Decizia civilă nr. 1082/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1082/2011
Ședința publică din data de (...)
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: M. B. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr. 4334 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu reclamantul V. I. C., având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de primă înmatriculare - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin serviciul registratură, la data de (...), intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, două exemplare.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 4334 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea reclamantului V. I. C. împotriva pârâtei D. G. A F. P. S. - AFP Z. și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2626 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire (...) și până la achitarea integrală. S-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a adresei nr. 12857/ (...) și ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a achitat în contul T.i municipiului Z. la data de (...) suma de 4858,87 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța TS4A nr. 9553700. Prin cererea nr.11676 din 0(...), reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor, iar că prin D. de restituire și A. nr. 12857/(...) a A.F.P. a municipiului Z. s-a respins cererea derestituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate în temeiul art. 2141 - 2143 din Codul fiscal. Potrivit art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal și pct. 311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141 - 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în R. și cele existente în R.. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente: 1. Constituția R.: de la 1 ianuarie 2007, R. este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2) , iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin.4). De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare. 2. Jurisprudența Curții de Justiție E. Prin D. în cazul Costa / Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de T. - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin L. nr.343/2006 privind Codul fiscal. De asemenea în cauza Simmenthal ( 1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale. Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole. Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în T.ul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre U.E., în competiția cu produsele similare autohtone. Î.ucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, D. emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulată. Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din O.G. nr. 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât pârâta a emis decizia atacată în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și în baza unei legi naționale în vigoare și a activității pe care o desfășoară. Cererea de anulare a adresei nr.12857/(...) este inadmisibilă în condițiile în care această adresă nu este un act administrativ ce poate fi atacat în instanță, ci exprimă poziția pârâtei și nu cuprinde dispoziții ce urmează a fi aduse la îndeplinire. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a județului S. in nume propriu si numele A. F. P. Z. solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr. 4334 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, in sensul: -admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a D. S. si respingerii actiunii ca fiind formulată impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva -inlaturarii obligatiei D. S. - AFP Z. la restituirea sumei de 2626 lei catre reclamant -Respingerii capatului de cerere privind acordarea dobinzii ca nefondat -mentinerii respingerii capatului de cerere privind anularea adresei ca inadmisibil - mentinerii respingerii capatului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata În motivare s-a arătat că: Considera criticabila sentinta pronuntata prin prisma art. 304 punct. 7, 8,9 Cod Procedura Civila si in considerarea dispozitiilor art. 3041 deoarece: - instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a D. S., sens in care intelege sa invoce aceasta exeptie si in fata instantei de recurs, solicitand admiterea acesteia si in consecinta sa se respingăactiunea formulata de V. I. C. ca fiind formulată impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, astfel: -D. S. nu a fost implicata in procedura de emitere a deciziei de calcul a taxei pe poluare; -suma a cărei restituire se solicită prin acțiune a fost achitată de reclamant la T., cu titlu de „. de poluare";; -din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că decizia de calcul a taxei pe poluare a fost emisă de A. F. P. a municipiului Z. și acest organ fiscal este cel care, prin adresa a cărei anulare se cere, a făcut cunoscut contribuabilului condițiile în care se poate asigura restituirea sumelor achitate. -Chiar dacă administrațiile finanțelor publice, ca unități fiscale teritoriale, sunt subordonate direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, ele au atribuții, sarcini și răspunderi diferite, delimitate prin regulamentele de organizare și funcționare, aprobate prin O. al M. F. În conformitate cu acest act normativ, direcția generală a finanțelor publice județeană are atributul de a realiza, în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și de a aplica politica fiscală a statului; în timp ce administrația finanțelor publice este unitatea fiscală care asigură, în mod nemijlocit, activitatea de constatare și stabilire a tuturor categoriilor de impozite și taxe datorate bugetului de stat de persoanele fizice și juridice, organizând activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților din bugetul de stat. Din nici un act normativ ce a reglementat - sau care reglementează în prezent - organizarea și funcționarea M.ui F. P., nu rezultă că direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt implicate în operațiunile de calculare, evidență, vărsare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat de contribuabili persoane fizice/juridice sau în operațiuni