Decizia civilă nr. 1021/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. C. Nr. 1021/2011
Ședința a de 09 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z. împotriva Sentinței civile nr. 3518 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., în contradictoriu cu reclamanta S. T. C. S. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M., având ca obiect -. act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar.
Se constată că recursul este declarat în termen, precum și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin SC NR. 3518/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, a fost admisă acțiunea reclamantei S. T. C. S. Z. împotriva A. F. P. Z. și a DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S., s-a dispus anularea adresei nr. 19872/(...) a pârâtei și obligată să restituie reclamantei suma de 7222 lei reprezentând taxă poluare,cu dobânda legală aferentă de la data plății (...) și până la achitarea integrală și s-a respins cererea de chemare în garanție împotriva A. F. pentru M.. Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele: Prin chitanța TS5 nr. 2002465 la data de (...) reclamanta a achitat în contul pârâtei suma 7222 lei, cu titlu de taxă de poluare. Reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei taxe, cu adresa nr. 19872/(...) aceasta din urmă comunicând refuzul său. Potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în R. și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în R., nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)]. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T. Constitutiv al C. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a județului S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. solicitând admiterea recursului formulat în sensul modificării în totalitate a Sentintei Civile nr.3518/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj și rejudecând cauza în fond: * să admită cererea de chemare în garantie a A. F. pentru M. și să mențină ca temeinic și legal actul administrativ fiscal reprezentând D. de C. a T. pe poluare emisă de A. F. P. Z. Consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod P. C. si în considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 deoarece instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art. 1 din OUG nr.5., a admis în mod nelegalactiunea reclamantei SC T. C. SRL și a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei pe poluare emisă de A. F. P. Z. și obligarea instituției să-i restituie reclamantei suma de 7222 lei achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare instituită de O. N.,instanța de fond dispunând și obligarea unității fiscale la plata dobânzii legale calculată la sumele solicitate de reclamantă. Art.1 alin.1 din OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare dispune următoarele:"Prezenta ordonanță de urgență stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită În continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului. .. ". De asemenea,conform dispozitiilor art.3 alin.1 din O. nr. 5. "Taxa se calculeaza de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de A. F., ..... ". A., având in vedere conținutul textelor lega le invocate, rezultă că organul fiscal din subordinea ANAF în speță D. S. - AFP Z. are doar atribuții de calculare a taxei, iar banii încasați de către organul fiscal constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.. Consideră că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5. și a retinut în mod eronat faptul că suma a fost încasată și administrată de către A. N. de A. F. prin unitățiile sale fiscale, aspect fată de care arată faptul că această sumă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar hotărârea judecătorească astfel pronunțată de către instanța de fond, nu este opozabilă și A. F. pentru M.. 2. Referitor la pronunțarea de către Tribunalul Sălaj a sentinței civile nr. 3. prin admiterea acțiunii formulată de către reclamanta S. T. C. SRL, solicită instanței de recurs modificarea sentintei recurată în sensul respingerii actiunii formulată de reclamantă ca fiind nefondată pentru următoarele: Având în vedere faptul că prin actiunea înregistrată pe rolul T. S. reclamanta SC T. C. SRL a solicitat anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare, și prin urmare restituirea sumei de 7222 lei , în cauză sunt aplicabile revederile O. nr.50 /2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările de la data achitării sumei. Intrucat taxa nu a fost calculată conform art.214 Cod fiscal - abrogat la data achitării taxei, ci conform O.nr.5. aceasta reprezintă un instrument de protectie a mediului ce este determinată de emisia de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină, departe de a da eficienta textelor din OUG nr. 5., instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 1 din același act normativ, acestă soluție fiind nelegală, deoarece ,actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare și anume: Atâta timp cât cadrul legislativ a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată în R. un autoturism comercial, datorează o taxă de poluare acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" Raportat la dispozitiile legale (în vigoare în momentul formulării actiunii) invocate în intîmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că suma solicitată nu se încadra în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Instanta de fond referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod P. C., invocat in intîmpinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire. Dispozitiilor art.725 alin 1 din Codul de P. C. consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu încalcă dispozițiile art.15 alin (2) din Constituție, având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor începute sub legea veche,dar aflate în curs de judecată (D. C. C. nr. 628/2006). Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea diferențiată a aceleași situatii juridice, (respectiv obligatia achitării taxei ,care atât în noul act normativ se achită și respectiv intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.) ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi. Consideră că solutia legală pe care trebuia sa o pronunte T. Salai in speta de fata trebuia să fie în raport de noile dispozitii legale din OUG nr.5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...)-(...) și nu restituirea integrală a taxei. Instanta de fond a retinut că aplicarea OUG nr. 5. contravine principiului consacrat de art. 20 alin. 2 din Constituia R.. "În jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi,pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare,adică în domeniul ei propriu de activitate. În acest sens sunt, de exemplu D. C. C. nr.330/2001, nr.288/2002) Motivele invocate de către reclamantă în cuprinsul acțiunii sunt neintemeiate, având în vedere faptul că în Infograma nr. 5899/(...) trimisă de R. P. a R. pe lângă UE -B.,se arată că expertul DG T. a menționat că prevederile privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene. Această informație a fost transmisă D. S. de Ministerul Finanțelor Publice- C. S. de stat. O. nr.5. a fost emisă ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de Justiție a C. E. și pentru evitarea oricărei consecințe negative ale situației create. Această taxă este aplicabilă în statele membre ale U.E., s-a aliniat la regulile liberei concurențe "Noua formă a taxei , care se referă la gradul de poluare,este asemănătoare cu ce există și în alte state și cu ce se va implementa în altele." Măsurile stabilite prin O. sunt compatiblie cu prevederile art.90 din tratatul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal,așa cum rezultă din Hotărârile C. E. DE JUSTIȚIE și anume: Cauza nr.112/84 Humblot, hotărârea din 09.mai 1985;cauza nr. C-47/88 C. în contradictoriu cu Danemarca, hotărârea din (...);cauza nr.C-345/93 Nunes Tadeu, hotărârea din (...);cauza nr.C-375/95 C. în contradictoriu cu Grecia, hotărârea din (...); cauza nr.C-393/98 Gomes Valente, hotărârea din (...) ;cauza nr.C313/05 Brzezinsk, hotărârea din (...);cauza nr.C-74/06 C. în contradictoriu cu Grecia, hotărârea din (...). Caracteristicile fiscalității aplicate autovehiculelor sub incidența dreptului comunitar, astfel cum sunt acestea determinate prin jurisprudența C. de Justiție, se regăsesc în trăsăturile taxei stabilite prin actul normativ menționat mai sus. Prin noua taxă de poluare se asigură condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului prevăzute în Protocolul de la K., al cărui semnatare este și R.. În domeniul taxării autoturismelor și al autovehiculelor nu există încă o directivă europeană care să impună taxarea autovehiculelor pe baza unor criterii unice. Această este și explicația faptului că încă 16 State Membre practică sisteme de taxare a mașinilor (printre care: Ungaria, Grecia, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru, Austria, Finlanda), modalitatea de calcul fiind cea care diferă de la un stat la altul. Instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferentă sumei achitate de reclamantă, având în vedere dispozițiile Codului de P. F. coroborate cu dispozitiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispozitii care prevăd: Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din Ordonata G.ului nr. 92/2003, republicată. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Reclamanta solicită restituirea taxei de poluare achitată la data de (...), sub imperiul OG 5. în prima sa formă. A., din cuprinsul OUG nr. 5., în forma în vigoare la momentul achitării taxei, rezultă că aceasta respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE. A., determinarea taxei pe poluare se face pe baza unor criterii obiective - capacitatea cilindrică, emisia de poluanti - luându-se în considerare și deprecierea autovehiculului conform coeficientilor din Anexa nr. 4. Pe de altă parte, atât timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autovehiculului reclamantului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autovehicul identic cu cel cumpărat de reclamant și scos din parcul auto național în aceeași zi cu care s-a solicitat înmatriculare a primului, exigențele stipulate de T. CE sunt respectate. Față de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reglementat la T. VII din Codul fiscal, C. E., prin avizul motivat din data de (...), a considerat că se încalcă principiile T. de instituire a C. E., în sensul că se aplica un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second hand achiziționate din alte state