Decizia civilă nr. 1214/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. C. Nr. 1214/2011
Ședința a de 23 M. 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE M. H.
JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S., în nume propriu și în numele A. F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M.
- M. M., împotriva sentinței civile nr. 4523 din (...), pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta S. A. E. S. Z., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 martie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin SC nr. 4523/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) a fost admisă acțiunea reclamantei SC A. E. SRL împotriva pârâtei D. S. - A. Z., s-a dispus anularea actului administrativ nr.55966/(...) emisă de pârâtă, obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 15.665 lei, reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă de la data cererii de restituire și până la achitarea integrală. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de D. S. în nume propriu și în numele A. Z. a A. F. DE M. - M. M. pe care instanța a obligat-o la restituirea către D. S. - A. Z. a sumei de 15.665 reprezentând taxă de poluare.
Pentru a dispune astfel, au fost avute în vedere următoarele:
Prin chitanța seria TS5 nr. 1958545/(...), reclamantul a achitat la T. M. Z. suma de 15.665 lei, cu titlu de taxă pe poluare, prevăzută de O. 5..
Înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că autoturismul a fost achiziționat dintr-un stat membru a Uniunii E.; în urma deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, reclamantul a solicitat restituirea sumei în discuție, solicitare care i-a fost respinsă.
Argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte asupra cărora instanța este chemată să se pronunțe: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii E., iar cel de-al doilea aspect privește interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale, sub aspectul impozitării.
Judecând pe fond cauza, tribunalul găsește că argumentele invocate de partea reclamantă în sprijinul cererii sale sunt pertinente și convingătoare în sensul că „taxa pe poluare"; ce trebuie achitată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R., în conformitate cu prevederile O. nr. 5., are în realitateaceeași finalitate (scop) cu „taxa specială de primă înmatriculare"; prevăzută de art. 2141 - 2143 Cod fiscal, - pe care, de altfel, o înlocuiește - și anume, restricționarea la import a autovehiculelor„second-hand";, inclusiv a celor provenite din spațiul Uniunii E., după cum se va arăta în continuare. Astfel, OUG nr. 50/(...) stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.. Într-adevăr, determinarea taxei pe poluare se realizează, conform art.6 din OUG nr.5., pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) respectiv caracteristicile tehnice din punct de vedere al poluării,luându-se in considerare și deprecierea autovehiculului, conform coeficienților descriși în anexa 4. O. nr. 50/(...) privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din această nouă ordonanță „autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. Ulterior, O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. , pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Potrivit art. III din O. 2. „se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale U.E. în perioada 15.XII.2008-31.XII.2009."; Din nota de fundamentare a acestei ultime ordonanțe de urgență rezultă că scopul său este păstrarea locurilor de muncă în economia românească, prin susținerea sectorului de automobile, ca urmare a scăderii piețelor auto, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008. Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o discriminare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...), privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. O. 5., în formă actualizată statuează prin art. 1 alin. (1) că"; taxa pe poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru M.."; urmărindu-se în mod evident stabilirea neutralității fiscale a taxei însă, pe de altă parte, s-a stabilit că obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; din același act normativ, „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.";. Rezultă din cele ce preced, că actuala reglementare nu înlătură discriminarea produsă de normele legale anterioare, care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare (art.214/1-2. Cod fiscal) deoarece taxa pe poluare se stabilește și în prezent tot raportat la"; prima înmatriculare în R."; și nu conform principiului specific legislației de mediu, acela că";poluatorul plătește„ Ca urmare a numeroaselor acțiuni judiciare și a unei practici judecătorești constante, autoritățile române au recunoscut nelegalitatea taxei de primă înmatriculare stabilită inițial prin codul fiscal - art.214 (1-3)- , au abrogat respectivele articole prin OUG nr.5., însă această taxă rămâne în fapt aceeași, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxa specială de primăînmatriculare în taxa de mediu. Prin L. nr.157/2005 R. a ratificat T. privind aderarea Republicii Bulgaria și R. la U. E., efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția R., astfel cum aceasta a fost republicată, în sensul că prevederile T.elor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Organele fiscale din R. au invocat legalitatea incasarii taxei pe poluare, ca urmare a aplicarii dreptului intern, respectiv a OUG 5.. în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicarii directe a reglementarii comunitare. A. 90 par.l din T. de instituire a C. E. prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale similare". Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Locul și rolul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupă în sistemul prevăzut de T. este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.În timp ce art. 23-25 TCE stabilesc faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea E. de J. în cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre";. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.E.J că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T., să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Astfel, in jurisprudenta referitoare la art. 90 din T. CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate. Taxa pe poluare introdusă prin disp. OUG nr. 5., reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei pe poluare, mai exact, a neutralității taxei. În conformitate cujurisprudența constantă a C. de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul mai sus evocat, se poate constata că, reglementarea taxei pe poluare prin actul normativ intern contravine dreptului comunitar chiar și numai dacă, se ia în considerare faptul că, prin măsura luată de autoritățile române- cu motivația la început arătată,ce se îndepărtează scopului declarat prin însăși textul legii, acela de protecție a mediului- scade în mod evident interesul cumpărătorilor români pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare, fiind protejată astfel producția internă de autovehicule. Or, după aderarea R. la U. E., nu este admisibilă favorizarea, în mod direct sau indirect a vânzarii autoturismelor second-hand deja înmatriculate în R. (ce pot fi considerate autoturisme naționale), atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate similare, influențând astfel alegerea consumatorilor (a se vedea în acest sens: C.J.C.E., Hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85: Cooperativa Co- Frutta S. - c/a. Administrazione dell Finanze della Stato) Rezultă așadar, din cele ce preced, că taxa pe poluare,- instituită prin O. 5., astfel cum a fost completată și modificată - are, prin direcționarea ei, o aparentă neutralitate fiscală, , însă prin scop și conținut este similară taxei speciale instituită prin art.214/1-2. Cod fiscal, ca urmare a condiționării sale de prima înmatriculare a unui autovehicul în R., păstrându-și astfel caracterul de impozit intern („măsură cu efect echivalent"; taxelor vamale, în sensul definit de art. 28 din T. C. E..) cu efect discriminator și restictiv asupra produselor similare importate din state membre ale Uniunii E.. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. a județului S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z. solicitând admiterea recursului formulat în sensul modificării în totalitate a Sentintei Civile nr.4523/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat și nici asupra tardivității contestării deciziei de calcul. Consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod P. C. si în considerarea dispozitiilor art. 304 ind. 1 deoarece instanța de fond interpretând greșit dispozițiile art. 1 din OUG nr.5., a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea instituției să-i restituie reclamantei suma de15.665 lei achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare instituită de O. N., instanța de fond dispunând și obligarea unității fiscale la plata dobânzii legale calculată la sumele solicitate de reclamantă. A.1 alin.1 din OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare dispune următoarele:"Prezenta ordonanță de urgență stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită În continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protectia mediului. .. ". De asemenea,conform dispozitiilor art.3 alin.1 din O. nr. 5. "Taxa se calculeaza de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de A. F., ..... ". Astfel, având in vedere conținutul textelor lega le invocate, rezultă că organul fiscal din subordinea ANAF în speță D. S. - AFP Z. are doar atribuții de calculare a taxei, iar banii încasați de către organul fiscal constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M.. Consideră că instanța de fond a ignorat prevederile imperative reglementate de O. Nr. 5. și a retinut în mod eronat faptul că suma a fost încasată și administrată de către A. N. de A. F. prin unitățiile sale fiscale, aspect fată de