarea art. 205 din C. de procedură fiscală trebuie să conducă la concluzia că exercițiul contestației pe calea administrativă nu conduce la înlăturarea ori anihilarea dreptului la acțiune în fața jurisdicțiilor judiciare. A. spus, textul are în vedere că utilizarea contestației administrative nu închide posibilitatea ca apoi persoana nemulțumită să acționeze în fața instanței judecătorești competente.
Din același text legal reiese concluzia că, caracterului obligatoriu al contestației, ca procedură prealabilă sesizării instanței judecătorești.
Prin urmare, instanța competentă nu ar putea fi sesizată decât dacă și sub condiția utilizării în prealabil a mecanismului contestației, pe cale administrativă.
Acesta este de fapt înțelesul și spiritul art. 218 alin. 2 C.pr.fisc. care prevede calea de atac la instanță și unde se arată explicit că obiectul acțiunii îl constă decizia de soluționare a contestației.
În consecință, în temeiul art. 304pct. 9 c.pr.civ., rap. la dispozițiile.
A. 20 din Legea nr. 554/2004, constatând că reclamantul nu a urmat procedura fiscală prescrisă de art. 205 si următoarel c.pr.fisc., la care face trimitere art. 7 din OUG nr. 5., s-a admis recursul declarat de pârâta D. G. A F . P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 2907 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., care a fost modificată, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant.
Reclamantul a depus (f.7, dos.fond) un act din care rezultă că renunță la calea administrativ-jurisdicțională de atac.
Curtea a constatat, în acord cu dispozițiile. art. 205 al. 1 din c.pr.fisc. că procedura fiscală nu este o procedură jurisdicțională, ci una administrativă, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 21 al. 4 din constituția tării.
Î. acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire P. A., solicitândadmiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că:
Revizuientul își sustine prezenta cerere pe urmatoarele argumente:
1. A. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei
2. Principiile Uniunii Europene regasite in art. 1 - 10 din T.
3. Jurisprudenta CJCE (cauzele Simmeuthal Il, Factortame 1, C. c. Republica E., Nadasdi si Nemeth,
5. Jurisprudenta Curtii de A. C., edificatoare si constanta pana la un moment (dosarele cu nr. (...),(...),(...) ( ... ).
Începand cu anul 2007 si pana in prezent, pe rolul acestei instante au fost numeroase cauze ce au avut ca obiect "taxa auto" indiferent sub ce denumire s-a regasit. In majoritatea cauzelor (cu anumite perioade in care taxa s-a considerat ca fiind compatibila cu art . 110 din T.) deciziile au fost favorabile, in sensul restituirii acestei taxe.
De fiecare data instanta a inlaturat de la aplicare dreptul national retinand aplicabilitatea prioritara si directa a dispozitiilor din dreptul comunitar. A inlaturat astfel atat dispozitiile din C.proc. fise. cat si articolele din ordonantele care reglementau aceasta taxa auto.
Exceptiile de inadmisibilitate, sau de tardivitate invocate au fost inlaturate, uneori pe considerentul ca odata efectuata procedura prealabila, fie pe temeiul art. 7 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, fie pe temeiul art. 205 C. actiunea este admisibila; alteori pe motivul ca dreptul comunitar produce efecte directe raportat la dreptul national, inlaturand astfel orice dispozitiie nationala contrara.
Pornind de la aceste considerente sustine ca instanța, in cauza dedusa judecatii, nu a mai facut aplicare dispozitiilor legale mai sus amintite si nici a jurisprudentei anterioare si oarecum constanta. S-a facut doar aplicare dreptului national, in sensul ca s-a pronuntat doar cu privire la respectarea procedurii prealabile prevazute de art. 205 C. A omis astfel sa se pronunte, considera revizuientul prioritar, cu privire la incompatibilitatea dintre actele normative nationale respectiv cele comunitare.
Sustine pe mai departe ca in astfel de litigii in primul rand ne raportam la dispozitiile din Trataul privind functionare Uniunii Europene (art 110) si doar in cazul in care nu se constata incompatibilitati intre cele doua categorii de norme invocate se poate face aplicare dreptului national.
In concluzie, considera ca instanta nu s-a pronuntat cu privire la primul capat de cerere privind incompatibilitatea dintre cele doua categorii de norme invocate, desi era obligata (raportat la temeiurile de drept mai sus amintie), aplicand in cauza dedusa judecatii doar dreptul national in dauna celui comunitar; prejudiciind astfel dreptul particulari lor prevazut de art. 110 T., iar pe de alta parte imbogatind Statul Roman fara un just temei.
