Decizia civilă nr. 1069/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1069/2011
Ședința din data de 14 martie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I.
G. : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 3351 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Sălaj, în contradictoriu cu intimații B. G. și D. G. A F. P. M., având ca obiect obligația de a face - indemnizație concediu medical.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 28 februarie
2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului B.
G.
În data de 28 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei D. G. A F. P. M..
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A, Prin sentința civilă nr. 3351 din 22 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., s-a respins ca nefondată acțiunea precizată, formulată de reclamantul B. I. împotriva pârâților B. G. și D. G. A F. P. M.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de consilier superior clasa I treapta 2, în cadrul serviciului I. fiscală a D. M. și a beneficiat de mai multe certificate medicale depuse în copie la f. 40-50. Toate certificatele medicale depuse la dosar sunt emise ulterior datei de (...) când prin D. 603/(...) s-a dispus suspendarea raportului de serviciu al reclamantului în temeiul art. 94(1) lit. „m"; din L. 188/1999 modificată privind Statutul funcționarilor publici pe motiv că a fost condamnat la 5 luni închisoare cu suspendare prin S. nr. 196A/(...). La data de (...) conform deciziei 107/(...) raporturile de serviciu ale reclamantului au încetat definitiv pe motiv de pensionare. Instanța de fond a mai precizat că acordarea indemnizației pentru concediul medical este reglementată de OUG 1.. Din reglementările acestui act normativ rezultă că pentru a fi achitate drepturile, trebuie să fie născute anterior încetării sau suspendării raporturilor de serviciu. A. 32 din ordonanță vorbește despre „. de expirare"; a raportului de serviciu, dar pentru identitate de rațiune aceleași dispoziții trebuie aplicate și în caz de suspendare a acestor raporturi. Pentru reclamant, care s-a îmbolnăvit după ce i s-a suspendat raportul de serviciu, instanța de fond a apreciat că acordarea indemnizației de concediu medical nu este întemeiată. În contractul de muncă al reclamantului este înscrisă la poziția 112 (f. 31 dosar (...)) mențiunea „avansat la treapta de salarizare imediat superioară";. Această mențiune apare anulată, mențiunea imediat următoare este pentru un salariu de 1781 lei, față de 1820 lei înscris la poziția 112. D. pentru salariul de 1781 lei este datată (...) și se consideră în vigoare până la încetarea raporturilor de muncă prin pensionare. Anularea deciziei de la poziția 112 din carnetul de muncă nu a fost atacată, situație în care instanța de fond a apreciat că această decizie nu poate constituit temei pentru acordarea unor drepturi salariale. Acțiunea principală nefiind întemeiată, instanța de fond a apreciat că nici penalitățile care au caracter accesoriu nu pot fi acordate. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B. I. a declarat recurs, solicitândmodificarea sentinței atacate și acordarea drepturilor bănești ce i se cuvin. În motivarea recursului, reclamantul a susținut că a fost suspendat din funcție fără să fie anunțat prin decizia nr. 603 începând cu data de 1 noiembrie 2008, zi nelucrătoare, astfel că decizia nu putea produce efecte juridice. A mai menționat reclamantul că din data de 3 noiembrie 2008 s-a aflat în concediu medical, iar decizia de suspendare i s-a înmânat în data de (...) cu ocazia eliberării adeverinței de salariu necesară spitalizării, fiind încălcate astfel prev. 264 din C. muncii care prevăd că orice modificare cu privire la angajat trebuie comunicată de către angajator cu cel puțin 5 zile înainte de a se lua măsura respectivă. Deși pe durata spitalizării i s-au eliberat adeverințe de salarizare, nu a fost înștiințat că nu va beneficia de indemnizație pentru această perioadă. Invocând reaua-credință a d-lui B. G., reclamantul menționează că i-a fost retrasă gradația și astfel a pierdut la salariu suma totală de 2.835 lei, cu consecința diminuării și a mediei punctului de pensie. Pârâții intimați B. G. și D. G. A F. P. M. au depus întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, apreciind sentința instanței de fond ca fiind întemeiată și legală. În întâmpinarea formulată de pârâtul B. G. se susține că reclamantul nu a respectat cu ocazia promovării recursului prevederile art. 302 alin.1 lit. a si lit. c Cod procedura civila, lipsind mențiunea referitoare la numele, prenumele si domiciliul său si motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul. F.a de acest aspect, pârâtul apreciază că recursul promovat de către reclamant este lovit de nulitate. Pe fondul cauzei, menționează că atribuțiile referitoare la angajarea, salarizarea și acordarea drepturilor reclamantului revin instituției angajatoare. Consideră neîntemeiată solicitarea reclamantului de acordare a drepturilor bănești începând cu data de (...), întrucât prin decizia nr. 603/(...) i s-au suspendat raporturile de serviciu fiind condamnat prin sentința penala nr. 196/A/29 octombrie 2008 la 5 luni închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de "instigare la furt calificat a unor bunuri obiecte de inventar respectiv monitor si calculator de la AFP T. L., unitate in care îsi desfășura activitatea reclamantul". D. nr. 603/(...) a fost emisă anterior certificatului medical depus de reclamant la data de 03 noiembrie 2008, în conformitate cu dispozitiile art.94 alin.1 lit.m precum si a dispozitiilor art.86 alin.2 din L. nr. 188/1999 republicata privind Statutul functionarului public, din continutul căreia rezultă că in cazul in care funcționarul public este trimis în judecata pentru săvârșirea unei infractiuni de natura celor prev. la art. 54 lit. h, persoana care are competenta legală de numire in functia publică va dispune suspendarea funcționarului public din funcția publică pe care o detine. De altfel, reclamantul a solicitat pârâtei D. G. a F. P. M. acordarea acestor drepturi bănești, dar prin sentinta civila nr. 7. ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui M. i s-a respins acțiunea în contencios administrativ împotriva deciziei nr. 6. octombrie 2008. Pârâta D. G. A F. P. M., prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. Cu privire la primul capăt de cerere al reclamantului prin care solicită acordarea drepturilor bănesti de natură salarială, pentru perioada noiembrie 2008 - februarie 2009 (perioada pentru care a depus certificate medicale), pârâta menționează că reclamantul a fost condamnat definitiv la 5 luni de închisoare cu suspendare prin D. penala nr. 196/A/(...) a T.ui M. pentru instigare la infractiunea de furt calificat, infracțiune care este "în legătura cu serviciul" deoarece bunurile la a căror sustragere a instigat, erau obiecte de inventar in patrimoniul A.F.P. Tîrgu L., institutie unde reclamantul era angajat. Față de această împrejurare, prin D. nr. 603/(...) emisa de directorul executiv al D.G.F.P. M., funcționarului public B. I. i s-a suspendat raportul de serviciu, pana la soluționarea irevocabila a cauzei penale, in baza art. 94 alin. 1 lit. m din L. nr. 188/1999 republicata, privind statutul funcționarilor publici. D. nr. 603/(...) a fost contestată de reclamant printr-o acțiune in contencios administrativ, ce a fost soluționată prin sentința civila nr. 70/(...) pronunțata de Tribunalul Maramureș in dosar nr. (...), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamantul. Ulterior emiterii deciziei menționate mai sus, dl. B. I. a prezentat un certificat medical, emis in data de (...). Mai susține pârâta că în ce privește legalitatea Deciziei nr. 603/(...) exista putere de lucru judecat, întrucât instanța a reținut că la data emiterii acestei decizii de suspendare a raportului de serviciu - (...) - funcționarul public nu era în concediu medical, având în vedere că adeverința de concediu medical a fost eliberata în data de (...) pentru 7 zile, ulterior au fost eliberate alte două certificate medicale, până la sfârșitul lunii noiembrie 2008. Cu privire la solicitarea reclamantului de a i se achita penalități de întârziere de 0,1 % pentru 400 de zile si cheltuieli de judecată de 200 lei, deoarece cererea principală este nefondată, pârâta a precizat că cererile privind penalități, respectiv cheltuieli de judecată, fiind cereri accesorii, vor urma calea cererii principale. În privința recalculării drepturilor bănești pentru perioada (...) - (...), pârâta menționează că înscrierea din carnetul de munca de la pozitia 112 "avansat in treapta de salarizare superioară" la data de (...) s-a făcut din eroare, nefiind pusă în aplicare, întrucât eroarea a fost constatată printr-un control intern, astfel că a fost anulată conform prevederilor legale. Mentiunea cu privire la rectificarea carnetului de muncă se regăsește la capitolul 12 din acest carnet. În privința susținerii reclamantului că ar fi sustinut un examen în vederea avansării "pe care l-a luat cu calificativ FB", pârâta învederează că nici această susținere nu este veridică de vreme ce, potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici avansarea în treapta de salarizare nu presupune susținerea unui examen, iar promovarea în grad profesional era exclusă in cazul d-lui B. I., acesta fiind încadrat în funcția de consilier superior, cel mai înalt grad profesional. De asemenea, acordarea calificativului FB se utilizează pentru evaluarea periodica a funcționarilor publici, nu in cazul examenelor de promovare. In drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 115 C.pr.civ. și ale Legii nr. 188/1999. Procedând la analizarea excepției nulității recursului prin prisma faptului că cererea de recurs nu ar cuprinde numele, prenumele si domiciliul intimatului B. G. si nici motivele de nelegalitate, Curtea urmează să o respingă ca nefondată pentru următoare motive. În primul rând, neindicarea numelui, prenumelui si domiciliului intimatului B. G. în cererea de recurs este un caz de nulitate relativă virtuală, astfel că intimatul trebuie să dovedească care este vătămarea ce i-a fost cauzată pentru a obține anularea cererii de recurs care nesocotește această cerință formală. De vreme ce intimatul a fost identificat pe baza actelor din dosarul de fond de către grefierul însărcinat cu emiterea citațiilor pentru primul termen de judecată a recursului și a fost citat la domiciliul indicat în întâmpinarea, acesta nu mai poate justifica la acest moment procesual vreo vătămare, dreptul la apărare fiindu-i asigurat chiar și în condițiile în care recurentul a omis să indice numele, prenumele și domiciliul său. Sub celălalt aspect, al neindicării motivelor de nelegalitate ale hotărârii recurate, Curtea reține că recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, iar din dezvoltarea cererii de recurs se pot desprinde care sunt criticile de nelegalitate aduse de recurent hotărârii instanței de fond. Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele: R. a fost încadrat la A. F. P. T. L., jud. M. pe postul de consilier superior clasa I, treapta a II-a. Prin decizia nr. 603 din (...) a directorului executiv a D. M. s-a dispus suspendarea raporturilor de serviciu ale recurentului, începând cu data de 1 noiembrie 2008, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. 1 lit. m din L. nr. 188/1999 întrucât a fost condamnat la 5 luni închisoare cu suspendare prin sentința penală nr. 196/A din 29 octombrie 2008 a T.ui M.. R. a contestat măsura de suspendare a raporturilor de serviciu, însă instanța de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 70 din 12 ianuarie 2009 a T.ui M., a constatat legalitatea măsurii dispuse și a menținut-o pe cale de consecință. Prin urmare acest aspect nu mai poate fi repus în discuție în considerarea efectului pozitiv al lucrului judecat care se impune în acest al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată prin sentința civilă nr. 70 din 12 ianuarie 2009 a T.ui M., fără posibilitatea de a fi contrazisă. Această reglementare a autorității de lucrujudecat în forma prezumției, vine să asigure, din nevoie de ordine socială și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prin motivele de recurs, s-a susținut în primul rând că decizia de suspendare a raporturilor de serviciu nu putea produce efecte începând cu data de 1 noiembrie 2008 deoarece această dată a coincis cu o zi de sâmbătă, zi nelucrătoare. Această apărare nu are niciun suport legal, iar recurentul nu a fost în măsură vreun text de lege care să prevadă această interdicție. Prevederile art. 101 alin. 5 din C. de procedură civilă referitoare la prelungirea termenelor de procedură care se sfârșesc într-o zi nelucrătoare nu sunt aplicabile prin analogie în cazul recurentului deoarece data stabilită prin decizia de suspendare a raporturilor de muncă este un termen de drept material stabilit sub forma unei zile fixe, iar nu un termen procedural în privința căruia să fie incidente dispozițiile menționate anterior. Nici cealaltă critică a recurentului referitoare la interdicția modificării raporturilor de serviciu ale funcționarului public fără a se aduce la cunoștința celui vizat cu 5 zile înainte de data de la care măsura urmează să producă efecte juridice nu poate fi primită. Articolul 264 din C. muncii, invocat de către recurent nu prevede o atare interdicție, ci enumeră sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinară. Acest text de lege nu este aplicabil recurentului deoarece nu a deținut calitatea de salariat în baza unui contract individual de muncă, ci calitatea de funcționar public în baza unui act de numire. S. disciplinare, în cazul funcționarilor publici, sunt cele prevăzute de art. 77 alin. 3 din L. nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. iar nu cele enumerate de C. muncii. Printre sancțiunile aplicabile funcționarilor publioci nu se regăsește suspendarea raporturilor de serviciu. Nici articolul 268 alin. 3 din C. muncii unde se arată că decizia de sanctionare se comunică salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii nu își găsește aplicarea în cauză deoarece măsura suspendării raporturilor de serviciu ca urmare a condamnării pentru săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciu nu constituie o sancțiune disciplinară. Principala nemulțumire a recurentului este legată de faptul că intimata a refuzat să-i acorde indemnizația pentru perioada în care s-a aflat în incapacitate temporară de muncă. Acesta susține că la data de 3 noiembrie 2008 a intrat în concediu medical, durata privind incapacitatea temporară de muncă întinzându-se până în luna februarie 2009. Deși a depus certificatele medicale, intimata a refuzat să-i plătească indemnizația aferentă pentru intervalul noiembrie 2008-februarie 2009. Concediul