care arată faptul că această sumă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar hotărârea judecătorească astfel pronunțată de către instanța de fond, nu este opozabilă și A. F. pentru M.. 2. Referitor la pronunțarea de către Tribunalul Sălaj a sentinței civile nr. 3. prin admiterea acțiunii formulată de către reclamanta, solicită instanței de recurs modificarea sentintei recurată în sensul respingerii actiunii formulată de reclamantă ca fiind nefondată pentru următoarele: Intrucat taxa nu a fost calculată conform art.214 Cod fiscal - abrogat la data achitării taxei, ci conform O.nr.5. aceasta reprezintă un instrument de protectie a mediului ce este determinată de emisia de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină, departe de a da eficienta textelor din OUG nr. 5., instanța de fond a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, astfel cum au fost prevăzute de art. 1 din același act normativ, acestă soluție fiind nelegală, deoarece ,actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare și anume: Atâta timp cât cadrul legislativ a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată în R. un autoturism comercial, datorează o taxă de poluare acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem" Raportat la dispozitiile legale (în vigoare în momentul formulării actiunii) invocate în intîmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că suma solicitată nu se încadra în categoria sumelor care se restituie contribuabilului. Instanta de fond referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod P. C., invocat in intîmpinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire. Dispozitiilor art.725 alin 1 din Codul de P. C. consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu încalcă dispozițiile art.15 alin (2) din Constituție, având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor începute sub legea veche,dar aflate în curs de judecată (D. C. C. nr. 628/2006). Neadmiterea unei atare solutii ar determina rezolvarea diferențiată a aceleași situatii juridice, (respectiv obligatia achitării taxei ,care atât în noul act normativ se achită și respectiv intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R.) ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi. Consideră că solutia legală pe care trebuia sa o pronunte T. Salai in speta de fata trebuia să fie în raport de noile dispozitii legale din OUG nr.5. prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada (...)-(...) și nu restituirea integrală a taxei. Instanta de fond a retinut că aplicarea OUG nr. 5. contravine principiului consacrat de art. 20 alin. 2 din Constituia R.. "În jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi,pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare,adică în domeniul ei propriu de activitate. În acest sens sunt, de exemplu D. C. C. nr.330/2001, nr.288/2002) Motivele invocate de către reclamantă în cuprinsul acțiunii sunt neintemeiate, având în vedere faptul că în Infograma nr. 5899/(...) trimisă de R. P. a R. pe lângă UE -B., se arată că expertul DG T. a menționat că prevederile privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene. Această informație a fost transmisă D. S. de Ministerul Finanțelor Publice- C. S. de stat. O.G. nr.5. a fost emisă ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E. și pentru evitarea oricărei consecințe negative ale situației create. Această taxă este aplicabilă în statele membre ale U.E., s-a aliniat la regulile liberei concurențe "Noua formă a taxei , care se referă la gradul de poluare,este asemănătoare cu ce există și în alte state și cu ce se va implementa în altele." Măsurile stabilite prin O. sunt compatiblie cu prevederile art.90 din tratatul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal,așa cum rezultă din Hotărârile C. E. DE J. și anume: Cauza nr.112/84 Humblot, hotărârea din 09.mai 1985;cauza nr. C-47/88 C. în contradictoriu cu Danemarca, hotărârea din (...);cauza nr.C-345/93 Nunes Tadeu, hotărârea din (...);cauza nr.C-375/95 C. în contradictoriu cu Grecia, hotărârea din (...); cauza nr.C-393/98 Gomes Valente, hotărârea din (...) ;cauza nr.C313/05 Brzezinsk, hotărârea din (...);cauza nr.C-74/06 C. în contradictoriu cu Grecia, hotărârea din (...). Caracteristicile fiscalității aplicate autovehiculelor sub incidența dreptului comunitar, astfel cum sunt acestea determinate prin jurisprudența C. de J., se regăsesc în trăsăturile taxei stabilite prin actul normativ menționat mai sus. Prin noua taxă de poluare se asigură condițiile necesare respectării obiectivelor de protecție a mediului prevăzute în Protocolul de la K., al cărui semnatare este și R.. În domeniul taxării autoturismelor și al autovehiculelor nu există încă o directivă europeană care să impună taxarea autovehiculelor pe baza unor criterii unice. Această este și explicația faptului că încă 16 State Membre practică sisteme de taxare a mașinilor (printre care: Ungaria, Grecia, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru, Austria, Finlanda), modalitatea de calcul fiind cea care diferă de la un stat la altul. Instanța de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferentă sumei achitate de reclamantă, având în vedere dispozițiile Codului de P. F. coroborate cu dispozitiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, dispozitii care prevăd: Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din Ordonata G. nr. 92/2003, republicată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție A. F. pentru M.