Decizia civilă nr. 1245/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1245/2011
Ședința publică de la 28 M. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător D. M.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de recurenta SC A. C. SA, împotriva sentinței civile nr. 236 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., având ca obiect având ca obiect litigiu privind achizițiile publice.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data prezentului termen reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 236 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., a fost admisă excepția inadmisibilității.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. C. SA, în calitate de lider al asociației formate din SC A. C. SA, SC Grup 4 I. SA, SC Trustul de I. M. și C. SA și G. de P. a) SC Bogart Construct SRL - b) SC Das Engineering Grup SRL în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat anularea adresei nr.(...) prin care i s-a comunicat faptul că oferta sa a fost desemnată necâștigătoare, iar oferta depusă de către asocierea SC CON - A a fost declarată câștigătoare. De fapt, raportat la motivele expuse în susținerea cererii, inclusiv față de precizările făcute de reclamantă în ședință publică la solicitarea instanței, rezultă că reclamanta contestă rezultatul procedurii de atribuire a C. având ca obiect efectuarea unor lucrări de proiectare și execuție a Sălii multifuncționale de sport în A. S. f.n., în C. - N. și nu actul reprezentând comunicarea rezultatului procedurii văzut ca act unilateral, astfel cum s-a apărat pârâtul.
Reclamanta l-a chemat în judecată ca unic pârât pe M. C.-N., în calitate de autoritate contractantă și de emitent al actului contestat. Raportat însă la efectele specifice pe care le produce evaluarea ofertelor și declararea câștigătorului inclusiv în persoana acestuia, instanța apreciază că acest cadru procesual, astfel cum a fost stabilit de către reclamantă în exercitarea deplină a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, atrage inadmisibilitatea analizării pe fond a cererii astfel formulate, întrucât în cauză este incident un caz de coparticipare procesuală pasivă obligatorie, impusă de natura obiectului cererii.
Astfel, instanța a observat că ceea ce i s-a comunicat reclamantei este faptul că o terță persoană, respectiv asocierea formată din SC CON - A SA, sc Plan 31 RO SRL, SC Inter Sport SRL, SC Nisal SRL, SC Dico și Țigănaș a fost declarată câștigătoare, urmarea directă și imediată fiind faptul că în patrimoniul acesteia s-au născut dreptul și obligația corelativă de a încheia contractul de achiziție publică cu autoritatea contractantă; de altfel, pârâtul a arătat expres în întâmpinare faptul că ofertantul câștigător a fost deja invitat să semneze contractul (fila 35). Actul contestat produce, fără îndoială, efecte directe în persoana câștigătorului, iar cu privire la acestea instanța nu ar putea legal dispune în lipsa introducerii sale în proces ca pârât, pentru a-și apăra în mod real și efectiv poziția. Din acest punct de vedere, nu poate fi reținută apărarea reclamantei, care încearcă a susține că este suficient că autoritatea contractantă a comunicat tuturor participanților la procedură faptul că s-a introdus contestație și că, dacă ar fi dorit, câștigătorul ar fi putut interveni în proces. Instanța observă însă că, în realitate, terțul nu are niciun interes să intervină tocmai pentru a putea invoca inopozabilitatea față de sine a unei eventuale hotărâri a instanței de admitere a contestației și de a putea, eventual, chiar solicita încheierea contractului între timp, indiferent de rezultatul contestației, procedura nefiind suspendată.
De remarcat este că în concluziile scrise ale reclamantei, aceasta indică literatură de specialitate în sensul că ofertanții care nu intervin în procedura în fața consiliului de soluționare a contestațiilor rămân terți și față de procedura în fața instanței, ceea ce de fapt este un argument în sensul celor expuse mai sus. Oricum, în speță nici nu s-a pus în discuție introducerea tuturor participanților, ci numai a celui declarat câștigător, situația acestuia având particularitățile prezentate deja.
Faptul că reclamanta a apreciat că actul atacat este un act administrativ nu înseamnă, contrar celor susținute de aceasta, că în judecată poate sta numai autoritatea emitentă, cea care este responsabilă de modificarea realității material - juridice prin emiterea actului. Tocmai faptul că desemnarea unui câștigător implică nașterea de drepturi și obligații față de acesta constituie un argument decisiv pentru conferirea calității de pârât în contestația împotriva deciziei de declarare a câștigătorului. Reclamanta nu este pusă în situația „de a-i căuta pe toți cei care beneficiază de consecințele pozitive ale unui asemenea act";, întrucât nu acest aspect este în discuție, iar beneficiarul direct al actului este indicat chiar în actul atacat.
