Decizia civilă nr. 1225/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1225/2011
Ședința de la 24 M. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător G.-A. N.
Judecător M. S.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta A. L., împotriva sentinței civile nr. 3326 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. cauza privind și pe intimații P. O. și CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul P. O., avocat S. D. E., cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este timbrat, iar la data de (...), recurenta a depus la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtului intimat P. O. depune la dosar originalul delegației de reprezentare, arătând că nu mai are alte cereri de solicitat.
C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei. Reprezentanta pârâtului intimat P. O. solicită respingerea recursului ca fiind lipsit de interes, iar în subsidiar, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor de la dosar.
C. reține cauza în pronunțare.
C.
Prin sentința civilă nr.3326 din (...) pronunțată în dosarul (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. de A. C. și s-a respins cererea reclamantei A. L. împotriva acestei pârâte, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul P. O. fiind obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
În motivarea hotărârii se arată că nu există o identitate între pârâtă și C. electoral de la nivelul C. de A. C., deoarece C. electoral a primit competența de a realiza anumite acte în procesul electoral ceea ce pe plan procesual le conferă legitimare pasivă în cadrul acțiunilor în care se contestă acte emise de aceste comitete.
Raportat la această excepție, cererea formulată numai în contradictoriu cu pârâtul P. O. apare ca inadmisibilă întrucât este necesar ca procesul să se judece în contradictoriu cu toate părțile raportului juridic dedus judecății.
De asemenea, s-a admis cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocațial, cerere formulată de pârâtul P. O. și dovedită cu chitanța depusă la dosar.
Reclamanta A. L. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.3326 din (...) a T.ui C. solicitând în principal casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, modificarea acesteia invocând prev.art.304 pct.5 și 9 C.proc.civ.
Astfel, în recurs reclamanta arată că au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității la art.5 alin.2 C.proc.civ., iar prin invocarea din oficiu a excepției lipsei calității procesuale pasive a C. de A. C. nu i s-a dat posibilitatea de a pune concluzii, încălcându-i-se dreptul la apărare.
Se arată că instanța nu a indicat în mod explicit la ce se referă solicitarea de precizare a cadrului procesual, astfel că a apreciat că instanța îi cere să cheme în judecată și Consiliul Superior al Magistraturii - C. electoral permanent, ceea ce ar fi atras schimbarea competenței. Totodată, arată că hotărârea dată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii pentru că a urmat procedura prevăzută de L. 5. iar instanța avea posibilitatea să pună în discuție necesitatea introducerii în cauză în calitate de pârâta C. electoral local constituit în cadrul C. de A. C. și să procedeze la introducerea acestuia în cauză chiar dacă reclamanta s-ar fi opus. În acțiunile în contencios administrativ, arată reclamanta, cadrul procesual este prevăzut de lege nefiind la dispoziția reclamantului. Mai mult, a fost obligată la onorariu de avocat în sumă de 2000 de lei nepotrivit de mare față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, cauza fiind soluționată pe excepții la al doilea termen de judecată. Așa încât, se invocă posibilitatea ca instanța să micșoreze onorariu avocatului constatând că acesta este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau cu munca îndeplinită de avocat.
Intimatul P. O. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca lipsit de interes iar în subsidiar, ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată că alegerile pentru funcția de membru C. s-au încheiat, au fost validate, iar pârâtul nu se află printre cei aleșii validați, astfel că reclamanta nu justifică nici un interes.
Totodată, se arată că locuiește în B. și nu se poate prezenta în timpul săptămânii de lucru la C. unde se află sediul instanței pentru a-și formula apărarea, astfel că nu are relevanță susținerea că pârâtul ar fi putut să-și formuleze singur apărările. De asemenea, cuantumul onorariului este justificat pentru că în acesta s-a inclus și drumul avocatului între Bistrița și C., precum și cheltuielile de cazare, iar față de importanța intereselor în cauză și celelalte condiții ce trebuie analizate, onorariul este rezonabil.