(AFM) B. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Având în vedere că recursul de față privește o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, nu este obligatorie limitarea la motivele de recurs prevazute la art. 304 C. proc. civ., cauza putând fi examinată sub toate aspectele. 1. Instanța fondului a respins în mod neîntemeiat excepția inadmisibilității Instanța de contencios administrativ este competentă să judece cererile în materie care au ca temei L. nr. 5. privind contenciosul administrativ. Față deobiectul acțiunii reclamantului, vă rugăm să observați că acesta nu a formulat plângere prealabilă împotriva D. de calcul a taxei pe poluare și, ulterior, nemulțumit de răspunsul la această plângere sau pentru că nu ar fi primit niciun răspuns, acțiune în contencios administrativ întemeiată pe acest aspect, așa cum prevede art. 8 din L. nr. 554/2004. Necontestarea în 30 de zile a titlului de creanță reprezentat de D. de calcul a taxei pe poluare atrage decăderea persoanei din dreptul de a contesta ulterior taxa. Practic, reclamantul nu invocă și nu solicită anularea deciziei de solutionare a contestatiei administrative, acțiunea sa având ca obiect constatarea faptului că pretinderea plății este nelegală și dispunerea restituirii sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare. D. urmare, considerăm că cererea de anularea a D. de calcul a taxei pe poluare este inadmisibilă. Suntem în situația în care instanța de fond a consacrat eludarea legii procesual fiscale, care prevede în mod clar o normă derogatorie care presupune în primul rând atacarea titlului de creanță pe cale administrativă și apoi judecătorească. Consideră că nu poate fi primită opinia instanței de fond care consideră excepția ca fiind speculativă și conducând la îngrădirea accesului petentului la justiție. R. este neîngrădit să formuleze acțiune în justiție, fiind doar ținut să respecte normele de drept substanțial și procedural aplicabile. Recurenta nu poate fi obligată la plata dobânzilor în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ D. de calcul, și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi re ținută vreo culpă. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Soluția dată de instanța de fond în ceea ce privește excepția inadmisibilității este judicioasă, raportat la următoarele: A susținut recurenta AFM că era necesară o anumită procedură ce trebuia urmată iar acțiunea în lipsa procedurii ar fi inadmisibilă. Aceste susțineri nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza Rotaru impotriva R., prin care Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). Referitor la excepția tardivității formulării plângerii prealabile, Curtea reține incidența art 7 din L. nr 554/2004 care reglementează "P. prealabilă";. Potrivit art 7 alin 1 din actul normativ menționat, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual ( așa cum este și decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 567755/(...) ) trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Cu toate că legea prevede acest termen de 30 de zile pentru formularea plângerii, art 7 alin 7. prevede un interval maxim de timp, calculat de la emiterea actului (de 6 luni ), în care - pentru motive temeinice, care au justificat depășirea termenului de 30 de zile, cel ce se consideră vătămat poate formula totuși plângerea prealabilă, dacă dovedește că au existat motive temeinice care au dus la depășirea termenului de 30 de zile prev. de art 7 alin 1. Prin urmare, pentru motive temeinice, în termen de maxim 6 luni de la emiterea actului administrativ cel prejudiciat trebuie să acționeze pentru a se respecta principiul stabilității și securității raporturilor juridice. În ce privește plângerea prealabilă formulată de către reclamantĂ, curtea reține că acesta justifică existența unor motive obiective, care o îndreptățesc la depunerea plângerii prealabile cu depășirea termenului de 30 zile de la comunicarea actului. Astfel, trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii. Autoritatea de lucru judecat nu este de asemenea incidentă în cauză, nefăcându-se dovada identității de obiect între prezenta cauză și dosarul nr. (...). Pe fondul cauzei, reclamanta solicită restituirea taxei de poluare achitată la data de (...), sub imperiul OG 5. în prima sa formă. Astfel, din cuprinsul OUG nr. 5., în forma în vigoare la momentul achitării taxei, rezultă că aceasta respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE. Astfel, determinarea taxei pe