Decizia civilă nr. 1017/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1017/2011
Ședința ta de 09 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. a J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J., împotriva sentinței civile nr. 4258 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta P. B. D. și A. F. P. Z., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 306 al. 2 și art. 137 C.pr.civ., invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a A. F. P. J., și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată și pe motivele de recurs, în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4258 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui S. a fost admisă acțiunea reclamantei P. B. D. și obligate pârâtele D. G. a F. P. S., A. F. P. J. să restituie reclamantei suma de 2776 lei taxa poluare achitată cu chitanța seria TS3A nr.2378692/(...) cu majorări legale de întârziere calculate de la data plății și până la restituirea efectivă.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că OUG nr.5. a fost modificată
și completată prin OUG nr. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din ordonanță „Autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc
și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte statemembre ale Uniunii E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5..
În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009.
O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. III din O. 2. se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U.E. în perioada
15.XII.2008-31.XII.2009.
Din nota de fundamentare a ordonanței de mai sus rezultă că scopul acesteia a avut în vedere păstrarea locurilor de muncă în economia românească, scăderea piețelor auto, susținerea sectorului de automobile, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008.
Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o diminuare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...) privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
O. 5. în formă actualizată statuează prin art. 1 (1) că taxa de poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru Mediu. Prin această prevedere s-a urmărit stabilirea neutralității fiscale a taxei.
Obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România";.
Rezultă din cele de mai sus că actuala reglementare înlătură discriminarea produsă de normele anterioare care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare, dar instituie o altă discriminare în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare. În cazul autoturismelor second hand achiziționate din țările C.E. se percepe taxa de poluare la prima înmatriculare în România fără ca aceeași taxă să fie percepută mașinilor autohtone în caz de revânzare.
Taxa este discriminatorie și din punct de vedere a sferei de aplicabilitate taxând numai poluarea produsă de mașinile înmatriculate după (...). Mașini cu aceeași caracteristică deținute anterior datei de (...) poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată - astfel că principiul „poluatorul plătește"; se aplică numai ultimelor.
Pentru ca taxa de poluare să fie veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încât să fie obligatorie pentru toate autoturismele aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării.
Art. 90 din Tratatul de instituire a C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";.
Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul sus citat se constată că, reglementarea taxei de poluare prin actul intern , contravine dreptuluicomunitar și dacă luăm în considerare numai faptul că, în mod evident, prin măsura luată, scade interesul cumpărătorilor pentru autoturismele second- hand achiziționate din țările comunitare.
Taxa de poluare, prin modul de calcul precum și prin direcționarea ei a dobândit - în condițiile O. 5. astfel cum a fost completată și modificată - o anumită neutralitate fără însă a pierde caracterul de „..
Chiar dacă această taxă nu ar echivala cu un impozit în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul C. E., ea are efecte ca și ceea ce art. 28 din Tratatul C. E. denumește „. cu efect echivalent";.
Cum potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E.";…au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne"; și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, se constată că perceperea taxei în discuție este nelegală.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. G. a F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. J. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea celor solicitate se arată în esență că între condițiile de exercitare a acțiunii în contencios se numără și acela ca actul atacat să fie un act administrativ tipic sau asimilat astfel cum este cel definit prin art.2 alin.1 lit.e și art.2 alin.2 al Legii nr.554/2004 și respectiv ca acest act să vizeze un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public și ca atare examinarea în condițiile legii contenciosului trebuie făcută pentru actul preparator odată cu actul administrativ. Fără analiza actului administrativ nu se poate trece direct la restituirea sumei. Prin urmare în condițiile sesizării instanței este necesar sa se invoce fie existența unui act susceptibil prin efectele sale să vatăme un drept ori interes fie un refuz ceea ce nu s-a constatat în cauză.
Referitor la . sumei se arată că soluția este nelegală deoarece codul fiscal prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare.
