Decizia civilă nr. 2821/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2821/2011
Ședința publică din 28 iunie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. JUDECĂTOR : D. P. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de V. R. A., împotriva sentinței civile nr. 4336 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., cauza privind și pe intimații U. T. C. N. și A. M., având ca obiect anulare act administrativ.
În data de (...), s-a înregistrat la dosar din partea reprezentantului ales al recurentului, avocat Ș. D. o cerere prin care solicită acordarea unei noi termen de amânare pronunțării ( f.28).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4336 din 10 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. M. T. s-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei U. T. C. N., având ca obiect anularea D. nr. 31214/(...) și obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 Euro, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul analizând excepția inadmisibilității acțiunii, a reținut că potrivit prevederilor art. 2 pct. c din Legea nr. 554/2004 „actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";.
Așa cum rezultă din cererea promovată, reclamantul solicită anularea D. nr. 31214/(...) emisă de pârâta de rândul 1-U. T. C. N., act care în concret reprezintă o adresă, respectiv un răspuns dat de B. Senatului U. la recursul formulat de acesta și înregistrat sub nr. 245249/(...) împotriva R.ui de caz din
(...) al C. de etică.
Având în vedere că actul a cărui anulare se solicită reprezintă o adresă emisă de pârâta de rândul 1, respectiv o operațiune materială tehnică și nu un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 pct. c din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat ca întemeiată excepția invocată.
În susținerea excepției inadmisibilității instanța a reținut și prevederile art. 10 alin. 3 din regulamentul facultății intitulat „Metodologia de finalizare a studiilor în UT C-N"; aprobat în Senatul universității în data de (...), potrivit cărora nu se admit contestații la nota proiectului de diplomă susținut oral iar conform Regulamentului și Procedurii de predare și susținere a proiectelor de diplomă „. pot viza aspecte legate de procedura desfășurării susținerilor dar nu și nota primită";.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ambii pârâți, tribunalul a reținut că așa cum rezultă din cererea introductivă, reclamantul a chemat în judecată pârâtul de rândul 2 în condițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia „cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul, ori după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat, ori pentru întârziere";.
Având în vedere că actul a cărui anulare se solicită nu este un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 pârâtul de rândul 2 nu poate fi chemat în judecată în temeiul prevederilor art. 16 din același act normativ.
Este real că acest pârât a semnat actul a cărui anulare se solicită în calitate de P.-D. și probleme studențești, urmare a delegării de competențe statuată conform înscrisului de la dosar, pe toată perioada mandatului, însă conform Ordinului MF nr. 946/2005 Standard 5 pct. 5.2, delegarea de competență nu exonerează pe manager de responsabilitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. R. A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecareinstanței de fond.
În motivarea recursului critică sentința instanței de fond sub aspectul interpretării greșite date actului juridic dedus judecății și aplicării eronate a prevederilor cu caracter normativ aplicabile speței.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ. a fost dezvoltat în sensul că în mod greșit a fost admisă excepția inadmisibilității și respinsă cerere de anulare a D. nr. 31214/(...) precum și cererea accesorie de obligare la daune morale, întrucât decizia contestată reprezintă un veritabil act administrativ și nu o simplă adresă cu valoare juridică de operațiune materială tehnică, astfel cum a reținut instanța de fond.
Contraargumentele pentru soluția instanței sub acest aspect se regăsesc în însăși hotărârea recurată, a cărei motivare este contradictorie în două paragrafe consecutive. Astfel, la pag 4 alin 7 din sentință, se reține în mod corect că decizia contestată reprezintă un răspuns dat de B. Senatului U. la recursul formulat de subsemnatul pe cale administrativă. În paragraful imediat următor, instanța apreciază, în vădită contradicție cu cele enunțate cu câteva rânduri mai sus, că această decizie nu este decât o operațiune materială tehnică.
În realitate, actul contestat reprezintă soluția dată pe cale administrativă recursului promovat de subsemnatul la decizia comisiei de etică. Așa fiind, nu suntem în prezența unei simple adrese, ci a unui act juridic unilateral, emis de pârâta U. T., în aplicarea unor prevederi normative, expres prevăzute în statutul comisiei de etică, art. 5.5., potrivit cărora recursul împotriva deciziei C. de etică se adresează Senatului U.
Referirea la art. 10 alin. 3 din regulamentul facultății cu privire la obiectul contestațiilor împotriva modalității de derulare a examenului de diplomă sunt lipsite de relevanță în prezenta cauză căci contestația împotriva rezultatelor examenului și memoriile adresate C. de etică a U., împotriva cărora se poate formula recurs, sunt proceduri distincte, având reglementări diferite în prevederile statutare adoptate la nivelul U. și având finalitate diferită.
Prin urmare, instanța de fond a interpretat în mod eronat natura juridică a actului dedus judecății - Decizia nr. 31214/(...) - și a dat o soluție nelegală, atât cererii de anulare a acestuia cât și cererii de obligare a U. la dauneinterese, fără însă a analiza pe fond nici una din aceste solicitări, motiv pentru care se impune admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 C.pr.civ. Instanța a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. M. deoarece soluția este în parte, fundamentată pe aceleași argumente, analizate anterior.
Pe de altă parte, instanța a interpretat greșit prevederile Ordinului MF nr. 946/2005, standard 5 pct. 5.2 care prevăd efectele delegării de competență, căci acestea își pot găsi aplicarea doar în raporturile dintre instituția publică și managerul care prin ipoteză a dispus delegarea de competență.
Față de terți, cum este și cazul de față, trebuie să prevaleze prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că poate fi chemat în justiție funcționarul care a emis nemijlocit actul administrativ nelegal, indiferent dacă acesta a exercitat propriile atribuții, a fost delegat, sau chiar a acționat prin depășirea atribuțiilor care îi revin
Și din această perspectivă hotărârea primei instanțe este nelegală, iar soluția care se impune este de casare în întregime a sentinței, urmată de trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cât privește fondul cauzei, solicită a se avea în vedere argumentele de nelegalitate și probele administrate din care rezultă că în procedura de soluționare a sesizării adresate comisiei de etică au fost încălcate aproape toate prevederile statutare referitoare la modul de soluționare a sesizării reclamantului, prevederile pct. 5.1 din statutul comisiei de etică potrivit căruia orice sesizare va fi soluționată în maxim 30 de zile de la înregistrare; justificarea pârâtului A. M. potrivit căruia întârzierea a fost determinată de perioada vacanței de vară, pe de-o parte nu își găsește acoperire în regulament, iar pe de altă parte este profund eronată, căci vacanța de vară se încheie, pentru cadrele didactice, la data de 1 septembrie a fiecărui an, în timp ce sesizarea a fost soluționată după circa 5 luni, respectiv la finele lunii decembrie 2009
Prevederile pct. 5.3 din statutul comisiei de etică potrivit căruia comisia va investiga aspectele semnalate în sesizare, sens în care va proceda, în mod obligatoriu la audierea părților.
Prevederile pct. 5.4 din statutul comisiei de etică ce impun întocmirea raportului de caz în termen de 30 de zile de la data primirii sesizării.
Prevederile pct. 5.4 din statutul comisiei de etică potrivit cărora raportul de caz va cuprinde o constatare motivată asupra faptelor imputate; Este lesne de observat în speță că membrii comisiei de etică nu au procedat la o analiză pertinentă și temeinică a aspectelor ce au făcut obiectul sesizării, răspunsul comisiei fiind unul absolut formal.
La acestea se adaugă și încălcarea flagrantă a prevederilor art. 5.5 din statutul comisiei de etică, recursul împotriva deciziei C. de etică se adresează
Senatului U. Din actul administrativ contestat (decizia nr. 31214/(...)) rezultă fără putință de tăgadă că recursul a fost soluționat de B. Senat al U. D. nu este una lipsită de importanță, căci cele două organisme sunt diferite ca structură, mod de organizare și atribuții. Astfel, Carta U. T., aprobată de senat la data de (...) descrie, În titlul VI, intitulat Conducerea U., care sunt componența și atribuțiile senatului (art. 56, 58-63) și, în mod distinct, care este componența B.ui Senat (art. 57) și care sunt atribuțiile acestuia (art. 64).
