Decizia civilă nr. 1331/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1331/2011
Ședința publică de la 01 A. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N.
JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., împotriva sentinței civile nr.3863 din 27 august 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. C., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se învederează de asemenea faptul că la data prezentului termen de judecată s-a înregistrat la dosar întâmpinare, transmisă prin fax, formulată de intimata-reclamantă.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 3.3862 din data de 27 august 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Sălaj s-a admis acțiunea reclamantei B. C. și au fost obligate pârâtele D. G. A F. P. S. și A. F. P. Z., în solidar, să-i restituie reclamantei suma de 2.686 lei, taxă pe poluare, achitată cu chitanța seria TS6 nr. 6157458/(...), la care s-au adăugat majorările legale de întârziere, calculate de la data achitării până la data restituirii efective; fără cheltuieli de judecată. În considerentele acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că prin chitanța seria TS6 nr. 6157458/(...), reclamanta a achitat la T. mun.Z. suma de 2.686 lei, cu titlu de taxă pe poluare prevăzută de O. 5.. T. a apreciat că înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că autoturismul a fost achiziționat dintr-un stat membru al U.E., respectiv G. În urma deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule, reclamanta a depus la A. o contestație prin care a solicitat anularea deciziei nr. 47894/(...) (f.4 dosar fond). A precizat instanța de fond că argumentele de natură juridică pe care reclamantul își întemeiază acțiunea vizează două aspecte: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E., iar cea de-a doua - interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale. O. 50/(...) pentru restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost modificată și completată de O. 2..XII.2008. Potrivit dispozițiilor art. II din ordonanță „Autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii E. începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.. În conformitate cu art. III al aceluiași act normativ, prevederile de mai sus urmau a fi valabile până la data de 31.XII.2009. O. 208/2008 a fost abrogată prin art. I a O. 2..XII.2008 privind modificarea Ordonanței de U. a G. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Potrivit art. III din O. 2. se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare stabilită prin O. 5., autovehiculele M1cu normă de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu normă de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale U.E. în perioada 15.XII.2008-31.XII.2009. T. a apreciat că din nota de fundamentare a ordonanței de mai sus rezultă că scopul acesteia a avut în vedere păstrarea locurilor de muncă în economia românească, scăderea piețelor auto, susținerea sectorului de automobile, aspecte survenite ca urmare a gradului de adâncire a crizei financiare și economice din luna octombrie 2008. Având în vedere faptul că prin O. 2. s-a creat o diminuare nejustificată între persoanele care au achiziționat autovehicule în vederea înmatriculării, anterior datei de 15.XII.2008, a fost adoptată O. nr. 7 din (...) privind modificarea O. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. O. 5. în formă actualizată statuează prin art. 1 (1) că taxa de poluare pentru autovehicule se virează în bugetul F. pentru mediu și se manageriază de către A. F. pentru Mediu. Prin această prevedere s-a urmărit stabilirea neutralității fiscale a taxei. Obligația de plată a acestei taxe se naște, potrivit art. 4 lit. „a"; „cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România";. Rezultă din cele de mai sus că actuala reglementare înlătură discriminarea produsă de normele anterioare care au reglementat taxa specială de primă înmatriculare, dar instituie o altă discriminare în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare. În cazul autoturismelor second hand achiziționate din țările C.E. se percepe taxa de poluare la prima înmatriculare în România fără ca aceeași taxă să fie percepută mașinilor autohtone în caz de revânzare. T. a apreciat taxa ca fiind discriminatorie și din punct de vedere a sferei de aplicabilitate taxând numai poluarea produsă de mașinile înmatriculate după (...). Mașini cu aceeași caracteristică deținute anterior datei de (...) poluează în egală măsură ca și cele înmatriculate după această dată - astfel că principiul „poluatorul plătește"; se aplică numai ultimelor. Pentru ca taxa de poluare să fie veritabilă și să poată contribui la limitarea consecințelor poluării, aceasta ar trebui astfel reglementată încâtsă fie obligatorie pentru toate autoturismele aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării. Art. 90 din T. de instituire a C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";. Analizând comparativ prevederile O. 5. cu textul sus citat tribunalul a constatat că, reglementarea taxei de poluare prin actul intern, contravine dreptului comunitar și dacă luăm în considerare numai faptul că, în mod evident, prin măsura luată, scade interesul cumpărătorilor pentru autoturismele second-hand achiziționate din țările comunitare. Așa cum s-a arătat mai sus, taxa de poluare, prin modul de calcul precum și prin direcționarea ei a dobândit - în condițiile O. 5. astfel cum a fost completată și modificată - o anumită neutralitate fără însă a pierde caracterul de „.. Chiar dacă această taxă nu ar echivala cu un impozit în sensul prevăzut de art. 90 din T. C. E., a mai precizat tribunalul, ea are efecte ca și ceea ce art. 28 din T. C. E. denumește „. cu efect echivalent";. Cum potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E.";…au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne"; și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, tribunalul a constatat că perceperea taxei în discuție este nelegală, drept pentru care acțiunea reclamantei a fost admisă în întregime, astfel cum a fost formulată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. Z., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut că instanța de fond a soluționat cererea reclamantului cu încălcarea prev. art. 85 C.pr.civ., respectiv fără ca procedura de citare cu D. S.- A. Z. să fie îndeplinită. În concret, se arată că termenul pentru soluționarea cauzei a fost stabilit la data de (...), iar termenul pentru soluționarea cererii de preschimbare a termenului de judecată a fost stabilit pentru (...), dar instanța a soluționat fondul cauzei la termenul când era investită cu soluționare cererii de preschimbare a termenului, fără ca procedura de citare cu organul fiscal să fie îndeplinită. În acest mod, instanța a îngrădit dreptul la apărare a organului fiscal și dreptul la a formula cerere de chemare în garanție a A. F. pentru Mediu, situație în care se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În acest context, pârâta a precizat faptul că în conformitate cu art. 1 alin. 1 din O. nr. 5. taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, iar în conformitate cu art. 5 alin. 4 din ordonanță, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct, deschis la unitățile T. S. pe numele A. In concluzie, nu organul fiscal, obligat prin sentinta la restituirea sumei solicitate de reclamant este beneficiar al plătii, si prin urmare nu are obligatia legală de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamant. În acest sens, a mai precizat pârâta, sunt și prev. art. 3 din H.G. nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. nr. 5., iar restituirea sumelor reprezentând diferență de taxă se face din bugetul F. pentru mediu, potrivit art. 8 alin. 1 și 5, astfel că nu organul fiscal, obligat prin sentință la restituirea sumei solicitate de reclamant este beneficiar alplătii, si prin urmare nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitate de aceasta. Pârâta a mai arătat că stabilirea cuantumului sumei si a obligatiei plătii taxei de poluare instituita prin OUG nr. 5. au fost stabilite prin decizia de calcul a taxei pe poluare, iar actul autorității fiscale reprezintă un titlu de creanță si constituie înștiințare de plata conform legii, iar decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003. Mai mult, reclamanta era obligată să determine prin cererea de chemare în judecată, obiectul acțiunii în cadrul căruia urmează să se soluționeze procesul, iar instanța, în virtutea principiului care guvernează procesul civil, este obligată să respecte aceste limite ale investirii sale. Din această perspectivă, pârâta a învederat că în considerarea disp. art. 129 C.pr.civ. coroborat cu cele ale art. 84 C.pr.civ., instanța era obligată însă să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținută de denumirea pe care partea a dat-o cererii. Astfel, pronunțându-se în limitele acestei învestiri, asupra acțiunii, instanta de fond trebuia să examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva îndeplinirii conditiilor specifice de exercitare rezultate din dispoziiile art. 1 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004. Între conditiile de exercitare a acțiunii directe în contencios administrativ se numără si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 si, respectiv, ca acest act să vatame un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public. Rezulta din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 care reglementează soluțiile pe care le poate da instanta, ca judecătorul de contencios administrativ este obligat sa stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ, tipic sau asimilat în sensul respectivei legi. Având în vedere aceste dispoziții legale, demersul judiciar al reclamantei nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, aceasta urmărind repararea unei pagube fără însă ca în prealabil, actul administrativ cauzator al pagubei să fi fost desfiintat. Fără a analiza actul administrativ prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale, pârâta a opinat că instanța nu putea trece direct la a dispune restituirea sumei astfel achitată. Pârâta a mai subliniat și faptul că instanța de fond a obligat organul fiscal la restituirea sumei solicitate de reclamant fără însă a face referire la actul din care provine această sumă. În acest context se arată că taxa pe poluare instituită de O. nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, aceasta fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme, indiferente de proveniența sau de vechimea acestora și care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul țării, contribuind astfel la poluarea mediului, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Referitor la acordarea de către prima instanță a majorărilor legale de întârziere, pârâta susține că nu s-a motivat temeiul legal în baza căruia a fost obligată la plata acestor dobânzi. Prin întâmpinare, reclamanta B. C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere faptul că, în esență, guvernul a înlocuit taxa de primă înmatriculare tot cu o taxă de primă înmatriculare, care însăare altă denumire și se calculează altfel, însă factorul generator al acesteia este tot prima înmatriculare, motiv pentru care este în contradicție cu principiul liberei concurențe. Analizând recursul formulat, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de prima formă a OUG nr. 5., formă care nu realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei de poluare percepute. Taxa de poluare a fost achitata la (...). Prin Legea nr.157/2005 România a ratificat T. prin aderarea R. B. și R. la U. E., efectele acestei ratificări fiind reglementată de art.148 alin.2 și4 din Constituția R., astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din T. C. E. „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";. Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Trebuie avut în vedere de asemenea că T. CE a creat ";o noua ordine juridică"; în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea E. de Justiție în cazul Van Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin. 2 din Constituția R., potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne. Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. În speță, OUG nr. 50/(...) stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art. 4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr. 5. pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4. Taxa de poluare introdusă prin disp. OUG nr. 5. reprezentă o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, iar obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei. Verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al dispozițiilor O. nr. 5. poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de (...) și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada (...) - 0(...), supuse taxei de primă înmatriculare. Evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. A. pentru că, așa cum a reținut Curtea E. de Justiție în cauza C-393/1998, Antonio Gomes Valente c. Fazenda P.a, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai precizat că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe: a. să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone; b. sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate; c. cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă a dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au fost stabilite procentele de depreciere. Analizând din această perspectivă O. nr. 5., Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine T.ui. Astfel, așa cum rezultă din disp. art. 3 alin. 1 din O. nr. 5., toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prev. de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor. S.ul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de CO2, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de „. a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de CEJ ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, Akos Nadasdi, par.52). În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în disp. art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat. Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de D. G. a F. P. S. în numele A. F. P. a municipiului Z. va casa sentința civilă nr. 3.863 din 27 august 2010 pronunțată de T. S. și reținând cauza spre rejudecare, respinge acțiunea formulată de reclamanta B. C. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și pentru A. F. P. Z. împotriva sentinței civile nr. 3.863 din 27 august 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care o casează cu reținere, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta B. C. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2011. { F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, S. Al H. Judecător, D. M. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./ Dact.L.C.C./ 3 ex./(...) Jud.fond: M. S.
| ← Decizia civilă nr. 2323/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 39/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
