Decizia civilă nr. 400/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 400/2011
Ședința publică de la 02 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător M. B.
Judecător F. T.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. C. T., împotriva sentinței civile nr. 2696/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul S. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA P rin sentința civilă nr. 2696 din (...) a Tribunalului Cluj, pronunțată în d osarul nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată exceptia inadmisibilității. S-a admis cererea in contencios administrativ formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M.-T. si în consecinta: A fost obligată pârâta la restituirea sumei de 1404 lei reprezentand taxa de prima inmatriculare pentru autoturisme, precum si dobanda legala calculata la aceasta suma, inceapand de la data platii si până la data restituirii efective. S-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: La data de (...) reclamantul a achitat suma 3667 lei, cu titlu de taxa speciala de prima imatriculare pentru conform chitantei seria TS4A, nr 2164194 de la f. 13 din dosar, la T. M. C.-T. C. nelegală perceperea acesteitaxe s-a adresat pârâtei AFP C.-T. cu solicitarea de a-i fi restituită. Reclamanta a solicitat restituirea taxei de inmatriculare iar prin decizia de restituire nr. 9240/(...) s-a dispus restituirea sumei de 2263 lei, retinându-se diferenta de 1404 lei cu titlu de taxa de poluare (fila 15). Constatându-se că ceea ce se contestă în această cauză este refuzul nejustificat de restituire a acestei diferențe, s-a considerat că demersul este admisibil, iar pe fondul cauzei, luându-se act că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în R., fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R., după aducerea lor în țară, fiind astfel determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în R., ea este discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din T.ul Comunității Europene. De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5., pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii. Conform prevederilor art 21 alin 4 din Codul de procedura fiscala in masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe,contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat a fost efectuata fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.., principiul raspunderii patrimoniale presupune reparatia in natura si integrala a prejudiciului, iar o justa reparatie a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a incasarii si folosirii de catre parata a unei sume, fara temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsa intre data creditarii bugetului de stat si data restituirii integrale catre contribuabil. Astfel fiind, tribunalul a obligat parata sa plateasca reclamantului suma de 1404 lei, reprezentând taxa de prima inmatriculare cu dobânda legală în materie civila incepind cu data platii si până la data restituirii efective. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. a M. C.-T., solicitând admiterea recursului asa cum a fost formulat și modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii reclamantului. Apreciază hotararea ca fiind netemeinica si nelegala din urmatoarele considerente: În primul rând, instanța s-a pronunțat în cauză prin încălcarea competențelor speciale ale CJE și ale C. C.. Apoi, este evident faptul ca reclamanta a luat cunostinta despre taxa speciala pe care o are de achitat cel mai tarziu la data la care a efectuat plata taxei speciale de prima inmatriculare. Prin Decizia de restituire nr. 9240/(...) reclamanta a luat la cunostinta despre restituirea sumei de 2263 lei. Actiunea reclamantei este inadmisibila. Incepand cu data de 1 iulie 2008 a intrat in vigoare OUG nr.5. pentru instituire taxe; pe poluare pentru autovehicule, care, la art. 11 prevede procedura de restituire parțială a taxei. Urmare cererii formulata de catre reclamantă, A. F. P. a municipiului C.-T. a procedat la restituirea sumei de 2263 lei reprezentand diferenta intre taxa speciala pentru autovehicule si autoturisme si taxa de poluare, fiind astfel respectata procedura de restituire conform OUG nr.5.. Desi reclamanta a achitat pentru inmatricularea autoturismulul Volkswagen Golf suma de 3667 lei. urmare intrarii in vigoare a O.U.G. nr.5. A. F. P. a mun. C.-T. si urmare cererii formulate de catre reclamanta, organul fiscal a procedat la restituirea diferentei, conform normelor legale anterior mentionate, respectiv a sumei de 2263 lei, conform Deciziei de restituire nr. 9240/(...), decizie necontestata de catre reclamanta. În al treilea rând, arată ca potrivit dispozitiilor art. 8 și art. 10 din OUG nr.5., a art.7 si art.8 din Anexa la H. nr.686/2008, ale cap.3 si cap.5 din Ordinul presedintelui ANAF nr.986/2008, precum si ale art.117 alin.1 din O.G. nr.92/2003, rep., cu modificarile si completarile ulterioare, la cererea contribuabilului, se restituie numai: - sumele reprezentand valoarea reziduala a taxei pe poluare; - sumele reprezentand diferente de taxa pe poluare rezultate in urma contestarii taxei pe poluare; - sumele pentru care se face dovada ca nu sunt datorate, conform legislatiei in vigoare. Dispozitiile mai sus citate nu contravin prevederilor tratatelor europene invocate, deoarece taxa nu se aplica exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale U., ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand inmatriculate pentru prima data in R., indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, respectiv se aplica si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale U., autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale U. (Asia, America, etc), precum si, cel mai important, autoturismelor noi din productia nationala a Romaniei. De asemenea, precizează ca principiul „. plateste", pe care se bazeaza instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul U. Se relevă că este nelegală și dispoziția privind plata dobânzii legale, de la data plății taxei, iar nu din ziua cererii de chemare în judecată, fiind incidente prev. art. 1088 al. 2 C.civil. Reclamantul intimat S. V. a depus întâmpinare în cauză solicitândrespingerea recursului și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Analizând recursul formulat în cauză, Curtea reține următoarele: În susținerea prezentului demers judiciar, reclamantul a arătat că a achiziționat, în cursul anului 2007, un autoturism dintr-un stat al Uniunii Europene, pentru care a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare în cuantum de 3667 lei. Ulterior intrării în vigoare a OUG nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare, prin decizia de restituire nr.9240/(...), s-a aprobat restituirea sumei de 2263 lei cu titlu de diferență, iar suma de 1404 lei a fost reținută în contul taxei pe poluare. La data de (...), a înregistrat o cerere, sub nr. 7365, la A. F. P. a M. C.