Decizia civilă nr. 1338/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1338/2011
Ședința publică de la 01 A. 2011
I. constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul C. S. C. împotriva sentinței civile nr. 3418 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C., privind și pe intimații M. T. PRIN P., C. LOCAL AL M. T., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. { F. | }CURTEA P rin sentința civilă nr. 3418/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamantul C. S., în contradictoriu cu C. local al municipiului T. și M. T. Deliberând asupra cauzei de față tribunalul a constatat următoarele: În dosarul nr. (...), devenit în rejudecare nr. (...) al Judecătoriei T., având ca obiect plângere contravențională, petentul C. S. a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 lit. x din HCL T. nr. 212/2005, întrucât îi sunt încălcate drepturile fundamentale garantate prin C. și legile în vigoare. Poziția procesuală a pârâților a fost de respingere a excepției de nelegalitate, întrucât reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale. Analizând excepția de nelegalitate prin prisma dispozițiilor legale invocate de către reclamant, instanța a apreciat că art.3 lit. x din HCL T. 212/2005, astfel cum a fost modificat prin HCL nr. 1., nu este nelegal prin raportare la dreptul reclamantului la „. mișcare";, pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce urmează. În primul rând, instanța a constatat că susținerile reclamantului sunt în sensul că prin restricțiile impuse de autoritatea locală i s-ar aduce atingere drepturilor fundamentale prevăzute de C. și de legile în vigoare, în concret, liberei circulații garantate prin art.25 din Constituția României. I. a reținut că acest drept fundamental nu are ca obiect aspectele invocate de reclamant, ci asigură posibilitatea pentru orice cetățean de a circula nestânjenit pe teritoriul statului și de a-și stabili domiciliul/reședința în orice localitate, ceea ce nu se contestă în speță. În al doilea rând, chiar dacă s-ar putea susține că prin interdicția de a staționa cu mijloace auto pe domeniul public, cu excepția anumitor amplasamente, reclamantului i s-ar încălca dreptul la libera circulație prin aceea că nu s-ar mai putea deplasa cu automobilul în anumite locuri întrucât nu ar putea staționa acolo dacă dorește acest lucru, instanța apreciază că și această susținere este neîntemeiată. Astfel, prin norma contestată, reclamantului nu i se interzice în mod absolut să circule în anumite locuri, ci autoritatea publică locală instituie un cadru eficient și civilizat în care toți cetățenii să-și exercite acest drept, cu respectarea proprietății publice și a normelor rutiere, libera circulație nefiind un drept absolut. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.4 alin.2 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a art.3 lit. x din HCL T. 212/2005, astfel cum a fost modificat prin HCL nr. 1., invocată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei T. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. S. C., solicitând desființarea în întregime a sentinței recurate, cu consecința admiterii în întregime a plângerii contravenționale, iar pe cale de excepție, să se constate nelegalitatea art. 3 lit. x din H.C.L. nr. 212/2005, privind bunagospodărire a municipiului T. Pe cale de excepție - nelegalitatea normei de sancționare: HCL nr. 212/2005 privind buna gospodărire a municipiului T., modificata prin HCL nr. 150 12006 este nelegala din următoarele considerente: Prin prevederile HCL nr. 212/2005 privind buna gospodărire a municipiului T., modificata prin HCL nr. 1., mi s-au încălcat drepturile fundamentale prevăzute de C. si de legile in vigoare prin actele administrative atacate. La data respectivă, in municipiul T., nu exista o hotărâre locala care sa pună la punct domeniul parcărilor de pe raza municipiului. Nu exista in anul 2008 nici o hotărâre prin care era interzisa parcarea in anumite locuri din localitate, fără acordul Primăriei T. Acest aspect a fost legalizat doar in anul 2010 prin HCL 101/(...), care aproba regimul parcărilor din municipiul T. La data respectiva, anul 2008, nu era reglementata aceasta activitate, fiind loc public, fără afișarea indicatoarelor necesare care sa reglementeze Oprirea sau Staționarea Interzisa, eram îndreptățit sa parchez in locul respectiv, deoarece reglementările de la data respective nu-mi interziceau acest fapt. Solicit pe aceasta cale ca O. I., având in vedere prevederile Legii nr. 554/2004 sa suspende judecarea cauzei si sa trimită spre justa soluționare dosarul instanței competente material. In drept: art. 172, 309 si urm. C.proc.civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 92/2007, si celelalte acte normative invocate, prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-aapreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 3418/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamantul C. S., în contradictoriu cu C. local al municipiului T. și M. T. Analizând excepția de nelegalitate prin prisma dispozițiilor legale invocate de către reclamant, prima instanța a apreciat corect că art.3 lit. x din HCL T. 212/2005, astfel cum a fost modificat prin HCL nr. 1., nu este