Decizia civilă nr. 3384/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3384
Ședința publică din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTORI : R.-R. D.
L. U.
G.: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul U. I. împotriva Sentinței civile nr. 5164 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. M., A. F. P. T. L., A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 21,5 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei, D. M. în nume propriu și pentru T. L. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 5164 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. A O. T. L.. A fost respinsă cererea formulată de reclamantul U. I. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A O. T. L., D. G. A F. P. M. și A. F. PENTRU M. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Conform cărții de identitate a vehiculului depusă în copie la fila 8 din dosar reclamantul este proprietarul autoturismului marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare (...), înmatriculat pentru prima dată în Franța, pe care reclamantul l-a cumpărat anterior înmatriculării în R.,conform înscrisurilor depuse în copie la filele 8,9 din dosar. La data îndeplinirii procedurii de înmatriculare era în vigoare OUG nr. 5., în conținutul anterior modificărilor aduse prin OUG nr. 2. care a intrat în vigoare la data de (...). Decizia de calcul a taxei de poluare nr. 6177/(...) (fila 4) a fost emisă la data de(...) de către A. F. P. T. L., aceasta fiind data în raport de care se verifică legalitatea actului administrativ care face obiectul judecății, din perspectiva conținutului OUG nr. 5. care în art. 4 stabilește obligația de plată a taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui vehicul. Data la care s-a îndeplinit procedura de înmatriculare nu are relevanță sub acest aspect întrucât cererea de înmatriculare trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege la data la care se depune documentația impusă de art. 7 din Ordinul nr. 1501/2006 (în conținutul avut la acea dată). Prin această decizie s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare în cuantum de 6274 lei ,sumă achitată de către reclamant la data de (...) prin chitanța seria TS5 nr. 2195795 (fila5). Potrivit art. 7 lit. g. din Ordinul nr. 1501/2006 reclamantul era obligat să depună dovada plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii, a căror înmatriculare se solicită ulterior datei de (...). Reclamantul a contestat prin cererea înregistrată la data de (...) legalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare, cerere soluționată de pârâta D. G. a F. P. M. prin decizia nr. 711/(...) (fila 6) prin care a fost respinsă ca nedepusă în termen. Actul atacat, respectiv refuzul de restituire a taxei de poluare al pârâtelor A. F. P. B. M. și D. G. a F. P. M. materializat în decizia nr. 711/(...) este un act administrativ emis de o autoritate publică în vederea executării legii, fiind deci admisibilă verificarea legalității lui potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pe calea acțiunii în contencios administrativ. Întrucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de poluare,cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art.110 din TFUE) ar fi excesiv să se impună reclamantului parcurgerea procedurii administrativ fiscale conform art.205 Cod procedură fiscală, cu termenele specifice, pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță , nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo SpA) și autorităților administrative . Temeiul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul nejustificat al pârâtelor de restituire a taxei în sensul art. 2 alin. 2 și art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, exceptat de la regula caracterului obligatoriu al plângerii prealabile,motiv pentru care instanța va respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. Instanța a constatat în cauză aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul privind instituirea C. E. -TCE (art. 110 din T.ul U. E. privind funcționarea TFUE). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și a cea C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. E. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr. 5.. Această realitate juridică europeană are ca implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din T.ul de instituire a C. E. prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton similar. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 5. se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a C. E. În speță, se susține că dispozițiile OUG nr. 5. cu privire la taxa de poluare încalcă art. 90 paragraf 1 din T.ul privind instituirea C. E. (TCE) (art. 110 TFUE). Conform art. 90 paragraf 1 din T.ul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. În aplicarea art. 90 din T. CJCE a apreciat, în cauzele reunite C- Z90J2005 Nadasdi și C-33312005 Nemeth, că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță de poluare) nu este relevantă. S-a concluzionat că art. 90 paragraful I din T.ul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări,atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate. Așa cum rezultă din cuprinsul OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din T.ul CE. Determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prevăzută în această anexă este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare iar cu ocazia calculului taxei se acordă reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență. Potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din OUG nr. 5. „Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în R., potrivit prevederilor alin. (2). Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național";. Întrucât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autovehiculul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate reține o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituirii ei. Reglementată, în acest mod, taxa de poluare nu apare a fi destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Scopul general al art. 90 TCE (art. 110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării C., respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne, ceea ce nu este cazul în speță. În consecință, instanța a reținut că taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul stabilirii cuantumului taxei de poluare formulată de reclamant când nu era în vigoare OUG nr.2.) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful I din T.ul CE și se poate așadar concluziona că OUG nr. 5. respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful I din T.ul C. E. Pentru aceste considerente instanța a respins cererea. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul U. I. solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii cu obligareaintimatei la plata cheltuielilor de judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că nu poate să-și însușească considerentele primei instanțe din următoarele motive: 1.- Taxa solicitată la restituire a fost aplicată în baza O. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care prevede la art. 4 lit. a) că "obllgația de plată a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculări a unui autovehicul în R."; de asemenea, la art. 4 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a acestei Ordonanțe de urgență, se prevede că "în cazul autovehiculelor rulate care se înmatriculează pentru prima dată în R., data primei înmatriculări utilizată la calculul taxei este cea înscrisă la rubrica corespunzătoare a documentului de înmatriculare străin". De asemenea, conform expunerii de motive a O. nr. 2. de modificare a O. nr. 5., în vigoare la momentul stabilirii taxei în discuție, scopul taxei pe poluare nu mai este protejarea mediului înconjurător ci, protejarea industriei interne de autovehicule și a locurilor de muncă din această industrie, devenind și mai evidentă intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor. Aceste motive au fost reluate în preambulul O. nr. 2. de modificare a O. nr. 5., ceea ce denotă că adevărata intenție a Guvernului R. vizează protecționismul pieței auto interne și mai puțin protecția mediului. În conformitate cu dispozițiile arte 90 din T.ul de instituire a C. E. (devenit art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E., în urma intrării în vigoarea T.ului de la L.): ,,Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare." Raportat la aceste dispoziții imperative, apreciez că prevederile O. 5. sunt discriminatorii întrucât taxează autovehiculele second-hand la prima înmatriculare în R., anterior fiind înmatriculate în Comunitatea E., dar nu le taxează la reînmatriculare pe cele care au fost înmatriculate deja în R.. Discriminarea se realizează între autoturismele second-hand în funcție de locul în care a fost realizată prima înmatriculare, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele similare autohtone, cu toate că T.ul U. E. interzice categoric astfel de discriminări. Din textele citate mai sus, rezultă clar că taxa se aplică cu ocazia importării unor autovehicule noi sau second-hand, respectiv la prima înmatriculare în R., în timp ce autovehiculele indigene sunt taxate doar cele noi, susceptibile de primă înmatriculare, iar autovehiculele second-hand indigene, nu fac obiectul Ordonanței pe considerentul că nu mai sunt la prima înmatriculare; nu se ține seama că și autovehiculele second-hand de import au fost deja taxate la prima înmatriculare într-un stat membru al U. E., iar prin înmatricularea în R. se realizează o dublă taxare. În acest fel, s-a creat o discriminare de regim fiscal între autovehiculelor second-hand de import și cele second-hand indigene, cu efect protecționist și de limitare a comerțului între statele membre, prin determinarea cumpărătorului român să achiziționeze produse din R. în defavoarea celor similare din Comunitate, astfel încât se încalcă prevederile T.ului de funcționare a U. E. În jurisprudența referitoare la art. 90 din T.ul C.E., Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate face aplicarea acestui text: a.- trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate (Hotărâre a din 11 august 1995, Cauzele reunite C - 367/93 la C - 3.); b.- trebuie să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxe și produsele interne favorizate (Hotărâre a din 7 mai 1987, Cauza 184/85, Comisia contra Italia); c.- prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (Hotărârea din 7 mai 1987, Cauza 193/85). 2.- Potrivit art. 148 alin. (2) din Constituția R., în urma aderării țării noastre la U. E., prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate în raport cu dispozițiile contrare din legile interne. La art. 148 alin. (4) din Constituția R. se prevede clar că "Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la Î. a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)". Față de motivele invocate mai sus, reclamantul apreciază că hotărâre a primei instanțe s-a dat cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care solicit instanței de recurs modificarea în tot a Sentinței civile pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată inițial. Totodată, a solicitat obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată suportate în primă instanță și în recurs. În drept: - a invocat dispozițiile legale citate mai sus, precum și art. 304 pct. 9, art. 312 și art. 274 C.pr.civ .. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind fondat din următoarele considerente: Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și caatare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Referitor la excepția inadmisibilității, derivată din neexercitarea de cătrereclamant a procedurii administrative prealabile reglementată de art. 205 și următoarele din O.G. 93/2003, excepție invocată in fața instanței de fond de pârâtele A. F. P. a orașului J. și D. S., Curtea a reținut următoarele: Aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizată mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O. 5. are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ. Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea R. la U. E., taxa trebuie restituită de către S. Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de R. prin aderarea la acest spațiu. În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva R., reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a U. E., judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. O. apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral. În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concretanalizat, subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R., actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a U. E., așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis. Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură F. este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. Astfel, această procedura nu mai este privită de către organul fiscal ca o modalitate în s prijinul contribuabilului prin care se o feră șansa administ rației să -și revoce a ctul administrativ fiscal nelegal total sau parțial ci este invocată ca o barieră î n calea restituirii unei taxe percepută cu încălcarea dreptului comunitar, taxă c are ar trebuie restituită din oficiu de către organul administrației care a perceput-o subsecvent deciziei în cauza T. împotriva R.. Procedura administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări. În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. Curtea admite că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar. În ceea ce privește fondul raportului juridic litigios Curtea reține următoarele : Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul ca achitarea sumei în litigiu a avut loc sub imperiul primei forme a taxei pe poluare, la data de (...). Compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE, incidente trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 (ulterior pronunțăriiprezentei decizii) de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din R., prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui amintită în precedent. Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, O. nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Astfel fiind, Curtea reține că în cauza de față se poate stabili în lumina celor statuate de Curtea de Justiție că OUG nr. 5. în forma incidentă în cauza de față este contrară dreptului U., respectiv art. 110 parag. 1 din TFUE. Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății. Or, statuând astfel Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din T.ul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal). Față de cele ce precedă, Curtea constată că recursul reclamantului se vădește a fi fondat, iar conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 312 C. va fi admis și ca o consecință se va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâții să restituie reclamantului suma de 6274 lei, reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu chitanța nr. TS nr. 2196705/(...) cu dobânda legală în materie civilă conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 pe intervalul de (...)-(...). Cererea de dobândă în cuantum de 0,05 % pe zi de întârziere începând cu data de (...) nu are temei legal. Dobânda în materie fiscală se poate acorda doar dacă se respectă procedura prevăzută la art. 124 C. în condițiile și termenele acolo prevăzute, or în speță o atare ipoteză nu este prezentă. Curtea urmează ca în temeiul art. 274 C. să respingă și cererea de plată a cheltuielilor de judecată reținând că intimatelor pârâte nu li se poate reține o culpă procesuală în litigiul pendinte. Practic culpa procesuală aparține statului român care prin puterea executivă și legislativă nu a respectat dispozițiile constituționale consacrate la art. 148 alin. 2 și alin. 4 din Constituția R.. Astfel fiind, cheltuielile de judecată se vor putea recupera pe calea prevăzută de art. 998 și art. 999 cod civil printr-o acțiune separată îndreptată împotriva S.ui român prin M. F. în armonie și cu prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice. Se va menține soluția instanței de fond în ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamantul U. I. împotriva sentinței civile nr. 5164 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea și dispune anularea deciziei nr. 6177/2008. Obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 6274 lei, reprezentând taxă de poluare achitată de către reclamant cu chitanța nr. TS nr. 2196705/2008 cu dobânda legală pe intervalul de (...)-(...). Respinge cererea de obligare a pârâților la plata dobânzii de 0,05% pe zi de întârziere. Menține dispozițiile privind respingerea excepției. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința de la 22 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECATORI G. D. M. R.-R. D. L. U. M. ȚÂR R ed.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. M. H.
| ← Decizia civilă nr. 6083/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2762/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