Asupra recursului, C. va reține următoarele:
Raportat la excepția lipsei de interes a recursului invocată de intimatul
P. O., C. va aprecia că aceasta nu este fondată deoarece împrejurarea că membri C. S. al M. sunt aleși și validați, nu are relevanță, fiind ulterioară momentului în care reclamanta a introdus acțiunea iar în cazul în care funcția va fi vacantată înainte de expirarea termenului legal, poate fi desemnat conform art.55 alin.2 din L. 317/2004 un membru interimar.
Reclamanta a solicitat suspendarea și anularea hotărârii emise de către C. electoral local de la nivelul C. de A. C. din data de 10 august 2010 privind admiterea candidaturii d-lui judecător P. O. pentru alegerea în funcția de membru al C. S. al M. din partea tribunalelor.
Acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu C. de A. C. și cu pârâtul P. O., cu toate că hotărârea 3/(...) a fost emisă de C. electoral arătat mai sus.
În ședința publică din 24 septembrie 2010 Tribunalul Cluj a dispus citarea reclamantei cu un exemplar al întâmpinărilor depuse și cu mențiunea de a-și preciza cadrul procesual raportat la obiectul cauzei. Raportat la această citație, reclamanta a depus la data de 5 octombrie 2010 la dosarul cauzei un script prin care a arătat că nu este necesară nicio precizare a cadrului procesual și că instanța este obligată să se pronunțe asupra acțiunii sale astfel cum a fost formulată.
Prin urmare, la data de 8 octombrie 2010 dată la care instanța a reținut cauza în pronunțare, pe excepțiile ridicate a avut punctul de vedere al reclamantei astfel că dreptul la apărare al acesteia a fost respectat.
Potrivit art.16 din L. 5. instanța este obligată să pună în discuție și să solicite precizarea acțiunii astfel încât să fie introduși în cauză emitentul actului cât și toate părțile necesare pentru o justă soluționare a acțiunii în contencios administrativ fiind o aplicare a articolului 129 C.proc.civ. Acest articol nu poate fi interpretat în sensul arătat de recurentă, respectiv că instanța ar putea trece peste principiul disponibilității părților și să introducă în proces părțile ce trebuie să figureze potrivit prevederilor legale.
Cum reclamanta a refuzat introducerea în calitate de pârâtă a C. electoral local al C. de A. C. cu toate că acesta a admis actul atacat, instanța a fost obligată să se pronunțe conform cadrului procesual stabilit de reclamantă.
Cât privește partea ce trebuie să figureze în proces, este de reținut că hotărârea 3/2010 a fost pronunțată de C. electoral local din cadrul C. de A. C., care are o capacitate de drept administrativ distinctă de C. de A. C. chiar dacă, în componența sa sunt judecători de la această instanță, care are atribuții și sarcini distincte de ale C. de A. C., conferite de art.5 alin.1 din Hotărârea C. S. al M. nr.327/2005. Această din urmă hotărâre are caracterul unui act administrativ normativ fiind emisă în conformitate cu L.
317/2004 și a stabilit faptul că judecătorii din colegiul de conducere îndeplinesc rolul de comitet electoral local răspunzând de organizarea alegerilor la acest nivel.
Ca atare, chiar dacă acest comitet electoral nu are personalitate juridică, are capacitate administrativă, ceea ce-i conferă posibilitatea în calitate de autoritate emitentă, să stea în proces, astfel că în conformitate cu art.1, 8 și 18 din L. 5., reclamanta-recurentă trebuia să introducă acțiunea în contradictoriu cu C. electoral local constituit la nivelul C. de A. C.