Reclamanta a arătat faptul că instanța are vocația de a introduce pe ofertantul câștigător în cauză în baza principiului rolului activ și a art.16¹ din Legea 554/2004, însă instanța nu poate introduce în cauză un pârât față de voința contrară expresă a reclamantei, care s-a exprimat clar că nu apreciază necesar acest lucru, întrucât în acest caz ar încălca un alt principiu fundamental al procesului civil, respectiv cel al disponibilității reclamantului în conducerea propriului proces. Mai mult, art.16¹ din legea 554/2004 se referă la posibilitatea instanței de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a „organismelor sociale interesate"; - nu este cazul - „precum și a altor subiecte de drept";, nefiind impusă obligația de a le și introduce în cauză, mai ales față de opunerea reclamantului. În ședința publică din data de (...), instanța a solicitat inițial precizarea în scris a cadrului procesual pasiv față de nerespectarea dispozițiilor art.112 pct.1 C.proc.civ., reclamantul precizând oral că o cheamă în judecată numai pe autoritatea contractantă, apoi instanța l-a întrebat expres pe reprezentantul reclamantei dacă apreciază că ar fi trebuit chemate în judecată și alte persoane (respectiv pe terțul câștigător), însă acesta a răspuns negativ și și-a argumentat poziția atât oral, cât și în scris.
În speță nu se află în discuție chemarea în judecată a tuturor participanților la procedură, ci numai a celui desemnat câștigător. Față de acest aspect, faptul că nicăieri în OG 3. nu se menționează expres că acesta trebuie chemat nu prezintă relevanță, întrucât nici nu este necesar acest lucru, actul normativ completându-se cu restul reglementărilor în vigoare, inclusiv cu dispozițiile Legii 554/2004 și ale Codului de procedură civilă. Procedura poate fi contestată în oricare stadiu, inclusiv până la declararea câștigătorului (când toți participanții se află practic în aceeași situație), precum și după încheierea contractului, și revine reclamantului și instanței sarcina de a determina în fiecare caz concret în parte care este cadrul procesual adecvat, chiar în lipsa unei reglementări exprese (de altfel, ar fi fost excesiv ca legiuitorul să indice pârâții în fiecare caz în parte).
Pe de altă parte, nu subzistă nici argumentul invocat de pârât în sensul că admiterea excepției nu ar fi de dorit, datorită importanței judecării litigiului de urgență și cu precădere acest rezultat nefiind atins în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, instanța observând că, potrivit art.28716 alin.3 din OUG 3., în cazul admiterii recursului, instanța de recurs, modificând sau casând sentința, va rejudeca în toate cazurile litigiul în fond. Excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa coparticipării procesuale pasive nu este, într-adevăr, reglementată (de altfel, nici alte excepții nu sunt prevăzute expres în legislație), însă existența ei se desprinde din analizarea condițiilor pentru ca o astfel de cerere să poată fi corect dedusă judecății. Având în vedere considerentele expuse, făcând aplicarea principiului disponibilității, instanța s-a pronunțat asupra cauzei în limitele stabilite de reclamantă, respectiv a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., întrucât este incident un caz de coparticipare procesuală pasivă obligatorie. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. A. C. S.solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că societatea are calitatea de agent economic participant la procedura de atribuire prin licitație deschisă a contractului de achiziție publică de lucrări denumit „. multifuncțională de sport, A. S. f.n. municipiul C.-N. (Contractul), organizată de M. C.-N. (A. contractantă). La data de (...) A. contractantă a publicat anunțul de participare la procedura de atribuire, prin licitație deschisă, a C. acesta având ca obiect efectuarea unor lucrări de proiectare și execuție a Sălii multifuncționale de sport în A. S. f.n., municipiul C.