- T., prin care a solicitat restituirea sumei de 1404 lei, respinsă, prin adresa emisă la (...). În acest context, s-a adresat instanței, chemând în judecată pârâta AFP C.-T., solicitând restituirea acestui cuantum, cu dobânda legală de la data plății. Prima instanță a admis cererea, iar pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii. În susținere se relevă, în primul rând, că instanța nu ar fi fost competentă să se pronunțe asupra interpretării prev. art. 90, actualul art. 110 din TFUE, încălcând astfel competența exclusivă a C. Europene de J ustiție sau a C. C., însă această critică nu poate fi reținută, întrucât prima instanță nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească rolul de prim judecător comunitar. Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din T.. Curtea și-a îndeplinit astfel misiunea trasată de T., precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal 2 din anul 1978), fără ca în această modalitate să încalce competențele exclusive ale C. de Justiție C. sau ale C. C.. Prin recursul declarat, pârâta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, respinsă de către tribunal, solicitând respingerea cererii pentru aceste considerente. Curtea constată că aceste alegații nu pot fi reținute, întrucât obiectul prezentului proces nu îl constituie anularea actului în baza căruia s-a perceput taxa de primă înmatriculare, ci restituirea acesteia. Astfel, în conținutul acestora, nu se face nicio referire la natura juridică a înscrisului care atestă perceperea sumei, nefiind indicată nici calea de atac ce poate fi urmată, pentru a atenționa contribuabilii asupra efectelor produse de pasivitatea de care se prevalează, la acest moment, pârâta. Așa fiind, datorită carențelor legislative, orice raportare a pârâtei la data achitării taxei este neavenită, cu atât mai mult cu cât ceea ce este în discuție în prezentul proces este refuzul nejustificat de restituire integrală a unei taxe considerată neconformă cu dreptul comunitar. În susținerea excepției inadmisibilității, pârâta relevă că prima instanță a interpretat in mod greșit actele aflate la dosar si nu a observat ca decizia de restituire constituie titlu de creanță. În opinia C., nici acest moment nu este relevant pentru a analiza legalitatea demersului formulat de către reclamantă, întrucât cererea la care s-a răspuns prin intermediul deciziei la care se face referire a fost soluționată favorabil prin emiterea acesteia, astfel încât petentul nu avea interes și calitate să o atace. Luând în considerare toate cele mai sus arătate, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță. Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al restituirii diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și cea de poluare nu transformă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamant, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale. De asemenea, nu decizia de restituire parțială este titlul în temeiul căruia a fost percepută suma în litigiu, ci chitanța emisă la (...). Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal,nu îi înlătură acestuia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie. Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit sau implicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Reclamanta a atacat acest refuz, considerat ca fiind nejustificat, ori, potrivit art. 2 al. 2 din L. nr. 554/2004, refuzul nejustificat este asimilat actului administrativ. În concluzie, excepțiile invocate de către recurentă vor fi respinse. Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Reclamantul a susținut că acțiunea sa este în mod vădit fondată și, deci, trebuia admisă ca atare, invocând în principal normele de drept comunitar aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut în mod corect că prevederile OUG nr. 5. nu sunt incidente în cauză, cu luarea în considerare a faptului că raportul juridic de drept fiscal dintre părți s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel încât trebuia să se facă aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din T., raportat la cele ale art. 214/1-214/3 Cod fiscal. Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 (110) din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din T. s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate. Cum R. este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea legii fiscale interne, ulterioare momentului achitării taxei, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate darpune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de R. ca stat membru. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. Numai în această manieră instanța de fond și-ar fi îndeplinit misiunea trasată de T. și de L. de ratificare a acestuia, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 5. antamate de recurentă, Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70). Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5.. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ șipentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, sub acest aspect. În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, se constată că obligația de restituire se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar. Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de R. ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9.. Pentru a dispune astfel, s-a reținut și că, potrivit dispozițiilor art. 1088 C.civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. În situația concretă dedusă judecății dobânda curge de drept, astfel că pârâta datorează dobânzi calculate potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr.9. de la data efectuării plății și până la achitarea efectivă, cunoscut fiind că potrivit art.2 din actul normativ amintit anterior, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. În consecință, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă, menținând sentința pronunțată de către prima instanță, în baza prev. art. 20 din L. nr. 554/2004 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE R espinge recursul declarat de A. F. P. A M. C.-T., împotriva sentinței civile nr. 2696/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2011. { F. | PREȘEDINTE, M. H. JUDECĂTOR, M. B. JUDECĂTOR, F. T. GREFIER, M. T. } Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 2978/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5919/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