Cu alte cuvinte, asupra recursului declarat împotriva deciziei comisiei de etică s-a pronunțat un organism necompetent potrivit cartei universitare, ceea ce atrage nulitatea deciziei emisă în soluționarea recursului.
În dovedirea prejudiciului moral care i-a fost creat, face referire la următoarele fapte și probe: soluția asupra contestației inițiale nu a fostadoptată de o comisie de soluționare a contestațiilor, așa cum prevede regulamentul și nici nu a fost adoptată în termen de 48 de ore, așa cum prevede același regulament de la nivelul F. de A. și U., ci la 20 de zile de la formularea contestației; răspunsul la contestație este unul lipsit de conținut, fiind formulat sub forma unei simple comunicări, semnată de pârâtul A. M., sub nr. 18037/(...); nota adresată de președintele comisiei de etică biroului senat la data de (...), depusă la dosarul cauzei la data de (...), conține afirmații jignitoare și neadevărate la adresa recurentului și a părinților acestuia, și constituie singurul element avut în vedere la soluționarea recursului de către biroul senat al universității; . este reală afirmația pârâtului A. M. conform căreia recurentul este în prezent doctorand la U. T. și beneficiază de bursă cu această destinație, însă ceea ce s-a omis a se preciza este că i s-a sugerat să nu se înscrie la doctorat la facultatea pe care a absolvit-o (aceea de arhitectură) tocmai din cauză că a îndrăznit să conteste rezultatele examenului de diplomă, astfel încât este doctorand la F. de construcții, iar bursa de care beneficiază este acordată din finanțare externă (fonduri europene) iar nu de către pârâtă.
Pârâta U. T. C.-N. prin întâmpinare (f.15-17) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere prevederile art.304, 3041 C.proc.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamantul recurent prin prezentul demers judiciar a solicitat anularea deciziei nr.31214 din (...) emisă de U. T. C.-N. cu privire la recursul formulat de acesta împotriva soluției C. de etică din cadrul U. T. C.-N.
Acesta își justifică cererea de chemare în judecată având ca obiect contencios administrativ prin aceea că este absolvent al F. de A. și U. și U. promoția 2009, iar în luna iunie 2009 s-a înscris la examenul de diplomă organizat de facultate iar una din probe a fost susținerea proiectului de diplomă.
Rezultatele probei au fost comunicate prin afișare la aceeași dată a susținerii proiectului, respectiv (...) iar nota finală acordată fiind de 7,20. Acesta susține că a fost informat de către membrii comisiei cu privire la notele individuale acordate, respectiv 9, 9, 9, 4, 8, constatând pe de o parte că s-a produs o eroare materială de calcul a mediei acestor note individuale, care ar fi trebuit să fie 7,80 , iar pe de altă parte că nu a fost respectată metodologia de determinare a notei finale.
Pe baza acestor constatări a formulat o contestație înregistrată cu nr.16368/(...), solicitând aplicarea corectă a regulamentului și modificarea notei finale în mod corespunzător. Deoarece această contestație nu a fost soluționată în termenul prevăzut de regulament de 48 de ore, a formulat un memoriu la data de (...) cu nr.17042 adresat Senatului U. tehnice prin care solicită soluționarea contestației.
La data de (...) i se comunică reclamantului recurent de către rectorul universității răspunsul decanului prin adresa nr.18037 din (...).
În același timp și în paralel ca urmare a memoriului formulat la data de
(...) a fost sesizată Comisia de etică din cadrul U. tehnice care a luat în discuție aspectele semnalate în contestație, memoriu și scrisoarea adresată rectorului, comisia concluzionând că a fost respectată procedura de susținere a examenului și de calcul a notei finale.
La decizia C. de etică a depus o solicitare cu nr.24549 din (...), căreia i s- a răspuns prin adresa nr.31214 din (...). Acesta este practic actul administrativ invocat de reclamant, și care îi aduce o gravă vătămare impunându-se a fi anulat.
Dimpotrivă pârâta susține că actul atacat nu corespunde exigențelor art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, în esență acesta neavând caracteristicile unui act administrativ care sunt: o manifestare de voință făcută în scopul de a produce efecte juridice emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii care dă naștere, modifică, sau stinge raporturi juridice.