poluare se face pe baza unor criterii obiective - capacitatea cilindrică, emisia de poluanti - luându-se în considerare și deprecierea autovehiculului conform coeficientilor din Anexa nr. 4. Pe de altă parte, atât timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autovehiculului reclamantului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autovehicul identic cu cel cumpărat de reclamant și scos din parcul auto național în aceeași zi cu care s-a solicitat înmatriculare a primului, exigențele stipulate de T. CE sunt respectate. Față de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reglementat la T. VII din Codul fiscal, C. E., prin avizul motivat din data de (...), a considerat că se încalcă principiile T.ui de instituire a C. E., în sensul că se aplica un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second hand achiziționate din alte state membre, invitând țara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior în termen de 2 luni de la primirea acestuia. Față de această observație a Comisiei E., s-a menționat că, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în R., este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. P. care a apărut s-a datorat nivelului ridicat de taxare a autovehiculelor second hand provenite din achiții din alte state membre, considerându-se că reprezintă o barieră privind libera circulație a mărfurilor. In acest caz, prima recomandare a Comisiei a fost ca taxa să se reducă pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca R. să se conformeze avizului motivat adresat de C. C. E. în temeiul art. 226 din T. de instituire a C. E., prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 5., act normativ acceptat de C. E. ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar. În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din T. de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusa de G., în care emisiile CO2 sunt luate in considerare la taxarea masinilor E. 4 si E. 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. E. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 5. corespunde normelor comunitare, nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că aceasta taxă contravine dispozițiilor arte 90 din T. C. E.. De asemenea, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piată a acestuia, statele membre având astfel obligatia de a tine seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele CE] Nunes Tadeu, C-345/93, C./Danemarca, C47/88 si C./Republica E., C-375/95). Rezultă dintr-o jurisprudentă constantă că articolul 90 primul paragraf CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea în special Hotărârea C./Grecia, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, Rec., p. 1-1327, punctul 21, precum si Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies si Siilin, C-l0l/00, Rec., p. 1-7487, punctul 53). Astfel, Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 90 CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în cazul a deprecierii reale a vehiculului, depăseste valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul national (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec.,p. 1479,punctul 20, si Hotărârea Gomes Valente,punctul 23). Pentru aplicarea articolului 90 CE si în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor nationale si produselor importate ci si baza de impozitare si modalitătile de percepere a impozitului în cauză (Hotărârea din 22 martie 1977, Lannelli & Volpi, 74/76, Rec.,p. 557,punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, C./Danemarca, C47/88, Rec.,p. 14509, punctul 18, precum si Hotărârea Nunes Tadeu, punctul 12). Reclamanta ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul. În această privință, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea. Într-adevăr, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile citate anterior, Gomes Valente, punctul 24, si Weigel, punctul 73). Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de D. S. în nume propriu și pentru AFP Z., AFM B. împotriva sentinței civile nr. 4523 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea reclamantei SC A. E. SRL în contradictoriu cu D. S.-AFP Z.. Având în vedere soluția dată cu privire la acțiunea principală, Curtea va respinge cererea de chemare în garanție formulată de D. S. în nume propriu și pentru AFP Z. împotriva AFM - M. M.. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de D. S. în nume propriu și pentru AFP Z., AFM B. împotriva sentinței civile nr. 4523 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că: Respinge acțiunea reclamantei SC A. E. SRL în contradictoriu cu D. S.-AFP Z.. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de D. S. în nume propriu și pentru AFP Z. împotriva AFM - M. M.. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2011. THRED./3 EX./(...)/M.H. JUD. FOND:M. S.
| ← Decizia civilă nr. 4710/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4844/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