Prin urmare, tribunalul a procedat corect apreciind lipsa calității procesuale pasive a C. de A. C. și cum pârâtul P. O. a rămas în proces fără a fi alături de emitentul actului administrativ atacat respectiv de C. electoral constituit la nivelul C. de A. C., acțiunea reclamantei este inadmisibilă.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, acestea au fost în sumă de 2000 de lei fiind justificate cu chitanța privind achitarea onorariului avocațial, iar în opinia instanței de recurs această sumă este justificată și a putut fi acordată pentru că onorariul acordat în cadrul cheltuielilor de judecată se apreciază și în funcție de obiectul cauzei, specializarea avocatului, drumul pe care acesta este nevoit să-l facă de la sediul biroului său la sediul instanței unde pledează, importanța pentru partea reprezentată a cauzei, dificultatea cauzei și alte criterii. Faptul că pârâtul are posibilitatea conferită de funcția pe care o ocupă în virtuteacăreia trebuie să dețină cunoștințe juridice, să își formuleze singur apărarea în cauză, nu îl obligă să o facă pentru că dreptul la apărare îi conferă posibilitatea și unei persoane cu cunoștințe juridice de a angaja un apărător precum și dreptul ca în cazul câștigării procesului să i se achite în cadrul cheltuielilor de judecată, onorariul avocațial. De asemenea, față de elementele mai sus expuse, C. va aprecia că onorariul acordat în cadrul cheltuielilor de judecată nu este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat și ca atare, va aprecia critica, ca nefondată.
Mai mult, în conformitate cu art.274 C.proc.civ. intimatul P. O. este îndreptățit ca urmare a respingerii recursului, să primească din partea recurentei reclamante A. L. și cheltuielile de judecată reprezentând onorar avocațial în recurs în sumă de 800 lei.
Astfel, C. va aprecia, cu majoritate de voturi, că recursul nu este fondat, că nu sunt îndeplinite criticile de casare și modificare prevăzute de art.304 pct.5 și 9 C.proc.civ., așa încât va respinge recursul și va menține în totalitate sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cu majoritate de voturi, recursul declarat de A. L. împotriva sentinței civile nr.3326 din (...) pronunțată în dosarul (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului P. O. suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2011.
PREȘEDINTE J UDECĂTOR G REFIER R .-R. D. G.-A. N.
M. T.
Red.RRD/AC
2 ex. - (...)
Contrar soluției exprimate cu votul majorității membrilor completului de judecată am opinat în sensul admiterii recursului declarat de către reclamanta A. L. cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Două sunt, în principal, motivele care justifică această soluție: încălcarea dreptului la apărare al reclamantei și necercetarea fondului de către prima instanță.
1. Cât privește încălcarea dreptului la apărare, se poate observa că în ședința publică din data de 08 octombrie 2010, instanța de fond, din oficiu,a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. de A.
C. precum și excepția inadmisibilității acțiunii față de pârâtul P. O.
Din cuprinsul încheierii de ședință rezultă faptul că la apelul nominal efectuat s-a prezentat reprezentantul pârâtului P. O., lipsă fiind celelalte părți; reiese, de asemenea, din practicaua hotărârii că asupra excepțiilor invocate a pus concluzii reprezentanta pârâtului, iar instanța a reținut cauza în pronunțare.
Este cunoscut faptul că procesul civil este guvernat de principiul contradictorialității și cel al oralității dezbaterilor.
Astfel, contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți
și, prin urmare, trebuie ca în prealabil părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse cât și în raporturile dintre părți și instanță. Ce presupune aceasta? În principal, că părțile trebuie să fie informate exact despre proces, pretențiile reciproce, argumentele expuse, excepțiile invocate, etc. iar obligația de informare revine instanței de judecată. Așadar, dacă atunci când părțile invocă în apărare pretenții proprii sau excepții peremtorii care fac de prisos soluționarea fondului cauzei se comunică tuturor părților litigante prin mijlocirea instanței de judecată, aceeași obligație revine și instanței în ipoteza în care cu privire la demersul judiciar al părții, instanța din oficiu invocă, de exemplu, excepții peremtorii, absolute.
De altfel, CEDO, cu prilejul soluționării mai multor plângeri a definit principiul contradictorialității astfel: „sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea (…) litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți";( Barbera, Messegue și Jabardo c. Spania, hotărârea din 06 decembrie 1088, Ruiz-Mateos c. Spania, hotărâre din 23 iunie 1993).
Întrucât în speță instanța nu a procedat astfel, apreciez că dreptul la apărare al reclamantei a fost nesocotit cu atât mai mult cu cât reprezentantul unuia dintre pârâți a fost prezent în instanță și a avut posibilitatea de a-și exprima punctul său de vedere.