Atâta timp cât cadrul legislativ respectiv art.2141 - 2143 a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înamtriculaeză pentru prima dată în România un autoturism comercial, datorează o taxă specială de primă înmatriculare, aceasta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul „unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem";. Cât privește reținerea instanței că „taxa nu este percepută pentru autoturismele autohtone, ci pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România";menționează că la data de 1 ianuarie 2007 autoturismele care circulau în România erau înmatriculate cel puțin o dată, fiind o condiție sine qua non pentru ca un autoturism să circule pe drumurile publice din România. La aceeași dată, singurele autoturisme care se aflau în situația de a fi la prima înmatriculare erau autoturismele noi și second-hand importate din statele membre ale UE și din alte state. Raportat la dispozițiile legale invocate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că suma solicitată nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Pe de altă parte prin OUG nr.5. a fost instituită taxa pe poluare pentru autovehicule. Ordonanța de urgență a intrat în vigoare la data de 0(...). În baza ordonanței a fost emisă HG nr.6. pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr.5.. Art.11 din OUG nr.5. se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada (...) și (...), cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule este reglementată la cap.VI secțiunea I, art.6 din HG nr.6. din care rezultă că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și nu restituirea integrală a taxei. Cât privește majorările se reține că au fost acordate fără a se motiva. Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele: În cursul anului 2007 intimatul a cumpărat din Germania un autoturism și pentru a reglementa situația s-a adresat autorităților. Urmare a imposibilității înmatriculării a achitat cu titlu de taxă de primă înmatriculare suma de 2776 lei potrivit chitanței TS3A nr.2378692 emisă de A. F. P. Z. În considerarea că taxa reținută este nelegală din perspectiva normelor comunitare intimatul s-a adresat A. F. P. Z. pentru restituire însă autoritatea a stabilit că doar în parte se impune restituirea în raport cu dispozițiile OUG nr.5.. Nemulțumit fiind intimatul s-a adresat instanței arătând că dispozițiile dreptului național art.214 C.fiscal contravin normelor comunitare. Cercetând motivarea instanței de fond se observă că se invoca aplicarea dispozițiilor OUG nr.5. ca fiind normele ce au stat la baza raporturilor juridice de drept național ce a generat conflictul, deși demersul intimatului a fost fundamentat pe dispozițiile C. fiscal art.214 considerat în contradicție cu normele comunitare. L. aplicabilă raportului juridic legat de înmatriculare este aceea sub imperiul căreia s-a cerut efectuarea operațiunii de înmatriculare, respectiv cu ocazia primei înmatriculări - dispozițiile art.214 C.fiscal. Așa fiind în cauză se poate reține că analiza compatibilității normei interne care stabilește obligația de a plăti taxa de primă înmatriculare cu normele comunitare trebuie făcută prin prisma normelor de la epoca solicitării operațiunii când persoanei i se impune obligația de a plăti o astfel de taxă și cu procedura care guvernează tempus regit actum raportul fiscal. Prin urmare reținerea de către instanța de fond ca fiind relevante dispozițiile OUG nr.5. pentru analiza legalității și temeiniciei refuzului, refuz fundamentat de intimat pe cadrul fiscal este greșită. Din această perspectivă Curtea reține că analiza refuzului trebuie făcută din perspectiva normelor aplicabile în vigoare la (...) respectiv art.214 C.fiscal. Potrivit dispozițiilor art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform prevederilor art. 90 parag. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici. Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Curtea constată că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii E., iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat. De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C., dinainte de aderare. Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone. Cât privește prevederile O. nr. 5., instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar. De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni. Pe de altă parte, dispozițiile O. nr. 5. abrogă art. 2141 - 214 3 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 0(...) nu se mai încasează. Cum suma achitată de reclamant nu a fost datorată, Curtea apreciază că taxa trebuie restituită iar faptul că a fost achitată voluntar este irelevant deoarece nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării în România. Totodată, reține Curtea că pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit O.G. nr. 9/2000, începând cu data de (...). Evident s-ar putea obiecta în sensul că în fața instanței de control s-ar fi evocat incidența art. 124 C. proc. fiscală. Această susținere nu poate fi primită, întrucât restituirea taxelor achitate de la buget se face în situațiile limitativ reglementate de art. 117 C. proc. fiscală, iar restituirea taxei de primă înmatriculare, ca modalitate solicitată, nu se regăsește în această enumerare. Ca atare, nefiind în situația enumerată, Curtea apreciază că refuzul restituirii taxei de primă înmatriculare se circumscrie unei răspunderi civile delictuale, astfel că repararea prejudiciului se realizează în condițiile dreptului comun, respectiv a aplicabilității pentru neexecutare a dispozițiilor O.G. nr. 9/2000. Prin urmare, față de cele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ.,coroborat cu art. 20 din L. nr. 554/2004, Curtea va admite acțiunea conform dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de D. G. a F. P. S., în nume propriu și pentru A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 4258 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta P. B. D. și obligă pârâta D. G. a F. P. S. și A. F. P. Z. să-i restituie suma de 2776 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală prevăzută de art. 3 al. 3 din OG 9/2000, calculată de la data de (...) și până la restituirea integrală. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.M. S.
| ← Decizia civilă nr. 44/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3335/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