-N. În documentația de atribuire s-a estimat o valoare a C. cuprinsă între 52.580.000 și 105.159.876,6 RON (fără TVA). Criteriul de atribuire menționat este prețul cel mai scăzut. Tot prin documentația de atribuire sunt stabilite anumite criterii privind capacitatea tehnică a ofertanților precum și caracteristicile tehnice ale proiectului ce urma a fi realizat. În cuprinsul Procesului-verbal nr. 279609/445/(...) s-au consemnat rezultatele deschiderii ofertelor; prețurile ofertate de către participanți (fără TVA) au fost: - A. CON-A - 50.926.063,83 lei; - A. DAFORA - 88.273.678,21 lei; - A. A. C. - 91.874.820 lei. Ulterior, în data de (...), a fost comunicat rezultatul procedurii de atribuire, respectiv adresa nr. 289376/445/(...) emisă de către A. contractantă prin care oferta subscrisei a fost desemnată necâștigătoare iar oferta depusă de către asocierea S. CON-A a fost declarată câștigătoare (Adresa). Împotriva Adresei, reclamanta a formulat, în temeiul prevederilor art. 255 și următoarele din O. nr. 3.1 acțiunea care a format obiectul dosarului de fond. La prima zi de înfățișare stabilită în cauză, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare de către A. contractantă (excepția nulității acțiunii ca urmare a pretinsei neachitări a taxei de timbru) și excepția necompetenței Tribunalului C.. Ambele excepții au fost respinse de către instanță. Ulterior, din oficiu, instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilitătii acțiunii, raportat la faptul că cererea de chemare în judecată nu ar fi fost formulată și în contradictoriu cu societatea desemnată câștigătoare în procedura de atribuire. Față de susținerile reclamante în sensul că o astfel de excepție se impunea a fi respinsă, instanța a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibilă ignorând complet (cel puțin) următoarele aspecte: (a) Adresa a fost contestată În contradictoriu cu emitentul ei; (b) Societatea desemnată câștigătoare a fost informată de către autoritatea contractantă în legătură cu existența procesului și ar fi putut formula cerere de intervenție în măsura în care ar fi apreciat necesară participarea sa la judecata cauzei (aspect confirmat și de către A. contractantă); (c) Instanța era obligată ca, într-o astfel de situație, să pună excepția inadmisibilității în discuția părților anterior pronunțării asupra celorlalte excepții, dând astfel posibiJitatea reclamantei să solicite completarea acțiunii (sub aspectul cadrului procesual pasiv) iar nu să insiste în discutarea excepției la termenul la care aceasta a fost invocată (în special ca urmare a faptului că, fiind prima zi de înfățișare, reclamantul avea posibilitatea completării acțiunii); procedând astfel, instanța de fond a soluționat deja primele excepții în cadrul procesual pasiv inițial stabilit, suprimând practic posibilitatea extinderii acestui cadru prin introducerea în judecată a unui alt pârât; (d) Instanța putea dispune din oficiu introducerea în cauză a societății desemnate câștigătoare, participarea acesteia la proces nefiind o condiție de admisibilitate a acțiunii; dimpotriva, consecința "inopozabilității" hotărârii ce urma a fi pronunțată unei societăți care nu era parte în litigiu, nu putea conduce la respingerea cererii de chemare în judecată. În esență, instanța de fond a reținut că: - „în cauză este incident un caz de coparticipare procesuală pasivă obligatorie, impusă de natura obiectului cerem";; - „instanța nu poate introduce în judecată un pârât față de voința contrară expresă a redsmentet: care s-a exprimat clar că nu apreciază necesar acest lucru";; - „instanța constată că, în realitate, tertul nu are niciun interes să intervină tocmai pentru a putea invoca inopozabilitatea față de sine a unei eventuale hotărâri a instanței de admitere a contestație";. 1. În aprecierea caracterului eronat al soluției privind admiterea excepției inadmisibilității motivat de faptul că acțiunea nu ar fi fost formulată și în contradictoriu cu societatea desemnată câștigătoare în procedura de atribuire, solicită să se aibă în vedere următoarele aspecte: A. RAPORTURILE LITIGIOASE CIRCUMSCRISE DE O. NR. 3. SUNT RAPORTURI DE DREPT ADMINISTRATIV. ACESTE RAPORTURI AU O STRUCTURĂ STRICT DUALĂ Prevederile legale ale O. nr. 3. reprezintă o normă specială față de norma generală a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Așa fiind, în această cauză, obiectul litigiului îl constituie un act administrativ, anume adresa nr. 289376/445/(...) emisă de către autoritatea contractantă, prin care oferta reclamantei a fost desemnată necâștigătoare iar oferta depusă de către A. S. CON-A a fost declarată câștigătoare. Având în vedere că reclamanta a investit instanța cu anularea unui act administrativ, urmează că partea