de natura celor reglementate de art. 117 C., raporturile fiscale de acest gen privind exclusiv unitatea fiscală teritorială și pe contribuabilul plătitor al taxei. Nefiind parte în raportul născut din faptul plății taxei de poluare, D. S. nu are a răspunde față de contribuabil, de modul în care A. F. P. a emis decizia de calcul a taxei de poluare, fiecare unitate fiscală purtând o răspundere proprie pentru actele îndeplinite, neinteresând, din punct de vedere al regulilor de procedură care sunt raporturile administrative dintre diversele structuri ale Agenției Naționale de A. F.. -Instanta in mod legal a respins ca inadmisibila cererea de anulare a adresei nr. 12857/2010, si cu toate acestea in mod nelegal a obligat D. S. - AFP Z. la restituirea sumei de 2626 lei, suma retinuta in contul taxei de poluare. In acesta situatie, instanta a schimbat in mod nelegal obiectul actiunii determinat de reclamant prin cererea de chemare În judecata si anume actiune În contencios administrativ in obligatia de a face , respectiv restituirea unei sume , suma ce a fost achitata in prealabil in temeiul legii, conform Deciziei de restituire, iar acesta nu poate fi solutionat de instanta de contencios administrativ care, esentialmente ,este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice. Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au retinut in sarcina reclamantului- D. de restituire- obligatii fiscale, instanta nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitata Referitor la capatul de cerere privind acordarea dobinzii , considera ca in mod netemeinic instanta de fond a admis si acest capat de cerere, deoarece, taxa de poluare a fost retinuta in temeiul unui act normativ respectiv OUG nr. 5. forma initiala - varianta in vigoare la momentul retinerii sumei - act care a fost adus in conformitate cu principiile jurisprudentei europene prin prevederea uneigrile de depreciere ce corespunde unei valori reale de pierdere a valorii de piata si care, in plus, pot fi contestate de contribuabil daca face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decit cea indicata in grila fixa. In concluzie, OUG Nr. 5. forma initiala aplicabila in speta, respecta exigentele de compatibilitate cu art. 110 paragraful 1 din T.ul CE. Pe fondul cauzei solicită instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei, În concluzie, solicită admiterea recursului ,modificarea Sentinței Civile 4334 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, in sensul: -admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a D. S. si respingerii actiunii ca fiind formulată impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva -inlaturarii obligatiei D. S. - AFP Z. la restituirea sumei de 2626 lei catre reclamant -Respingerii capatului de cerere privind acordarea dobinzii ca nefondat -mentinerii respingerii capatului de cerere privind anularea adresei ca inadmisibil -menținerii respingerii capatului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata R eclamantul intimat V. I. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de catre D. G. A F. P. A J. S. In fapt, prin sentinta civila nr. 4334 din data de (...) i s-a admis actiunea, cu privire la restituirea sumei 2626 lei reprezentand taxa de poluare, indreptata impotriva D. G. A F. P. A J. S.. Prin urmare, solicita respingerea recursului formulat de catre D. G. A F. P. A J. S. si mentinerea deciziei T.ui S.. In drept, iși intemeiază cererea pe dispozitiile art.115-118 C.proc.civ. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Recurenta D., în nume propriu și pentru AFP Z. susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă, atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T. în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. T., ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T. de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor O. nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H. nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze, pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fipercepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de O. nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte, admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de O. nr. 5., dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s- a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea O. nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente. Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit OG nr.9/2000, începând cu data plății și până la restituirea integrală a sumei achitate. Nu sunt incidente în speța prevederile art. 124 alin 1 Cod proced. fiscală pentru a putea vorbi despre eventuale dobânzi fiscale, singura modalitate de acoperire integrală a prejudiciului fiind recurgerea la instituția dobânzilor legale, consacrată în OG 9/2000, așa cum în mod corect a reținut tribunalul. În ceea ce privește soluția pronunțată raportat la excepția inadmisibilității, Curtea apreciază că ea este corectă, câtă vreme obiectul acțiunii este restituirea unei sume apreciată ca fiind nedatorată. Acțiunea reclamantului se încadrează în prevederile art. 8 din L. 544/2004, dat fiind faptul că se invocă refuzul nejustificat de restituire. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a D. S., Curtea reține faptul că administrațiile finanțelor publice sunt unități fiscale teritoriale, subordonate direcțiilor generale, acestea din urmă având atributul de a realiza , în mod unitar, strategia și programul guvernului în domeniul finanțelor publice astfel încât, sub acest aspect, excepția invocată apare ca neîntemeiată Pentru aceste motive, cum criticile invocate de către D. S. în nume propriu și pentru AFP Z. nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., în referire la art. 20 din L. nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și pentru A. F. P. A M. Z. împotriva Sentinței civile nr. 4334 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 14 Martie 2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: K. M.
| ← Decizia civilă nr. 2899/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 04/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