Intimata D. G. a F. P. a județului S., in nume propriu și În numele A. F. P. Z. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondată a cererii de revizuire, menținerea Deciziei C. nr. 2319/(...) pronunțată de Curtea de apel C. in dosarul nr. (...) ca temeinică și legală și menținerea excepțieiinadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei respingerea actiunii formulată de reclamant ca netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că:
* Consideră că instanta de recurs În mod judicios a admis recursul declarat de D. S., În nume propriu și În numele AFP Z., Î. S. C. nr. 2907/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj În dosarul nr. (...) și a respins cererea de chemare În judecată formulată de P. A., retinând În esență faptul că instanta de judecată poate fi sesizată numai sub conditia utilizării În prealabil a mecanismului ccntestației, pe cale administrativa. Acesta este de fapt înțelesul și spiritul art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală care prevede calea de atac la I. și unde se arată explicit că obiectul actiunii il constituie decizia de solutionare a contestatiei.
Totodată s-a concluzionat În mod legal că reclamantul nu a urmat procedura fiscală prevăzută de art. 205 și următoarele din C. de procedură fiscală, la care face trimitere art. 7 din OUG nr. 5..
* Prin cererea Înregistrată pe rolul T. S., reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 10618/(...) și a Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 27875/2009 emise de AFP Z., obligarea AFP Z. la restituirea sumei de 3740 lei reprezentind taxa pe poluare achitată de reclamant cu chitanța Seria TS5 Nr. 4081713/ (...), precum și la plata dobanzii legale aferente, calculată de la data achitării până la restituirea efectivă.
Precizează faptul că reclamantul nu a urmat procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de C. de procedură fiscală si nici nu atacă un act administrativ În înțelesul L. nr.554/2004, privind contenciosul administrativ.
Referitor la anularea adresei mentionează ca aceasta nu este un act administrativ in sensul definit de art. 2 lit. C din Legea nr. 554/2004, generator de efecte juridice, ci doar o simpla operatiune tehnico materiala.
Stabilirea cuantumului sumei si a obligatiei platii taxei de poluare instituita prin OUG nr. 5. au fost stabilite prin D. de calcul a taxei pe poluare in urma careia reclamantul a platit taxa pe poluare.
Asa cum rezulta din economia dispozitiilor art. 5 si art. 7 din OUG nr.
5. stabilirea, verificarea, colectarea si executarea silita, inclusiv solutionarea contestatiilor privind taxa datorata de contribuabili, se realizeaza de catre autoritatea fiscala competenta potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind C. de procedura F., republicata cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel fiind, actul autoritatii fiscale reprezinta un titlu de creanta si constituie instiintare de plata conform legii. D. poate fi contestata in termen de 30 de zile de la data comunicarii sub sanctiunea decaderii , potrivit dispozitiilor art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au fost ignorate de instanta de judecata.
Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiutorul delegat in conditiile art. 7 din OUG nr. 5. si a fost determinata de initierea si desfasurarea procedurii de infringement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi sa poata fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil.
Se poate observa ca reclamantul nu a urmat aceasta procedura prevazuta de legea procesuala fiscala pentru a contesta in substanta legalitatea stabilirii taxei de poluare ci s-a marginit sa declanseze un litigiu distinct de contestare a legalitatii actului administrativ fiscal.
Prin urmare calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis. ( in acest sens intelege sa invoce si practica judiciara, respectiv D. C. nr .1832/(...) pronuntata de CA C. in speta similara).
Reclamantul a disimulat demersul sau de a pune in discutie legalitatea stabilirii si incasarii taxei de poluare prin prisma apelarii la procedura administrativa de drept comun, ignorind faptul ca pentru a se statua asupra acestui conflict exista norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile si predictibile compatibile cu exigentele de calitate a unei legi asa cum rezulta din jurisprudenta instantei europene de contencios al drepturilor omului.
Reclamantul a platit voluntar taxa de poluare supunindu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a se solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii.
In aceasta ambianta factuala si procesuala ,atit in faza administrativa de solutionare cit si ulterior in faza de control judecatoresc si judiciar se poate pune in discutie nu numai modalitatea factuala si legala de stabilire a taxei ci si compatibilitatea normei interne cu norma comunitara pertinenta.
Prin urmare , calea aleasa de reclamant ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel daca s-ar valida s-ar deturna normele procesual fiscale care guverneaza solutionarea unui atare conflict, ceea ce nu ar putea fi admis.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 "persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea În termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata"
În speta, actul contestat, respectiv adresa nu este un act administrativ În sensul dispozitiilor lega le anterior aratate, astfel ca nu poate face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanta de contencios administrativ În temeiul ari. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
In acest context, demersul judiciar al reclamantului , nu se incadreaza in prevederile textelor legale precizate, acesta urmarind repararea unei pagube fara insa ca in prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei sa fi fost defiintat .
Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata.
Chiar daca reclamantul si-a întemeiat În drept cererea pe dispozitiile
L. contenciosului administrativ nr, 554/2004, prin obiectul sau, cauza nu este de contencios administrativ, aceasta având drept finalitate restituirea unei sume.