Trebuie remarcat că această modalitate de soluționare a excepției de către instanța de fond cu nesocotirea dreptului la apărare a uneia dintre părți echivalează și cu o încălcare a principiului egalității armelor, principiu consacrat și recunoscut și în jurisprudența C. Europene a Drepturilor Omului.
Conform jurisprudenței C. de la S., principiul egalității armelor cere ca
„. parte la un astfel de proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-
și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă"; (Dombo BeheerB.V c. Olanda, hotărârea din 27 octombrie 1993).
Cum în speță, instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei fără a da și reclamantei posibilitatea de a-și expune argumentele relativ la excepțiile invocate din oficiu de către instanță, ascultând și analizând doar argumentele unei singure părți, apreciez că principiile enunțate anterior au fost încălcate de către instanța de fond iar vătămarea produsă nu putea fi înlăturată decât prin casarea hotărârii pronunțate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
2. Un al doilea argument în sprijinul aceleiași soluții îl constituie modalitatea de soluționare a cauzei respectiv aprecierea instanței de fond potrivit căreia în raport de acțiunea reclamantei, pârâta C. de A. C. nu are calitate procesuală pasivă iar în raport de pârâtul P. O. acțiunea este inadmisibilă.
Demersul judiciar al reclamantei vizează anularea hotărârii (deciziei) din data de 10 august 2010 emisă de către C. E. Local de la nivelul C. de A. C. privind admiterea candidaturii domnului judecător P. O.
Din cuprinsul acțiunii reclamantei rezultă fără echivoc că ceea ce se contestă este actul adoptat de către C. de A. C. - C. E. L.
S-a apreciat prin votul majorității membrilor completului de judecată că acest Comitet E. Local a dobândit capacitate administrativă proprie prin art.5 alin.1 din Hotărârea C. S. al M. nr.327/2005 și astfel doar această entitate trebuie să fie parte în litigiile ce derivă din aplicarea acestui act.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin.1 și 2 din hotărârea C. nr.327/2005, colegiile de conducere de la instanțe si parchete, cu excepția celor de la tribunalele specializate, judecătorii si de la parchetele de pe lângă acestea, îndeplinesc rolul de comitete electorale locale și răspund de organizarea alegerilor la nivel local, cu excepția acelor sarcini si responsabilități pe care L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-317-2004-C.-S.-M.-(MTU4NzUy).htm"
|nr. 317/2004} privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările si completările ulterioare, sau prezentul regulament le atribuie în mod expres în competenta altor organe.
Este cunoscut faptul că prin capacitate de drept administrativ se înțelege aptitudinea unui subiect de drept de a exercita puterea publică prin emiterea de acte administrative.
Este de principiu că spre deosebire de actele juridice de drept privat în dreptul public, actele juridice sunt, în principiu, unilaterale astfel că pentru a determina capacitatea administrativă esențiale sunt capacitatea emitentului actului.
Literatura juridică de drept administrativ admite unanim că majoritatea raporturilor juridice administrative sunt patrimoniale și că astfel un act administrativ leagă două patrimonii, dintre care unul trebuie să fie
„administrativ";, adică să aparțină unei persoane publice și, prin urmare, capacitatea administrativă aparține titularului patrimoniului și nu organului emitent. Așadar, deși teoretic atât persoana juridică de drept public cât și autoritățile administrative pot sta în judecată, întrucât doar prima are personalitate juridică și patrimoniu propriu, în litigiile de contencios administrativ trebuie să figureze numai persoana juridică de drept public titulară a patrimoniului administrativ implicat în raportul juridic material.
În speță se poate observa că pârâta C. de A. C. este persoana juridică de drept public și, prin urmare, acesteia îi aparține capacitatea administrativă iar nu emitentului actului administrativ contestat.
Că este așa rezultă și din poziția procesuală exprimată în cauză de către pârâta C. de A. C. ale cărei apărări vizează fondul raportului juridic dintre părți respectiv legalitatea hotărârii contestate de către reclamantă iar nu calitatea procesuală pasivă.