nelegal prin raportare la dreptul reclamantului la „. mișcare";. Susținerile reclamantului sunt în sensul că prin restricțiile impuse de autoritatea locală i s-ar aduce atingere drepturilor fundamentale prevăzute de C. și de legile în vigoare, în concret, liberei circulații garantate prin art.25 din Constituția României. Recurentul confundă dreptul său fundamental (libertate fundamentală) la liberă circulație - care se naște în raport cu statul și impune anumite obligații în sarcina statului, în sensul adoptării unei conduite care să îi permită reclamantului exercitarea în concret a drepturilor sale subiective, cu însuși dreptul subiectiv (acela de a parca autoturismul proprietate personală). Exercitarea dreptului subiectiv nu este absolută - existând anumite reglementări (HCL -ul atacat) care reglementează și limitează exercitarea dreptului. Astfel dreptul de a parca pe domeniul public poate fi exercitat deplin doar în locurile anume amenajate. Recurentul nu a contestat efectivitatea acestei limitări - în sensul că în concret numărul locurilor de parcare este mult inferior numărului vehiculelor din localitate și în realitate nu există posibilitatea concretă de exercitare a dreptului în limitele în care a fost reglementat. Ceea ce se contestă este însăși rațiunea reglementării și a limitării exercitării dreptului. Drepturile subiective sunt expresia unei relații sociale și nu au o semnificație decât „în raport cu celălalt"; căruia i se opun. Această relație cu celălalt, în care dreptul subiectiv este opus altuia, subliniază că dreptul subiectiv este un mod de definire a situației juridice a subiectului față de celălalt. Este important să distingem între libertăți și drepturi pentru că nu este întotdeauna exact a susține că ceea ce nu este interzis este și „drept"; pentru cel ce se folosește de libertatea sa. F. de a alege este inerentă atât libertății cât și dreptului, iar conținutul dreptului este libertate pentru titularul său: există cel puțin opțiunea între exercitarea și neexercitarea dreptului. Distincția dintre libertate și drept se face pe un alt plan: atunci când există libertate și nu drept subiectiv, aceasta este atribuită în mod „uniform"; tuturor celor ce beneficiază de ea, dar când există un drept subiectiv repartiția este bazată pe „. pentru că prerogativele titularului restrâng libertatea celuilalt. Dreptul subiectiv este astfel un domeniu rezervat titularului, pentru că restrânge în beneficiul acestuia libertatea celuilalt și stabilește în favoarea unui individ determinat o inegalitate juridică între persoane. Caracteristica dominantă a dreptului subiectiv este exclusivitatea (excluderea celorlalți) într-un domeniu precis determinat. Modificând câmpul libertăților, pentru că rezervă titularului un domeniu unde ceilalți sunt excluși, dreptul subiectiv este o sursă de inegalitate. Dar această inegalitate nu rezultă din forță, ci din jocul regulilor juridice, așa încât este „legală";. Două elemente ale dreptului subiectiv pot fi distinse: profitul, care este avantajul pe care îl reprezintă pentru subiect atribuirea unui domeniu rezervat și titlul, care este fundamentul, justificarea acestei inegalități între indivizi și a cărui origine este norma juridică. Față de toate acestea dreptul subiectiv este o restrângere legitimă a libertății celuilalt, stabilită prin norma juridică în favoarea subiectului care beneficiază astfel de un domeniu rezervat pentru a-și exercita prerogativele. Obiectul dreptului subiectiv trimite la valoarea socială care formează miza dreptului. Astfel în cazul drepturilor reale obiectul este un lucru iar în cazul drepturilor nepatrimoniale este o valoare de ordin intelectual saumoral (numele, reputația, sănătatea). Plecând de la obiectul dreptului subiectiv ca și criteriu de clasificare drepturile subiective pot fi patrimoniale și nepatrimoniale. Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscută de legea civilă subiectului activ de a avea o anumită conduită sau de a pretinde subiectului pasiv o anumită conduită corespunzătoare - să dea, să facă sau să nu facă ceva de la subiectul pasiv și de a cere concursul forței coercitive a statului în caz de nevoie. Din această perspectivă corect a reținut prima instanță că acest drept fundamental nu are ca obiect aspectele invocate de reclamant, ci asigură posibilitatea pentru orice cetățean de a circula nestânjenit pe teritoriul statului și de a-și stabili domiciliul/reședința în orice localitate, ceea ce nu se contestă în speță. În al doilea rând, prin norma contestată, reclamantului nu i se interzice în mod absolut să circule în anumite locuri, ci autoritatea publică locală instituie un cadru eficient și civilizat în care toți cetățenii să-și exercite acest drept, cu respectarea proprietății publice și a normelor rutiere, libera circulație nefiind un drept absolut. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C. S. C. împotriva sentinței civile nr. 3418 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.-A. N. S. AL H. D. M. GREFIER A. B. Red.G.N./(...) Dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: C.P.
| ← Decizia civilă nr. 220/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1473/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