Din coroborarea dispozitiilor L. nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, rezultă că pentru sesizarea instantei de contencios administrativ, este necesar ca situatie premisa, fie existenta unui act administrativ susceptibil prin efectele sale sa vatame un drept ori un interes legitim, fie existenta unui refuz de solutionare a unei cereri sau nesolutionarea acesteia În termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauza.
Având În vedere faptul că, reclamantul nu a urmat procedura administrativ-jurisdictionala prevazuta de C. de procedura fiscala precum și Împrejurarea că adresa nu constituie act administrativ, solicită admiterea excepției inadmisibilității actiunii pe cale contenciosului administrativ.
* Își mentinem punctul de vedere din intampinare depusa la dosarul cauzei.
Asa fiind, fata de toate considerentele de fapt si de drept expuse rezulta ca incasarea taxei pe poluare este legala si temeinica si nu este in contradictie cu normele europene, neputind fi retinuta discriminarea invocata de catre reclamant, motiv pentru care solicita ca prin hotarirea ce se va pronunta să se respingă ca nefondată cererea de revizuire, să se mențină D. C. nr. 2319/(...) pronunțată de Curtea de A. C. in dosarul nr. (...) ca temeinică și legală, să se mențină exceptia inadmisibilității actiunii, iar pe fondul cauzei solicită să se respingă actiunea formulată de P. A. ca netemeinică și nelegală.
Analizând cererea de revizuire formulată, Curtea constată următoarele:
Potrivit art 322 cod pr civ revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
1. daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;
2. daca s-a pronuntat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;
3. daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta;
4. daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii ori daca un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta in acea cauza; În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii.
5. daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;
6. daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela sau consiliu judiciar nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa-i apere;
7. daca exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate.
Aceste dispozitii se aplica si in cazul cand hotararile potrivnice sunt date de instante de recurs. In cazul cand una dintre instante este I. Curte de C. si J. cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta;
8. daca partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa.
9. daca Curtea E. a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s- a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Potrivit art 323 cod pr civ cererea de revizuire se indreapta la instanta care a dat hotararea ramasa definitiva si a carei revizuire se cere.
Cererea de revizuire nu este întemeiată pe niciunul din temeiurile prevăzute expres si limitativ în codul de procedură civilă. Revizuintul invocă jurisprudenta CJCE, principiile T. si invocă supremația dreptului comunitar în cazul unui conflict cu o normă de drept intern. Se susține că prin recurs instanța a omis să se pronunțe asupra incompatibilității dintre modificările aduse OUG 5. și art 110 T..
Potrivit art 21 din Legea nr 554/2004 împotriva soluțiilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de C. de procedură civilă. Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.
Pentru a se putea cere revizuirea unei decizii pronunțate de către instanța de recurs este necesar ca instanța de recurs să fi evocat fondul, ceea ce implică stabilirea unei alte stări de fapt decât cea reținută de prima instanță de judecată sau aplicarea altor dispozitii legale, adică s-a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Deși admisibilă sub acest aspect, cererea revizuentului va fi respinsă ca fiind inadmisibilă întrucât nu sunt incidente niciunul din cazurile de inadmisibilitate prevăzute de legea generală sau de legea specială iar soluția instanței de recurs a fost de respingere a acțiunii reclamantului pentru neparcurgerea procedurii fiscale prevăzută de art 205 si următoarele din OUG 92/2003,adică a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind examinată în recurs temeinicia pretențiilor revizuientului.
Mai mult examinând decizia ne 2319/2010,curtea observă că instanța de recurs nu a soluționat fondul litigiului, mărginindu-se la a examina admisibilitatea cererii revizuientului prin raportare la dispozitiileart 7 din OUG 5. si art 205 si următoarele Cod pr fisc. Prin urmare față de maniera de soluționare a recursului nu este admisibilă cererea de revizuire în sensul că prin recurs instanța a omis să se pronunțe asupra incompatibilității dintre modificările aduse OUG 5. și art 110 T..
I. de recurs a apreciat că numai în cazul parcurgerii procedurii fiscale naționale, prin solicitarea de revocare a deciziei administrative contrare dreptului comunitar putea trece la examinarea compatibilității normeiinterne cu norma comunitară, procedura fiscală având un caracter obligatoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. L.
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de P. A. împotriva deciziei nr. 2319 pronunțată la (...) în dosar nr. (...) al Curții de A.
C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2011.
{ F. |
Președinte,
G.-A. N.
Judecător,
S. Al H.
Judecător,
F. T.
Grefier, A. B.
}
A.B. 29 M. 2011
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
2 ex./
Jud.recurs: D. M., L. U., I. M.
| ← Decizia civilă nr. 3299/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 986/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