care are calitatea de a sta ca pârâtă în această cauză este autoritatea emitentă a acelui act administrativ. A. persoană este cea responsabilă de modificarea realității material-juridice prin emiterea actului atacat. A. persoană este responsabilă de vătămarea dreptului subiectiv alegat de reclamantă - ea trebuie deci adusă în fața instanței pentru a realiza o judecată în condiții de contradictorialitate. A admite contrariul, anume că toți beneficiarii unui act administrativ trebuie aduși în judecată de către cel care solicită anularea unui astfel de act, ar conduce la situații absurde: spre exemplu, în cazul atacării unui act normativ, reclamanta ar trebui să caute pe toți cei care beneficiază de consecințele pozitive ale unui asemenea act, înainte de a putea discuta legalitatea sa. Nu există un temei legal care impune obligația de a chema în judecată pe ofertantul desemnat câștigător sau sancțiunea inadmisibiutății unei actiuni care ar tinde la pronunțarea unei hotărâri inopozabile acestuia. Din această perspectivă, sentința recurată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 cod proc.civ.) Mai mult, excepția inadmisibilității (încadrată de Înalta Curte de Casație și Justiție în categoria excepțiilor de fond") este o creație jurisprudențială, utilizată într-o multitudine de situații eterogene, definiția acesteia și condițiile/situațiile în care poate fi invocată nefiind totuși strict delimitate. A. indică faptul că "termenul inadmisibil" are un sens comun, folosit - din comoditate - foarte des în practică, atunci când se arată că procesul nu poate prospera, indiferent de motiv. (. .. ) într-un sens tehnic, mai nuanțat, „inadmisibilitățile"; reprezintă, de fapt, soluția ori sancțiunea determinată de lipsa condițiilor de existență a dreptului la acțiune. În cazul de față, însă, cererea reclamantei poate fi analizată pe fondul său chiar dacă în exercitarea principiului disponibilității reclamanta a ales să introducă cererea numai în contradictoriu cu emitentul actului administrativ contestat, nu și cu un alt ofertant din cadrul procedurii de achiziții publice. De asemenea, literatura de specialitate a conduzionat că „excepțiile de fond se referă, în genere, la lipsuri privitoare la exercițiul dreptului la acțiune; ele vizează Însă și alte neregularități determinate de neîndeplinirea unor condiții prealabile sesizării, cum este cazul lipsei prealabile a reclamației administrative sau inadmisibilitatea acțiunii în constatare atât timp cât partea poate cere realizarea dreptului", și că nu poate exista o categorie a "inadmisibilităților" în legea de procedură civilă română". Ca urmare, sancțiunea unei excepții de inadmisibilitate s-ar putea ridica doar în cazul în care reclamanta a nesocotit un text legal în vigoare, care să îi impună îndeplinirea anumitor formalități anterior sesizării instanței de judecată sau obligativitatea introducerii În cauză și a altor persoane juridice. Or, atât în cuprinsul normelor materiale ale O. nr. 3., cât și în cel al Legii nr. 554/2004, nu există nici un text care să impună o obligatie procesuală de a chema în judecată pe un terț fată de actul administrativ atacat. A admite aplicarea unei sancțiuni procesuale față de reclamant în lipsa unui text legal care să reglementeze o astfel de sancțiune reprezintă o adăugare la lege, încălcând grav principiul previzibilității actului de judecată stabilit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dacă instanța consideră că este necesar, ea are vocația de a introduce pe ofertantul câștigător în cauză, în baza principiului rolului activ al judecătorului în procesul civil și a art. 161 din Legea nr. 554/2004. Dar a penaliza o parte procesuală pentru o obligație care nu îi incumbă depășește cadrul legal de care poate beneficia instanța de fond. Mai mult, după cum a arătat la dezbaterile orale din (...), și după cum a confirmat chiar reprezentanta pârâtei, O. nr. 3. conține un text expres care asigură opozabilitatea prezentei acțiuni de chemare în judecată față de ofertantul câștigător. Acest text este reprezentat de art. 2873 al O. nr. 3. "Întermen de o zi lucrătoare de la primirea citației, autoritatea contractantă are obligația de a-i înștiința pe ceilalți participanți implicați în procedura de atribuiredespre existența unui litigiu privind procedura de atribuire respectivă. " Este evident