membre, invitând țara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior în termen de 2 luni de la primirea acestuia. Față de această observație a Comisiei E., s-a menționat că, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în R., este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. P. care a apărut s-a datorat nivelului ridicat de taxare a autovehiculelor second hand provenite din achiții din alte state membre, considerându-se că reprezintă o barieră privind libera circulație a mărfurilor. In acest caz, prima recomandare a Comisiei a fost ca taxa să se reducă pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca R. să se conformeze avizului motivat adresat de C. C. E. în temeiul art. 226 din T. de instituire a C. E., prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 5., act normativ acceptat de C. E. ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar. În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din T. de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusa de G., în care emisiile CO2 sunt luate in considerare la taxarea masinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. E. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 5. corespunde normelor comunitare, nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că aceasta taxă contravine dispozițiilor arte 90 din T. C. E.. De asemenea, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piată a acestuia, statele membre având astfel obligatia de a tine seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele CE] Nunes Tadeu, C-345/93, C./Danemarca, C47/88 si C./Republica E., C-375/95). Rezultă dintr-o jurisprudentă constantă că articolul 90 primul paragraf CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea în special Hotărârea C./Grecia, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, Rec., p. 1-1327, punctul 21, precum si Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies si Siilin, C-l0l/00, Rec., p. 1-7487, punctul 53). A., Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 90 CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în cazul a deprecierii reale a vehiculului, depăseste valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul national (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec.,p. 1479,punctul 20, si Hotărârea Gomes Valente,punctul 23). Pentru aplicarea articolului 90 CE si în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor nationale si produselor importate ci si baza de impozitare si modalitătile de percepere a impozitului în cauză (Hotărârea din 22 martie 1977, Lannelli & Volpi, 74/76, Rec.,p. 557,punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, C./Danemarca, C47/88, Rec.,p. 14509, punctul 18, precum si Hotărârea Nunes Tadeu, punctul 12). Reclamanta ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul. În această privință, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea. Într-adevăr, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile citate anterior, Gomes Valente, punctul 24, si Weigel, punctul 73). Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de D. S., în nume propriu și pentru AFP Z., împotriva sentinței civile nr. 3518 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC T. C. SRL Z., în contradictoriu cu D. S., AFP Z.. Soluția dată de instanța de fond în ceea ce privește excepția inadmisibilității este judicioasă, raportat la următoarele: Actele autorității ce au stabilit taxa sunt decizia respectiv chitanța TS5 nr.2002465 (...) și decizia nr. 53894/(...) iar raportat la aceste acte reținerea instanței că actul autorității ar fi comunicarea făcută sub nr. 19872/(...) este greșită. Adresa menționată nu reprezintă un act administrativ fiscal și, pe cale de consecință, nu poate fi contestată și anulată. Desigur a susținut recurenta că era necesară o anumită procedură ce trebuia urmată iar acțiunea în lipsa procedurii ar fi inadmisibilă. Aceste susțineri nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., prin care Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În plus este greșită și reținerea instanței cu privire la chemarea în garanție în condițiile în care nu se are în vedere art.1 din OUG nr.5.. Această dispoziție prevede că suma constituie venit la bugetul F. de M. fiind gestionată de AFM în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Într-o astfel de situație fiind gestionarul taxei achitate obligația restituirii revine AFM în cauză fiind incidente dispozițiile art. 60 C.pr.civ. Cu toate acestea, dată fiind soluția pronunțată cu privire la acțiunea principală, soluția instanței de fond în ceea ce privește chemarea în garanție este, pentru considerentele arătate, cea corectă. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELȘE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de D. S., în nume propriu și pentru AFP Z., împotriva sentinței civile nr. 3518 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. pe care o modifică în parte, în sensul că: Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC T. C. SRL Z., în contradictoriu cu D. S., AFP Z.. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). THRED./M.H./3 EX./(...) JUD. FOND: C. N. C.
| ← Decizia civilă nr. 414/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 189/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