Prin urmare ceea ce are de analizat și stabilit instanța de recurs este de
ști dacă adresa nr.31214 din (...) emisă de rectorul U. T. (f.23) are caracterul unui act administrativ apt să producă efecte juridice.
Din cuprinsul acestei adrese rezultă următoarele aspecte: s-a luat spre analiză recursul formulat de reclamantul recurent sub nr.24549 din (...) la R. de caz din (...) al C. de etică privind contestația depusă sub nr. 16368 din (...) și s-a comunicat acestuia că metodologia desfășurării examenului de susținere a proiectului de diplomă elaborată și aprobată de F. de A. și U. nu poate fi contestată. Contestațiile pot viza numai aspecte legate de procedura desfășurării examenului de susținere a proiectului de diplomă, nu și nota finală obținută ca medie aritmetică a notelor membrilor comisiei și a îndrumătorului. Cât privește faptul că, s-a contestat calculul aritmetic al mediei și eroarea materială produsă în momentul trecerii notei în procesul verbal, i se aduce la cunoștință recurentului că informațiile pe care le deține referitor la aceste note, de la unii membri ai comisiei nominalizați de acesta prin adresa nr.17515 din (...) nu se regăsesc în notele acordate de membrii comisiei și care au condus la media 7,20 confirmată sub semnătura acestora. Nu în ultimul rând referitor la nota îndrumătorului de proiect se comunică recurentului faptul că ea a intrat în calculul mediei finale cu pondere egală cu cea a notelor acordate de membrii comisiei prezenți la susținerea proiectului de diplomă.
Acestea fiind cele relevate prin adresa ce face obiectul analizei, urmează a analiza în ce măsură aceasta întrunește exigențele actului administrativ.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În speță, demersul judiciar al reclamantului vizează anularea înscrisului înregistrat sub nr.31214 din (...), emis de către R. U. T. C.-N.
Din cuprinsului înscrisului amintit anterior rezultă că emitentul acestuia a înțeles să comunice reclamantului faptul că metodologia desfășurării examenului de susținere a proiectului de diplomă nu poate fi contestată, precum și referiri la modul în care s-a aplicat regulamentul desfășurării examenului de susținere a proiectului de diplomă în ceea ce-l privește pe reclamant.
Analizând conținutul înscrisului contestat prin prisma dispozițiilor art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 rezultă că acesta nu întrunește elementele actului administrativ astfel cum este definit de legiuitor.
Astfel, se constată că acesta deși emană de la o autoritate publică, în speță, U. T. C.-N., nu a fost emis în regim de putere publică în vederea executării în concret a legii și nici nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Dimpotrivă el constituie o operațiune material tehnică ce reprezintă forme de activitate care nu produc în sine nici un efect juridic, ele pregătind un act administrativ (numindu-se acte preparatorii), servind la îndeplinirea formalităților de publicitate.
În concret operațiunea administrativă cum este cea a adresei ce face obiectul prezentului litigiu nu produce efecte juridice și prin urmare nu poate fi contestată în contencios administrativ.
Nu se poate susține că reclamantului recurent i se îngrădește dreptul de acces la justiție, prin soluția astfel pronunțată deoarece din maniera în care a înțeles să-și formuleze și să susțină această contestație, rezultă că el are posibilitatea să conteste aspectele legate de procedura desfășurării examenului de susținere a proiectului de diplomă.
Față de considerentele mai sus expuse Curtea constată că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică atât în ceea ce privește constatarea privind inexistența în speță a actului administrativ ce poate face obiectul acțiunii cât și în ceea ce privește excepția calității procesuale pasive a pârâtului A. M. ce a fost chemat în judecată în condițiile art.16 din Legea nr.554/2004. Cum actul a cărei anulare se solicită nu este un act administrativ în sensul prevederilor art.2 pct.1 lit.c din Legea nr.554/2004 nici acest pârât nu poate dobândi calitate procesuală pasivă în temeiul prev.art.16 din Legea contenciosului administrativ.
În concluzie, în temeiul disp.art.312 alin.1 C.proc.civ. recursul declarat de reclamantul V. R. A. urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de V. R. A. împotriva sentinței civile nr. 4336 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI A . A. I. I. C. P. D.
Red.CI Dact.SzM/2ex./(...)
V. D.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 5192/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4182/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