că rațiunea acestei norme legale este aceea de a permite oricărui ofertant interesat să intervină, pe cale de intervenție principală sau accesorie, în cadrul contestației aflate pe rol. A. spus, A. Con-A s-a aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la solicitarea subscrisei, alegând să nu intervină în procesul aflat pe rol. A. conduită trebuie respectată de instanța de judecată, care nu poate forța o persoană să fie parte procesuală într-un litigiu, în lipsa manifestării de voință a acesteia. Inopozabilitatea hotărârii care ar fi urmat să se pronunțe față de ofertantul desemnat câștigător este doar o consecință care privește exclusiv raporturile dintre părți și modalitatea în care acestea ar fi urmat să decurgă în viitor însă în nici un caz aceasta nu poate conduce la inadmsibilitatea cererii de chemare în judecată, o astfel de sancțiune fiind excesivă în raport cu dispozițiile legale aplicabile. De altfel, jurisprudenta instanțelor române este unanimă în a aprecia că introducerea în proces a ofertantului desemnat câștigător nu reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii. Instanțele române sunt unanime în a aprecia că introducerea cererii și în contradictoriu cu ofertantul căruia i s-a atribuit contractul nu reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii formulate împotriva unui act administrativ al autorității contractante în cadrul unei proceduri de achiziții publice. Astfel, instanțele române au arătat că „în aceste condiții, chemarea în judecată prin plângerea depusă la instanță a celorlalți participanți la procedură, pentru opozabilitate (conform sasținenor petentei), nu este justificată sub aspectul calității procesuale pasive. Relevanță sub acest aspect prezintă și dispozițiile art 273 alin. (2) din ordonanJă care reglementează posibilitatea participanților la procedură de asociere la contestație (...)";. (Decizia nr. 198/06 martie 2008, pronunțată de Curtea de A. B., secția comercială, de contencios administrativ și fiscal). De asemenea, literatura de specialitate a luat în discuție această problemă și a concluzionat că "niciunde în ordonanță nu se prevede obligativitatea citării sau participării la procedura administrativ jurisdicțională a tuturor participanților la procedura de atribuire organizată (care nu se confundă cu părțile din procedura administrativ jurisidcționaIă). Ofertanții care nu au intervenit în interes propriu, al autorității contractante sau alcontestatorului în fața Consiliului sunt și rămân terți în raport cu ciclul jurisdicțional derulat, neavând calitate procesuală activă în procedura ulterioară de control supusă recursului". Pentru identitate de rațiune, aceleași concluzii se aplică și cererilor introduse direct în fața instanțelor de judecată. Pentru toate aceste motive precum și pentru cele care vor fi formulate ulterior, reclamanta solicită să se admită recursul formulat. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 februarie 2011, pârâtul M. C.- N. a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă, cu consecința menținerii acesteia ca fiind temeinică și legală. În motivare, pârâtul reiterează aspectele menționate și invocate în întâmpinarea depusă la prima instanță. Prin concluziile scrise depuse la data de 28 martie 2011, reclamanta SC A.clarifică poziția acesteia cu privire la o serie de aspecte decisive pentru soluționarea cauzei: 1. Cu prilejul dezbaterilor în fata primei instante, A. nu s-a opus introducerii în cauză a ofertantului desemnat câștigător. În fila nr. 2 a sentinței atacate, instanța de fond reține: "față de precizarea expresă a reclamantei că apreciază că se impune păstrarea cadrului procesual pasiv astfel cum este deja conturat, nedorind să cheme în judecată nici o altă persoană, a invocat și pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii raportat la acest cadru procesuel pasiv". A. susținere a instanței de fond nu corespunde adevărului. Instanța de fond nu a chestionat întâi pe reclamanta A. dacă dorește să introducă în cauză pe ofertantul câștigător, pentru a invoca apoi excepția inadmisibilității. Dimpotrivă, instanța de fond a invocat întâi excepția inadmisibilității, întrebând apoi reclamanta A. dacă nu ar fi fost legal să introducă în cauză și ofertantul câștigător. 