Prin urmare, se poate conchide că în mod corect reclamanta a procedat la chemarea în judecată a pârâtei C. de A. C. întrucât fiind într-un litigiu de drept administrativ acesteia îi aparține capacitatea administrativă iar nu emitentului actului administrativ contestat.
Întrucât prima instanță a procedat la soluționarea cauzei fără a cerceta fondul, am apreciat că singura soluție care se impune este aceea a casării hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin adoptarea acestei soluții, C. ar fi dat eficiență practicii C. Europene a Drepturilor Omului care în mod constant a statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile șiobservațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conformnormelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune
"tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (Cauza Van de H. împotriva Olandei, Hotărârea din 19 aprilie
1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, și Cauza Dulaurans împotriva
Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, Cererea nr. (...), paragraful 33).
Chiar dacă instanța de fond a apreciat că în speță alta era partea caretrebuia să aibă calitatea de pârât, aceasta avea obligația de a pune în discuția părților modificarea cadrului procesual.
Modalitatea aleasă de instanță respectiv de citare a reclamantei cumențiunea de „a preciza cadrul procesual în raport de obiectul cauzei"; fără a indica expres care sunt solicitările acesteia și fără a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive sau a inadmisibilității încalcă în mod evident dispozițiile art.129 alin.4 și 5 C.pr.civ., iar soluția respingerii acțiunii ca fiindinadmisibilă este în mod vădit nelegală.
Nu trebuie omis în economia cauzei nici faptul că instanța avea posibilitatea potrivit art.161 din L. nr.5. să procedeze la introducerea în cauză a părții despre care se susține că are calitate procesuală pasivă și doar în fața opoziției reclamantei, manifestate expres cu privire la introducerea în cauză a acestei părți (și nu apreciată din răspunsuri echivoce furnizate la solicitări, de asemenea, echivoce), soluția respingerii acțiunii ca fiindinadmisibilă poate fi dispusă.
Împrejurarea referitoare eventual la calitatea reclamantei, aceea dejudecător, nu poate justifica în nici o situație aplicarea într-o altă modalitate a prevederilor art.129 C.pr.civ. și nici încălcarea unor drepturi procesuale, cunoscut fiind că potrivit Constituției României părțile sunt egale în fața legii și a autorităților.
Nu în ultimul rând, modalitatea în care instanța de fond a soluționatcererea pârâtului P. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor dejudecată comportă unele observații.
Prin hotărârea pronunțată, instanța a dispus obligarea reclamantei laplata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei reprezentândonorariul avocațial achitat; în opinia majoritară se apreciază că onorariulacordat în cadrul cheltuielilor de judecată nu este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat și că această sumă este justificată și a putut fi acordată pentru că onorariul acordat în cadrul cheltuielilor de judecată se apreciază și în funcție de obiectul cauzei, specializarea avocatului, drumul pe care acesta este nevoit să-l facă de la sediul biroului său la sediul instanței unde pledează, importanța pentru partea reprezentată a cauzei, dificultatea cauzei și alte criterii.
Trebuie remarcat faptul că în cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial nu pot fi incluse cheltuielile de deplasare respectiv drumul pe care reprezentantul părții trebuie să-l facă întrucât acele cheltuieli se pot acorda distinct ca și cheltuieli de judecată în măsura în care sunt justificate prin documente aferente transportului respectiv bilet de tren, avion, contravaloarea combustibilului utilizat, etc. Apoi, nu s-a făcut dovada specializării avocatului ales de pârât în cauze de contencios administrativ care să justifice criteriul specializării enunțat în motivare. Nu în ultimul rând trebuie analizată munca depusă de către avocatul părții care s-a deplasat la instanță la două termene de judecată și a depus o întâmpinare cuprinzând trei pagini în care au fost redate în principal conținutul unor acte normative.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că în speță ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin art.274 alin.3 C.pr.civ. este întrunită iar reducerea cuantumului onorariului avocațial solicitat era necesară.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că soluția care se impunea a fi pronunțată de către instanța de recurs este aceea a admiterii recursului reclamantei, casarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
JUDECĂTOR
M. S.
Red./dact MS/MS (...)
| ← Decizia civilă nr. 4389/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 672/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