medical si indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă sunt reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1., act normativ care stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească asigurații pentru a beneficia de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă. Așa cum bine a subliniat și judecătorul de la fond, riscul asigurat, respectiv îmbolnăvirea s-a produs la data de 3 noiembrie 2008, respectiv ulterior datei de 31 octombrie 2008 de la care s-a dispus suspendarea raporturilor de serviciu ale recurentului, astfel ca în mod corect prima instanță a respins pretențiile recurentului referitoare la plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă. Soluția adoptată este susținută în primul rând de prevederile art. 1, 3, 5 și 6 din OUG nr. 1. și mai puțin de art. 32 din OUG 1. la care a făcuttrimitere judecătorul fondului deoarece acest ultim text de lege vizează exclusiv situațiile în care angajatorul își suspendă temporar activitatea sau își încetează activitatea sau contractul de muncă încetează prin ajungere la termen. R. nu se regăsește în niciunul din aceste cazuri. Curtea reține în schimb că recurentul nu este îndreptățit la încasarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada noiembrie 2008-februarie 2009 întrucât pentru acest interval de timp nu a deținut calitatea de asigurat în sensul OUG nr. 1.. Dreptul la indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă este condiționat, în conformitate cu prevederile art. 3 din OUG nr. 1., de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate destinată suportării acestor indemnizații, denumită contribuție pentru concedii și indemnizații. Cota de contribuție pentru concedii și indemnizații, destinată finanțării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de această ordonanță de urgență, este de 0,85% aplicată la fondul de salarii și este datorată în cazul funcționarilor publici de către angajator. Prin fond de salarii, în sensul acestei ordonanțe de urgență, se înțelege totalitatea sumelor utilizate de un angajator pentru plata drepturilor salariale sau de natură salarială. Întrucât pe durata suspendării raporturilor de serviciu, recurentul nu a mai prestat muncă în favoarea intimatei D. M., iar acesteia din urmă nu i- a revenit obligația de plată a unor drepturi de natură salarială, rezultă cu prisosință că fondul de salarii s-a diminuat cu valoarea drepturilor salariale ale recurentului, cota de contribuție pentru concedii și indemnizații fiind achitată de intimată doar prin raportare la fondul de salarii astfel diminuat, pentru recurent nefiind plătită vreo contribuție cu acest titlu. Consecința acestui fapt constă în pierderea de către recurent a calității de asigurat și de persoană îndreptățită la încasarea vreunei indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă pe durata suspendării raporturilor de serviciu. Nici critica referitoare la retragerea nelegală a gradației nu este întemeiată. În primul rând, se constată că recurentul contestă anularea mențiunii din carnetul de muncă referitoare la avansarea în treapta I de salarizare. Potrivit art. 67 din L. nr. 188/1999 în forma aflată în vigoare la 1 mai 2008, data înscrierii în carnetul de muncă a mențiunii de avansare în treapta de salarizare, avansarea în trepte de salarizare se face în condițiile legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici. OG nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007 stabilea la art. 33 că avansarea in treapta de salarizare imediat superioara se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care indeplinesc conditiile de avansare, dupa aprobarea bugetului, la propunerea sefului compartimentului in care lucreaza functionarul public, cu aprobarea conducatorului autoritatii sau institutiei publice. La avansarea in treapta de salarizare imediat superioară se tine seama de performantele profesionale, concretizate prin rezultatele obtinute in activitatea profesionala, notate cel putin cu calificativul "bun" in anul precedent. Vechimea minima necesara pentru avansarea in treapta de salarizare imediat superioara este de 2 ani. R. nu a făcut dovada existenței vreunei dispoziții a conducatorului AFP T. L., emisă la propunerea sefului compartimentului in care a lucrat recurentul, referitoare la avansarea acestuia în treapta I de salarizare, iarmențiunea din carnetul de muncă figurează ca fiind anulată, astfel că pretențiile recurentului sunt și sub acest aspect neîntemeiate. Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 3351 din 22 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 3351 din 22 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 14 martie 2011 PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. C. M. S. M. I. I. L. F. G., Red.M.I.I. Dact.H.C./2 ex./ Jud.fond:S. Șt.
| ← Decizia civilă nr. 4182/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 426/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