2. Fata de deja-invocata exceptie a inadmisibilitătii actiunii, reclamanta A. s-a apărat arătând că nu era necesar să confere calitate de pârât și ofertantului câștigător. În nici un moment nu a afirmat reclamanta A. că refuză introducerea în cauză a ofertantului câștigător ci, în combaterea excepției inadmisibilității acțiunii ridicată în baza unui astfel de motiv, s-au formulat apărările corespunzătoare. 3. Nu a existat în nici o interpelare a părților cu privire la aplicarea art. 161 din Legea nr. 554/2004, privind introducerea în cauză a ofertantului câștigător. Imediat după respingerea excepției nelegalei timbrări, instanța de fond a afirmat textual "mai avem noi o excepție de ridicat din oficiu, excepția inadmisibilității ... ". De abia apoi, instanța de fond a acordat cuvântul părților cu privire la excepția inadmisibilității deja invocată, ambele părți exprimându- se în sensul respingerii acestei excepții, nicidecum în sensul neintroducerii în cauză a ofertantului câștigător. 4. A soluționa această cerere în baza unor aspecte de fapt nereale ar reprezenta o profunda violare a dreptului la apărare al recurentei A., care nu se face vinovată de vreuna dintre afirmațiile care i-au fost puse în sarcină, în mod incorect, de către instanța de fond în acest sens s-a Îndreptat și solicitarea în probațiune a recurentei, privind verificarea caietului grefierei, pentru a se observa că instanța a invocat excepția inadmisibilității imediat după respingerea excepției nelegalei timbrări (așadar într-un moment în care, din punct de vedere procedural, nu mai era posibilă completarea cadrului procesual pasiv), fără a discuta în prealabil cu reprezentanții procesuali ai părților necesitatea introducerii în judecată a altor pârâți. Iminenta soluționare a cauzei doar pe baza unor aspecte de fond eronate a determinat, de altfel, și formularea petitului recursului în maniera existentă, respectiv s-a solicitat atât casarea cu trimitere spre rejudecare cât și, în subsidiar, modificarea în tot a Sentinței recurate (în sensul admiterii acțiunii). O astfel de solicitare este fundarnentată pe următorul raționament: pentru corecta soluționare a cauzei și asigurarea dreptului la apărare al reclamantei, instanța investită cu soluționarea fondului cauzei se impunea să administreze un probatoriu complex în care urma să includă și proba cu expertiza tehnică de specialitate (reamintește, în acest sens, faptul că principala argumentație dezvoltată de către reclamantă prin acțiune viza imposibilitatea obiectivă de realizare a obiectului contractului la prețul ofertat de către societatea desemnată câștigătoare). Dat fiind faptul că (a) instanța de fond a solutionat cauza pe baza unei excepții, ceea ce a făcut imposibilă verificarea fondului susținerilor și administrarea probatoriului complet precum și că (b) administrarea probei cu expertiză, cu prilejul soluționării prezentei plângeri, este o chestiune discutabilă (practica fiind neunitară în privința admisibilității unei astfel de probe în această etapă procesuală iar legislația, din păcate, insuficient de clar și eficient redactată), apreciază că soluția casării cu trimitere spre rejudecare reprezintă singura de natură a asigura subscrisei o corectă analiză a argumentelor invocate și o veritabilă protecție a drepturilor valorificate prin acțiune. O astfel de soluție s-ar impune și prin raportare la faptul că, În prezenta cauză, soluția contestată prin plângere este pronunțată de către o instanță judecătoreacsă, iar nu de către C. (singura autoritate competentă, În prezent, să se pronunțe cu privire la contestație). Oricum, prin recursul reclamantei se solicită, în subsidiar, și modificarea în tot a sentinței recurate, caz în care apreciază că, în ipoteza corectei soluționări a excepției inadmisibilității (cu consecința admiterii recursului subscrisei) s-ar impune repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății recursului și pentru administrarea acelor probe care sunt de natură a demonstra susținerile reclamantei. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulateîn cauză și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea constată următoarele: Principala problemă de drept care rezultă din economia recursului și implicit din actele și lucrările dosarului așa cum au fost evaluate de instanța de fond rezidă în a ști dacă în contenciosul administrativ special al achizițiilor publice, reglementat de art. 255 alin. 1 și respectiv art. 2562 alin. 1 din OUG nr. 3. în forma avută în vedere înainte de modificarea textului legal de pct. 21 și respectiv pct. 23 al art. unic din Legea nr. 278/2010, în vigoare în cauză conform principiului tempus regiut actum incidente sub aspect procesual fiind și dispozițiile art. II din OUG nr. 76/2010, este obligatorie participarea în proces alături de persoana vătămată în sensul art. 255 alin. 2 din OUG nr. 3., autoritatea contractantă și ofertantul care a fost declarat câștigător. Pe de altă parte, Curtea mai reține că este important dacă în ipoteza conturării cadrului procesual în acest tip de contencios este necesar să se aibă în vedere și dispozițiile art. 161 din Legea cadru în materie nr. 554/2004. Obiectul acțiunii introductive intentate de reclamanta recurentă în fața instanței de fond este circumscris verificării legalității actului de procedură întocmit de autoritatea contractantă intimată M. C.-N. în procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la obiectivul de investiții „. multifuncțională de sport, A. S. f.n. municipiul C.-N. evidențiat în adresa de comunicare a rezultatului procedurii nr. 289376/445/(...) prin care ofertadepusă de recurenta reclamantă a fost desemnată necâștigătoare iar oferta depusă de asocierea SC CON-A a fost declarată câștigătoare. Curtea reține că prin efectul desemnării ofertantului câștigător de fapt s- a finalizat procedura de atribuire a contractului administrativ de achiziție publică, mai precis oferta de a contracta demarată de autoritatea publică a fost acceptată de către ofertantul care la finalizarea procedurii a fost desemnat câștigător. Într-o astfel de situație juridică se poate vorbi practic de un raport juridic de natură contractuală între autoritatea publică contractantă și ofertantul desemnat câștigător, în realitate se poate stabili că între aceste părți s-a încheiat un veritabil antencontract. Or, această situație juridică nu poate fi ignorată de persoana ce se pretinde vătămată prin actul procedurii prin care a fost desemnată necâștigătoare și nici de către instanța de judecată atunci când este sesizată cu contenciosul de anulare a unui astfel de act. Cu toate că OUG nr. 3. nu conține dispoziții exprese de citare ori introducere în cauză a beneficiarului actului administrativ ori a persoanei care a fost desemnată în calitate de câștigător în procedura de licitație, a admite că o astfel de persoană nu este necesar a fi introdusă în cauză nu concordă cu dreptul procesual și material chiar dacă din punct de vedere jurisprudențial această problemă pare controversată. În realitate, la stabilirea conținutului principiului disponibilității, în cazul unui proces în contencios administrativ trebuie să se țină seama de împrejurarea că dreptul administrativ este o ramură a dreptului public, astfel că, pe de o parte, în conținutul unui raport de drept administrativ substanțial drepturile, interesele legitime și obligațiile particularilor sunt întotdeauna puse în balanță cu interesul public, iar pe de altă parte, părțile se află într-o poziție de inegalitate juridică. Cu toate că există această inegalitate derivată din specificul raportului juridic de drept material administrativ de subordonare ea nu trebuie să se reflecte și în plan procesual, prin ignorarea principiului „egalității armelor"; deoarece de esența contenciosului administrativ este protejarea particularilor împotriva abuzurilor administrației. Acestea sunt rațiunile pentru care legiuitorul a pus la îndemâna instanței de contencios administrativ competente un mecanism procesual oglindit în art. 161 din Legea contenciosului administrativ în virtutea căruia instanța este obligată ca din oficiu să pună în discuția părților și să dispună măsuri, între altele, privind citarea în proces a beneficiarului actului administrativ, care nu a figurat ca parte în cererea de chemare în judecată, citarea emitentului unui act preparatoriu dedus judecății odată cu actul administrativ propriu-zis și altele asemenea. Așa cum rezultă din analiza textului art. 161 din Legea contenciosului administrativ acesta reglementează practic două situații, dintre care cea de a doua interesează speța de față. A. reflectă practic rolul activ al judecătorului în cadrul procesului în contencios administrativ , care este îndrituit să pună în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor subiecte de drept. Este desigur la latitudinea părților litigante și, în special, a reclamantului să utilizeze sau nu prevederile Codului de procedură civilă, în sensul chemării în judecată a unor terțe persoane. Numai că rolul activ al instanței ca expresie a art. 161 din legea nr. 554/2004 pentru conturarea cadrului procesual apt pentru a soluționa legal și temeinic un raport juridic de drept material conflictual oglindit și în dreptulcomun procesual (art. 129 alin. 4 și 5C.pr.civ.) trebuie să fie explicit și expres realizat, fără ca prin utilizarea acestui mecanism să se poată decela o incertitudine în necesitatea întregirii cadrului procesual cu atât mai mult cu cât această problemă de drept și interpretarea dispoziției legale mai ales în contenciosul achizițiilor publice a suferit abordări dintre cele mai diverse. Este real că instanța de contencios administrativ este îndrituită să pronunțe soluția de a respinge ca inadmisibilă acțiunea informă, care nu poate fi soluționată efectiv datorită specificului litigiului, mai ales că lărgirea cadrului procesual în astfel de situații ca și cea din speță poate determina o lămurire a situației de fapt și a împrejurărilor de drept, datorită apărărilor realizate în cauză, absolut necesare pentru controlul de legalitate al actului administrativ. Numai că această prerogativă trebuie să fie exercitată în concordanță cu respectarea principiilor ce guvernează echitatea procedurii, respectiv partea, reclamantul să înțeleagă problema de drept pusă în discuție și eventual sancțiunea care urmează a fi aplicată dacă nu va urma îndeaproape dispoziția privind necesitatea introducerii în cauză a unei alt subiect de drept. Curtea constată că din maniera de desfășurare propriu zisă a litigiului dubiul cu privire la necesitatea chemării în judecată a ofertantului câștigător în cauza de față este în favoarea reclamantei care nu a înțeles pe deplin că instanța de fond a pus în discuție necesitatea lărgirii cadrului procesual în temeiul și cu procedura prevăzută de art. 161 din Legea nr. 554/2004 și riscurile la care se expune dacă va refuza explicit o atare acțiune. De asemenea, Curtea notează raportat la manifestarea de voință exprimată în concluziile scrise depuse în recurs că sancționarea reclamantei cu îndepărtarea de la justiție este o măsură mult prea aspră raportat la faptul că aceasta a înțeles în faza recursului necesitatea și rațiunea lărgirii cadrului procesual prin chemarea în judecată a ofertantului câștigător al licitației și examinarea cauzei în contradictoriu și cu acesta având în vedere că verificarea legalității actului contestat îi este opozabilă și acestuia câtă vreme prin acest act ofertantul a dobândit dreptul subiectiv de a încheia contractul de achiziție cu autoritatea contractantă. Față de cele ce preced, pentru respectarea principiului egalității armelor și a dreptului la apărare și a echității procedurii contencioase inerentă art. 21 din Constituție și art. 6 parag. 1 din Convenție, Curtea urmează a admite recursul reclamantei, a casa sentința atacată și a dispune trimiterea dosarului la aceeași instanță de fond în vederea rejudecării. În rejudecare, instanța de fond va pune în discuția reclamantei recurente prin prisma dispozițiilor art. 161 din Legea contenciosului administrativ necesitatea lărgirii cadrului procesual prin chemarea în judecată ca pârâtă și a subiectului de drept care a fost desemnat câștigător prin raportul procedurii de achiziție sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă, imposibilă de a fi judecată în cadrul procesual inițial dedus judecății. Pentru aceleași rațiuni expuse în precedent, Curtea a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare dând expresie dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, față de imperativul ce rezultă din dispoziția specială conținută de art. 29716 alin. 3 din OUG nr. 3.. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E A dmite recursul declarat de reclamanta SC A. C. SA împotriva sentinței civile nr. 236/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 28 martie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, D. M. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond. C. P.
| ← Decizia civilă nr. 1065/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2436/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
