Decizia civilă nr. 1276/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1276/2011

Ședința publică din 29 martie 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTOR : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. G. : V. D.

S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A J. M. PRIN A. F. P. A M. B. M., împotriva sentinței civile nr. 3587 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., cauza privind și pe intimații R. C. și A. F. P. A M. B. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.

La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care în data de (...), s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei reclamante, prin care a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 3 C.pr.civ. raportat la art. 10 din L. nr. 554/2004. În baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3587 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea precizată formulată de către reclamanta R. C. împotriva pârâtelor: D. G. A F. P. M. și A. F. P. B. M., și în consecință s-a dispus anularea în parte a deciziei nr.30791/(...) emisă de pârâta A. F. P. B. M.

S-a constatat nelegalitatea încasării sumei de 3174 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată cu O.P. nr. 0772337 din data de (...).

Pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei suma de 1055 lei, cu dobânda legală de la data pronunțării prezentei și până la achitarea sumei precum și la plata sumei de 543,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, a constatat că acesta prevede că, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.

În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în R.

Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea E. în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.

Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și

4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale T.. Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a R. și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului.

Întrucât instanța a constatat că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, cu dobândă legală.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. M. prin A. B. M. solicitândadmiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiuniireclamantei.

În motivarea recursului a arătat că la data judecării cauzei de către instanța de fond nu mai erau în vigoare dispozițiile art.214/1- 214/3 din L. nr.571/2003 privind codul fiscal referitoare la taxa specială de înmatriculare, ci prevederile OUG nr.5. privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, iar reclamanta are dreptul la restituirea diferenței dintre taxa de înmatriculare și taxa de poluare, acest drept putând să și-l exercite printr-o procedură necontencioasă prevăzute de N. metodologice emise în aplicarea OUG nr.5..

Cu privire la efectul retroactiv al OUG nr.5., Curtea Constituțională prin deciziile nr.499/(...) și nr.802/(...) a reținut că redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.

Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și ulterior a fost definită drept taxă de poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme respectiva taxă formase deja obiectul unor acte administrativ-fiscale.

Natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă de poluare - ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei, iar aplicarea art.11 din OUG nr.5. dă posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus.

Cu privire la dobânda legală arată că acordarea acesteia este neîntemeiată întrucât reclamanta a solicitat dobânda legală prevăzută de O. 9. și nu dobânda legală prevăzută de C. de procedură fiscală.

Cu privire la cheltuielile de judecată arată că nu se poate reține vreo culpă procesuală din partea organului fiscal, care nu a făcut decât să aplice dispozițiile legale în vigoare.

Reclamanta R. C. a solicitat prin întâmpinare (f.7-10) respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. M. prinprisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 1C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca având obiect restituirea taxei de primă înmatriculare percepută potrivit art.2141-2143 din C. fiscal și încasată de către organele fiscale urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivarea acțiunii se susține că reclamanta dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul R. după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.

Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei B. M. la data de 7 martie 2008 suma totală de 3.174 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria TS4B nr.0772331.

Prin cererea înregistrată ulterior, la data de 19 aug.2008 (f.8) reclamanta a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta A. F. P. B. M. prin decizia de restituire nr. 30791 din 0(...) a dispus restituirea doar a sumei de 2119 lei, rămânând de restituit diferența de 1055 lei.

Pentru această din urmă sumă reclamanta a depus o nouă cerere de restituire iar prin adresa nr. 6069 din (...) Administrație F. P. B. M. comunică refuzul de restituire a acestei diferențe (f.11) susținând că în cauză pentru această sumă sunt incidente prev. OUG nr.5..

Potrivit dispozițiilor art. 2141 - 2143 din C. Fiscal și pct.311 - 312 din N. Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii

Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.

Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal, iar reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

Instanța a constatat în mod corect că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.

De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.

Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici,instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.

Cât privește prevederile OUG 5., instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..

Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 (respectiv la data de

0(...)) și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia Statul R. are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal potrivit căruia s-a încasat nelegal taxa specială.

Noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5., cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar.

De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni.

Pe de altă parte, dispozițiile OUG 5. abrogă art. 2141 - 214 3 din L. nr.

571/2003 privind C. fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare instanța a considerat că taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare , care de la (...) nu se mai încasează.

Constatând că suma plătită de reclamanta nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, tribunalul a apreciat în mod corect că taxa trebuie restituită în întregime iar faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.

Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantei, s-a impus

și acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit OG nr.9., începând cu data pronunțării ( (...)) și până la restituirea integrală a sumei achitate.

Pentru aceste considerente Curtea constată că în cauză prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2141 - 2143 din C. fiscal prin raportare la compatibilitatea acestora cu dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene așa încât nefiind prezent în cauză niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. .civ., acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat potrivit art.312 alin.1 C..civ.

Recurenta aflându-se în culpă procesuală în temeiul disp.art.274 C..civ, va fi obligată să-i plătească intimatei R. C. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanța nr.42 din (...) (f.11).

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de D. M. prin A. B. M. împotriva sentinței civile nr. 3587 din (...) , pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.

Obligă recurenta să plătească intimatei R. C. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29 martie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI I . C. P. D. A. A.-I.

Red.CI Dact.SzM/2ex./(...)

G. D. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1276/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal